Naratorul primește o scrisoare, prin care este rugat, de către o bună
prietenă, Mari Popescu, să-l convingă pe profesorul de latină, Costică Ionescu, pe care-l cunoaște foarte bine, să-i dea nota șapte elevului Mitică Georgescu, pentru ca acesta să nu rămână repetent. Personajul îl vizitează pe domnul Ionescu, dar își dă seama că a uitat numele băiatului din scrisoare, iar scrisoare o pierduse. Așadar, merge la doamna Popescu, dar și aceasta uitase numele, fiind rugată de către o vecină, Madam Preotescu, să-l recomande pe băiat. Dar, nici ea nu știe numele, deoarece primise rugămintea de la altă doamnă, care este în aceeași situație. Într-un final, naratorul ajunge la persoana de la care a plecat rugămintea, Madam Piscupescu, și află numele băiatului. Întors la profesorul de latină, acesta confirmă că nu el îi predă băiatului, iar, după încă un drum la Madam Piscupescu, află că elevul este în clasă la alt profesor, Georgescu. În sfârșit, profesorul de latină își vizitează colegul și îl convinge să-i dea nota șapte elevului Mitică Georgescu.