UNIVERSITATEA DE MEDICINĂ ŞI FARMACIE”GR. T.

POPA” IAŞI

EFICACITATEA DIFERIŢILOR IRIGANŢI

ÎN ÎNDEPĂRTAREA
HIDROXIDULUI DE CALCIU DIN
CANALELE RADICULARE

Student: Cazacincu Iulian

Anul 4, grupa 8, seria A

ABSTRACT

Scop

Pentru a compara eficacitatea diferitelor soluţii ( hipoclorit de sodiu 1%, acid citric 10% şi
EDTA 20% ), în îndepărtarea hidroxidului de calciu din canalele radiculare.

Metodologie

O sută de incisivi maxilari cu o singură rădăcină au fost preparaţi la dimensiunea 50 şi divizaţi

longitudinal. Două canale standardizate au fost tăiate în partea apicală şi coronară a dentinei
canalului radicular şi umplut cu hidroxid de calciu. Dinţii reasamblaţi au fost irigaţi cu o seringă
şi un ac de dimensiunea 30 utilizând următorii iriganţi: (i) EDTA 20% , (ii) acid citric 10%, (iii)
NaOCl 1%, (iv) acid citric 10% + 1% NaOCl, (V) 20% EDTA + 1% NaOCl şi (vi) apă (de
control). Volumul iriganţilor a fost de 20 ml în fiecare grup şi timpul de irigare a fost de 5 min.
Evaluarea de curăţenie a exemplarelor a fost efectuată de către doi observatori calibraţi în
conformitate cu un microscop cu mărire 30X folosind un sistem de punctaj de patru grade
precum cel descris de van der Sluis et al. (2007). Evaluarea statistică a fost efectuată folosind o
SAS-macro pentru analize multifactoriale non-parametrice (P <0,05).

Rezultate

Cele mai bune rezultate au fost găsite pentru irigarea cu EDTA şi acid citric, întrucât NaOCl şi
apa au arătat efectul cel mai puţin. Combinaţiile de iriganţi nu au dus la îmbunătăţiri în materie
de eliminare.

Concluzii

Nici unul dintre iriganţi nici respectivele lor asocieri nu au fost capabili de a elimina complet
hidroxidul de calciu. Agenţii chelatori, cum ar fi acidul citric şi EDTA au cele mai bune
rezultate. Amestecul de chelatori şi NaOCl nu au dat semnificative îmbunătăţiri de eliminare a
hidroxidului de calciu.
INTRODUCERE

Hidroxidul de calciu a devenit stabilit ca fiind cel mai frecvent medicament endodontic
intracanalar utilizat (Itoh et al 1999.) datorită bunei sale proprietăţi antimicrobiene împotriva
marii majorităţi de agenţi patogeni relevanţi endodontic şi bunei biocompatibilităţi. Utilizarea sa
este recomandată în tratamentul endodontic a canalelor radiculare infectate sau atunci când o
singură vizită de tratament nu este fezabilă. Durata optimă de medicaţie a fost propusă să fie 1-4
săptămâni (Siqueira & Lopes 1999).
Înainte de umplerea definitivă a canalului radicular, pansamentul temporar trebuie să fie
eliminat complet pentru a exclude orice interferenţă negativă între medicament şi materialul de
umplere şi pentru a permite aderarea maximă a sigilantului la pereţii canalului radicular.
Rămăşiţele de hidroxid de calciu reduc puterea de adeziune a unei răşini pe bază de etanşare la
dentina canalului radicular (Barbizam et al. 2008) şi intervine în capacitatea unui sigilant pe bază
de siliciu(Contardo et al. 2007). S-a demonstrat că medicaţia intracanalară cu hidroxid de calciu
a crescut umplerea apicală a gutapercii pe canal atunci când a fost folosit un oxid de zinc-
eugenol de etanşare (Kim & Kim 2002), care poate fi explicată printr-o setare accelerată a
sigilantului (Margelos et al. 1997). Indepărtarea incompletă de Ca (OH) 2 de pe suprafeţele
canalului radicular împiedică sigilantul să pătrundă în tubulii dentinari ce duce la reducerea
potenţială a adaptării sigilantului (Calt & Serper 1999). Sevimay et al. (2004) a indicat că
hidroxidul de calciu ca şi pansament temporar nu a avut nici un efect asupra secreţiilor coronare
atunci când AH 26 (Dentsply DeTrey, Konstanz, Germania) a fost utilizat ca un sigilant. În
schimb, mai multe studii au confirmat faptul că hidroxidul de calciu rămas îmbunătăţeste
capacitatea de etanşeitate apicală (Porkaew et al. 1990, Olanda şi colab. 1995, Kontakiotis et al.
1997, Hosoya et al. 2004). Cu toate acestea, aceste rezultate se bazează pe măsurători efectuate
într-o perioadă scurtă de timp, folosind probe de laborator (Van der Sluis et al. 2007). Astfel, este
recomandată îndepărtarea completă a hidroxidului de calciu de pe canal înainte de umplere.

