ANGVSTIA, 4, 1 999, pag.
377-380
Evolutia structurii ocupationale in zona etnografică
toplita. Consideratii privind interferentele
şi 'interdependenţele ocupaţionale
Zona etnografică Topliţa, ca şi alte zone etnografice
ale ţării, prezintă o configuraţie geografică a teritoriului
complexă, făcând posibilă practicarea ocupaţiilor tradi­
ţionale principale şi secundare, din momentul constituirii
aşezărilor omeneşti şi populării lor, până astăzi.
Pe valea superioară a Mureşului, se situează zona
Topliţa, la confluenţa celor trei masive muntoase: Giurgeu,
Călimani şi Gurghiu. Reţeaua h idrografică a zonei brăzdată
de afluenţii principalului râu - Mureş, a condiţionat organi­
zarea habitatului într-un cadru tentacular răspândit până în
ţinuturile înalte muntoase. Populaţia zonei, în majoritate
românească, s-a aflat dintotdeauna în legături pcnnanentc
reciproce cu locuitorii din zonele învecinate, printr-o serie
de trecători, văi, dmmuri sau poteci, ca Defileul Topliţa­
Deda de pe valea Murcşului Superior, Valea Bistricioarei a
Moldovei cu pasul Tulgheş, sau Bicaz-Lacu Roşu, pasul
Ditrăului sau Mortonca - ce au pennis comunicaţiile cu
zonele Gurghiului şi Câmpiei Transilvaniei, M oldovei şi
secuimii ' ·
Relieful muntos şi bogăţia patrimoniului forestier
au asigurat bazele naturale ale practicării unui complex
ocupaţional, unui vast păduri!, strâns corelat cu agricultura
montană şi cu păstoritul pendulator, precum şi o serie de
ocupaţii secundare. De asemenea, practicarea acestora a
fost înlesnită şi de existenţa dcpresiunilor intramontane şi
intracolinare, ca Deprcsiunea Topliţa, Bilbor Borsec, Giur­
geu ş.a. Ocupaţiile tradiţionale principale montane din zonă
au fost posibile şi datorită existenţei multor forme de relief,
utilizate ca terenuri arabile, ca făneţe sau păşuni : măguri
sau bâtci, culmi sau obcine domoale sau alungite, platouri
late numite şesuri ş.a. Valea Superioară a Mureşului este
deci bogată în păşuni şi făneţc, iar legată de recoltarca fănu­
lui şi facerea frunzarclor este existenţa posibilităţilor pentru
tornnatul, icmatul şi primăvăratul vitelor.
De asemenea, depresiunile intramontane au asigu­
rat de-a lungul vremii posibilităţi pentru constituirea, con­
solidarea şi roirea aşczărilor omeneşti din zonă.
Existenţa străvechilor interferenţe şi interdependen­
ţe ocupaţionale este dovedită şi de toponimicele ah1fopasto­
rale şi forcsticre. Amintim spre exemplificare toponimi­
cele: Runc (loc despădurit pentru cultivarea pământului) în
vecinătatea localităţilor Topliţa, Gălăuţaş, Sărmaş,
Subcctatc; Luncani la sud de Topliţa; Preluca, în Gălăuţaş
ş.a. - toate acestea constituie atestări etnoculturale a două
sau Subcctatc: Picio111l Ars. Picioarele Boilor în Gălăuţaş
economici agricole şi pastoralc tradiţionale, sau roiri dt:: noi
străvechi proct::d t::t:: pt:: n l ru Jcfrişări ti_m�stit::n: 'in lol o s u l
a;;t:zări p..:: ntru valorificarea ngro pa�twa lă a terenurilor d i n
vecin1Halca a>;; LO:âir i l m de bază, mai vechi2.
s-a practicat din trt::c ul până în Lilcle de azi, zona
in ceea ce ptive�tt:: piidurăntul, aceastll ocupaţi e dt:
bazâ
377
www.cimec.ro / www.mncr.ro
Topliţa dispunând de un patrimoniu forestier din cele mai
întinse, în condiţiile unei vcgctaţii bogate şi yariate,de la
etajul alpin până în lunci le j oase ale râurilor. In cuprinsul
reliefului montan, depresionar şi colinar al zonei, se întâl­
nesc aşadar pajişti montanc secundare, păduri de foioase
simple sau în amestec_ cu răşinoasele, pajişti stepizate şi
vegetaţie de mlaştină. Intre pădurile de molid din Munţii
Giurgeu, Gurghiu sau Călimani se întind paj iştile montane
secundare care ocupă suprafeţele defrişate sau parcelate şi
luminate. Totuşi, straturile ierboase ce cresc pe parterul
pădurilor de amestec de fag cu molid, sunt mult mai bogate.
