Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
DEFINIŢIE
Hernia de disc, cunoscută şi sub numele de ruptură a discului intervertebral, este o afecţiune prin care o
parte din discul intervertebral apasă pe elementele anatomice din canalul spinal (rădăcinile nervoase şi măduva
spinării). Acest lucru se intamplă atunci când inelul fibros care menţine discul pe loc se rupe, permiţând nucleului
central să alunece în afară. Rezultatul este hernierea nucleului pulpos în canalul spinal.
Protruzia discala este o alunecare unilaterala a discului spre canalul spinal şi rădăcina nervoasă, cauzând
durere, amorţeala şi slăbiciune musculară pe acea rădăcină nervoasă pe care o afectează.
ETIOLOGIA HERNIEI DE DISC
Hernia unui disc este cauzată în general de degenererarea inelului fibros. Pe măsură ce trec anii aceste
discuri încep să se deshidrateze şi astfel îşi pierd flexibilitatea.
Hernia de disc poate fi rezultatul unor răniri la nivelul coloanei vertebrale, dezvoltându-se astfel fisuri la
nivelul stratului exterior al discului. Materialul gelatinos din interiorul discului (nucleul), poate fi împins în afară
prin fisurile din capsulă sau se poate rupe în bucăţi.
FACTORI DE RISC
Factorii de risc care nu pot fi evitaţi:
- înaintare în vârstă. Procesul de îmbătrânire a discurilor în regiunea lombară inferioară, la fel ca şi
accidentările frecvente a discurilor sau muşchilor spinali cresc predispoziţia pentru apariţia durerilor de spate,
proces ce începe în timpul perioadei de adult,
- sexul masculin,
- istoric de accidentări la nivel lombar, hernii de disc sau operaţii la nivel lombar.
Factori de risc ce pot fi evitaţi:
- serviciul sau alte activităţi ce cresc riscul de dezvoltare a herniei de disc,
cum ar fi poziţia şezândă pentru o perioadă lungă de timp, ridicarea de obiecte grele, răsuciri sau aplecări
frecvente, exerciţii fizice grele, mişcări repetitive sau vibraţii constante (cum ar fi condusul maşinii).
- exerciţii executate neregulat sau efectuarea de exerciţii cu încordare crescută pentru o perioadă lungă de
timp, sau efectuarea de exerciţii pretenţioase după o perioadă lungă de inactivitate.
- fumatul - nicotina şi alte toxine pot deteriora capacitatea discurilor intervertebrale de a absorbi
substanţele nutritive necesare din sânge, crescând astfel posibilitatea de distrugere a discurilor.
- obezitatea - creşterea greutăţii corporale cauzează o sarcină crescută asupra discurilor de la nivel lombar
- tusea frecventă care solicită musculatura abdominală, pelvină şi implicit creşte presiunea la nivelul
coloanei vertebrale.
L4 - L5 -
Picior si dorsiflexia halucelui Partea dorsala a piciorului
• Durerea vertebrală este simptomul dominant al patologiei axiale mecanice şi degenerative, îşi are
originea în structurile inervate sau chiar la nivelul nervului. Durerea are debut brutal în formele acute,
caracter hiperalgic într-o proporţie crescută din cazuri şi ritm mecanic. În formele hiperalgice durerea se
menţine la parametri crescuţi şi în timpul repausului.
• Durerea radiculară apare atunci când rădăcina nervului rahidian este lezată, iritată sau comprimată;
durerea este exprimată pe dermatomul, sclerotomul şi miotomul ce corespunde nervului. Durerea se
însoţeşte de parestezii pe dermatomul corespunzător nervului suferind; simptomele sunt mai intens
exprimate la nivelul extremităţii distale a dermatomului.
• Poziţia vicioasă a coloanei vertebrale, așa-numitele tulburări de statică vertebrală; scolioza,
redresarea, cifoza sau hiperlordoza însoţesc leziunile disco – vertebrale.
• Contractura musculară paravertebrală este de origine reflexă, protejază rădăcina prin limitarea
mobilităţii segmentului, dar efectul pozitiv este rapid depăşit, deoarece contractura prelungită este sursă
de durere prin ischemia pe care o generează și integrarea în cercul vicios durere – contractură – durere.
• Limitarea mobilităţii vertebrale pe două sau trei direcţii de mişcare; contractura musculară blochează
segmentul pentru a se evita iritaţia sau compresia rădăcinii.
• Pareza și / sau paralizia nervului a cărui rădăcină a fost comprimată.
Patologia coloanei cervicale determină durere cervicală locală sau iradiată la nivelul umărului și în membrul
superior pe teritoriul unei rădăcini nervoase, însă uneori poate determina cefalee, pseudoangină, vedere
înceţoşată, hiperlacrimaţie, durere orbitară şi retroorbitară, tinitus sau scăderea acuităţii auditive. Febra,
scăderea ponderală, durerea nocturnă sugerează o patologie neoplazică sau infecţioasă.
EXPLORĂRI PARACLINICE
EXAMENE RADIOLOGICE
Examenul radiologic simplu poate arăta diverse modificări vertebrale care din greşeală pot face să se
excludă o hernie de disc.
Modificări ce apar:
- sacralizarea uni/sau bilaterală (uneori cea unilateral este de partea opusă herniei);
- osteofite ale feţei dorsale ale marginilor vertebrale;
- modificări în cadrul reumatismului vertebral;
- artrite şi artroze;
- conuri neregulate ale marginilor vertebrale (prin ruptura provocată de hernie);
- spina bifidă;
- lombalizarea;
- fracturi vertebrale (fractura parţială a marginii dorsale a vertebrei cu un fragment osos împins în canalul
vertebral, în herniile însoţite de fractura corpului vertebral);
- hernii intraspongioase, hernii calcificate;
- pseudopondilolistezis;
Aceste modificări asociate se întâlnesc în 80% din cazuri.
TRATAMENT
1. Tratamentul conservator
Indicaţiile acestui tratament sunt: hernia de disc în faza lombagie, hernia de disc în faza de lombosciatică
in primele trei sau patru puseuri nu sunt tulburări de sensibilitate sau de motilitate iar puseul este (sub două luni)
in timp ce puseul anterior a fost de scurtă şi intervalul dintre acestea a fost mare (luni sau ani).
2. Tratamentul medicamentos
Se vor administra analgezice sau antiinflamatorii.
3. Tratamentul fizioterapeutic
În cazurile în care căldura aplicată diminuează durerile, se pot face 12 şedinţe de raze ultra-violete sau 6
şedinţe de radio-terapie în doză antiinflamatoare
4. Masaj
5. Tratament ortopedic
6. Tratamentul chirurgical
7. Tratamentul paraliziei de nerv sciatic
Programul de recuperare funcţională în paralizia nevului sciatic va urmării schema reeducării funcţionale
a neuropatiilor.