Tratat doar dintre Anglia și Rusia 1873

Tratatul din 1873 dintre Anglia și Rusia, cunoscut și sub numele de Convenția de la Sankt
Petersburg, a fost un acord diplomatic semnat între cele două țări în contextul relațiilor lor în
Europa de Est și Asia Centrală. Acest tratat a avut o serie de aspecte importante:

1. Neutralitate în Asia Centrală: Tratatul a confirmat neutralitatea ambelor țări în ceea ce

privește Afganistanul și Asia Centrală. Acest lucru a fost important dată fiind rivalitatea
lor în această regiune, în special în contextul expansiunii imperiilor Rus și Britanic în
Asia Centrală și Afganistan.
2. Delimitarea sferelor de influență: Tratatul a stabilit limitele sferelor de influență ale
Angliei și Rusiei în Asia Centrală, stabilind anumite zone în care fiecare țară avea
interese predominante.
3. Asigurarea păcii și cooperării: Prin acest tratat, Anglia și Rusia au încercat să evite
conflictele directe și să promoveze cooperarea în regiunea respectivă.

Tratatul a avut importanță pentru stabilizarea relațiilor dintre cele două mari puteri din Europa în
contextul expansiunii lor în Asia Centrală și a intereselor lor divergente în această regiune.

Tratatul doar dintre Austro-Ungaria și Germania din 1879

Tratatul dintre Austro-Ungaria și Germania din 1879, cunoscut sub numele de Tratatul Dual, a fost un acord
semnat între cele două state și a avut o serie de puncte importante:

1. Alianța defensivă: Tratatul a stabilit o alianță defensivă între Austro-Ungaria și Germania. Acest
lucru însemna că în cazul în care una dintre țări era atacată de o altă putere europeană, cealaltă țară era
obligată să vină în ajutorul ei.
2. Neutralitatea în cazul unui război împotriva unei puteri terțe: Tratatul prevedea că în cazul în care
una dintre țări intra în conflict cu o altă putere europeană, cealaltă țară avea obligația de a păstra
neutralitatea, cu excepția cazului în care Rusia ar fi intervenit în sprijinul celeilalte părți.
3. Consolidarea securității: Pentru Austro-Ungaria, acest tratat a reprezentat o consolidare a securității
sale în fața posibilelor amenințări din partea Rusiei sau a altor puteri europene.
4. Reacție la contextul european: Tratatul a fost semnat în contextul tensiunilor crescânde din Europa
Centrală și de Est, și a fost o reacție la alianțele și rivalitățile dintre alte puteri europene din acea
perioadă.

Tratatul Dual din 1879 a avut un impact semnificativ asupra politicii și securității în Europa Centrală și de Est
în acea perioadă, contribuind la formarea unui sistem de alianțe și contraliansă în regiune.

Adăugarea Italiei în 1882, și a României în 1883

În continuarea Tratatului Dual dintre Austro-Ungaria și Germania din 1879, au avut loc două
adăugiri semnificative la alianță în anii următori:
 1. Adăugarea Italiei în 1882: Italia s-a alăturat alianței Austro-Ungariei și Germaniei în
1882, semnând Tratatul Triplului Alianței. Această adăugare a transformat alianța inițială
între două state într-o alianță mai largă și mai puternică, care a devenit cunoscută sub
numele de Tripla Alianță.
2. Adăugarea României în 1883: România s-a alăturat Triplului Alianței în 1883, semnând
Tratatul de la Berlin. Acest pas a fost determinat de interesele României în contextul
relațiilor regionale și a echilibrului puterilor din Europa Centrală și de Est.

Aceste adăugiri au avut consecințe semnificative în ceea ce privește echilibrul de putere în

Europa și au influențat evoluțiile politice și militare din acea perioadă. Tripla Alianță, formată
din Austro-Ungaria, Germania, și Italia (mai târziu cu adăugarea României), a avut un rol
important în dinamica puterilor europene și în pregătirea terenului pentru evenimente ulterioare,
cum ar fi Primul Război Mondial.