În acest cadru geob'rafic şi antropogeografic, simi­
lar cu al altor zone forestirc muntoase din spaţiul nostru
carpatic, nu s-a putut practica decât o agricultură empirică
de munte, cu un randament destul de redus, şi uneori chiar
dăunătoare pentru productivitatea şi stabilitatea terenului
arat. Doar pe culmile domoale ale văii MI.J!eşului sau pâra­
iclor, agricultura putea fi şi cxccdentară. Intinderea supra­
feţelor defi-işatc se realiza în primul rând în interesul agri­
culturii. Rezultă de aici o convergenţă între defrişări şi pă­
durărit pe de o parte şi interesele economice ale ocupaţiei
agricole, pe de altă parte. De aceea şi păstoritul era sprijinit
permanent de dcfi-işările forestiere. Transformarea terenu­
lui despădurit în pământ arabil necesită o perioadă de câţi­
va ani, timp în care terenul respectiv era folosit succesiv ca
loc de păşune sau fănaţ. Tehnicile tradiţionale de dcfrişare
utilizate au dus la obţinerea succesivă a unor praguri sau
tipuri specifice de cultură montană şi submontană, carac­
terizate prin practicarea agriculturii de munte, păstoritului
cu pendulare simplă (văratul pc păşunea montană, iematul
în sat) şi pendulare dublă (văratul pe păşunea montană şi
icmatul sau tornnatul, iematul şi primăvăratul la făneţele de
pădure şi de subpădure ); pădurărit şi prelucrarea lemnului
precum şi construirea locuintelor de lemn toate aceastea
dovedind şi o viaţă sedentară în zonă.
Pădurăritul a fost aşadar în strânsă legătură cu păs­
toritul, aşa cum agricultura practicată în urma defrişărilor a
răspuns unor necesităţi economice diverse ca asigurarea
animalelor de tracţiune pentru agricultură, păstorit, cără­
uşi!, pădurărit; de asemenea , asigurarea unor variate şi bo­
gate resurse alimentare de provenienţă animală; obţinerea
unor materii prime necesare meşteşugurilor şi industriilor
ţărăneşti; completarea alimentelor de provenienţă agricolă.
În ceea ce priveşte folosirea mijloacelor tradiţionale
pentru exploatarea şi transportarea buşteni lor de către locu­
Toplita şi local i lălilc d i n jur ca Gâlăuţaş, Sănnaş, Sub­
i tori i 7lmei care practicau (sau mai pra ct i cii piidurări l u l ) în
ct:Lalc, S lănct:ni, Bi lbor, Corbu, Tulghcş - se fo l oseau unnll­
toardt: undlt::: săcurea sau toporul pe-ntru n:LL•z"rc-li copa c­
ului; (apina, pentTU u�uran;" rnânuirii bu�lcnilor; ciuilâugu l
s e tl"-eazii l a c apătu l retezat a l bu ştean u l u i , continuatc de
�:> a u d'u·ccaua alcr1tuită din duuă �:>au trei limbi de metal , ce
DOREL MARC
câte un lanţ scurt, unite într-un ochi mare de fier şi o tânjală
care se fixa la jugul boilor sau la amfăul hamului calului.
