Caracterizare - Ana - eroina a nuvelei Moara cu Noroc de Ioan SLAVICI in prezentarea evolutiei Anei, Slavici se dovedeste a fi un bun cunoscator

al psihologiei feminine. Prea tanara, prea asezata, oarecum prea blanda la fire", Ana inregistreaza cu durere transformarea lui Ghita (sotul eI), instrainarea acestuia din momentul in care luasera in arenda carciuma de la Moara cu Noroc. Aceasta fiinta gingasa si iubitoare, crescuta de mama ei in traditia devotamentului fata de sot si copii, se va lasa cu greu convinsa ca barbatul ei este implicat in afaceri necurate. Mai intai, ea incearca cu disperare sa afle ce se intampla in sufletul lui Ghita, care, de cand se intovarasise cu Lica, devenise tot mai tacut, tot mai izolat, isi reproseaza faptul ca nu a stiut sa fie tot timpul alaturi de el, sa-1 ajute la nevoie si sa-1 impiedice sa devina victima lui Lica. Reactiile lui Ghita la incercarea Anei de a afla ce se petrece cu el, lipsa lui de incredere, la inceput, o intristeaza si o jignesc pe Ana. Treptat, iubirea Anei pentru Ghita se stinge, fiind inlocuita de un dispret profund. Atitudinea sotului ei o va impinge in bratele lui Lica, despre care stia ca este rau si primejdios", dar care exercita asupra ei o atractie irezistibila. Declaratia pe care Ana i-o face lui Lica dezvaluie acest lucru: Tu esti om, Lica, iara Ghita nu e decat o muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa." Imoralitatea Anei este aspru pedepsita de Ghi-ta. Sub impulsul geloziei si al disperarii, el o injunghie pe Ana. Ana are de asemenea un destin tragic pentru ca incalca virtuti morale importante, cum ar fi cinstea si corectitudinea fata de sotul ei, pe care il inseala cu Lica. Portretul fizic realizat direct de catre autor simbolizeaza fondul sau moral in care tandretea, duiosia si caldura sufleteasca ar fi putut da echilibru caminului ei: "Ana era tanara si frumoasa () frageda si subtirica () sprintena si mladioasa." Avand un fond etic sanatos, ea simte ca Lica e "oarecum fioros la fata" si-l previne pe Ghita ca "e om rau si primejdios". Atunci cand sotul ei devine ursuz si se instraineaza de ea si de copii, "eraadancjignita()si nu putea sa-1 ierte pe Ghita pentru lipsa lui de incredere". Stiindu-1 un om cinstit si iubitor de familie, ea isi face uneori reprosuri ca n-a stiut sa-i fie mereu alaturi si sa-1 ajute in momentele dificile prin care trecea de cand se insotise cu Lica in afacerile necistite. Desi il iubeste pe Ghita si-i marturiseste ca tine la el "cu toata inima", este cuprinsa de vraja lui Lica, fiind "oarecum speriata de barbatia infatisarii lui", mai ales ca si sotul ei o indeamna sa joace cu Samadaul ca doar "n-are sa-ti ia ceva din frumusete." Simtindu-se tot mai instrainata de sotul ei, "Ana cea blanda si delicata aluneca rapid spre prapastia pacatului", tradandu-si barbatul pe care ajunsese sa-1 dispretuiasca pentru slabiciunea si lasitatea lui, ganduri pe care le marturiseste Samadaului: "Tu esti om, Lica, iar Ghita nu e decat muiere imbracata in haine barbatesti, ba chiar mai rau decat asa." Refuzand sa plece de sarbatori cu batrana si cu copiii la rude pentru a putea ramane cu Lica la carciuma, in timp ce Ghita plecase la Ineu, Ana il roaga pe Samadau s-o ia cu el, deoarece "nu vreau sa-l mai vad; nu pot sa mai dau fata cu el!". Sfarsitul ei este inevitabil, ea fiind injunghiata de sotul ei, caruia-i striga cu disperare: "Nu vreau sa mor, Ghita!", adunand in tipatul ei "ura si dispretul pentru sotul nedemn, setea de razbunare si patima neostoita pentru Lica, regretul infiorator pentru propriile-i pacate, constiinta vinovatiei si in acelasi timp a nevinovatiei" (Pompiliu MareeA Bun cunoscator al psihologiei umane, al randuielilor rurale, a datinilor, obiceiurilor si superstitiilor, loan Slavici este neindurator cu cei care se abat de la principiile fundamentale ale moralei si-si pedepseste personajele proportional cu greselile savarsite de acestea. Focul din finalul nuvelei este sugestiv pentru nevoia de a fi purificat locul acela de toate relele ce se infaptuisera la carciuma Moara cu Noroc