APLICAŢII NUMERICE 1

Proprietăţi generale ale corpurilor

Problema AN1.1. Să se calculeze valorile densității cristalelor pure de cupru (Cu),

aluminiu (Al) şi vanadiu (V).
Se cunosc valorile razelor atomice (R), ale maselor atomice relative (M) (tabelul 1.2) şi
a numărului lui Avogadro NA = 6,022·1026 kmol-1.

Soluție:

Breviar
1. Masa atomică relativă M este o mărime adimensională care reprezintă
raportul dintre masa medie a atomilor unui element chimic și unitatea
atomică de masă (u = 1,6610−27 kg), care la rândul său este 1⁄12 din masa
atomului izotopului de carbon C-12
2. Un mol reprezintă cantitatea de substanță având masa, exprimată în grame,
egală cu masa atomică relativă M. (Un kmol reprezintă cantitatea de
substanță având masa, exprimată în kg, egală cu masa atomică relativă M).
3. Numărului lui Avogadro (NA = 6,0221023 mol-1) reprezintă numărul de
atomi dintr-un mol (NA = 6,0221026 kmol-1 reprezintă numărul de atomi
dintr-un kmol).

Densitatea unui corp reprezintă raportul dintre masa m şi volumul acestuia V. In cazul
cristalelor, datorită simetriei acestora, pentru determinarea densităţii se poate utiliza
relaţia
m
d = cel ,
Vcel
unde mcel şi Vcel reprezintă masa şi, respectiv, volumul celulei elementare (care, așa
cum se știe, reprezintă prisma ale cărei vârfuri sunt noduri ale rețelei cristaline şi care
are cel mai înalt grad de simetrie din cristal).

Tabelul 1
Raza atomică, masa atomică relativă şi tipul celulei elementare pentru metale uzuale.
Cristalul Cu Al Ag Ni Pt V
Raza atomică, R [Å] 1,278 1,431 1,444 1,246 1,3861 1,316
Masa atomică relativă, M 63,54 26,981 107,87 58,71 195,08 50,942
Reţeaua cristalină CFC CFC CFC CFC CFC CVC

Masa celulei elementare este:

în care ncel reprezintă numărul de atomi (întregi) din celula elementară iar mat - masa
unui atom. Având în vedere că un mol cântareşte M grame şi conţine NA atomi, masa
unui atom rezultă:
2 Aplicaţii numerice

mat = M/NA.

Numărul de atomi (întregi) ncel dintr-o celulă elementară se calculează în

funcție de modul de dispunere a atomilor în celulă (atomii sunt considerați ca fiind niște
sfere perfecte).

Figura 1. Celule elementare cub cu volum centrat (CVC)

şi cub cu feţe centrate (CFC).

1
Celula CVC are lungimea diagonalei mari D = aCVC 3 = 4 R şi conține 8
8
atomi în vârfuri şi 1 atom în centru.

Figura 2. Modul de dispunere (împachetare) a atomilor în celula elementara cub cu

volum centrat (CVC).

1
Celula CFC are lungimea diagonalei feţei d = aCFC 2 = 4 R şi conține 8
8
1
atomi în vârfuri şi 6 atomi pe cele şase feţe (vezi figura 3).
2
Proprietăţi generale 3

Figura 3. Modul de dispunere (împachetare) a atomilor în celula elementara cub cu feţe

centrate (CFC).

Cum, atât cuprul, cât şi aluminiul cristalizează în sistemul cubic, reţeaua CFC,
ncel = 4 şi latura celulei elementare este:

4R
a= ,
2
iar volumul celulei
V cel = a3.

Rezultă:
4 RCu 4  1,278
a Cu = = = 3,6147 Å,
2 2

4 RAl 4  1,431
a Al = = = 4,0474 Å,
2 2

kg/m3,

kg/m3.

Observaţie: Din calculele efectuate rezultă că densitatea cuprului este de 3,3 ori mai
mare decât cea a aluminiului.

Vanadiu cristalizează în sistemul cub cu volum centrat CVC, ncel = 2 şi latura

celulei elementare este:
4 R 4  1,316
aV = = = 3,043 Å,
3 3
iar volumul celulei
Vcel = aV3 .

Rezultă:
4 Aplicaţii numerice

kg/m3,

Observaţii:
Pentru cristalele de Cu, Al şi V se poate calcula, de asemenea, concentrația de particule
(de atomi), notată cu N:

De asemenea, din expresia densităţii rezultă:

d NA
N=
M

Problema AN1.2. Să se calculeze variaţia procentuală a volumului unui cristal din

fier prin trecerea sa din starea Fe în starea Fe.
Se cunosc: RFeβ = 1,241 Å şi RFeγ = 1,270 Å.

Soluţie: Se ştie că fierul cristalizează în sistemul cubic, reţelele CVC (Fe: 0….770C,
Fe: 770…910C) şi CFC (Fe: 910…1400C) (figura 1).

