AFECȚIUNILE MĂDUVEI SPINĂRII

HERNIA DE DISC (CERVICALĂ ȘI LOMBARĂ)

 GENERALITĂȚI

Interogatoriul minuțios al pacientului cu o afecțiune medulară acută trebuie sã raspundă unor întrebări privind modul de instalare a durerii:
•localizarea durerii;
•iradierea;
•condițiile de exacerbare și ameliorare;
•existența traumatismelor;
•medicamentele folosite și efectul lor;
•antecedente care pot determina un sindrom compresiv radicular sau medular (neoplazii, spondilita ankilozantă, artrita reumatoidã, boala
Paget).
Examenul fizic va tine cont de:
•localizarea durerii sau a sensibilității:
•existența spasmului muscular;
•gradul de afectare al motilității, sensibilității;
•conservarea sau afectarea reflexelor osteodendinoase;
•tulburări sfincteriene.
Datele paraclinice se obtin prin intermediul:
•radiografiei de coloană cu trei incidente (fata, profil și oblică), care arată unele anomalii congenitale sau deformări care apar în boli
reumatice, tumori primare sau secundare. în cazul unei patologii discale se observă modificări degenerative cu îngustarea spațiului
intervertebral și apariția osteofitelor.
•tomografiei computerizate (CT), care este utilă în diagnosticul patologiei discale și a stenozelor de canal rahidian;
•examenului RM, care este util în diagnosticul compresiunii medulare sau a cozii de cal, find de o acuratețe mai mică decât CT-ul în
evaluarea compresiunii radacinilor nervoase.
Tratamentul este specific în funcție de tipul afecțiunii medulare.
 COMPRESIA MEDULARĂ DISCALĂ

Discul intervertebral poate hernia sau se poate rupe.

Vârsta de elecție este 35-40 ani, sexul masculin predomină, iar sediul lombar este cel mai frecvent afectat, apoi
cervical și rar toracal. Traumatismele severe sau mai frecvent cele minore, dar repetate survenind pe un disc degenrat
(proces care începe după vârsta de 20 ani) explică ruperea discului.
Discopatiile produc dureri cu caracter diferențiat în funcție de stadiul alterării discale.
Astfel, în faza I (insufficiențã discală dureroasã) din clasificarea De Sèze, durerea este locală, limitată la un segment
vertebral.
Se dezvolta de obicei lent-progresiv, fără o cauză aparentã evidentă sau dupa o perioadă variabilă de la un traumatism;
în această fază, durerea evoluează de obicei în puseuri nefiind însoțită de semne clinice și radiologice.
Faza a II-a (“blocaj al segmentului cu discopatie") durerea, devine mai violentă, mai extinsă în regiune și este însoțită
de contractură reflex antalgică, precum și de semne radiologice.
Faza a III-a, neurologică sau radiculomedulară (hernia de disc propriu-zisã) are trei stadii: de iritație radicularã, de
compresiune și de întrerupere.
Faza a IV-a este caracterizată de artroza menisco-vertebrală (deteriorare discală cu osteofitoza si stenozã de canal
vertebral).
 Locul de predilecție este L4-L5 si L5-S1, (ultimele două discuri lombare),
cauzele fiind următoarele:
1. HERNIA LOMBARĂ •Șocurile traumatice se transmit lombar;
•ligamentul posterior este îngust și redus la o bandă subțire în contact slab cu
corpurile vertebrale la acest nivel;
-discurile lombare au aici înălțimea maximă și un nucleu pulpos voluminos,
fibrele inelului fibros fiind lungi si subtiri;
- coloana lombară prezintã o lordozã mare și o mobilitate mare.
Incidența maximă este între a treia și a patra decadă de viață.