Câteva studii au fost efectuate cu privire la eficacitatea diferitelor tehnici pentru eliminarea
hidroxidului de calciu. De obicei, eliminarea unui pansament intracanalar este urmată de
efectuarea de irigaţii în asociere cu instrumentarea manuală până la lungimea de lucru. În
canalele rădăcinilor drepte, s-a demonstrat că recapitularea cu conul apical master (MAF), în
asociere cu irigare a dus la îmbunătăţirea eliminării de Ca (OH) 2 în comparaţie cu un singur
irigant(Salgado et al. 2009). Utilizarea instrumentelor rotative NiTi (ProFile 0.04, Tulsa
Dentsply, Tulsa, OK, USA) facilitează îndepărtarea hidroxidului de calciu din canalele radiculare
curbe, fără a afecta anatomia canalului rădăcinii (Kenee et al. 2006). Irigarea pasivă cu
ultrasunete cu NaOCl (2%) a fost dovedită a fi mai eficientă în îndepărtarea pastei de Ca (OH) 2
din canalele radiculare artificiale decât cu seringa de NaOCl (2%) sau apă (van der Sluis et al.
2007). Calt & Serper (1999) a demonstrat îndepărtarea completă a hidroxidului de calciu din
canal după irigare cu EDTA, urmată de NaOCl în comparaţie cu NaOCl în monoterapie. În
schimb, alţi autori, utilizând acelaşi protocol de irigare (EDTA şi NaOCl) nu au susţinut aceste
rezultate şi au raportat minore la extinse resturi de hidroxid de calciu (Lambrianidis et al. 1999,
Kenee et al. 2006). Un studiu recent (Salgado et al. 2009) a indicat rezultate superioare de
eliminare a hidroxidului de calciu cu EDTA-T, o combinaţie de un agent de chelare şi un
detergent biologic lauril sulfat de sodiu 0.2 %, decât pentru NaOCl, EDTA-C şi acid citric ca
iriganţi.

Ipoteza nulă evaluată în acest studiu a fost faptul că nu există nicio diferenţă în eficacitatea
diferitelor soluţii (EDTA, acid citric şi NaOCl), precum şi combinaţiile lor în eliminarea de
hidroxid de calciu de la nivelul regiunilor mai puţin accesibile mecanic din canalul radicular.

MATERIALE ŞI METODE

Proiectarea experimentală se bazează pe modelul descris de către Lee et al. (2004) şi a fost
aplicată în mai multe investigaţii cu privire la îndepărtarea resturilor (Van der Sluis et al. 2005a,
B) sau hidroxidului de calciu (Van der Sluis et al. 2007).

Figura 1: Desen schematic al mărimii şi locului de amplasare al canalelor longitudinale.

 Au fost selectaţi o sută şi zece incisivi centrali şi laterali maxilari cu o singură rădăcină,
rădăcină dreaptă şi cu secţiuni circulare transversale a rădăcinii. Dinţii au fost depozitaţi în apă
de la robinet de-a lungul studiului. În urma pregătirii cavităţii de acces coronar, diametrul
canalelor radiculare a fost estimat cu instrumente din oţel inoxidabil. Dinţii cu canale radiculare
ce permiteau introducerea unui instrument de dimensiune mai mare de 40 au fost excluşi din
studiu. Toţi dinţii rămaşi au fost scurtaţi la o lungime de 19 mm şi pregătiţi la dimensiunea 50 cu
instrumente din oţel inoxidabil la o lungime de lucru de 18 mm. După fiecare schimbare a
instrumentului, canalele radiculare au fost irigate cu 2 ml hipoclorit de sodiu (1%). Rădăcinile au
fost împărţite în două jumătăţi longitudinale ce permite reasamblarea ulterioară. Rădăcinile care
nu ar putea fi reasamblate fără lacune vizibile sub control cu o lupă 2.5 X au fost eliminate,
rezultând în final numărul de 100 de exemplare. Un finger spreader de dimensiune "Mediu"
(VDW, München, Germania) a fost redus la lăţimea de 0,2 mm şi introdus într-o piesă de mână
cu ultrasunete (Piezon Masterat 400; EMS, Nyon, Elveţia). Aşa cum s-a sugerat de către Lee et
al. (2004), două canale longitudinale de 4.0 mm lungime, 0,2 mm lăţime şi 0.5 mm adâncime au
fost tăiate în dentina rădăcinii pe fiecare rădăcină. Locaţiile canalelor au fost de la 2-6 mm de la
foramenul apical într-o jumătate a dintelui (secţiune apicală) şi 10-14 mm de apex în partea
opusă (secţiune coronară) (Fig. 1). În urma îndepărtării atente a resturilor de pe secţiuni folosind
o periuţă de dinţi, jumătăţile de rădăcină au fost reasamblate şi fixate în tuburi de plastic cu
silicon (Silaplast; Dentax, Ettlingen, Germania). Pentru a realiza fotografii digitale, înainte şi
după irigare din unghiuri identice, exemplarele au fost turnate în materiale de amprentă
(Flexitime; Heraeus Kulzer, Hanau, Germania). Fotografiile au fost luate cu ajutorul unui
microscop (MOTIC Ergonomic Trinokular Zoom Stereo Mikroskop; Motic, Wetzlar, Germania)
cu 30 X şi o cameră digitală (Moticam 1300; Motic) cu o rezoluţie de 1,3 megapixeli. Utilizarea
spreader-ului modificat (VDW), canalele longitudinale au fost umplute cu pastă de hidroxid de
calciu (Calxyl; VOCO, Cuxhaven, Germania), jumătăţile de rădăcină au fost reasamblate cu
ceară şi dinţii fixaţi în tuburi de plastic. Canalele radiculare au fost complet umplute cu Calxyl
(VOCO) şi cu o dimensiune de umplere Pastinject 40 (Micro-Mega, Besancon, Franţa), şi dinţii
au fost stocaţi timp de 7 zile la 37 °C şi 100% umiditate într-un incubator. Dinţii au fost
distribuiţi la intâmplare în cinci grupuri experimentale şi un grup de control (Tabelul 1).

