Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
semestru și are prevăzute 316 de ore din care 132 ore de teorie și 184 ore de învățământ clinic.
Structură modul
Sugestii metodologice
Conținuturile modulului 23 - CHIRURGIE ȘI NURSING SPECIFIC (CHI-II) vor fi
abordate într-o manieră flexibilă, diferențiată, ținând cont de particularitățile colectivului
cu care se lucrează şi de nivelul inițial de pregătire.
Numărul de ore alocat fiecărei teme rămâne la latitudinea cadrelor didactice care predau
conținutul modulului 23 - CHIRURGIE ȘI NURSING SPECIFIC (CHI-II), în funcție de
dificultatea temelor, de ritmul de asimilare a cunoștințelor, de formarea abilităților și
atitudinilor, de complexitatea materialului didactic implicat în strategia didactică. În tabelul
de mai jos este sugerată repartiția orelor de teorie pe capitolele studiate în modul:
Medic Nursing
Conținut Nr. ore teorie Nr. ore teorie
(4 ore/săptămână) (8 ore/săptămână)
Chirurgie toracică.
20 40
Chirurgie cardiovasculară
Afecțiunile ORL 12 24
Oftalmologie 12 24
Total ore 44 88
Învățământul clinic se desfășoară în spitale (clinici /secții chirurgicale) sub responsabilitatea
asistenților profesori și cu cooperarea și asistența altor asistenţi calificați.
Modulul 23 are o structură elastică, deci poate încorpora, în orice moment al procesului
educativ, noi mijloace sau resurse didactice. Se recomandă abordarea instruirii centrate pe elev
prin proiectarea unor activități de învățare variate, prin care să fie luate în considerare stilurile
individuale de învățare ale fiecărui elev. Acestea vizează următoarele aspecte:
Rezultatele învățării/ competențele cheie sunt dezvoltate în cadrul unor componente ale unității
de rezultate ale învățării tehnice specializate, în măsura în care ele sprijină formarea acestora.
Competențele cheie integrate în modulul 23 - CHIRURGIE ȘI NURSING SPECIFIC (CHI-II) sunt din
categoria:
Profesorul promovează experiențe de învățare prin conținuturi și activități cât mai variate,
care susțin dezvoltarea potențialului fiecărui elev. Activitățile de învățare interactive au reale
valențe formativ-educative ce le recomandă ca metode de succes pentru învățare și pentru
evaluare:
Stimulează implicarea activă a elevilor care își asumă responsabilitatea conștient.
Exersează capacitățile de analiză şi decizie, stimulează inițiativa elevilor.
Asigură clarificarea conceptuală şi integrarea ușoară a cunoștințelor asimilate.
Oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii elevului;.
Asigură un demers interactiv al actului de predare–învăţare–evaluare, valorificând şi
stimulând potențialul creativ şi originalitatea acestuia.
Sugestiile metodologice au în vedere deplasarea accentului de pe conținuturi pe cunoștințe, abilități
și atitudini. Considerarea elevului ca subiect al activității instructiv-educative și orientarea acesteia spre
formarea cunoștințelor, abilităților și atitudinilor presupun respectarea unor exigențe ale învățării durabile,
printre care:
Utilizarea unei diversități de metode, de la cele tradiționale (expunerea didactică, conversația
didactică, metoda observării, lucrul cu manualul, metoda exercițiului, trecând prin metode de
dată mai recentă, algoritmizarea, problematizarea, instruirea programată, studiul de caz,
metodele de simulare, învățarea prin descoperire), până la metodele de ultimă generație
(metoda brainstorming, tehnica SINELG - sistem interactiv de notare pentru eficientizarea
lecturii și gândirii, metoda Philips 6-6, ciorchinele, metoda cubului, metoda acvariului,
discuția panel, tehnica investigativă cei 5 W și H, joc de rol, metoda floare de lotus, metoda
Jigsaw (Mozaicul), știu/vreau să ştiu/am învăţat, tehnica 3/2/1, turul galeriei, tehnica 6/3/5,
studiul de caz clinic, portofoliul etc., care pot contribui la crearea cadrului educațional care
încurajează interacțiunea social pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în procesul de
învățare, formarea capacității de autoanaliză și analiză a celorlalți din punct de vedere sociologic
și antropologic.
Folosirea unor activități de învățare care să conducă la consolidarea unor deprinderi de
ordin cognitiv (analiza, sinteza, compararea, clasificarea, estimarea, rezumarea) și la
dobândirea competențelor de comunicare adecvată în spațiul social.
c. Finală
Realizată printr-o lucrare sumativă cu caracter aplicativ şi integrat la sfârșitul procesului
de predare/ învățare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a
cunoștințelor, abilităților şi atitudinilor.