Etiopatogenie: Deoarece ligamentul posterior din regiunea lombarã este mai

puternic în regiunea centrală, discul protruzioneazã în direcție
posterolateralã, comprimând rădăcinile nervoase. Datorită relatiilor
anatomice, discul hermiat comprimă rădăcina care emerge cu un nivel mai
jos. Deși rădăcina afectatã de disc poate fi definitã clinic, locul exact al
discului protuzionat nu poate fi determinat cu mare certitudine.
Clinic, hernia lombară se caracterizează prin:
-durere violentă cu debut de obicei brusc, inițial lombară, apoi cu iradiere pe traiectul nervului sciatic;
-durerea este exacerbată de percuția vertebrală, paravertebrală sau a traiectului nervului sciatic, precum și de manevrele
de elongație, tusea, strănutul, efortul fizic agravează durerea, iar decubitul lateral pe partea indemnă cu piciorul
dureros flectat, o ameliorează;
-tulburări de tonus muscular-hipotonia fesei, a coapsei, a gambei, a tendonului ahilean, contractură paravertebrală;
-parestezii și tulburări obiective de sensibilitate;
-anomalii ale ROT;
-deficit al forței musculare segmentare;
-tulburări sfincteriene (în compresia rădăcinilor sacrate inferioare).
 SUFERINȚA DISCULUI L4-
L5

-durere iradiată în regiunea sacroiliacă,

fesieră, pe fața posterioară a coapsei, gambă
lateral, fața dorsală a piciorului până la primul
spațiu interosos;
-parestezii plantare laterale, dosul piciorului,
ultimele degete;
-suferință musculară (ex: lung extensor
haluce).
 SUFERINȚA DISCULUI L5-
S1

-durere iradiată pe coapsă posterior, călcâi și

plantă;
-parestezii plantare laterale, dosul piciorului și
ultimele degete;
-hipoestezie pe pratea laterală a gambei,
jumătatea laterală a plantei, dosul piciorului și
ultimele degete.
În unele situații poate să aparea o compresie a
cozii de cal cu parapareză și tulburări
sfincteriene.
 Cele mai des implicate sunt discurile C5-C6 și C6-C7,
hernia producându-se mai frecvent median posterior
II. HERNIA CERVICALĂ (comprimând măduva).
SEMNE DE COMPRESIUNE MEDULARĂ:
-parapareză spastică;
-afectarea sensibilității profunde la nivelul memebrelor
superioare;
-reflexe hiperreactive;
Debutul este cu durere recurentă în regiunea cervicală
posterioară, adesea acompaniată de spasm al musculaturii
paravertebrale, ulterior iradiată în brațul ipsilateral și
accentuată la tuse, strănut, efort fizic.
 HERNIA C5-C6

-implică rădăcina C6;

-durere la nivelul gâtului, umărului,
brațului, antebraț extern până la degetul
mare și arătător;
-afectarea sensibilății degetului mare și
arătător;
-deficit motor al bicepsului;
-reflex bicipital și stiloradial diminuate.
 HERNIA C6-C7

-implică rădăcina C7;

-durerea și paresteziile sunt localizate la
nivelul gâtului, brațului lateral, degetele 2 și 4;
-sensibilitatea afectată la nivelul degetului
mare, mijlociu și antebraț extern;
-deficit motor (triceps);
-reflexele tricipital sau supinator sunt abolite.
 PRINCIPII DE TRATAMENT AL
HERNIILOR

Tratamentul medical conservator al compresiei discale este cel la care răspund majoritatea pacienților.
Pentru pacienții cu simptome medii și ușoare:
-repaus la pat cu evitarea eforturilor fizice;
-aplicarea căldurii pe zona dureroasă;
-analgetice;
-exerciții fizice care să tonifice musculatura vertebrală și abdominală;
-corest lombar care să prevină mișcările de mare amplitudine la nivelul coloanei.
Pentru pacienții cu durere severă, invalidantă ,tratamentul este format din:
-repaus strict la pat în poziția cea mai confortabilă;
-analgezice, antispastice, antiinflamatorii;
-după remiterea simptomelor, activitatea este reluată gradual, după câteva zile sau mai mult, mobilizarea precoce
fiind benefică;
-ulterior, se practică exerciții fizice.

TRATAMENTUL CHIRURGICAL- INDICAȚII: - atunci când starea pacientului NU se ameliorează urmând corect
tratamentul conservator, durerea fiind puternică, invalidantă;
-când apar deficite neurologice motorii, senzitive, sfincteriene.
Rezultatele după tratamentul chirurgical sunt bune spre foarte bune la 2/3 din pacienți, iar jumătate din cealaltă
treime se ameliorează.