UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA”

FACULTATEA DE DREPT

RELATIA UE VS. RUSIA ȘI PROVOCĂRILE ACTUALE

Profesor:Teodor Lucian Moga

Student:Simion Larisa-Ionela

1
 CUPRINS

I. INTRODUCERE
II. CONTEXT
III. IZBUCNIREA CONFLICTULUI ÎNTRE UCRAINA ȘI RUSIA
IV. STRATEGIA COMUNICĂRII
V. RELATIILE UE CU UCRAINA ȘI RUSIA
VI. ADERAREA UCRAINEI LA UE
VII. CONCLUZII
VIII. BIBLIOGRAFIE

2
I.Introducere

Relațiile dintre UE și Rusia s-au deteriorat în ultimul deceniu, în parte din cauza intervenției
Kremlinului în Ucraina în urma anexării Crimeei în 2014. Asistența guvernului rus pentru rebelii
din estul Ucrainei, precum și participarea militară a Rusiei în Siria, au a exacerbat situația mai
degrabă decât au atenuat-o. Operațiunile de dezinformare și atacurile cibernetice, precum și
încercările de a se amesteca în procesele democratice din statele din vestul Rusiei, sunt o altă cauză
a fricțiunilor.1
În urma desfășurării forțelor ruse la granițele Ucrainei în decembrie 2021 și ianuarie 2022, UE și
alte puteri occidentale și-au angajat asistență. Parlamentul European a cerut Rusiei să-și evacueze
forțele care amenință Ucraina într-o rezoluție aprobată în decembrie 2021, adăugând că orice atac
de la Moscova ar avea un cost economic și politic semnificativ.

II.Context

Locația geostrategică a Ucrainei este critică pentru extinderea perimetrului de securitate al

Rusiei. Scopul actual al Rusiei este de a-și restabili dominația în fostele republici sovietice. Faptul
că Moscova a încorporat identitatea națională ucraineană într-o origine comună care datează din
perioada Rusiei Kievene servește acțiunii Rusiei de a pune bazele unei noi uniuni culturale care să
servească interesele politice ale Rusiei.2
Ucraina, țară de frontieră situată la intersecția dintre UE și Rusia, fostă republică sovietică cu o
populație de 46 de milioane de locuitori, independentă din 1991, cunoscută în afara granițelor sale
prin stereotipuri precum „grănarul fostei URSS”, „ Dezastrul de la Cernobîl”, „criza gazelor” sau
„revoluția portocalie”, Ucraina încearcă să-și creeze o identitate.
Ucraina, împreună cu Rusia și Belarus, sunt cele trei țări surori care pecetluiesc scindarea
Uniunii Sovietice în decembrie 1991. Moscova a creat Comunitatea Statelor Independente (CSI) ca
instrument de control pentru a-și menține puterea. Kremlinul se aștepta ca țara vecină să rămână un
aliat de încredere, în ciuda dependenței sale de gazul rusesc. Dar adevărul este destul de diferit. În
timp ce Rusia și Belarus au creat un parteneriat puternic, Ucraina a privit din ce în ce mai mult spre
vest.

1
https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/world/20210128STO96606/tensionarea-relatiilor-ue-rusia-
care-sunt-cauzele
2
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/importanta-geostrategica-ucrainei-rusia
3
 Kremlinul a fost iritat de poziția Kievului, dar nu a dus la violențe în anii 1990. Moscova părea
indiferentă pentru că Occidentul nu are intenția de a include Ucraina. Economia Rusiei eșua, iar țara
era implicată în conflictul cecen. Moscova a confirmat granițele Ucrainei, inclusiv Peninsula
Crimeea, populată în principal de rezidenți etnici ruși, odată cu semnarea „Acordului de prietenie
între Ucraina și Federația Rusă” în 1997.
Conflictul ucrainean are rădăcini atât în istoria țării, cât și în diviziunile interne, precum și în
interesele marilor partide din regiune.
Rusia și Ucraina au avut o istorie lungă de conflicte care datează din Evul Mediu. Cele două țări
au strămoși comuni care datează din așa-numita Rusă Kieveană, motiv pentru care președintele
Vladimir Putin se referă frecvent la „un singur popor”. Cu toate acestea, de-a lungul mileniilor,
căile ambelor națiuni s-au separat, rezultând două limbi și culturi similare, dar distincte. În timp ce
Rusia a devenit un imperiu, Ucraina nu a putut să-și înființeze propriul stat. În secolul al XVII-lea,
mari părți ale Ucrainei de astăzi făceau parte din Imperiul Țarist. Ucraina și-a câștigat independența
temporară după împărțirea sa în 1917, dar Rusia sovietică a recuperat-o cu forța.