Se propun următoarele instrumente de evaluare finală: Chestionare - cu grile de
evaluare/autoevaluare. Proiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea
corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acuratețea tehnică, modul
de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de
către un grup de elevi. Studiul de caz - care constă în descrierea unui produs, a unei
imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
Portofoliul
- care oferă informații despre rezultatele școlare ale elevilor, activitățile extrașcolare etc.
Rezultatele învăţării/ competențele cheie dobândite se evaluează în mod integrat în situațiile în care
s-a realizat agregarea acestora în unitățile respective şi în mod separat în situațiile în care pot fi
individualizate în contextul profesional.
Sugestii bibliografice
1. *** Asociația de nursing, Proceduri de nursing, editura EX PONTO, Constanța, 2008.
2. *** LEMON (1996), Capitolul 4: Procesul de nursing și documentarea
3. Brunner, Suddarth – Soins infirmiers en médecine-chirurgie, Éditions du Renouveau
Pédagogique Inc., Montréal (Québec), Canada, 1985.
4. Bucătaru Mihaela – Abecedarul îngrijirilor medicale, Editura Performantica, 2009
5. Bucătaru Mihaela – Tehnici de îngrijire medicală, - Editura Studis, Iași, 2012
6. Buiuc Sergiu, Jolobceastâi – Oftalmologie practică, Editura Junimea, Iaşi, 1979.
7. Costin Dănuț – Oftalmologia, Editura Apollonia, Iaşi, 1999.
8. Daşchievici Silvian, Mihăilescu Mihai – Chirurgie, Editura Medicală, Bucureşti, 1999.
9. Didier Sicard, Thierry Guez – Dicționar de examinări medicale, Ed. Corint, Bucureşti, 2003.
10. Mateescu V., Nencescu C. – Radiodiagnostic, radioterapie şi anatomie funcțională, Bucureşti, 1996.
11. Mercean Crin (coord.), Manual de nursing, Editura All Educațional, București, 2012
12. Mincu Iulian – Alimentația omului bolnav, Editura Medicală, Bucureşti.
13. Mozes Carol – Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1997.
14. Porter Robert & colaboratori, Ghid practic de etiologie, evaluare și tratament, Ed. ALL, București, 2012
15. Schaffler A., Braun J., Renz U. – Ghid clinic, Editura Medicală, Bucureşti, 1995.
16. Titircă Lucreţia – Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților de asistenții medicali,
Editura Viaţa Medicală, Românească, Bucureşti, 1998.
17. Titircă Lucreţia – Urgențe medico-chirurgicale, Editura Medicală, Bucureşti, 1995.
18. Vasile D., Grigoriu M. – Chirurgie şi specialități înrudite – manual, E.D.P., R.A., Bucureşti, 1997
19. Velicescu Cristian – Chirurgie generală, Editura Studis, Iași, 2014
Cunoștințe și competențe profesionale / Directivă UE/55/2013 integrate în Modulul 23 -
CHIRURGIE ȘI NURSING SPECIFIC (CHI-II) sunt din categoria: (a), (c), (d), (e)
Profesorul promovează experiențe de învățare prin conținuturi și activități cât mai variate,
care susțin dezvoltarea potențialului fiecărui elev. Activitățile de învățare interactive au reale
valențe formativ-educative ce le recomandă ca metode de succes pentru învățare și pentru
evaluare:
Stimulează implicarea activă a elevilor care își asumă responsabilitatea conștient.
Exersează capacitățile de analiză şi decizie, stimulează inițiativa elevilor.
Asigură clarificarea conceptuală şi integrarea ușoară a cunoștințelor asimilate.
Oferă o perspectivă de ansamblu asupra activităţii elevului;.
Asigură un demers interactiv al actului de predare–învăţare–evaluare, valorificând şi
stimulând potențialul creativ şi originalitatea acestuia.
