DATA________ NUMELE______________________________

TEST INIȚIAL – Clasa a XII-a B

An școlar 2017/2018

I. Se dă textul:
”Niciodată!”. am spus, revolatată, atunci când mi s-a propus să înlocuim bradul natural de Crăciun
cu unul din plastic. Crăciunul a fost, din copilărie, un moment magic: întreaga familie (bunici, unchi,
mătuși, verișori) se aduna pentru sărbători împreună, și primeam dulciuri și fructe (banane) pe care nu le
aveam restul anului. Dar ce făcea ca acest moment să fie cu adevărat magic erau pregătirile pentru
Crăciun: timp de două zile, bunica se ocupa de coacerea cozonacilor și întreaga casă (ba chiar și holul
blocului) mirosea a vanilie. Bunicul, în schimb. cumpăra ”cel mai frumos brad” din piață, la care muncea
să adauge crenguțe pentru a-l face să pară mai bogat. Bunicul o ajuta pe bunica la frământarea cozonacilor
(o treabă de bărbat), iar eu pregăteam niște cozonaci mai mici, pentru mine și verișorii mei. Rolurile erau
foarte clare, fiecare părea cp știe ce are de făcut.
Cele două fiice ale bunicii au păstrat acest rol, astfel încât la orice întrunire a familiei sau au
continuat să se ocupe de pregătire mâncării, iar acest lucru părea ceva natural, și nidecum o corvoadă. N-
am privit niciodatăacest obicei ca fiind unul degradant sau umilitor. ci mai degrabă am considerat cpă e un
fel de ”superputere” feminină care aduce bucurie și adună oamenii în jurul unei mese.
Tot de efort conștient și implicare activă avem nevoie acum și pentru a reînvia sau a păstra credințe,
valori sau obiceiuri, pe care simțim că le-am putea pierde în evoluția socio-culturală. Toleranța, acceptarea
diferențelor, respectul, abordarea non-violentă a problemelor, empatia, spiritul comunitar au nevoie de
”străjeri” care, prin ceea ce fac, să le păstreze și să le predea generațiilor ce vor veni.
Rolurile pe care ni le asumăm de Crăciun (precum și în restul timpului) nu sunt doar ”feminine” sau
”masculine”, ci transmit ceva și dincolo de gen. Sunt moștenirea pe care o lăsăm copiilor despre credințele
și valorile prezentului, și despre cum nedorim să fie viitorul. Fără voia lor, copiii noștri trebuie să
construiască pe această temelie.
(Raluca Chișcu-Roluri și schimburi, în dilemaveche.ro)

1. Explică semnificația expresiei din text o treabă de bărbat. (5p)

2. Indică un motiv pentru care Crăciunul este magic, în viziunea autoarei. (5p)
3. Precizează cel puțin două dintre valorile care trebuie transmise generațiilor viitoare, așa cum se desprinde
din al treilea paragraf. (10p)
4. Prezintă atitudinea autoarei față de rolul femeii în pregătirea mâncărurilor de Crăciun. (10p)
5. Motivează rolul generației actuale, în viziunea autoarei, pornind de la secvența ”străjeri” care, prin ceea
ce fac, să le păstreze și să le predea generațiilor ce vor veni. (10p)

6. Redactează un text de 150-300 de cuvinte, în care să argumentezi dacă valorile transmise de la

generațiile mai vechi au sau nu un rol în formarea celor tinere, valorificând informațiile din textul dat.
(20p)

II. Comentează texutl reprodus mai jos, evidențiind două trăsături ale realismului. (20p)
Sub cerul cenuşiu de toamnă ca un clopot uriaş de sticlă aburit, spânzurătoarea nouă şi sfidătoare, înfiptă
la marginea satului întindea braţul cu ştreangul spre câmpia neagră, înţepată ici-colo cu arbori arămii.
Supravegheaţi de un caporal scund, negricios, şi ajutaţi de un ţăran cu faţa păroasă şi roşie, doi soldaţi
bătrâni săpau groapa, scuipându-şi des în palme şi hâcâind a osteneală după fiecare lovitură de târnăcop.
Din rana pământului groparii zvârleau lut galben, lipicios…
Caporalul îşi răsucea mustăţile şi se uita mereu împrejur, cercetător şi cu dispreţ. Priveliştea îl
supăra, deşi căuta să nu-şi dea pe faţă nemulţumirea. În dreapta, cimitirul militar, înconjurat cu sârmă
ghimpată, cu mormintele aşezate ca la paradă, cu crucile albe, proaspete, uniforme. În stânga, la câţiva
paşi, începea cimitirul satului, îngrădit cu spini, cu cruci rupte, putrezite, rare, ca şi cum de multă vreme
niciun mort nu ar mai fi intrat acolo şi nici n-ar mai vrea să intre nimeni… Satul Zirin, cartierul diviziei de
infanterie, se ascundea sub o pânză de fum şi pâclă, din care de-abia scoteau capetele, sfioase şi răsfirate,
vârfuri de pomi desfrunziţi, câteva coperişe ţuguiate de paie şi turnul bisericii, spintecat de un obuz. Spre
miazănoapte se vedeau ruinele gării şi linia ferată ce închidea zarea ca un dig fără început şi fără sfârşit.
Şoseaua, însemnată cu o dungă dreaptă pe câmpul mohorât, venea din apus, trecea prin sat şi se ducea
tocmai pe front.
(L.Rebreanu-“Pădurea spânzuraţilor”)

Se acordă 10 puncte pentru redactare.

Se acordă 10 puncte din oficiu.