Pentru transportul la firez, joagăr sau gater, locuitorii zo-nei
foloseau jilipul cu apă sau j ilipul sec, format din trei butu­
ci dispuşi în formă de jgheab. Jilipul de apă era construit
orizontal în legătură cu câteva ape curgătoare situate de-a
lungul acestuia3 (de exemplu pârâul Măgheruş sau Lomaş,
ambele la marginea Topliţei) şi era utilizat de primăvara
până la sfărşitul toamnei când îngheţau pâraiele. Acest sis­
tem traditional a fost înlocuit însă cu trenurile forestiere, la
jumătate.i acestui secol. Jilipul sec era construit de regulă
de-a lungul coastei dealului până jos, asemenea unui plan
înclinat şi era folosit mai ales în timpul când, după ce era
udat cu apă, îngheţa, pcnniţând alune-carea buşteni lor prin
jgheab; unsori pentru a aluneca mai uşor, mai ales când nu
era suficient de fiig pentru a îngheţa, acesta se ungea cu
parafină. Legat însă de pădurărit, a fost plutăritul, care
devenise dintr-o altă modalitate pentru transportat buşteni,
o adevărată ocupaţie distinctă, cu o vechime considerabilă
în zona Topliţa.
Plutăritul, aşa cum arăta Nicolae Dunăre, era prac­
ticat atât de români. cât şi de maghiari sau secui, pe Valea
Mureşului Superior şi afluenţii săi. Existau două feluri de
p lutărit: liber şi sistematic. Plutăritul liber se caracteriza
prin procedeul forestier arhaic, practicat la începutul
primăverii, când buştenii erau introduşi în apă, imediat
după topirea zăpezii şi gheţii de pe malul apei, care prin
topire asigurau debitul qecesar transportării prin plutire a
buştenilor respectivi. In trecut, acest plutărit a fost
îmbunătăţit cu ajutorul altui procedeu, stăvilarele de apă,
care permiteau acumularea apei pentru o perioadă mai
mare de timp, în afara sezonului plutăritului liber, asig­
urând în acest fel o oarecare continuitate în transportarea
materialului lemnos, indiferent dacă era destinat ca lemn de
foc, de construcţii sau pentru obţinerea cherestelei.
Plutăriul sistematic, se efectua cu plute închingate
(buşteni alcătuind o plută prin fixarea lor cu frânghii sau
scoabe}, care, pe lângă buştenii propriu-zişi, mai transpor­
tau lemne de foc, şindrilă sau alte produşe meşteşugăreşti,
alimente de provenienţă agro-pastorală şi călători. Plutele
se închingau pe Murcş din vechime, dar atestarea plutări­
tului sistematic în această zonă o avem din anul 1 7 1 4,
cunoscând după revoluţia de la 1 848 un avânt, iar cea mai
mare dezvq_ltare înregistrându-se între 1 870- 1 880 şi apoi în
anul 1 922. In acest an, 1 922, pe porţiunea Mureşului dintre
Topliţa şi .Reghin, s-au transportat 1 55 .400 m.c. de lemne
pe plute. In afara Mureşului, plutăritul se mai practica pe
Valea Lomaşului, Topliţei, Călimăşelului, Sălardului,
B istrei şi Bistricioarei. Plutăritul pe arterele secundare însă
va dispărea treptat odată cu construirea şoselelor şi liniilor
ferate industriale de intreprinderile forestiere "Ofa", "Lo­
maş", "Foresta" sau "Valea Mureşului"4.
Intensificarea exploatărilor pădurilor între 1 8 7 1 -
1 880, determinase chiar scăderea debirului d e apă a Mure­
şului. După unii cercetători, plutăritu1 în zona Gheorghe­
nilor este atestat documentar de la 1 6385. Tăranii din Valea
Mureşului Superior care practicau şi pădurăritul în afara
Zam �i mai d epart e , pfmil la Seghedinl., iar cu preţul luat pc
agricu lturi i montanc, duceau p l utc l c p;înil la T;îrgu Mureş,
lemn î::;i plă teau înainte toate scrvintţiilc anuale, aşa cum
Dupll construiren căii ferate şi a !?Usdl:i nalionalc,
<Jr:ltn şi istorklll Dnvid Prod n n 7
dacă
mai puţmc p l u te, totu�1 a spori t p l utărinli local pentru apro­
Ln.ms po rtu l bu�lenilor la distanţă mare se realiza cu
vi zi on area cu l em ne n fnbrieilor de cherestea de la ( iii lii ­
uţaş, Topliţa, Lunea Brad u l u i , Rii:-;lo l i !il , Dcda·Bistra, Deda
În 1 903 la TupliJa iuilqiunau 64 de j oagare. iar în
şi Rcghin, iar mai LiirLiu. l louo�a.