Pe baza celor arătate la problema AN1, se pot calcula valorile lungimilor

muchiilor şi, respectiv, ale volumelor celor două celule:

4 RFeβ 4  1,241
aCVC = = = 2,866 Å,
3 3

4 RFe γ 4 1,27
aCFC = = = 3,592 Å,
2 2

VCVC = aCVC
3
= 2,8663 = 23,54 Å3 ,

VCFC = aCFC
3
= 3,5923= 46,35 Å3.

Prin reorganizarea structurii cristalografice din două celule elementare de Fe

rezultă o singură celulă elementară de Fe.
Variaţia volumului este:

V = V − V = VCFC − 2VCVC = 46,35 − 2  23,54 = −0,73 Å3,

iar variaţia procentuală:

Proprietăţi generale 5

V V 100  ( −0,73)
( V ) r = 100  = 100  = = −1,55%.
V 2 VCVC 2  23,54

Problema AN1.3. Să se calculeze variaţia densităţii unui cristal din fier prin trecerea
din Feα (0…770C) în Fe (910...1400C).
Se cunosc: MFe = 55,85, RFeα = 1,2412 Å, RFeγ = 1,27 Å şi NA = 6,022·1026 kmol-1.

Soluţie: Pentru determinarea densităţii se utilizează relaţia

mcel
d= ,
Vcel

unde mc.el şi Vc.el reprezintă masa şi respectiv, volumul celulei elementare.

Cum Fe cristalizează în reţeaua CVC, iar Fe cristalizează în CFC laturile
celulelor elementare sunt (vezi Problema AN1.2.):

4 RFeα 4  1,2412
a Fe = = = 2,87 Å,
3 3

4 R Fe 4  1,27
a Feγ = = = 3,59 Å.
2 2

Masele celulelor elementare se determină cu relaţia

M Fe
mα, γ = N α, γ  ,
NA

unde N = 2 şi N = 4 reprezintă numerele de atomi din celulele respective.

Valorile densităţii cristalelor sunt:

N  M Fe 2  55,85
d = = −10 3
= 7,85  103 kg/m3,
N A a3 6,022  10 26
 (2,87  10 )

N  M Fe 4  55,85
d = = = 8,02  103 kg/m3,
−10 3
N A a 3 6,022  10 (3,59  10
26
)

iar variaţia procentuală a densităţii (d ) r are valoarea:

d  − d 8,02  103 − 7,85  103

( d ) r =  100 =  100 = 2,17 % .
d 7,85  103
6 Aplicaţii numerice

Observaţie: Creşterea densităţii se datorează schimbării aranjamentului atomic,

respectiv reducerii volumului cristalului de Fe (vezi Problema AN1.2).

Problema AN1.4. Dacă la fiecare 50 de celule elementare ale unui cristal de Fe
revin câte 2 atomi de carbon să se calculeze conţinutul procentual de impurităţi (carbon)
f raportat la masa cristalului.
Se cunosc: masa atomică relativă a fierului M Fe = 55,85 şi a carbonului M C = 12 .

Soluţie: Conţinutul de carbon din cristal este

mC nC M C u nC M C
f' = = = ,
mcel n Fe M Fe u + nC M C u n Fe M Fe + nC M C

unde mC şi nC reprezintă masa şi, respectiv, numărul de atomi de carbon dintr-o celulă
−27
elementară şi u = 1,66  10 kg – unitatea atomică de masă.
Cum Fe cristalizează în reţeaua CFC, rezultă că numărul atomilor de Fe dintr-o celulă
este nFe= 4. Numărul atomilor de carbon dintr-o celulă fiind
2
nC = = 0,04 ,
50
rezultă:
0,04  12
f'= = 0,00214 ,
4  55,85 + 0,04  12
respectiv,
f = 0,214 %.

Observaţie: Existenţa unor atomi de carbon în structura cristalelor de fier determină

variaţii importante ale proprietăţilor fizice (şi tehnologice) ale corpurilor: rezistivitatea
electrică creşte (de la 0,1 la 0,13 m când f creşte de la 0,03% la 0,1%), alungirea la
rupere prin tracţiune scade (de la 50% la 7% când f creşte de la 0,03% la 0,12%),
rezistenţa la rupere prin tracţiune creşte (de la 250 la 750 MN/m2 când f creşte de la
0,025% la 0,15%), inducţia magnetică la saturaţie Bs şi permeabilitatea magnetică
iniţială μi se reduc (Bs scade de 2 ori şi μi de cca. 10 ori la fonte cu f = 3% C, faţă de fier
moale cu 0,01% C), câmpul coercitiv creşte (ajungând la 20 kA/m în cazul oţelurilor cu
1% C ) etc.

Tema AN1. Să se calculeze concentrația de particule (atomi) pentru cristalele pure de

aur, argint, platină, nichel şi crom.
Se cunosc datele din Tabelul 2.

Tabelul 2
Proprietăţi generale 7

R0 Densitatea
Metalul Z M Structura
[Å] [kg/dm3]
Ag 47 107,87 CFC 1,444 10,5

Au 79 196,967 CFC 1,441 19,28

Cr 23 51,996 CVC 1,249 7,19

Ni 28 58,71 CFC 1,246 8,91

Pt 78 195,08 CFC 1,386 21,47