De Blas

Arh.A.C.Baeza
Avand un loc abrupt si ‘’inconfortabil’’,dar cu o priveliste frumoasa asupra orizontului, un professor de
literature din Madrid a apelat la arhitectul Alberto Campo Baeza pentru a-si construi o casa pentru familia
sa unde sa ‘’asculte muzica’’.Drept cadou a oferit arhitectului o carte frumoasa de poezie pentru a-i servi
drept inspiratie in inceperea procesului de proiectare. Astfel, clientul a dirijat arhitectul a carui reputatie
mondiala a fost recunoscuta pentru felul poetic de a trata lumina naturala. Cu aceasta intelegere culturala
reciproca intre client si architect, s-a nascut o casa unde se asculta muzica in tacere.

O casa pentru emotii, unde sa uiti si sa iti amintesti. Cartea primita de Baeza era o lucrare completa a
poetului spaniol Luis Cernuda. Poezia lui este densa, cu emotii intense, descriind sensibilitatea si
dragostea, durerea si singuratatea si contrastul dintre realizarea dorintelor sale personale si limitele impuse
de lumea din jurului lui. Cel mai frumos poem al lui ‘’Donde habite el olvido’’ descrie o lume in care cineva
uita toate problemele si in felul acesta reuseste sa obtina libertatea pe care o doreste atat de mult.
Acesta a fost materialul de lectura pe care profesorul de literature l-a daruit arhitectului. Se pare, astfel, ca
de Blas dorea mai mult decat o casa, dorea un loc unde emotiile si reflexiile fac parte din materialul de
constructie. Pentru Baeza a fost o provocare bine primita, de fapt el iti propunea ca arhitectura sa
vorbeasca poezie si pentru a le transmite asta si studentilor sai de arhitectura a inceput fiecare prelegere
pentru cursurile sale la Universitate cu o deschidere a poeziei ‘’Auguries of Innocence’’ de Wiliam Blake.
‘’Sa vezi o lume intr-o gramada de nisip
Si un cer intr-o floare salbatica
Tineti Infinitul in palma mainii
Si eternitatea intr-o ora’’
Avand acestea in vedere, Campo Baeza a vizitat situl alaturi de client, in ciuda faptului ca de Blas credea
ca este foarte incomod, arhitectul si-a dat seama ca era perfect. Fiind la o inaltime mare, casele din jur vor
disparea si ar lasa peisajul orizontal in departare. Studiind panta, a hotarat sa faca o platforma astfel incat
casa sa stea si sa se imparta in doua elemente conceptuale
O cutie solida de beton asezata ferm pe pamant subliniind simtul gravitatiei si acuzand orizontala si o alta
cutie de sticla, transparenta plasata pe beton cu o structura usoara si simpla din metal care aproape
dispare in peisaj. Prezinta doua stari opuses sau calitati ale modului in care lumina trece prin material.
In interiorul cutiei de beton se afla programul casei care imparte spatiile, astfel incat zonele de locuit –cele
4 dormitoare si camera de zi- au o vedere a peisajului incadrat, prin ferestre patrate care se deschid spre
partea de nord și permit ca blocul de beton să apară ermetic, dar în viață. Pe amprenta lăsată de cofrajul
de lemn pe beton, mușchiul apare și dispare cu ritmul natural al anotimpurilor.
Opusul este simtit in cutia transparenta de pe acoperis, unde puterea imprejurimilor este coplesitoare.
Datorită lipsei lucrărilor de dulgherie sub structura metalică și a înălțimii sale scăzute, cabina este un spațiu
primitor, în ciuda faptului că nu pare să ofere bariere fizice. Volumul se extinde aproape spre marginea
fațadei nordice și se întoarce din fațada sudică în căutare de umbra. Deoarece acoperișul ocupă o
suprafață mai mare decât sticla, există întotdeauna o zonă în umbră, care permite ca nivelul superior al
casei să fie folosit indiferent de vreme.Aici locuitorul poate pierde orice sens pentru un timp, poate sta sa
asculte sunetele ambiantei tacerii, muzicii, peisajului. Aminteste de efectul piesei musicale a lui John Cage
‘’4 minute si 33 de secunde’’(1953) in care pianistul sta in tacere in fata pianului in timp ce publicul asculta
sunetele din imprejurimi. Doi oameninu asculta tacerea in acelasi mod, de fapt oamenii nu sunt, in general,
educati sa asculte tacerea.
Experienta este profund personala, bazata pe reflexii, uitand si amintind relatia cu mediul, Francisco de
Blas si A.C. Baeza au facut o casa in care poezia ii ajuta sa construiasca o alta poezie mai subiectiva a
celui care percepe locul.
In concluzie fiecare dintre cele doua volume conceptuale are linii curate, fără alte componente, ce ar putea
denatura interpretarea sa. Platforma orizontală care subliniază peisajul nu are nici o protecție sau
balustradă. Apa de ploaie se deplasează peste fațada de beton texturat, deoarece nu există niciun sistem
de jgheaburi. In ciuda simplitatii materialelor de constructie si a dimensiunilor compacte, casa marcheaza o
schimbare de paradigma in procesul de proiectare a casei si este un model pe care Alberto Campo Baeza
l-a extins ulterior si s-a dezvoltat in case pentru clienti cu bugete mai mari, de exemplu Casa Olnik Spanu,
Casa Rufo si chiar casa Infinita, sunt toate variatiile acestui prim model ‘’Cabina peste pestera’’