III.Izbucnirea conflictului între Ucraina și Rusia

„Întâlnirile la nivel înalt între statele occidentale și Rusia au eșuat, iar riscul unui război în
Ucraina rămâne semnificativ”, a informat Ziarul România Liberă pe 15 ianuarie 2022. Până acum,
armele diplomatice nu au reușit să detensioneze situația pe Rusia. granița cu Ucraina, unde au fost
mobilizate noi forțe militare.3
Valentin Naumescu, profesor de relaţii internaţionale la Facultatea de Studii Europene a
Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca, arăta atunci că rezultatul seriei de întâlniri între NATO
și Rusia și întrunirea de la OSCE nu este surprinzător întrucât „Aceste convorbiri, nici nu le putem
numi negocieri, nici nu erau menite să aducă vreun rezultat, ci doar să arate probabil că Rusia a fost
dispusă să facă propuneri, să se așeze la masa dialogului. Aceasta se pare că a fost narațiunea
gândită de regimul Putin. Eu am spus de la început că este o capcană și nici nu avea rost să aibă loc
aceste întâlniri, care să fie folosite doar ca pretext pentru a justifica o intervenție militară ulterioară.
Lucrurile sunt deja consumate. ”4
După luni de tensiuni între Moscova și Kiev, Rusia a lansat o invazie terestră, maritimă și
aeriană a Ucrainei pe 24 februarie, declanșând condamnarea globală și o reacție în lanț care

3
https://romania.europalibera.org/a/atac-al-rusiei-valentin-naumescu-tabloul-e-amenintator-/31654957.html
4
Ibidem.
4
continuă până în prezent, în ciuda refuzului Rusiei de a-l numi „război”, preferând să folosiți
sintagma „operațiune militară specială”.
Pe 21 februarie, președintele rus Vladimir Putin trimite soldați în zonele Lugansk și Donețk,
recunoscându-le ca republici separate, iar Parlamentul Rusiei îl autorizează să folosească acțiunea
militară a doua zi.
Drept urmare, SUA aplică sancțiuni ample băncilor controlate de Kremlin VEB și PSB, iar
Germania suspendă imediat procedura de certificare a gazoductului Nord Stream 2.
Rusia începe un atac cu drepturi depline asupra Ucrainei pe 24 februarie. Președintele ucrainean
Volodimir Zelenskii declară stare de urgență. SUA au interzis altor cinci bănci rusești să folosească
sistemul financiar american și au înghețat patru dintre activele acestor instituții în SUA.
Rusia a respins o rezoluție a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite care solicita retragerea
necondiționată a trupelor sale din Ucraina pe 25 februarie.
A doua zi, UE anunță că unor bănci rusești li se va interzice să folosească sistemul SWIFT
(Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication), îndepărtându-le astfel de sistemul
financiar global.
UE interzice cărbunele, lemnul, cimentul, fructele de mare și îngrășămintele rusești pe 8 aprilie.
Rusia a întrerupt aprovizionarea cu gaze către Bulgaria și Polonia pe 27 aprilie, presupus că au
refuzat să plătească în ruble.
Pe 11 mai, Ucraina a restricționat pentru prima dată gazul rusesc care tranzitează teritoriul său
către Europa, reducând cu un sfert fluxul de gaz prin una dintre cele două conducte principale.
În zilele care urmează, Suedia și Finlanda anunță că vor solicita aderarea la NATO, Suedia punând
capăt celor două secole de neutralitate.
În urma unei decizii privind un al șaselea pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, UE a interzis
importul de petrol și produse petroliere rusești la sfârșitul lunii mai. După ce țările fără ieșire la
mare s-au plâns că nu pot obține cu ușurință aprovizionarea pe mare, s-a făcut o excepție temporară
pentru petrolul din conducte.