Volumul şi tipul Timpul de

Grup n de irigant irigare (minute)
1 18 20 mL 20% EDTA 5
2 18 20 mL 10% acid citric 5
3 18 20 mL 1% NaOCl 5
4 18 10 mL 10% citric acid 3+
10 mL 1% NaOCl 2
5 18 10 mL 20% EDTA 3+
10 mL 1% NaOCl 2
6 10 20 mL H2O 5

Tabelul 1: Grupurile experimentale.

Pentru îndepărtarea pastei de hidroxid de calciu, au fost folosite un Hedstrom cu o dimensiune

de 50 şi o seringă de 5 ml, cu acul de irigare NaviTip (Ultradent, München, Germania) cu un
diametru exterior de 0,3 mm. Introducere profundă a seringii a fost standardizată la 17 mm.
Îndepărtarea medicamentaţiei a fost realizată, după cum urmează: în primul rând,un Hedstrom cu
o dimensiune de 50 a fost introdus în canalul radicular la lungimea de lucru de 18 mm, şi 15
mişcări în sus şi în jos au fost efectuate pentru a indepărta şi scoate medicamentul. Aceasta a fost
urmată de irigare cu 5 ml din soluţia respectivă. Acul de irigare a fost introdus pe o lungime de
lucru scurtă (17 mm).Cu incă două ocazii, 20 de mişcări verticale cu Hedstrom au fost efectuate
cu 5 mL de irigare cu soluţia specifică. A urmat o irigare finală cu 5 mL, rezultând o sumă totală
de irigare de 20 ml pentru fiecare canal. Timpul de contact între pereţii canalului rădăcinii şi
irigant a fost menţinut constant la 5 min.

Canalele radiculare au fost uscate cu conuri de hârtie de dimensiunea 50 şi rădăcinile scoase

din tuburi si separate. Folosind cheile din silicon, jumătăţile de rădăcină au fost repoziţionate
sub microscop şi fotografiate din nou dintr-un unghi identic. Înainte de evaluare, jumătăţi de
rădăcină au fost codificate pentru a împiedica identificarea grupului experimental. Suma rămasă
de hidroxid de calciu în cele două canale longitudinale ale exemplarelor codificate şi distribuite
la intâmplare a fost marcată în conformitate cu microscopul cu mărire 30 X de doi stomatologi
calibraţi folosind un sistem de punctare descris de van der Sluis et al. (2007):

0: cavitatea este goală (Fig. 2)

1: mai puţin de jumătate din cavitate este umplută cu hidroxid de calciu (Fig. 3)
2: mai mult de jumătate din cavitate este umplută cu hidroxid de calciu (Fig. 4)
3: cavitatea este umplută complet cu hidroxid de calciu(Fig. 5).

Notarea celor doi stomatologi calibraţi înainte de evaluarea principală a probelor a fost
efectuată pe 150 de jumătăţi de rădăcini. După notare, rezultatele au fost discutate folosind
fotografiile de referinţă, urmată de aceeaşi procedură pe 50 de exemplare. Cinci zile mai târziu,
din nou, 50 de specimene au fost marcate de ambii anchetatori. Reproductibilitatea
intraindividuală şi acordul interindividual au fost calculate.
Figura 2: Mărire de 30 X. Scorul 0: cavitatea este goală.

