Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Introducere
Lombalgia și sciatica reprezintă unele din cele mai des întâlnite și înregistrate
atologii în istoricul medicinii. Primele relatări scrise referitoare la anatomia creierului,
plexului brahial și nervului sciatic le întâlnim în lucrările lui Hipocrate. Deși în lucrările sale,
efectuate pe animale, avea dificultăți în diferențierea nervilor periferici de tendoane.
Hipocrate a atribuit printre primii paresteziile, slăbiciunile musculare în membre și
tulburările sfincteriene patologiilor însoțite de compresie medulară.
În ceea ce privește terminologia folosită pentru suferințele coloanei lombare, nu există
nici pe departe unanimitate de păreri. Afectarea discului inervertebral este denumită de unii
autori hernie de disc iar de alții discopatie.
Ultimul termen cu înțeles mai larg pare mai apropiat de realitatea anatomoclinică
deoarece discul nu suferă doar prin herniere existând o întreagă patologie discală, diferită de
hernia de disc, care determină suferințe ale coloanei lombare. Pe de altă parte, coloana
lombară trebuie privită ca un tot unitar care cuprinde pe lângă segmentul vertebro-discal și
țesuturile moi adiacente (mușchi, ligamente, fascii), care se pot constitui adesea în sediul unei
suferințe.
Maladiile degenerative ale coloanei vertebrale reprezintă o problemă medico-socială
cu impact economico-financiar sugestiv. Este binecunoscut faptul că peste 80% din populație
suportă de-a lungul vieții cel puțin un episod de durere lombară dizabilitantă. Pe lângă faptul
că este o maladie incapacitantă, hernia discală este prea frecvent invalidantă.
Sechelele neurologice cu handicap fizic definitiv reprezintă o complicație obișnuită a
acestui domeniu. Strâns legate de această afecțiune costurile individuale și sociale aplicate
sunt imense.
Tratamentul conservator ale herniei discale include administrarea antiinflamatoarelor
nesteroidiene, terapie manuală, măsuri fizioterapeutice și administrarea epidurală a
corticosteroizilor. Cu toate că majoritatea celor care au făcut un acces de lombosciatică se
ameliorează în 3 luni de zile, până la 20% din pacienți ajung să fie operați pe motivul herniei
discale.
Hernia unui disc este cauzată în general de degenererarea inelului fibros. Pe măsură ce
trec anii aceste discuri încep să se deshidrateze și astfel își pierd flexibilitatea.
Hernia de disc poate fi rezultatul unor răniri la nivelul coloanei vertebrale,
dezvoltându-se astfel fisuri la nivelul stratului exterior al discului. Materialul gelatinos din
interiorul discului (nucleul), poate fi împins în afară prin fisurile din capsulă sau se poate rupe
în bucăți.
Traumatizarea discului se poate datora următoarelor cauze:
- o tensionare puternică sau o presiune crescută la nivel lombar. Uneori o
întoarcere bruscă sau chiar strănutul poate determina protruzia nucleului.
- activitățile zilnice care supun spatele unui stres, incluzând ridicări
vicioase, expuneri prelungite la vibrații sau accidentări la sport.
- serviciul sau alte activități ce cresc riscul de dezvoltare a herniei de disc, cum ar fi poziția
șezândă pentru o perioadă lungă de timp, ridicarea de obiecte grele, răsuciri sau aplecări
frecvente, exerciții fizice grele, mișcări repetitive sau vibrații constante (cum ar fi condusul
mașinii).
- exerciții executate neregulat sau efectuarea de exerciții cu încordare crescută pentru o
perioadă lungă de timp, sau efectuarea de exerciții pretențioase după o perioadă lungă de
inactivitate.
- fumatul - nicotina și alte toxine pot deteriora capacitatea discurilor intervertebrale de a
absorbi substanțele nutritive necesare din sânge, crescând astfel posibilitatea de distrugere a
discurilor.
Faza I
Este faza de instabilitatea discală cu ușoară laxitate a nucleului pulpos în inelul fibros,
determinând dureri lombare cronice intermitente, de tip postural.
De cele mai multe ori, la încetarea efortului și la repaus, aceste dureri dispar, pentru a reapare
în condiții variate de solicitare a segmentului lombar.
