Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Elie Wiesel
Elie Wiesel
Elie Hilda
Beatrice Tzipora
Auschwitz
La vârsta de 15 ani identitatea i-a fost asociată cu numărul A-
7713. Ce înseamnă acest lucru? În aprilie 1944, Elie alături de
întreaga sa familie a fost internat într-un lagăr de concentrare. O
lună mai târziu, pe 16 mai 1944, cu toții au fost tansportați la
Lagărul de exterminare Auschwitz-Birkenau, unde i s-a tatuat pe
brațul stâng numărul A-7713.
Tatăl lui Elie Wiesel nu a rezistat prea mult și în timp ce Armata Roșie se
îndrepta spre Auschwitz, iar deținuții evreii au fost trimiși în „Marșul
Morții” spre lagărul Buchenwald, a murit de extenuare, dizenterie și
inaniție.
Elie Wiesel și una dintre surorile sale s-au stabilit în America, iar cealaltă
la Montreal, Canada.
„Noaptea”(1956)
Cartea lui Elie Wiesel este recunoscută ca fiind una dintre cărțile
fundamentale ale Holocaustului. ”Noaptea” este descrierea propriilor
traume, a propriei tragedii începând de la momentul în care cel de-al
doilea război mondial ajunge în preajma Sighetului, trecând prin
lagărele de exterminare naziste, și până la mult-dorita eliberare,
împovărat de moartea tuturor membrilor familiei sale. Nu sunt lăsate
la o parte nici problemele avute după marele război, când i-a fost
cumva interzisă apariția cărții, oamenii nefiind încă dornici să își
aducă aminte substanțial de cele întâmplate în Imperiul Nazist,
anumite traume fiind lăsate undeva în uitare. Din păcate, acele zile
au trecut și cartea lui este editată și reeditată, tradusă și (re)citită
mereu atunci când este nevoie să nu uităm marile tragedii ale
umanității.
”Nu departe de noi, dintr-o groapă urcau spre
suprafață flăcări, flăcări gigantice. Ceva ardea
acolo. Un camion s-a apropiat de groapă și a
aruncat încărcătura: copii mici. Bebeluși! Da, i-am
văzut, cu ochii mei… Copii aruncați în flăcări.
(Este oare de mirare că de atunci somnul mă
ocolește?)”
„Fără această mică lucrare, viaţa mea de scriitor sau viaţa mea pur şi simplu nu ar
fi fost ceea ce este: viaţa unui martor care se consideră obligat, din punct de
vedere moral şi uman, să împiedice duşmanul să obţină o victorie postumă, ultima,
ştergându-şi crimele din memoria oamenilor”
”La Sighet au fost înființate două ghetouri. Unul mare, în mijlocul orașului,
care ocupa patru străzi, și unul mai mic, care se întindea pe mai multe
străzi, la periferie. Strada pe care locuiam noi, Strada Șerpilor, se găsea în
incinta primului. Dar, cum făcea un cot, ferestrele care dădeau spre strada
exterioară au fost bătute în cuie. Am cedat câteva camere unor rude
alungate din apartamentele lor.”
”Binecuvântat fie numele celui veșnic! De ce, oare de ce L-aș
binecuvânta? Toate fibrele ființei mele se revoltau. De ce îngăduise El să
fie arși mii de copii în gropile din lagăr? De ce îngăduia El să funcționeze
șase crematorii zi și noapte, în zilele de Sabat și în zilele de sărbătoare?
De ce, în marea lui putere, crease Auschwitx, Birkenau, Buna și atâtea
uzine ale morții? Cum aș putea să-I spun: ”Binecuvântat să fii TU, cel
veșnic, stăpânul universului, care ne-ai ales între popoare pentru a fi
torturat zi și noapte, pentru a-i vedea pe tații noștri, pe mamele noastre,
pe frații noștri sfârșind în crematorii? Lăudat fie numele Tău sfânt, Tu,
care ne-ai ales pentru a fi sacrificați pe altarul Tău?”
Premiul Nobel pentru Pace-1986
În anul 1986 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace, fiind
supranumit de către Comitetul norvegian Nobel „mesager pentru
omenire”. Acest lucru datorită faptului că, prin lupta sa pentru a se
împăca cu „experiența personală de umilire totală și de dispreț total
față de umanitate afișate în lagărele de concentrare ale lui Hitler”,
precum și prin nenumăratele „lucrări practice în cauza păcii”, Wiesel
a transmis un mesaj puternic „de pace, ispășire și demnitate umană”
omenirii.A fost întotdeauna în primele rânduri pentru a condamna
acţiunile criminale ale guvernelor nedemocrate, pentru a stopa
acţiuni de distrugere a unor comunităţi etnice în Europa, Africa sau
Asia.