Figura 3: Mărire de 30 X. Scorul 1: mai puţin de jumătate din cavitate este umplută cu hidroxid
de calciu.
Analiză statistică

A fost folosit pentru analiză, SAS 9.2 (SAS Institute Inc, Cary, NC,USA). Pentru că răspunsul
este un scor, o distribuţie normală nu poate fi asumată. Pentru acest motiv, analiza a fost
efectuată cu ajutorul efectelor relative. Efectul relativ este o măsură non-parametrică întemeiată
comparată pe rândurile de date; aceasta variază între 0 şi 1 şi cu cât este mai mare valoarea cu
atât mai bine. În acest studiu, a existat un model multifactorial non-parametric cu un factor
independent (irigant) şi doi factori dependenţi (evaluator şi treimea canalară). Pentru calcularea
efectelor relative şi a valorilor P, SAS-macro F1_LD_F2 a fost folosit (Brunner & Langer 1999).
În cazul în care interacţiunea dintre doi factori a fost semnificativă, analiza a trebuit să fie
împărţită de către unul dintre factori. Comparaţiile perechi au fost ajustate pentru testări multiple
în conformitate cu Tukey cu un nivel de semnificaţie de P = 0,05.

Figura 4: Mărire de 30 X. Scorul 2: mai mult de jumătate din cavitate este umplută cu hidroxid
de calciu.

Figura 5:Mărire de 30 X. Scorul 3: cavitatea este complet umplută cu hidroxid de calciu.

REZULTATE

Calibrarea

În timpul procedurii complete de notare, diferenţa in notare inter- şi intraindividuală nu a

depăşit niciodată un scor. Acordul interindividual a fost de 84% în prima notare, iar acordul final
a fost de 90%. Reproductibilitatea intraindividuală a fost de 94% (47/50) pentru primul
anchetator şi 92% (46/50) pentru al doilea.

Ancheta principală

Mai multe modele non-parametrice au arătat semnificative efecte statistice unice pentru irigant
(P <0,0001), locaţia canalului (P <0,0001) şi evaluator (P = 0,003). A fost gasită o interacţiune
semnificativă între irigant şi locaţia canalului (P> 0,0001). Prin urmare, locaţiile coronare şi
apicale au fost evaluate separat. O influenţă semnificativă a irigantului (P <0,0001), precum şi a
observatorului (apical: P = 0.0013, coronar: P = 0,008) a fost calculată pentru ambele locaţii.
Suplimentarele comparaţii pereche pentru iriganţi au fost efectuate separat pentru porţiunile
coronare şi apicale. Distribuţia scorurilor atât pentru porţiunile (apicale si coronare) este
prezentată în Fig. 6. În general, curăţirea în partea apicală ca o medie a fost superioară faţă de
curăţirea în partea coronară (Fig. 7).

Comparaţia perechilor de iriganţi pentru partea apicală a arătat că EDTA (grupa 1) şi acidul
citric (grupa 2) au fost efectuate în mod semnificativ mai bine decât alte grupuri, cu excepţia
amestecului de acid citric şi NaOCl (grupa 4). Hipocloritul de sodiu (grupa 3) şi apa (grup 6) au
dus la cel mai rău scor cu nici o diferenţă semnificativă între aceste soluţii. Distribuţia
punctajelor pentru partea apicală este prezentată în Fig. 8.

Comparaţia perechilor de iriganţi pentru partea coronară a revelat unele diferenţe la rezultatele
pentru partea apicală. EDTA (grupa 1) şi acidul citric (grupa 2) în monoterapie nu au prezentat
rezultate mai bune decât combinaţiile lor cu NaOCl (grupa 4 şi grupa 5). Hipocloritul de sodiu în
monoterapie (grupa 3) sau apa de la robinet (grupa 6) au arătat din nou cele mai slabe rezultate.
Combinaţiile chelatorilor cu hipocloritul de sodiu au efecte semnificativ mai bune decât NaOCl
în monoterapie. Distribuţia punctajelor pentru partea coronară este
prezentată în Fig. 8.
Figura 6: Principala valoare a scorului pentru ambele porţiuni (apicală şi coronară) în
conformitate cu diferitele grupuri experimentale.

Figura 7: Scorul principal pentru porţiunile apicală şi coronară.

DISCUŢIE

Nici unul dintre iriganţi şi nici combinaţiile lor nu au eliminat complet hidroxidul de calciu.

Figura 8: Scorul principal pentru porţiunile apicală şi coronară în conformitate cu diferitele

grupuri experimentale.

Acidul citric şi EDTA au fost semnificativ mai eficace decât hipocloritul de sodiu şi apă.
Rezultatele pentru porţiunea apicală au fost superioare porţiunii coronare în ceea ce priveşte
curăţirea. Utilizarea combinaţiilor de chelatori şi hipocloritul de sodiu nu a îmbunătăţit
eficacitatea curăţirii canalului. Prin urmare, ipoteza nulă că nu există nicio diferenţă în
eficacitatea iriganţilor testaţi în eliminarea hidroxidului de calciu poate fi respinsă.