378
www.cimec.ro / www.mncr.ro
anii 30 au rămas doar 29, totalul acestora în defileul Mure­
şului fiind de 5 1 , producând anual aproximativ 4 1 33 8 m.c.
material de scândurix.
După construirea căii ferate industriale de la Topliţa
în 1 909, lemnele mari se vor transporta însă în continuare
cu plutele pe Mureş, deoarece costul era mai ieftin. Defileul
Mureşului era .. un emporiu (târg mare) al comerţului cu
lemne ". La sfărşitul secolului al XIX-lea, numai fosta
. . Societate săsească de plutărit · ·. a vândut păduri în valoa­
re de aproximativ 1 9 milioane coroane9.
Pe lângă importanţa economică, plutăritul integrân­
du-se în activitatea comerţului, avea după cum afirma şi
istoricul Nicolae Iorga, sensuri mult mai largi .. constituind
nu numai schimburi de produse, dar şi un schimb de cu­
noştin{e. un fid de a uni Între ele diferite naţiuni " I O_
Efectele benefice ale Unirii Transilvaniei cu
România au influenţat şi populaţia românească din zona
Topliţei, în mai mare măsură decât a restului populaţiei
româneşti din fostul scaun Ciuc, dar totuşi nu atât de mult
cât au sperat. Românii nu au putut să-şi depăşească imedi­
at condiţia anterioară de naţiune mai puţin favorizată eco­
nomic (social, cultural şi politic) aşa cum a fost în regimul
dualist austro-ungar, datorită mai multor cauze, obiective şi
bile şi păduri de mii de jugăre ( 1 jugăr = 0,52 ha). Foarte
subiective. Bogatele comune secuieşti deţineau locuri ara­
puţini români erau economic egali cu vârfurile secuieşti,
care indiferent de stăpânire, au deţinut poziţiile cheie în
economia zonei. Forurile superioare - prefectură, guvern,
Comitetul Agrar, nu au sprijinit pe cât se cuvenea dez­
voltarea economică a elementului etnic românesc. După
intrarea în vigoare a legii pentru reforma agrară din Tran­
silvania, Banat, Crişana şi Maramureş( 1 92 1 ), şi românii
din comunele zonei Topliţa au intrat treptat în posesia pă­
mântului pe care-I lucrau de secole, dar de multe ori, în
urma unor numeroase şi îndelungate procese judiciare,
deoarece restituirea pământurilor comunale către propri­
etarii de drept se făcea cu mare dificultate. Amintim aceste
aspecte deoarece regimul de proprietate şi implicit structura
proprietăţilor a determinat o serie de comportamente etno­
culturale, inclusiv tensiuni sociale, care în perioada crizei
economice s-au acutizat într-un mod deosebit. Deoarece
proprietarii fabricilor de cherestea şi patronii exploatărilor
forestiere, în general, în zona Mureşului Superior, nu erau
români, practicau un tratament diferenţiat faţă de angajaţi,
cei români apărând primii pe aşa numitele .. liste negre " ale
concedierilor. Astfel, mişcările sociale care au avut loc în
preajma crizei generale din 1 929- 1 933, au promit şi o
importantă componentă cu caracter naţional; organizaţiile
sindicale ale muncitorilor forestiari din această zonă luptau
pentru încheierea contractelor colective de muncă, în care
formulau revendicări încă din anul 1 923, cum ar fi: ziua de
lucru de 8 ore, concedii de odihnă plătite, protecţia muncii
minorilor şi femeilor, problema salarizării etc., reuşind,
prin grevă să impună un nou contract de muncă, dar patro­
nii trecând la ofensivă, deseori anulau aceste contracte
colective de muncă şi se intentau procese sindicatelor.
