OBTINEREA PRIN METODE VERZI A NANOPARTICULELOR DE TIO2

Introducere
Dioxidul de titan este unul din cele mai studiate materiale datorita naturii sale inofensive, a
bunei stabilitati chimice si termice. TiO2 prezinta un potential ridicat datorita disponibilitatii sale
si a costului redus. Este un oxid de metal binar care exista in trei polimorfi diferiti numiti:
anastaza, rutil si brookit. Aceste polimorfe prezinta diferite benzi de energie rutil TiO2-3.0 eV,
anastase TiO2-3.2eVsi brookie TiO2-3.2 eV. In ultimele decenii TiO2 a primit o atentie
deosebita pentru utilizarea sa precum autocuratare, celulele solare, senzorii de gaz,
deodorizarea si remedierea apelor uzate datorita proprietatii sale super hidrofile. Printre aceste
aplicatii, fotocataliza este considerata cea mai utilizata metoda datorita utilizarii luminii solare
pentru a descompune poluantii organici.
Multe metode cum ar fi sinteza poliolului, ruta sol-gel, hidrotermal au fost raportate in sinteza de
nanoparticule TiO2. Dintre aceste metode tehnica sol-gel foloseste un process la temperatura
scazuta. Produsul final are un continut ridicat de carbon atunci cand se utilizeaza reactive
organici in timpul experimentelor. Metalele hidrotermale sunt utilizate pentru a sintetiza oxizi
metalici direct din solutie la temperature ridicate care duc la formarea pulberilor polidispersate.
Chimia verde sustine punerea in aplicare a proceselor si produselor chimice care reduc
utilizarea substantelor periculoase pentru om si mediu. Solventii netoxici, reactoarele inchise si
productia inofensiva a deseurilor sunt in mod normal factorii utilizati pentru a reduce impactul
asupra mediului prin facilitarea eliminarii deseurilor. Astfel, o metoda poate fi recunoscuta ca o
tehnica verde daca orice metoda anterioara a fost modificata in conformitate cu cele
douasprezece principii ale “Green Chemistry Principles”. Proiectarea unei metode, conform
principiilor metodei verzi, are ca rezultat o metoda economica, mai sigura, netoxica si o cale mai
simpla de sinteza. Prin urmare, sinteza verde de nanoparticulelor este considerata o abordare
imbunatatita, deoarece este ecologica, durabila si relativ reproductiva, iar produsele finale sunt
adesea mai stabile.

Experimental- Sintetizarea de nanoparticule de TiO2

Nanoparticulele de TiO2 au fost sintetizate pe baza sintezei ZnO de catre Zhang si colegii de
munca cu unele modificari. Intr-o procedura tipica, amidonul solubil a fost dizolvat in 150 ml de
apa distilata clocotita. Apoi, s-au adaugat 0,01 moli de tetraisopropoxid de titan(TTIP) in solutia
de amidon sub agitare timp de 5 minute la 85 ̊ C. Solutia galbena cu precipitate albe s-a format
dupa ajustarea pH-ului solutiei la bazic prin adaugare lenta a solutiei de hidroxid de amoniu cu
agitare constanta timp de 30 de minute. Precipitatul rezultat a fost centrifugat la 8500 rpm timp
de 10 minute, urmat de cateva cicluri de spalare cu apa distilata si in cele din urma uscat intr-un
cuptor la 50̊ C. Proba uscata asa cum a fost obtinuta a fost calcinata in continuare in aer la 500
̊C timp de 2 ore pentru a obtine nanoparticulele de TiO2.

Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materiaelor
Caracterizarea nanoparticulelor de TiO2
Cristalinitatea si puritatea fazei fotocatalizatorului sintetizat au fost analizate prin difractie cu
raze X in pulbere utilizand radiatia  CuKα in intervalul 2θ = 10–90°. Studiile specifice suprafetei
si distributiei marimii porilor au fost masurate prin izoterme de absorbtie a azotului utilizand un
analizator de absorbtie N2. Modelele Braunauer-Emmett-Teller si Barrett-Joyner-Helenda au
fost utilizate pentru a estima suprafata si dimensiunea porilor nanoparticulelor de TiO2. Acestea
au fost caracterizate in continuare prin microscopul electronic cu scanare cu emisie de
camp(FESEM) pentru a determina morfologia suprafetei. Pentru a obtine imaginile FESEM a
fost aplicata o tensiune de accelerare electronica de 10kV. O analiza suplimentara a fost
efectuata utilizand microscopie electronica cu transmisie de inalta rezolutie la 200kV.
Spectroscopia fotoelectronica cu raze X a fost realizata utilizand spectroscopia fotoelectronică
cu raze X de înaltă rezoluție Axis - Ultra DLD, XPS, Kratos cu AlKα monocromatic (1486,6 eV),
radiații cu raze X (15 kV și 10 mA) și echipată cu un analizator emisferic care a functionat la
150W. Toate dateleraportate privind energia de legare au fost calibrate cu C1s de la C-Hla
284,6 eV.

Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materiaelor
Evaluarea activitatii fotocatalitice
Activitatile fotocatalitice ale nanoparticulelor de TiO2 obtinute au fostevaluate prin oxidarea
fotocatalitica a albastrului de metilen sub iradiere solara. Inainte de iradiere, 0,1 g de
nanoparticule de TiO2 calcinate au fost dispersate in 200ml albastru de metilen (6 mg/L-1) si
solutia a fost agitata magnetic timp de o ora in intuneric pentru a ajunge la echilibrul de
absorbtie. Solutia de albastru de metil a fost expusa la lumina soarelui tim de doua ore. In
timpul iradierii, 10 ml de amestec au fost colectati si centrifugati la fiecare 15 minute. Eficienta
degradarii solutiei de albastru de metil a fost analizata utilizand spectrometruUV-VIS. S-a
observat ca varfurile sunt prezente intre 600-700 nm. Conversia solutiei de albastru de metil
poate fi calculata utilizand ecuatia: R=(C0-Ct)/C0 x100%.Unde C0=concentratia initiala a solutiei
de albastru de metil si Ct=concentratia solutiei de albastru de metil in timpul iradierii.

Pregatirea extractului de coji de cafea-experiment

Cojile de cafea au fost spalate de mai multe cu apa distilata pentru a indeparta particulele de
praf de pe suprafata lor, apoi uscate in aer liber. Cojile uscate au fost macinate pentru a obtine
o pulbere fina. Sefierb 20 de coji de cafea in 400 ml de apa distilata timp de 30 de minute, apoi
se lasa sa se raceasca usor si in cele din urma se filtreaza pentru a obtine o solutie limpede de
extract de coji de cafea( poate fi pastrata intr-o sticla intunecata pentru o utilizare ulterioara).

Sinteza nanoparticulelor TiO2 folosind extract din coji de cafea

Doua sute de ml de solutie de extract de coji de cafea au fost plasate intr-un balon conic. 5 ml
de TTIP a fost adaugat prin picurare la solutia initiala sub unde ultrasonice. Substanta obtinuta
a fost agitata peste noapte, dupa aceea, nanoparticulele solide de TiO2 au fost separate si
spalate de trei ori cu centrifuga, urmat de uscarea in cuptor la 70̊ C si in cele din urma calcinat
la 500̊ C timp de o ora. Pentru comparative, nanoparticulele de TiO2 au fost preparate in
absenta extractului de coji de cafea in sinteza tipica, 5 ml de TTIP in 15 ml etanol s-au adaugat
in picaturi la solutie, amestecnad peste noapte. Nanoparticulele de TiO2 au fost separate sis
palate de 3 ori cu centrifuga si notat ca TiO2 etanol.

Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materiaelor
Concluzii

În ultimii ani, mulți oameni de știință au cercetat să găsească tehnici ecologice pentru
producerea nanoparticulelor. Nanoparticulele au o cerere uriașă pentru o mare varietate de
aplicații, cu domeniul său de activitate, de la domenii precum mecanica și științele biomedicale,
în afară de faptul că joacă un rol esențial în domenii de revoltă, cum ar fi nanobiotecnologia.
Entuziasmul față de nanoparticulele de dioxid de titan și-a atins apogeul în rândul cercetătorilor
datorită remarcabilei sale activități fotocatalitice și a activității antibacteriene pe lângă faptul că
este un bun material semiconductor. Ele pot fi sintetizate fie prin metode fizice, chimice sau
biologice. Prezenta revizuire descrie și analizează sinteza nanoparticulelor de TiO2 prin diferite
mijloace chimice, cum ar fi procesul sol-gel, electrodepunerea etc., precum și sinteza acestora
din diferite extracte de plante într-un mod ecologic denumit „sinteză verde”. Utilizarea plantelor
ca sursă pentru sinteza nanoparticulelor este avantajoasă în comparație cu utilizarea
microorganismelor datorită ratei lor mai rapide de biosinteză. În plus, se poate afirma clar că
sinteza verde prin utilizarea plantelor este benefică decât producția prin metode chimice.
Prezenta revizuire aruncă o lumină asupra încorporării nanoparticulelor de TiO2 pentru a
produce nano-vopsele și nano-acoperiri. Această analiză prezintă, de asemenea, informații
detaliate cu privire la mai multe procese de producție și parametri implicați, pe lângă
dimensiunea particulelor și grosimea de acoperire obținută.

Bibliografie
https://pubs.rsc.org/en/journals/journalissues/ra#!
issueid=ra011029&type=current&issnonline=2046-2069
https://link.springer.com/article/10.1007/s42452-021-04281-5
https://www.researchgate.net/publication/
330854698_Production_of_TiO2_nanoparticles_by_green_and_chemical_synthesis-
A_short_review
https://www.researchgate.net/search.Search.html?type=publication&query=TiO2%20experiment

Universitatea Politehnica Bucuresti

Facultatea de Chimie Aplicata si Stiinta Materiaelor