Evaluarea generală a ambelor treimi a canalului radicular a arătat că EDTA-ul, acidul citric şi
acid citric + NaOCl au fost semnificativ mai eficace atunci când au fost comparate cu alte
grupuri. Nici o diferenţă semnificativă între aceste trei grupuri nu a fost detectată. Doar, media
rezultatelor obţinute pentru acidul citric a fost mai bună în comparaţie cu EDTA şi acid citric +
NaOCl (fig. 6). Aceste date sunt în acord cu De-Deus et al. (2006, 2008) care a demonstrat că
acidul citric a fost cel mai eficace chelator pentru toate timpurile, cu excepţia după 300 s în cazul
în care EDTA a avut un efect similar. Scelza et al. (2003) nu a detectat nici o diferenţă
semnificativă între Ca2+ extras de la acidul citric si EDTA la 3, 10 şi 15 min. Precedent
investigaţiile au dovedit că atât EDTA cât şi acidul citric elimină eficient forma de pudră de
hidroxid de calciu în apă distilată (Kenee et al. 2006, Nandini et al. 2006). Acest studiu a arătat o
performanţă egală a acidului citric + NaOCl în comparaţie cu EDTA şi acid citric singur. Acest
lucru ar putea fi legat la formarea de complexe între acidul citric şi calciu, care sunt mai mari
decât cele de EDTA (Scelza et al. 2003). În plus, a fost descrisă o tendinţă de saturaţie de
demineralizare a capacităţii acidului citric, după 60 de secunde (De-Deus et al. 2008). În acest
studiu, timpul de irigare pentru acidul citric a fost 180 de secunde atunci când este utilizat în
asociere cu NaOCl. Prin urmare, acidul citric ar putea atinge pe deplin eficacitatea sa, întrucât
irigarea cu NaOCl finală a avut doar un efect mic. Timpul de irigare pentru EDTA a fost, de
asemenea, 180 secunde atunci când este utilizat în asociere cu NaOCl. Datorită faptului că
saturaţia sa necesită cel puţin 300 s (De-Deus et al. 2008), EDTA + NaOCl a fost semnificativ
mai puţin eficace decât EDTA în monoterapie. Observaţia că o irigare finală cu NaOCl nu
a îmbunătăţit în mod semnificativ eliminarea de hidroxid de calciu este în contrast cu un studiu
anterior (Calt & Serper 1999) în care EDTA, urmată de irigare cu NaOCI a dus la îndepărtarea
completă de Ca (OH) 2. O posibilă explicaţie ar putea fi faptul că Calt & Serper (1999) a
examinat întreg peretele canalului radicular, în contrast cu extensiile artificiale investigate în
acest studiu. Acest studiu a arătat cele mai rele rezultate pentru îndepărtarea hidroxidului de
calciu pentru NaOCl şi apă. Rezultate similare au fost obţinute de către alţi autori (Margelos et
al. 1997, Kenee et al 2006,. Perez-Heredia et al. 2008, Salgado et al. 2009) şi poate fi explicată
prin capacitatea lor limitată de a dizolva substanţe anorganice cum ar fi calciu. S-a demonstrat că
nici unul dintre iriganţi, nici combinaţiile respective ale acestora nu au fost în măsură să elimine
complet hidroxidul de calciu din canale standardizate, care este în conformitate cu investigaţiile
anterioare (Margelos et al. 1997, Kenee et al. 2006, Lambrianidis et al. 2006, Nandini et al.
2006).

O observaţie izolată în treimea coronară afişează că doar chelatorii singuri nu au fost

semnificativ superiori faţă de combinarea lor cu NaOCl. Această constatare este în
deosebire de rezultatele din treimea apicală în cazul în care chelatorii au fost superiori faţă de
toate celelalte grupuri, cu excepţia acidului citric + NaOCl. Acest lucru înseamnă că eficacitatea
chelatorilor în treimea coronară nu este diminuată, în ciuda reducerii timpului de lucru (180 s)
atunci când sunt utilizate în asociere cu NaOCl, comparativ cu aplicarea lor exclusivă (300 s).
Un motiv ar putea fi numărul mare de molecule de chelatori în treimea coronară a canalului
radicular care sunt capabili de a lega ionii de calciu (Scelza et al. 2000, Hulsmann et al. 2002,
Torabinejad et al. 2003a). Unii autori au raportat o eficacitate scăzută de EDTA şi acid citric la
nivel apical datorită cantităţii reduse de soluţie conţinute într-un canal de volum mai
mic(Hennequin et al 1994,. Hulsmann et al. 2003, Teixeira et al. 2005). În conformitate cu
investigaţiile anterioare (Hulsmann et al. 2002, Machado-Silveiro et al. 2004, Scelza et al. 2004,
Gonzalez-Lopez et al. 2006, De-Deus et al. 2008), rezultatele acestui studiu subliniază influenţa
timpului de lucru, în special în cursul primelor 180 s, precum şi valoarea
substanţei active disponibile cu privire la eficacitatea unui chelator (Hennequin et al. 1994,
Hulsmann et al. 2003, Teixeira et al. 2005). Este remarcabil faptul că mai multe studii cu privire
la eliminarea hidroxidului de calciu nu au raport cu privire la timpul de lucru a soluţiilor
chelatoare (Calt & Serper 1999, Kenee et al. 2006).