Tot din istoricul tfământărilor sociale, meritii sii mai
ammtim epi sod u l petrecut l a Fabrica d in Secu Bilbor, fos­
(, mnrtic 1 929, întrucât pah·nnul dorca să im p ună ziua ele
tul j udc[ Ciuc, unde muncitorii în l enUl au incetat lucrul la
protestat împotriva acc�lor aqi uni , femeile punfinu mâna
luen1 de 1 O ore �i concedia abuziv; mLmcilorii loresticri nu
liJrţa, scoţând până şi copi i i in fi1ţn acestora ! . Un alt epi sod
s-n petrecut in ziua de 1 4 111ai 1 929 la (jăfiiu[a� şi Topliţa,
pe securi amcnin(ânu jamlarmii trimişi să-i îndepărteLe cu
se�:ţiilc mwlciLorilor grevişti nu atacat spargalorii Je
p:lrţ"i, Cei l O jandarm i
c<înd
bnÎtaJ; incidentul termi-
f:.'TCVă aduşi de Către paUulli ui11 alte
nduşl ia iata im: u l u i intcrcvnind
 Evoluţia structurii ocupaţionale în zona etnografică Topliţa. Consideraţii ...
nându-se cu 1 9 răniţi din rândurile muncitorilor grevişti 1 2 .
Cele 26 de intreprinderi forestiere din Valea Mureşului erau
toate în grevă, iar activitatea sindicală din acest sector, era
cea mai pronunţată.
Revenind la pădurărit şi la ocupaţiile desfăşurate în
convergenţă cu acesta , se pot afirma strânsele legături reci­
proce ale pădurii cu agricultura şi cu păstoritul, precum şi
legăturile aşezărilor omeneşti respective cu pădurea, aces­
tea determinând continuitatea istorică şi stabilitatea etno­
culturală a satelor din vecinătatea patrimoniilor forestiere.
Interdependenţa acestor trei ocupaţii principale tradiţionale
a mai fost determinată şi de statutul obştesc, comunitar, al
utilizării ocupaţionale din zonele agricole şi pastorale din
raza patrimoniului forestier, precum şi de dreptul utilizării
pădurii condiţionat uneori de participarea la îndatoririle c�­
mune şi de a avea casă şi gospodărie în vatra satului.
Acestora li s-au asociat întotdeauna ocupaţiile tradiţionale
secundare: culesul, albinăritul, pescuitul, vânătoarea, pre­
cum şi meşteşuguri le, industriile ţărăneşti, cărăuşitu113.
Despre ocupaţia tradiţională privind creşte:ea ani­
malelor în strânsă legătură cu agricultura şi pădurăntul, tre­
buie scos în evidentă caracterul mixt al acestei, în zona la
care ne referim avâ�d egală importanţă atât animalele pen.­
tru transporturi şi munci, cât şi cele pentru produse. Totuşi,
ovinele s-au crescut şi valorificat mai uşor, pentru comple­
tarea diferitelor necesităti gospodăreşti şi pentru achitarea
diferitelor obligaţii faţă 'de stăpânii feudali iar mai tâ�iu
fată de fise. Păstoritul ridică numeroase probleme, studiate
de specialişti cum ar fi Romulus Vuia, Trai�n Hc:seni, Ion
Vlădutiu, Nicolae Dunăre ş.a. care au realizat smteze te­
meini�e sau studii zonale cum sunt cele ale lui Laurian
simplă sau de pendulare dublă - erau �� mai sunt ŞI azi. trei
Someşan14. Cele trei tipuri de păstorit -. Ioc�l, de p�nd':llare
moduri tradiţionale de întreţinere a ammalelor domestice.
Activităti le desfăşurate de locuitorii satelor în zona
presupunea o continuă revenire anuală în aceleaşi locun ŞI
făneţelor, situat� de regulă între sat şi păşunea pe�tru vă�at:
ca adăposturi pentru om, ammale ŞI nutreţ, u�ele dmţre ele
pentru aceasta s-au dezvoltat forme. specifice de co�strucţii
putând fi observate şi azi în zonele depresw.�are ŞI sub:
montane ale Carpaţilor Răsăriteni. Cons�cţul� �veau JI
mai au, funcţii multiple, de adăpost pentru paston �� cresca­
tori, agricultori, lucrători la pădure, meşt�şugan, �e��
depozitarea fănului şi cerealelor, pent:u trei�ratulynmitiv
cu îmblăciul sau pentru diferite felun de vite. F.anul est�
clădit de obicei în clăi şi îngrădit cu gard d� nm�le: pan,
leaturi sau scânduri. Otava se adăposteşte obligatonu m po­
durile grajdurilor sau coteţelor. Uneori aceste construcţii
mai foloseau şi ca puncte de observare p�ntru aşte�tar�a
vânatului sau pentru paza recoltelor, cult.unlo�, de �cţmml�
distructive ale animalelor sălbatice (m1streţi, urşi, vulp1,
căpriori ş.a.). Plecând de la un�le materiale şi studii e�o:
grafice precum şi de la info.rmaţileye care le p �te� gas1_ az
în teren, se poate susţine 1deea ca lucrarea pa�antu�u � l
. �
creşterea animalelor în zona Carpaţilor Răsăntem, d�c1 ŞI I�
J
.
