Resurse gradiniţă

Strategia broscuţei ţestoase

Pasii tehnicii „broscutei Tobias” sunt:
Rugati copilul sa-si imagineze ca se retrage in carapace si sa respire
de trei ori (aratati-i exact cum arata o broasca testoasa si cum se retrage
ea in carapace); daca este nevoie, spuneti-i sa se gândeasca la ceva
placut (ex: jucaria preferata, jocul preferat);
In timp ce respira, copilul trebuie sa-si imagineza ca aerul ajunge
pâna in vârful picioarelor si in degetele de la mâini;
In tot acest timp, sa-si spuna „monologul interior” : „Sunt linistit”;
Lasati copilul sa se linisteasca, ramânând in carapace atâta timp cât
are nevoie pentru a trece la rezolvarea problemei.
Schematic, tehnica arata astfel:
1.STOP – 2.RESPIR DE TREI ORI – 3. MA RETRAG IN CARAPACE
– 4. VIN CU REZOLVAREA
Important este sa identificati din timp, observând copilul, situatiile
in care se poate infuria si sa aplicati pasii prezentati in tehnica broscutei.
Va recomandam sa realizati jocuri de rol cu marionete sau papusi de plus
in care sa utilizati situatii cotiediene pentru a-i oferi copilului un model
privind modul in care se utilizeaza tehnica broscutei. Ex: copilul asteapta
la rând (la topogan sau leagan) si un alt copil intra in fata lui, iar
dumneavoastra ati putea spune – pentru a-l invata cum sa procedeze-
„Acum chiar ca m-am infuriat. Nu-mi vine sa cred ca s-a bagat in fata.
Cred ca e timpul sa folosesc puterea broscutei testoase si sa ma
linistesc….respir de trei ori….sunt linistit…da, acum e mult mai bine.
Cred ca e mai bine sa am rabdare si sa nu ma enervez.”
 Ex de situatii: – un copil ii ia jucaria (1. spun STOP, 2. Respir de
trei ori pentru a-mi racori corpul si mintea, 3. Ma tretrag in carapace si-
mi spun – aici oferiti dumneavoastra modalitati de rezolvare a
problemei: „o sa-i spun doamnei educatoare ca X mi-a luat jucaria”; „o
sa ma joc cu alta jucarie”; „ii spun acelui copil ca nu e frumos sa imi ia
jucaria fara sa-mi ceara voie”);
– un copil il loveste (variante: „ma gândesc ca nu e bine sa lovesc pe
cineva, ma gândesc ca nu face bine, ii voi spune doamnei educatoare);
– un coleg nu l-a invitat la ziua lui (alternativa: imi spun ca mai am
si alti prieteni; ii spun ca sunt trist pentru ca nu m-a invitat la ziua lui);
– un copil nu vrea sa se joace cu el (alternativa: ma gândesc ca sunt
si alte jocuri cu care sa ma joc sau alti copii care vor sa se joace cu mine)
– …sau alte situatii identificate de dumneavoastra.
Astfel, folosind papusi de plus sau marionete, va recomandam sa
realizati aceste jocuri, prezentând copilului comportamentul problematic
(un copil imi ia jucaria, un copil m-a lovit…etc) si apoi rezolvarile,
alternativele posibile (ce pot face altceva in loc sa ma infurii: sa ii spun
doamnei educatoare sau mamei/tatalui; sa imi gasesc altceva de
facut/jucat; sa ma joc cu alt copil, cu alta jucarie). Rugati, apoi, copilul
sa joace ei insisi aceste jocuri.
Când copiii simt frustrare, teama, furie, descurajare, aceste emotii
apar insotite de o serie de ganduri care mentin sau intensifica reactia
emotionala. Astfel de gânduri apar sub forma „monologului interior” sau
sunt exprimate verbal de catre copil. De exemplu, un copil furios ar
putea spune: „Andrei nu mai este prietenul meu pentru ca nu vrea sa-mi
dea jucaria.” Varianta potrivita ar fi „Ma pot juca si cu altceva, nu-i
nimic daca nu vrea sa-mi dea jucaria.” Sau „Am alti prieteni, o sa ma joc
cu ei.” Copiii care au orientat monologul spre expresii negative, se
infurie mult mai usor si isi intretin reactia emotionala in acest fel.
Copilul trebuie sa invete sa inlocuiasca aceste expresii negative cu altele
pozitive: ex: respir adânc de trei ori; ma gândesc la ursuletul meu de
plus; am si alti prieteni care ma plac; data viitoare o sa ma descurc mai
bine; stau un pic sa ma linistesc; o sa fac mai multe exercitii pâna o sa-
mi iasa bine etc.
Zilnic, ori de câte ori aveti posibilitatea, va rugam sa precizati
faptul ca supararea si furia nu ne ajuta sa ne rezolvam problemele. Și
aici puteti utiliza papusile de plus sau marionetele pentru a face scenete
in care sa prezentati astfel de situatii: „un iepuras s-a suparat foarte tare
ca nu si-a mai gasit dimineata morcovul; s-a suparat atât de tare, ca a
inceput sa plânga si sa-si spuna ca o sa moara de foame. Plânsul, insa, nu
l-a facut sa se mobilizeze sa-si caute morcovul sau alta sursa de
mâncare, astfel ca nu l-a ajutat sa rezolve problema (sa-si gasesca
morcovul)”; „un iepuras s-a infuriat/ s-a enervat foarte tare ca nu si-a
mai gasit dimineata morcovul; s-a enervat atât de rau, ca a inceput sa
zgârâie masuta si scaunelul, apoi le-a rasturnat, spunându-si ca o sa
moara de foame. Enervarea, insa, nu l-a facut sa se mobilizeze sa-si
caute morcovul sau alta sursa de mâncare, astfel ca nu l-a ajutat sa
rezolve problema (sa-si gasesca morcovul)”.
De asemenea, puteti realiza jocul „monedei” pentru a-l invata pe
copil cum sa creasca toleranta la frustrare (sa nu se mai supere atât de
tare atunci când pierde sau când ceva nu ii iese cum vrea el): luati o
moneda si jucati „cap sau pajura”. Ori de câte ori câstigati
dumneavoastra, exagerati reactiile de bucurie (strigati, sariti, invârtiti-va
de bucurie ca ati câstigat); ori de câte ori pierdeti, exagerati reactiile de
suparare (prefaceti-va ca plângeti, bateti cu palma in masa, puneti capul
pe masa si plângeti, bateti din picior spunând „nu, nu se poate sa fi
pierdut!”).
Mirela Tiganas