Rezultatele acestui studiu demonstrează un nivel superior de curăţare şi eficacitate a soluţiilor

de irigare în treimea apicală a canalului radicular, în comparaţie cu treimea coronară, care este în
contrast cu alte investigaţii care au găsit resturile de hidroxid de calciu, în principal în treimea
apicală (Margelos et al 1997,. Scelza et al. 2000, Hulsmann et al. 2003, Torabinejad et al. 2003b,
Lambrianidis et al. 2006, Nandini et al. 2006). Diametrul preparaţiei canalului radicular, volumul
de irigant şi dimensiunea acului sunt în acord cu studiile recente (Lee et al. 2004, Lambrianidis et
al. 2006, van der Sluis et al. 2007). Apexurile rădăcinilor au fost acoperite cu ceară adezivă
(Teixeira et al. 2005), pentru a evita extrudarea irigantului şi pentru a preveni irigarea
inadecvată a treimii coronare a canalului radicular. Este posibil ca efectele hidrodinamice să fi
avut un impact asupra rezultatelor acestui studiu, deoarece acul de irigare a fost introdus la 1 mm
mai puţin de lungimea de lucru şi deschiderea acului a fost adiacentă porţiunii apicale. Un studiu
recent a subliniat, în beneficiul efectul fizic în plus faţă de spălarea chimică a irigantului (Huang
et al. 2008). Cu toate acestea, motivul exact pentru acţiunea de curăţare superioară în treimea
apicală rămâne neclar. Nu sunt date în literatura de specialitate despre disponibilitatea irigantului
pe canalul radicular in comparatie cu o cavitate coronară şi apicală. Mai departe investigaţiile cu
un experiment similar ar trebui să fie efectuate pentru a reevalua rezultatele.

Designul acestui studiu este comparabil cu cel descris de către Lee et al. (2004) şi pare bine
adaptat la evaluarea îndepărtării substanţelor din canalul radicular. Un model similar, de
asemenea, a fost folosit de către van der Sluis et al. (2005a, b) pentru a investiga îndepărtarea
resturilor din canalurile artificiale, precum şi eliminarea hidroxidului de calciu (van der Sluis et
al. 2007). Alte studii au investigat eliminarea completă de pe pereţii canalului radicular
(Lambrianidis et al. 1999, 2006, Kenee et al. 2006). Avantajul modelului canalelor sunt
dimensiunea standardizată şi locaţia canalelor ce permit o standardizare a evaluării cu o mare
reproductibilitate intraobservatorie şi un bun agrement interobservator. În plus, acest model
permite discriminarea bună între eliminarea mecanică a medicamentului şi influenţa irigantului
singur.

Dezavantajul major al acestui model este faptul că aceste canale standardizate nu reprezintă
complexitatea unui sistem de canal radicular natural . Prin urmare, poate fi mai uşor pentru a
elimina hidroxidul de calciu din canalele artificiale, decât din istmuri sau extensii ovale in vivo.
Astfel, utilizarea modelului de canal radicular ar putea conduce la o supraestimare în eficacitatea
de îndepărtare a soluţiilor de irigare.

Înainte de ancheta principală, încercările au fost făcute pentru a efectua o analiză de imagine
digitală pentru evaluarea cantitativă a hidroxidului de calciu rezidual. Principalul dezavantaj al
acestei abordări a fost faptul că numai stratul superficial al hidroxidului de calciu ar putea fi
cuantificat. Prin urmare, evaluarea curăţirii canalelor a fost efectuată cu ajutorul microscopului
folosind fotografiile de referinţă care să permită o vedere mai mult tri-dimensională din cauza
variaţiilor adâncimii de focalizare. Sistemul de notare folosit în acest studiu deja a fost descris de
van der Sluis et al. (2007). În urma calibrării aprofundate, acordul interindividual de 90% şi
reproductibilitatea intraindividuală de 94% şi respectiv 92%, ar putea fi rezultatul
evaluării.Evaluarea statistică a arătat o influenţă semnificativă a observatorului (P = 0,003), în
ciuda calibrării. Prin urmare, evaluatorul factor a fost inclus în toate analizele ulterioare. Cu toate
acestea, diferenţa inter- şi intraindividuală de scor nu a depăşit niciodată un scor. Scopul acestui
studiu a fost de a evalua cele mai adecvate soluţii de irigare pentru îndepărtarea de hidroxid de
calciu, astfel încât influenţa tehnicii de irigare a trebuit să fie exclusă. O simplă tehnică manuală
de irigare folosind o seringă a fost selectată cu o adâncime de introducere standardizată, valoarea
irrigantului şi timpul de irigare fără nici un efect fizic suplimentar (de exemplu, ultrasunete).
Timpul de irigaţie a fost de 5 min în toate grupurile. Pentru EDTA, timpul de contact între
soluţie şi dentina rădăcinii de 1-5 min a fost recomandat în literatura de specialitate(Hulsmann et
al. 2003) cu cât timpul de lucru este mai mare ar putea duce la eroziunea dentinei rădăcinii (Calt
& Serper 2002, Torabinejad et al. 2002, Hulsmann et al. 2003).