jurul Topliţei, în perioadele mai. îndepărtate ale . 1sto�:1
noastre când densitatea populaţiei era mult mai m1ca,
379
www.cimec.ro / www.mncr.ro
posibilităţile de acoperire ale propriilor necesităţi din
recoltele locale, acolo unde condiţiile geografice şi de
climă locală o permiteau, erau mult mai mari . Aceasta
înseamnă dealtfel o permanenţă de viaţă şi de muncă a pop­
ulaţiei româneşti pe aceste locuri din vremuri străvechi şi se
impune cu atât mai mult adâncirea cercetării etnografice a
traditiilor legate de creşterea animalelor şi de lucrarea
pământului ca principale probleme referitoare la vechimea
şi evoluţia acestor ocupaţii în lanţul Carpaţilor Răsăriteni,
Ia aspectele etnografice de trai şi cultură po��lară caract�­
ristice populaţiei din această parte a ţăru: 1\�ulte dm
aspectele şi implicaţiile etnografice de trai ŞI cultur�,
privind geneza şi evoluţia unor eleme�te de .cultură m�te':­
ală şi spirituală rezultă cu mai multă limpez1me tocmai dm
mărturiile concrete consemnate cu rigoare ştiinţifică. De
asemenea, se mai impune ca prioritate în cercetare,
definirea mai exactă a sistemelor tradiţionale de creştere a
animalelor în strânsă relaţie cu agricultura montană, păs­
toritul şi pădurăritul.
O altă prioritate, aşa cum arăta şi Ion Vlăduţiu, de
mare însemnătate, ar presupune definirea cauzelor care au
dus la constituirea trăsăturilor caracteristice zonale în raport
cu trăsăturile fundamentale, de bază ale ocupaţiilor tradi­
tionale la români. Surprinderea în teren a unor aspecte de
�nitate şi diversitate zonală pe care le au şi construcţiile şi
activităţile umane legate de ocupaţii în această perio.ad�, au
o însemnătate cu totul deosebită deoarece se constituie ca
pe aceste meleaguri, precum şi î� I?ă�i ale s�tom�c.lel
realităti etnografice traditionale caracteristice acestor lo­
curi, î� dovezi de perma�cnţă şi continuitate române�sc�
traditiilor străvechi, dar în acelaşi timp ŞI ale spmtulm m­
vent{v care ne-a caracterizat şi ne-a îmbogăţit permanent
tradiţiile.
traditionale au avut un rol activ deplin în continuitatea ŞI
În concluzie, se poate afirma deci că ocupaţii!�
stabilitatea anumitor fonnc tradiţionale de civilizaţie popu­
lară. De asemenea acestea au reprezentat un factor de sta­
bilitate a aşezărilor de bază, iar continuitatea legăturilor
economice înăuntrul aceluiaşi spaţiu, a permis, aş� cum
arăta şi N. Dunăre, afirmarea unui alt proces etnosocwlog­
niere şi temporare din zonele de păşunat ŞI maJ_ ales de
ic şi etnologic de transformare continuuă a aş.ezări lor sezo­
făneţe în aşezări cu caracter permanent.
Au avut loc desigur şi transformări în structura ocu­
paţiilor, în modul tradiţional de viaţă, P.recum şi în po� ş.i în
obiceiuri, paralel cu transformarea mtemă a aş�z3': lor
rurale din zonă; cu timpul un număr mare de locmton �u
practicat în paralel una din ocupaţiile tradiJi ?�ale şi una dm
ocupaţiile industriale sau alte îndeletnicm c� car�cter
paţii tradiţionale, iar în condiţiile. �c�alei c�ze economice,
urban. Se poate însă afirma că un număr considerabil de
locuitori ai zonei mai practică încă neîntrerupt unele ocu­
ale disponibilizărilor din ocupaţule mdustnale urbane, un
număr tot mai mare de locuitori tind să se reîntoarcă în
sructura ocupaţională a satului . Un element în plus. să
sustinem ideea unei continuităti etnoculturale româneşti, în
zona Topl iţei a Mureşului Superior.
