Întoarcerea DE LA ADEVĂR

Text de memorat | Evrei 3:14 Căci ne-am făcut părtași ai lui Hristos dacă păstrăm
până la sfârșit încrederea nezguduită de la început.
E ra 23 octombrie 1844 – dimineața după Marea Dezamăgire, când peste 100.000
de credincioși sinceri așteptaseră venirea lui Isus. Pentru Hiram Edson, aceasta a
fost cea mai mare dezamăgire din viața lui. Isus nu a revenit cum fusese
preconizat. Împreună cu câțiva prieteni apropiați, Hiram s-a rugat cu sinceritate
toată noaptea. Erau convinși că Dumnezeu nu îi uitase și că într-o zi vor înțelege ce
s-a întâmplat. Simțindu-se astfel încurajați, mergeau acum să încurajeze și pe alți
adventiști a căror credință fusese, de asemenea, pusă serios la încercare. Edson nu
știa încă faptul că în Biblie fusese profetizată această dezamăgire. În profeția din
capitolul 10 din Apocalipsa, credincioșii erau reprezentați mâncând solia din
profețiile din Daniel. Însă aceste mesaje „dulci” în gură au fost „amare” în stomac.
Apocalipsa 10:9,10: M-am dus la înger și i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”,
mi-a zis el, „și mănânc-o; ea îți va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca
mierea.” Am luat cărticica din mâna îngerului și am mâncat-o: în gura mea a fost
dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune.
În timp ce se plimba în acea dimineață, Edson digera această revelație amară. În
curând avea să-și dea seama că și Habacuc profetizase această dezamăgire. Atunci
când a scris despre viziunile lui Daniel, el a precizat că profeția poate părea că
„zăbovește”, dar credincioșii trebuie să se agațe de credința lor.
Atunci când se întâmplă lucruri pe care nu le înțelegem, simpla așteptare a planului
Domnului poate fi cel mai bun lucru pe care să-l facem, chiar dacă trebuie să
așteptăm luni sau poate ani pentru o explicație.