CONCLUZII

Nici unul dintre iriganţi şi nici combinaţiile lor nu au putut elimina complet hidroxidul de calciu
din canalele laterale din porţiunile apicale şi coronare a canalului radicular. Acidul citric şi
EDTA au arătat cele mai bune rezultate, NaOCl şi apa cele mai slabe rezultate. Amestecul de
chelatori şi hipocloritul de sodiu nu are ca rezultat îmbunătăţirea semnificativă de inlăturare a
hidroxidului de calciu.
 BIBLIOGRAFIE
Barbizam JV, Trope M, Teixeira EC, Tanumaru-Filho M, Teixeira FB (2008) Effect of
calcium hydroxide intracanal dressing on the bond strength of a resin-based endodontic sealer.
Brazilian Dental Journal 19, 224–7.
Brunner E, Langer F (1999) Nichtparametrische Analyse longitudinaler Daten, 1st edn.
Munich: Oldenbourg Verlag.
Calt S, Serper A (1999) Dentinal tubule penetration of root canal sealers after root canal
dressing with calcium hydroxide. Journal of Endodontics 25, 431–3.
Calt S, Serper A (2002) Time-dependent effects of EDTA on dentin structures. Journal of
Endodontics 28, 17–9.
Contardo L, De Luca M, Bevilacqua L, Breschi L, Di Lenarda R (2007) Influence of calcium
hydroxide debris on the quality of endodontic apical seal. Minerva Stomatologica 56, 509–
17.
De-Deus G, Paciornik S, Mauricio MH, Prioli R (2006) Realtime atomic force microscopy of
root dentine during demineralization when subjected to chelating agents. International
Endodontic Journal 39, 683–92.
De-Deus G, Reis C, Fidel S, Fidel RAS, Paciornik S (2008) Longitudinal and quantitative
evaluation of dentin demineralization when subjected to EDTA, EDTAC, and citric acid: a co-
site digital optical microscopy study. Oral Surgery Oral Medicine Oral Pathology Oral
Radiology and Endodontology 105, 391–7.
Gonza´lez-Lo´pez S, Camejo-Aguilar D, Sanchez-Sanchez P, Bolan˜ os-Carmona V (2006)
Effect of CHX on the decalcifying effect of 10% citric acid, 20% citric acid, or 17% EDTA.
Journal of Endodontics 32, 781–4.
Hennequin M, Pajot J, Avignant D (1994) Effects of different pH values of citric acid
solutions on the calcium and phosphorus contents of human root dentin. Journal of Endodontics
20, 551–4.
Holland R, Alexandre AC, Murata SS, dos Santos CA, Dezan Ju´ nior E (1995) Apical
leakage following root canal dressing with calcium hydroxide. Endodontics and Dental
Traumatology
11, 261–3.
Hosoya N, Kurayama H, Iino F, Arai T (2004) Effects of calcium hydroxide on physical and
sealing properties of canal sealers. International Endodontic Journal 37, 178–84.
Huang TY, Gulabivala K, Ng YL (2008) A bio-molecular film ex-vivo model to evaluate the
influence of canal dimensions and irrigation variables on the efficacy of irrigation.
International Endodontic Journal 41, 60–71.
 Hu¨lsmann M, Heckendorff M, Scha¨fers F (2002) Comparative in-vitro evaluation of three
chelator pastes. International Endodontic Journal 35, 668–79.
Hu¨lsmann M, Heckendorff M, Lennon A (2003) Chelating agents in root canal treatment:
mode of action and indications for their use. International Endodontic Journal 36, 810–30.
Itoh A, Higuchi N, Minami G et al. (1999) A survey of filling methods, intracanal
medications, and instrument breakage. Journal of Endodontics 25, 823–4.
Kenee DM, Allemang JD, Johnson JD, Hellstein J, Nichols BK (2006) A quantitative
assessment of efficacy of various calcium hydroxide removal techniques. Journal of Endodontics
32, 563–5.