Faza II
Faza de leziune a discului, cu ruperea inelului fibros și cu protruzia postero-centrală a
nucleului pulpos, determinând un lumbago acut sau supraacut de tip discogen, a cărui
manifestare clinică se prezintă astfel:
Subiectiv:
- debut brusc
- dureri lombosacrate uni-sau bilaterale
- caracter mecanic
- durerea nu coboară pe membrele inferioare, sau dacă o face, nu trece de genunchi
Obiectiv:
- deformarea lombară cu diminuarea lordozei lombare fiziologice adesea fără scolioză
- limitarea dureroasă a flexiei trunchiului (indice Schöber mic)
- semnul Lasegue pozitiv bilateral
Faza III
Se mai numește și faza radiculară și apare prin protruzia postero-laterală a discului herniat,
care va intercepta în calea sa o rădăcină nervoasă. Din acest motiv simptomatologia va apare
unilateral.
Această fază are trei stadii:
Stadiul I - Iritativ
Discul herniat ajunge la rădăcina, pe care doar o atinge, fără a o comprima sau leza în vreun
fel. De aceea în acest stadiu bolnavii acuză durere pe traiectul rădăcinii, dar fără să apară
semne neurologice.
Subiectiv:
- durere lombo-sacrată unilaterală
-iradiere în membrul inferior de-a lungul unui dermatom (L5,S1,L4,L3,L2)
- caracter mecanic al durerii care de obicei este calmată de repaus
Obiectiv:
- sindrom vertebral static cu:
- scolioză lombară
- diminuarea lordozei lombare
- contractura musculară paralombară
- sindrom vertebral dinamic cu:
- indice degete-sol înalt
- indice Schöber mic
- semnul Lasegue pozitiv de partea afectată
Stadiul II – Compresiv
Materialul herniat ajunge la rădăcine nervoasă, pe care deși nu o lezează, o comprimă.
Acum se adaugă la simptomatologia deja menționată paresteziile pe traiectul durerii. La
examenul obiectiv vor apare hipoesteziile pe traiectul unei rădăcini, diminuările sau
disparițiile unor reflexe osteotendinoase: reflexul rotulian în afectarea rădăcinii L4 și reflexul
achilian în afectarea rădăcinii S1.
Faza IV
Este faza modificărilor de tip degenerativ, cu apariția discartrozei și a artrozei interapofizare,
după vârsta de 40 de ani. Odata cu vârsta, nucleul pulpos își pierde imbibația normală cu apă,
se ratatinează și devine friabil. În același timp, inelul fibros suferă și el modificări importante
în urma repetatelor solicitări mecanice la care a fost supus. Acestei faze i se potrivește
probabil mai bine termenul generic de discopatie lombară, și aceasta datorită multiplelor sale
forme de manifestare.
În această fază vom pute întâlni următoarele aspecte clinice:
- fără acuze subiective; 60-70% din subiecți sunt purtători ai unei discopatii lombare de fază
IV asimptomatice;
- lombalgie cronică, cu noduli de miogeloză și puncte trigger paralombare și parasacrate, a
căror activitate are un net caracter psihoemoțional și meteorotrop;
- lumbabo acut după 40 de ani, lumbago de tip musculo-ligamentar, cu pseudo-sciatică
(durere difuză în membrul inferior, fără caracter dermatomal).
Simptomatologia apare de obicei brusc, după un efort fizic cu ridicare de greutăți, fiind
însoțită de limitarea mobilității coloanei lombare în special pe înclinațiile laterale, care sunt
intens dureroase;
- sciatica prin prinderea rădăcinii în procesul degenerativ de la nivelul foramenului. Este asa-
numita "sciatica varstnicului", cu semnul Lasegue negativ;
- stenoza de canal vertebral, mult mai puțin diagnosticată, se poate manifesta polimorf, de la
simpla lombalgie cu sciatalgie până la sindromul de coadă de cal.
Recomandări
Sfaturi pentru bolnavii cu lombosciatică vertebrală, discală sau prin hernie de disc:
Să nu ridice greutați de jos decât în poziția cu genunchii îndoiti și coloana neflectată (cât mai
dreaptă);
Să evite pe cât posibil transportul greutăților în spate, care măresc solicitarea discurilor
intervertebrale;
Dacă a aparut după un efort criza acută de lombosciatică să solicite și să consulte imediat
medicul. Pană la sosirea medicului să respecte repausul absolut la pat;
Dispariția bruscă a durerii însoțită de dificultate în mers anunță sciatica paralizantă care
trebuie operată în cel mult 4-5 ore de la debutul simptomelor;
Să practice gimnastică la spalier sau la bară, agațat in mâini, fiindca asigură despovărarea
discurilor intervertebrale.
BIBLIOGRAFIE