Sugestiile metodologice au în vedere deplasarea accentului de pe conținuturi pe cunoștințe, abilități
și atitudini. Considerarea elevului ca subiect al activității instructiv-educative și orientarea acesteia spre
formarea cunoștințelor, abilităților și atitudinilor presupun respectarea unor exigențe ale învățării durabile,
printre care:
Utilizarea unei diversități de metode, de la cele tradiționale (expunerea didactică, conversația
didactică, metoda observării, lucrul cu manualul, metoda exercițiului, trecând prin metode de
dată mai recentă, algoritmizarea, problematizarea, instruirea programată, studiul de caz,
metodele de simulare, învățarea prin descoperire), până la metodele de ultimă generație
(metoda brainstorming, tehnica SINELG - sistem interactiv de notare pentru eficientizarea
lecturii și gândirii, metoda Philips 6-6, ciorchinele, metoda cubului, metoda acvariului,
discuția panel, tehnica investigativă cei 5 W și H, joc de rol, metoda floare de lotus, metoda
Jigsaw (Mozaicul), știu/vreau să ştiu/am învăţat, tehnica 3/2/1, turul galeriei, tehnica 6/3/5,
studiul de caz clinic, portofoliul etc., care pot contribui la crearea cadrului educațional care
încurajează interacțiunea social pozitivă, motivația intrinsecă și angajarea elevului în procesul de
învățare, formarea capacității de autoanaliză și analiză a celorlalți din punct de vedere sociologic
și antropologic.
Folosirea unor activități de învățare care să conducă la consolidarea unor deprinderi de
ordin cognitiv (analiza, sinteza, compararea, clasificarea, estimarea, rezumarea) și la
dobândirea competențelor de comunicare adecvată în spațiul social.
f. Finală
Realizată printr-o lucrare sumativă cu caracter aplicativ şi integrat la sfârșitul procesului
de predare/ învățare şi care informează asupra îndeplinirii criteriilor de realizare a
cunoștințelor, abilităților şi atitudinilor.
Se propun următoarele instrumente de evaluare finală: Chestionare - cu grile de
evaluare/autoevaluare. Proiectul - prin care se evaluează metodele de lucru, utilizarea
corespunzătoare a bibliografiei, materialelor şi echipamentelor, acuratețea tehnică, modul
de organizare a ideilor şi materialelor într-un raport. Poate fi abordat individual sau de
către un grup de elevi. Studiul de caz - care constă în descrierea unui produs, a unei
imagini sau a unei înregistrări electronice care se referă la un anumit proces tehnologic.
Portofoliul
- care oferă informații despre rezultatele școlare ale elevilor, activitățile extrașcolare etc.
Rezultatele învăţării/ competențele cheie dobândite se evaluează în mod integrat în situațiile în care
s-a realizat agregarea acestora în unitățile respective şi în mod separat în situațiile în care pot fi
individualizate în contextul profesional.
Sugestii bibliografice
20. *** Asociația de nursing, Proceduri de nursing, editura EX PONTO, Constanța, 2008.
21. *** LEMON (1996), Capitolul 4: Procesul de nursing și documentarea
22. Brunner, Suddarth – Soins infirmiers en médecine-chirurgie, Éditions du Renouveau
Pédagogique Inc., Montréal (Québec), Canada, 1985.
23. Bucătaru Mihaela – Abecedarul îngrijirilor medicale, Editura Performantica, 2009
24. Bucătaru Mihaela – Tehnici de îngrijire medicală, - Editura Studis, Iași, 2012
25. Buiuc Sergiu, Jolobceastâi – Oftalmologie practică, Editura Junimea, Iaşi, 1979.
26. Costin Dănuț – Oftalmologia, Editura Apollonia, Iaşi, 1999.
27. Daşchievici Silvian, Mihăilescu Mihai – Chirurgie, Editura Medicală, Bucureşti, 1999.
28. Didier Sicard, Thierry Guez – Dicționar de examinări medicale, Ed. Corint, Bucureşti, 2003.
29. Mateescu V., Nencescu C. – Radiodiagnostic, radioterapie şi anatomie funcțională, Bucureşti, 1996.
30. Mercean Crin (coord.), Manual de nursing, Editura All Educațional, București, 2012
31. Mincu Iulian – Alimentația omului bolnav, Editura Medicală, Bucureşti.
32. Mozes Carol – Tehnica îngrijirii bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 1997.
33. Porter Robert & colaboratori, Ghid practic de etiologie, evaluare și tratament, Ed. ALL, București, 2012
34. Schaffler A., Braun J., Renz U. – Ghid clinic, Editura Medicală, Bucureşti, 1995.
35. Titircă Lucreţia – Manual de îngrijiri speciale acordate pacienților de asistenții medicali,
Editura Viaţa Medicală, Românească, Bucureşti, 1998.
36. Titircă Lucreţia – Urgențe medico-chirurgicale, Editura Medicală, Bucureşti, 1995.
37. Vasile D., Grigoriu M. – Chirurgie şi specialități înrudite – manual, E.D.P., R.A., Bucureşti, 1997
38. Velicescu Cristian – Chirurgie generală, Editura Studis, Iași, 2014