Kim SK, Kim YO (2002) Influence of calcium hydroxide intracanal medication on apical seal.
International Endodontic Journal 35, 623–8.
Kontakiotis EG, Wu MK, Wesselink PR (1997) Effect of calcium hydroxide dressing on seal
of permanent root filling. Endodontics and Dental Traumatology 13, 281–4.
Lambrianidis T, Margelos J, Beltes P (1999) Removal efficiency of calcium hydroxide
dressing from the root canal. Journal of Endodontics 25, 85–8.
Lambrianidis T, Kosti E, Boutsioukis C, Mazinis M (2006) Removal efficacy of various
calciumhydroxide/chlorhexidine medicaments from the root canal. International Endodontic
Journal 39, 55–61.
Lee SJ, Wu MK, Wesselink PR (2004) The effectiveness of syringe irrigations and ultrasonic
to remove debris from simulated irregularities within prepared root canal walls. International
Endodontic Journal 37, 672–8.
Machado-Silveiro LF, Gonzales-Lopes S, Gonzales-Rodriguez MP (2004) Decalcification of
root canal dentine by citric acid, EDTA and sodium citrate. International Endodontic Journal 37,
365–9.
Margelos J, Eliades G, Verdelis C, Palaghias G (1997) Interaction of calcium hydroxide with
zinc oxide-eugenol sealers: a potential clinical problem. Journal of Endodontics 23, 43–8.
Nandini S, Velmurugan N, Kandaswamy D (2006) Removal efficiency of calcium hydroxide
intracanal medicament with two calcium chelators: volumetric analysis using spiral CT,
an in vitro study. Journal of Endodontics 32, 1097–101.
Pe´rez-Heredia M, Ferrer-Luque CM, Gonza´lez-Rodrı´guez MP, Martı´n-Peinado FJ,
Gonza´lez-Lo´pez S (2008) Decalcifying effect of 15% EDTA, 15% citric acid, 5% phosphoric
acid and 2.5% sodium hypochlorite on root canal dentine. International Endodontic Journal 41,
418–23.
Porkaew P, Retief DH, Barfield RD, Lacefield WR, Soong SJ (1990) Effects of calcium
hydroxide paste as an intracanal medicament on apical seal. Journal of Endodontics 16, 369–74.
Salgado RJ, Moura-Netto C, Yamazaki AK, Cardoso LN, de Moura AA, Prokopowitsch I
(2009) Comparison of different irrigants on calcium hydroxide medication removal: microscopic
cleanliness evaluation. Oral Surgery Oral Medicine Oral Pathology Oral Radiology and
Endodontology 107, 580–4.
Scelza MF, Antoniazzi JH, Scelza P (2000) Efficacy of final irrigation – a scanning electron
microscopic evaluation. Journal of Endodontics 26, 355–8.
Scelza MF, Teixeira AM, Scelza P (2003) Decalcifying effect of EDTA-T, 10% citric acid,
and 17% EDTA on root canal dentin. Oral Surgery Oral Medicine Oral Pathology Oral
Radiology and Endodontology 95, 234–6.
Scelza MF, Pierro V, Scelza P, Pereira M (2004) Effect of three different time periods of
irrigation with EDTA-T, EDTA, and citric acid on smear layer removal. Oral Surgery Oral
Medicine Oral Pathology Oral Radiology and Endodontology 98, 499–503.
Sevimay S, O¨ ztan MK, Dalat D (2004) Effects of calcium hydroxide paste medication on
coronal leakage. Journal of Oral Rehabilitation 31, 240–4.
Siqueira JF, Lopes HP (1999) Mechanisms of antimicrobial activity of calcium hydroxide: a
critical review. International Endodontic Journal 32, 361–9.
Teixeira CS, Felippe MC, Felippe WT (2005) The effect of application time of EDTA and
NaOCl on intracanal smear layer removal: an SEM analysis. International Endodontic Journal
38, 285–90.
Torabinejad M, Handysides R, Khademi AA, Bakland LK (2002) Clinical implications of the
smear layer in endodontics: a review. Oral Surgery Oral Medicine Oral Pathology Oral
Radiology and Endodontology 94, 658–66.
Torabinejad M, Cho Y, Khademi AA, Bakland LK, Shabahang S (2003a) The effect of
various concentrations of sodium hypochlorite on the ability of MTAD to remove the smear
layer. Journal of Endodontics 29, 233–9.
Torabinejad M, Khademi AA, Babagoli J et al. (2003b) A new solution for the removal of the
smear layer. Journal of Endodontics 29, 170–5.
van der Sluis LW, Wu MK, Wesselink PR (2005a) A comparison between a smooth wire and
a K-file in removing artificially placed dentine debris form root canals in resin blocks during
ultrasonic irrigation. International Endodontic Journal 38, 593–6.
van der Sluis LW, Wu MK, Wesselink PR (2005b) The efficiency of ultrasonic irrigation to
remove artificially placed dentine debris form human root canals prepared using instruments of
varying taper. International Endodontic Journal 38, 764–8.
van der Sluis LW, Wu MK, Wesselink PR (2007) The evaluation of removal of calcium
hydroxide paste from an artificial standardized groove in the apical root canal using different
irrigation methodologies. International Endodontic Journal 40, 52–7.