DOREL MARC

Note
1. vezi Geografia României. voi. III, Bucureşti, Ed. Academiei, 1987
2. NiCOL.� E Dc1'ARE, "Semnificaţi etnologice ale pădurăritului
tradi�onal in Munţi Giurgeu şi Harghita", în "Acta Hargitensia'·.
Miercurea-Ciuc, 1 980, p. 1 84 şi urm.
3. Ibidem. p. l 88 şi 1 89
4. L.�L"RL�' SO\IEŞA\;, "Viaţa umană în regiunea Munţii lor Călimani".
Lucrările Institutului de Geografie al Universităţii Cluj, voi. VI. Tip.
"Cartea Românească", Cluj, 1 936, p. 35.
5. cf. T.�RISZ\;YAS MARTo-.;,"Despre plutărit în zona Gheorgheni", în
"Marisia". Tg. Mureş. voi. IX , 1 979, p. 5 8 1
6 . NiCOLAE D C\; .Ă RE , loc. cit., apud S. MOLDOVAN, Ţara noastră.
Ardealul, II, Ţinuturile de pe Mureş, Braşov, 1 9 1 3, p. I l , 1 6, 20, 79
7. DAVID PRODAN, Topliţa la 1 785, Cluj, 1 947, p. 7; vezi şi D. PRODAN,
,,Răscoala lui Horea în Comitatcle Cluj şi Turda, Bucureşti, 1 938. p. 1 8
8 . LAURiAN SOMEŞAN, lucr. cit., pJ 7
9. NiCOLAE Du N A R E , lucr.cit.,p. l 90
1 0. NiCOLAE IORGA, Istoria comerţului cu Orientul. Bucureşti, 1 937,p. 5
I l . Direcţia Arhivelor Naţionale Harghita. Miercurea-Ciuc, fond 25,
pachet: Judecătoria mixtă Gheorgheni. dosar 2. file 5
1 2 . Direcţia Arhivelor Naţionale Mureş. Tg. Mureş. fond: Prefectura jud.
Mureş, dosar nr. 60
1 3 . N iCO LA E DUNĂRE, lucr. cit., p. 1 9 1
1 4. LAl'Rit\N SoMEŞAN, "Viaţa pastorală în Munţi Călimani". extras din
"Buletinul Societăţii Române de Geografie", LI!, 1 933. Bucureşti, 1 934
1 5. lo-.; VLADC J"ILI, ,,Aspecte etnografice cu privire la creşterea anima­
lelor în Carpatii Orientali" în "Marisia", Tg. Mureş, nr. XI-XII, 1 983 -
1 982, p.499-526

Resume
Considerations sur l'interlf-rence et 1 mterdependance des occupations.
L'evolution de la structure des occu,pations dans la zone de Toplita.

Les occupations traditionnelles de la region ethnographiquc Topliţa de la riviere Murcş - le cours superieur, ont toujuours ele en interference, inter­
dependance et en complemcntarite, comme dans les autrcs zones cthnographiques de colline ct de monta&'Tle.

L'apparition et 1 'evolution de ces occupations traditionnclles ont ete etroitement liees aux condirions, aux facteurs phisiques, geographiques,
demographiques, sociaux el historiques a ces regions. Les occupations principales (l 'agriculture, l'elevage du betail, l'occupation du berger, l'occupation
du bucheronet du garde forestier) comrne les occupations sccondaircs (la chasse, la peche, la cueillete de la nature, les meriers domestiques) sont, par leur
usage continu dans cel espace, une preuve eloquente de la continui te de la eulture et de la civilisation roumaine.

Les ocupations prouvent aussi l'habitation permanente ct la realisation de divers echanges economiques et ethno-culturels qui ont vise autant la
culture materielle que la culture spirituelle de notre lieu d"origine roumain.

Dorel Mare
MuzeografDrd., Muzeul Etnografic,
Topliţa, Str. Eroilor, nr. 24
Tel. 066/1 42827

380

www.cimec.ro / www.mncr.ro