IV.Strategia comunicării

În conflictul asimetric, cunoașterea oferă căi cruciale pentru perturbarea echilibrului de putere.
Ucraina, incapabilă să concureze militar cu Rusia, încearcă să gestioneze această premisă prin
control narativ și agilitatea metodelor mass-media rapide. Scopul este de a aduna sprijin
internațional pentru cauza celor mai slabi, precum și de a menține moralul ridicat al locuitorilor și al

5
armatei. Eficacitatea rezistenței este determinată de forța militară și starea psihologică a
ucrainenilor.
Ucraina a încercat să joace de la început conceptul de tarifare a imaginilor, utilizând imaginile ca
principiu călăuzitor sau ca substitut al tacticilor militare tradiționale pentru a atinge scopurile
politice, bazându-se pe apropierea culturii politice în general față de Occident. Această strategie,
popularizată de Ahed Tamim, un adolescent palestinian care s-a luptat cu IDF pe rețelele de
socializare, produce cadre interpretative pozitive pentru cei care o folosesc. Retorica ucraineană
subliniază asemănările culturale și ideologice cu audiența sa din întreaga lume. Președintele
Zelensky, un orator genial, care se simte, de asemenea, foarte confortabil cu instrumentele digitale
și pe deplin conștient de avantajele lor în vremurile noastre când mobilul este peste tot, face parte
din strategie. În primul rând, este necesar conținutul audiovizual.
Populația ucraineană alimentează, de asemenea, forța narativă prin intermediul rețelelor sociale.
Pe un site, spre exemplu, un tanc ucrainean, aflat în inferioritate numerică, este filmat în timp ce
rezistă cu vitejie în fața mai multor tancuri rusești.
Cu toate acestea, într-un proces care este cel mai evident în difuzarea zilnică a înregistrărilor pe
rețelele de socializare sau în discursurile susținute în diferite adunări parlamentare din întreaga
lume, palmaresul președintelui Ucrainei este departe de a fi imaculat. Utilizarea de către Zelensky a
analogiei Holocaustului în discursul său de la Knesset din 20 martie a stârnit indignare, în special în
Israel.

V.Relațiile UE cu Ucraina și Rusia

În timpul mandatului fostului președinte Iuscenko, aderarea Ucrainei la UE a devenit pentru

prima dată un obiectiv strategic major. Analiștii și politologii din Ucraina au fost dornici să propună
numeroase date probabile pentru intrarea în UE, dar, deocamdată, țara a fost invitată doar la Politica
Europeană de Vecinătate.5
Deși sprijinul Ucrainei pentru aderarea la NATO a fost limitat, dorința țării de a adera la
Uniunea Europeană nu a fost. Atât în societatea politică, cât și în rândul publicului larg, există un
sprijin larg pentru aderarea la UE. Între 2002 și 2008, între 40 și 65 la sută dintre cetățeni și-au
exprimat interesul de a adera, cu o opoziție mai moderată față de aderare decât la NATO.
Războiul din Ucraina a tensionat relațiile dintre UE și Rusia, ducând la sancțiuni și revendicări
comune de la Bruxelles. Drept urmare, se crede că acesta din urmă profită de mass-media și de
fundamentele sale culturale pentru a submina și destabiliza politica UE. În acest cadru, comunicarea
5
http://ec.europa.eu/external_relations/ukraine/index_en.htm
6
strategică capătă o nouă semnificație ca subiect de cercetare care investighează capacitatea unei
organizații de a participa la un plan de comunicare precis și concentrat prin activități precum
publicitate, relații publice și managementul comunicării.
Într-un interviu din iunie 2017 cu Giuliano Bifolchi, profesorul Evgeny Pasentsev a declarat:
„Astăzi asistăm la o consolidare a partidelor eurosceptice în Germania, Italia, Olanda, Franța și alte
țări europene, dar asta nu înseamnă că acele popoare vor să rupă Europa; legături economice,
politice și culturale pentru că au o tradiție lungă și ambițioasă." În realitate, acest fenomen reflectă o
nemulțumire tot mai mare față de eficacitatea socială a mecanismului supranațional al UE de
reglementare a relațiilor interstatale, care servește mai degrabă interesele elitei birocratice
supranaționale și ale unor corporații transnaționale decât ale majorității cetățenilor.
Referindu-se la Brexit și la criza din Ucraina, profesorul Pasentsev adaugă: „Dacă publicul
european are dreptul să nu fie de acord cu aceste greșeli – așa cum au demonstrat referendumul
Brexit și rezultatele alegerilor din mai multe țări europene – poate că Rusia are dreptul să nu fie de
acord cu eticheta. care i s-a atașat în legătură cu criza din Ucraina sau cu acuzații de amestec în
alegerile dintr-o anumită țară europeană. Este complet inutil să-i considerăm pe cei care înțeleg
normalizarea relațiilor cu Rusia ca un întreg proces de dialog între părți egale responsabile de
destinele popoarelor lor și o condiție generală a păcii globale ca trădători sau marionete ai
Moscovei. Mai degrabă, aceștia sunt lideri care deteriorează relațiile dintre Rusia și UE, precum și
joacă jocuri periculoase și iresponsabile cu soarta globului, riscând viitorul și chiar viața statelor
europene”.

