Bud Cristiana UTCN, PIPP, Anul II

Temă seminar

Literatură română

1. Redactaţi un eseu de minimum 500 de cuvinte în care să prezentaţi particularităţile

de construcţie a unui personaj dintr-o nuvelă inclusă în programa de concurs.

- prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al personajului ales, prin raportare la
conflictul/conflictele din textul epic studiat;

- prezentarea a trei elemente de structura ale textului epic, semnificative pentru

constructia personajului ales (de exemplu: conflicte, episod narativ, intriga, relatii spatio
temporale, tipologii de personaje, tehnici de caracterizare a personajelor etc.);

- evidentierea unei trasaturi a personajului ales, ilustrate prin doua episoade/scene narative
semnificative.

Nuvela „Moara cu noroc” este o opera fără de care nu ne putem imagina literatura
română şi asta pentru că prin ea Ioan Slavici reuşeşte să creeze o imagine a societăţii româneşti
undeva prin anii 1880. Realismul prezent în “Moara cu noroc” este un aspect care o încadrează
în genul epic deoarce faptele prezentate reuşesc să redea aspecte ce ţin de traiul oamenilor din
mediul rural şi de modul în care era administrată politic şi legal Transilvania.

Un alt aspect important în „Moara cu noroc” este caracterul personajelor. Lică este unul
din personajele principale caracterizate într-un mod complex, care este pus în antiteză cu Ghiţă.
El este caracterizat de către Slavici direct astfel „un om de treizeci şi şase de ani, înalt, uscăţiv şi
supt la faţă, cu mustaţa lungă, cu ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele dese şi împreunate la
mijloc. Lică era porcar, însă dintre cei ce poartă cămaşă subţire şi albă ca floricelele, pieptar cu
bumbi de argint şi bici de carmajin, cu codoriştea de os împodobit cu flori tăiate şi cu ghintuleţe
de aur.” (p.10)

Preocupat de aspectul fizic, el pune preţ pe ceea ce spune lumea despre el, nu are copii şi
soţie şi este porcar. Dar nu orice fel de porcar, el este sămădău. Sămădăul este „porcar și el, dar
om cu stare, care poate să plătească grăsunii pierduți ori pe cei furați. De aceea sămădăul nu e
numai om cu stare, ci mai ales om aspru și neîndurat, care umblă mereu călare de la turmă la
turmă, care știe toate înfundăturile, cunoaște pe toți oamenii buni și mai ales pe cei răi”. Prin
acest fragment Slavici ne trasmite încă de la începutul nuvelei câteva însuşiri foarte importante
ale lui Lică Sămădăul. El ştie tot ce se întâmplă în ţinutul respectiv, are influenţă şi control. Chiar
el spune că oamenilor le este frică de el şi de la el „nimeni nu cutează să fure”. Asfel el reuşeşte
să controleze oamenii din jurul lui, inspirând frica şi folosindu-se de fricile şi slăbiciunile lor.

Episodul în care îi spune lui Ghiţă că ele este cel care va controla afacerile de la „Moara
cu noroc” este unul momorabil. Acesta îl acuză că ar fi hoţ, El este hoţ, însă nu este un hoţ de
rând, ci este calculat şi “nu se bizuie niciodată pe alții”. Lică îl atrage pe Ghiţă în afaceri ilegale,
chiar dacă în aparenţă ceea ce ii cere pare inofensiv „Eu voiesc să știu totdeauna cine umblă pe
drum, cine trece pe aici, cine ce zice și cine ce face, și voiesc ca nimeni afară de mine să nu știe.”

Un alt episode important, din care reiese că Lică Sămădăul este un criminal este o altă
confruntare cu Ghiţă. Acesta este cel care relevă ce a făcut de fapt Lică, şi anume că a omorât
patru oameni, pe arândaş, soţia lui, copilul şi slujitorul. Pus în faţa acestui fapt Lică îi
mărturiseşte lui Ghiţă următoarele: „Știu numai că mă aflam în strâmtorare când am ucis pe cel
dintâi om: îmi pieriseră niște porci din turmă și-mi era rușine să spui cau pierit și n-aveam bani
să cumpăr alții în locul lor. Apoi am ucis pe al doilea, ca să mă mângâi de mustrările ce-mi
făceam pentru cel dintâi. Acum sângele cald e un fel de boală, care mă apucă din când în când,
pentru că tu nu știi încă, urmă el mai cu avânt, cum îți fierbe și clocotește tot sângele când te
hotărăști odată să pui un lucru la cale, și ce grozavă e plăcerea de a-l lovi pe omul care te supără,
de a-l lovi tare, ca să-l sfărâmi, când te-a atins c-o vorbă ori cu o privire, de a răsplăti însutit și
înmiit.”

El este răzbunător, un criminal şi un hoţ calculat, stăpân pe sine în orice situaţie cu

influenţă până la fişpan (prefectul regiunii). La final însă, el se sinucide urmărit fiind de Pintea,
duşmanul lui de moarte.
 Slavici reuşeşte să creioneze, prin Lică Sămădăul, portretul a ceea ce am putea numi în
termeni contemporani „mafiot”, adică cineva care nu ţine cont de principii etice şi morale, de
ceea ce este legal şi urmăreşte să controleze tot, prin orice fel de mijloace.