Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Lab SiO2 - 2023
Lab SiO2 - 2023
Scopul lucrării:
Lucrarea de laborator își propune să obțină silice mezoporoasă prin metoda sol-gel
modificată și maturată hidrotermală în câmp de microunde.
Introducere:
Materialele poroase sunt o clasă de materiale care pot fi folosite pentru aplicații precum:
adsorbție, cataliză, materiale suport, agenți de schimb ionic și micro-reactoare. Datorită
structurării lor deschise și suprafețelor specifice mari (suprafețe interioare și exterioare), această
categorie de materiale este folosită pe scară largă în industria chimică și a petrolului, separarea
aerului și aplicații biomedicale-transport de medicamente.
Potrivit definiției Uniunii Internaționale de Chimie Pură și Aplicată (IUPAC) referitoare
la dimensiunea porilor, materialele poroase se clasifică în trei categorii:
Categorie pori Diametru
Materiale microporoase <2 nm
Materiale mezoporoase 2-50 nm
Materiale macroporoase 50-100 nm
Dioxidul de siliciu, SiO2, în general numit silice, este distribuit abundent în scoarţa
terestră, dar şi în plante, cereale şi fructe. Cristalină sau amorfă, silicea poate fi obţinută din surse
naturale sau sintetice prin procese chimice sau fizice. Dintre aceste căi de sinteză, metoda sol-gel
este de departe cea mai utilizată şi mai versatilă, mai ales pentru obţinerea de materiale poroase
cu suprafaţă mare şi volumul porilor ridicat. Canalele de pori pot fi foarte ordonate (structura
hexagonală sau cubică) şi cu dimensiuni cuprinse în intervalul 2-50 nm. Mai mult, prezența
grupărilor silanol (Si-OH) pe suprafaţa interioară şi exterioară a materialului facilitează
functionalizarea chimică cu grupări specifice legate de aplicaţia dorită. Aceste proprietăţi
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea De Inginerie Medicală
depinde de gradienții termici convenționali ca în cazul încălzirii unui pahar Berzelius sau a unui
pahar Erlenmeyer pe o plită de încălzire.
Următoarea etapă reprezintă îndepărtarea solventului și uscarea gelului, care se poate
realiza prin evaporare în condiții normale (rețeaua hidroxilică distrugându-se datorită presiunii
capilare), sau prin evaporare supercritică, la presiune înaltă și temperatură mai mare decât
temperatura critică a solvenților (rețeaua hidroxilică distrugându-se în măsură mai mică datorită
inexistenței presiunii capilare și a interacțiunilor la interfața lichid – vapori). În urma acestei
etape se obțin pulberi nanometrice de hidroxid, care sunt supuse unor tratamente termice în
vederea obținerii pulberilor oxidice.
Materii prime:
Pentru această sinteză, mediul de reacție conține:
Un precursor de Si: tetraetilortosilicatul (TEOS);
Un agent organic de structurare-direcționare (molecule amfifilice: amine sau săruri
cuaternare de amoniu cu un lanț alifatic lung, copolimeri bloc etc.): bromura de
hexadeciltrimetil amoniu (CTAB);
Un solvent sau amestec de solvenți (apă, etanol etc.);
Un modificator de pH (acid sau bază): soluție de hidroxid de amoniu (NH4OH sau NaOH).
Sticlărie de laborator/Echipamente:
Cilindru de măsurare (50 mL) Balanță analitică
Pahare Berzelius (50 mL, 100 mL) Micropipetă (100-1000 μL)
Agitator magnetic cu încălzire Vârfuri de micropipetă (100-1000 μL)
Magneți pentru agitare Spatule
Echipament de sinteză hidrotermală în câmp
de microunde
Măsuri de precauție:
Substanțele chimice utilizate sunt toxice și iritante; evitați inhalarea!
Purtați echipament de protecție în timpul lucrului în laborator.
Utilizați doar sticlărie de laborator curată.
Universitatea POLITEHNICA din Bucureşti
Facultatea De Inginerie Medicală
Mod de lucru:
Activitate individuală:
Preparați 0,5 g silice mezoporoasă. Pentru sinteză se vor calcula:
Cantitățile necesare de apă și etanol în raport molar de 1:7,7 pentru 60 mL soluție. Se cunosc:
M H O =18,02 g/mol, ρH O =1 g/ mL, M C H CH OH =46,07 g/mol, ρ CH C H OH =0,789 g/ mL.
2 2 3 2 3 2