VI.Aderarea Ucrainei la UE

În ceea ce privește admiterea Ucrainei la UE, Kremlinul a declarat că monitorizează îndeaproape

ambițiile Ucrainei de a deveni membru al blocului, în special în lumina cooperării mai mari în
domeniul apărării dintre membrii grupului.
Dimitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, a declarat că problema „necesită atenția
noastră sporită, întrucât suntem cu toții conștienți de intensificarea discuțiilor în Europa privind
consolidarea componentei de apărare a UE”.
Comisia Europeană a mai sugerat ca Republica Moldova, care împarte o graniță lungă cu
Ucraina, să devină candidată la UE. În schimb, Georgiei i se va cere să realizeze condiții specifice
înainte de a i se acorda acest statut, potrivit unui comunicat al organismului.

7
 Într-un articol din 12 iunie 2022, ziarul italian Notizie Geopolitiche face o declarație fermă
spunând că „În haosul războiului declanșat de agresiunea rusă împotriva Ucrainei, Uniunea
Europeană a preferat rolul de traficant de arme al mediatorului, lucru care până acum nu a adus
niciun rezultat concret, dar dacă aderarea Kievului la NATO (stabilită la summit-ul de la București
din 2008) este Sfidarea protocoalelor, a pașilor și a tuturor constrângerilor libertății și democrației
pe care europenii le țin”.6

VII.Concluzii

La finalul acestei analize, cred că putem concluziona că în 2023, un război de amploarea celui
purtat între Rusia și Ucraina nu se mai duce doar la nivel militar, ci comunicarea strategică are un
impact semnificativ asupra rezultatelor pe care le are. pe care îl poate obține, precum și sprijinul pe
care îl poate obține din partea altor state.
În timpul unei bătălii, avantajul comparativ este determinat și de fluxurile de informații.
Confruntarea dintre Rusia și Ucraina este un prim exemplu în acest sens. O metodă de comunicare
narativă care pune accent pe povești stă la baza strategiei de comunicare a Ucrainei. În ciuda
deficitului său militar, Ucraina dă dovadă de agresivitate, chiar surprinzătoare de energie.
Până în prezent, a organizat o parte considerabilă a opiniei publice internaționale, care a fost
acum câștigată de cauza sa.
Un lucru este cert: rezultatul este covârșitor de benefic pentru Ucraina. În ciuda incapacității sale
de a aborda Ucraina cu viteză, strategia Rusiei nu este mai puțin sofisticată. Recunoscând eșecurile
din trecut, Moscova continuă să experimenteze pentru a descoperi doza adecvată de comunicare
pentru a defini acoperirea conflictului și a-și crește influența internă față de propria populație. Cu
toate acestea, în ciuda eforturilor de a repara ceea ce ar putea fi considerat călcâiul lui Ahile al
arsenalului său, Moscova încearcă cu siguranță să deformeze războiul informațional în avantajul
său.

6
Enrico Oliari, L’UE vuole l’Ucraina, senza andare troppo per il sottile, articol original în limba italiană consultat la
adresa web https://www.notiziegeopolitiche.net/lue-vuole-lucraina-senza-andare-troppo-per-il-sottile/
8
BIBLIOGRAFIE

1. https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/world/20210128STO96606/
tensionarea-relatiilor-ue-rusia-care-sunt-cauzele
2. http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/importanta-geostrategica-
ucrainei-rusia
3. https://romania.europalibera.org/a/atac-al-rusiei-valentin-naumescu-tabloul-e-
amenintator-/31654957.html
4. http://ec.europa.eu/external_relations/ukraine/index_en.htm
5. Enrico Oliari, L’UE vuole l’Ucraina, senza andare troppo per il sottile, articol original
în limba italiană consultat la adresa web https://www.notiziegeopolitiche.net/lue-vuole-
lucraina-senza-andare-troppo-per-il-sottile/