ANA

Moara cu noroc
de Ioan Slavici

Personaj bine individualizat, Ana este sotia lui Ghita si mama a doi copii.
Este caracterizată direct de autor prin realizarea portetului fizic din care aflăm că Ana este o tânără frumoasă:,,
chipul frumos al Anei”, ,,trupul ei frumos”.
Tot prin caracterizare directă sunt prezentate câteva însușiri morale ale soției lui Ghiță, care este o femeie
asezată, înțeleaptă: ,,are o fire blândă și glasul ei e dulce”, este o bună gospodină și o mamă iubitoare. Autorul
o prezintă cu multă simpatie, prin aprecierile bătrânei :,, Ana-mi părea prea tânără, prea asezată, oarecum prea
blândă la fire și-mi vine să râd când mi-o închipuiesc cârciumăriță”
Precaută , ea își dă seama de rolul nefast al lui Lică asupra soțului ei și încearcă să-l avertizeze: ,, Lică e om
rău și om primejdios, asta se vede din ochii lui, din rânjetul lui…”, dar acesta nu o ascultă. Are încredere în
caracterul onest al soțului ei si , fire puternică, îi mărturisește iubirea ce i-o poartă: ,, Țin la tine, Ghiță, țin cu
toată inima și cu cât te vei face mai aspru, cu atât mai dinadins am să țin, și ți-o spun aceasta tocmai fiindcă te
văd că nu vrei s-o auzi.” În prezentarea Anei, Slavici se dovedește a fi un bun cunoscător al psihologiei
feminine. Crescută de mama ei în tradiția devotamentului față de familie (față de bărbat și copii,) Ana își
reproșează că n-a știut să fie tot timpul alături de el, să-l ajute pentru a nu cădea în ispita lui Lică.
Prin caracterizare indirectă aflăm ca Ana trăiește un puternic zbucium sufletesc, un conflict interior, căutând o
cale de a-l determina pe Ghiță să vadă că greșește și neputința ei ce duce la ambitionarea în rău a soțului. Când
acesta a acuzat-o că ,,îi stă în cale”, ea i-a strigat în față cu încăpățânare:,,să nu crezi că așa mă vei alunga de
la tine….”
Se simte jignită de neîncrederea lui Ghiță:,, - Ce-mi pasă mie de alții?... Tu mă omori, Ghiță, tu mă seci de
viață, mă chinuiești, îmi scoți răsuflare cu răsuflare viața din mine…”
Când este trădată de soțul ei, ajunge să-l disprețuiască, dovedindu-și caracterul ferm și capacitatea de a lua
decizii:,,Tu ești om , Lică, iar Ghiță nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbătești , ba chiar mai rău decât
așa.”
În momentul dramatic, Ana iubește viața și strigă disperată: ,, Nu vreau să mor, Ghiță, nu vreau să mor!”
I. Slavici a creat prin Ana un personaj ce întrunește atât frumusete, blândete, delicatețe, cât și tărie de
caracter și fermitate.