Tratatul dintre Franța și Rusia din 1893

Tratatul dintre Franța și Rusia din 1893 a fost un acord semnat între cele două țări și a avut o serie de aspecte
semnificative:

1. Alianță defensivă: Tratatul a stabilit o alianță defensivă între Franța și Rusia. Aceasta însemna că în
cazul în care una dintre țări era atacată de o altă putere europeană, cealaltă țară era obligată să vină în
ajutorul ei.
2. Asigurarea securității reciproce: Prin acest tratat, Franța și Rusia își asigurau reciproc sprijinul în
cazul unor amenințări din partea altor puteri europene, în special a Germaniei și Austro-Ungariei, care
formau alianța rivală cunoscută sub numele de Tripla Alianță.
3. Cooperare diplomatică și militară: Tratatul a prevăzut cooperarea între Franța și Rusia în domeniul
diplomatic și militar, inclusiv schimbul de informații și consultări regulate privind politica externă și
securitatea.
4. Impact asupra echilibrului de putere: Adăugarea acestei alianțe la contextul european a influențat
echilibrul de putere și dinamica alianțelor înaintea Primului Război Mondial. Alianța Franței cu Rusia
a contracarat alianța dintre Germania, Austro-Ungaria și Italia din Tripla Alianță.

Tratatul dintre Franța și Rusia din 1893 a fost un pas important în consolidarea sistemului de alianțe și
contraliansă din Europa, pregătind terenul pentru conflictele și evenimentele care au urmat în deceniile
următoare.

Tratatul dintre Anglia și Franța 1904

Tratatul dintre Anglia și Franța din 1904, cunoscut sub numele de Entente Cordiale, a fost un
acord semnat între cele două țări și a avut o serie de puncte semnificative:

1. Rezolvarea disputelor coloniale: Tratatul a pus capăt disputelor coloniale dintre Anglia
și Franța în diferite părți ale lumii, cum ar fi Africa și Asia. Acesta a clarificat sferele de
influență ale celor două puteri și a stabilit o cooperare în gestionarea coloniilor lor.
 2. Alianță diplomatică: Deși nu a fost o alianță militară, Entente Cordiale a fost o
înțelegere diplomatică care a avut ca scop consolidarea relațiilor și a încrederii între
Anglia și Franța. Acest lucru a fost important în contextul tensiunilor europene din acea
perioadă.
3. Angajamentul pentru păstrarea păcii: Tratatul a exprimat angajamentul ambelor țări
pentru menținerea păcii în Europa și pentru soluționarea pașnică a diferendelor.
4. Impactul asupra echilibrului de putere: Entente Cordiale a avut un impact semnificativ
asupra echilibrului de putere în Europa, deoarece a contribuit la formarea unui sistem de
alianțe și contraliansă care a contracarat Tripla Alianță formată din Germania, Austro-
Ungaria și Italia.

Tratatul din 1904 a fost un pas important în consolidarea relațiilor franco-britanice și în

pregătirea terenului pentru ulterioarele evoluții geopolitice, cum ar fi formarea Triplei Entente
între Franța, Anglia și Rusia, care a fost unul dintre elementele care au dus la izbucnirea Primului
Război Mondial.

Tratatul dintre Rusia și Anglia din 1907

Tratatul dintre Rusia și Anglia din 1907 a fost un acord semnat între cele două țări și a avut o
serie de aspecte semnificative:

1. Rezolvarea disputelor coloniale: Tratatul a pus capăt disputelor coloniale dintre Rusia
și Anglia, în special în Asia Centrală și Persia. Acesta a clarificat sferele de influență ale
celor două puteri și a stabilit o cooperare în gestionarea intereselor lor coloniale în aceste
regiuni.
2. Alianță diplomatică: Tratatul a fost parte a unui proces mai amplu de apropiere între
Rusia și Anglia, cunoscut sub numele de Triple Entente, care a inclus și Franța. Acest
proces a avut ca scop consolidarea relațiilor și a încrederii între aceste puteri pentru a
contracara amenințările din partea Triplei Alianțe (Germania, Austro-Ungaria și Italia).
3. Asigurarea păcii și stabilității: Tratatul a exprimat angajamentul ambelor țări pentru
menținerea păcii și stabilității în Europa și în alte regiuni în care aveau interese comune
sau convergente.
4. Impactul asupra echilibrului de putere: Alături de alte tratate și înțelegeri din acea
perioadă, Tratatul din 1907 a contribuit la formarea Triplei Entente, care a avut un rol
crucial în dinamica puterilor europene și în pregătirea terenului pentru izbucnirea
Primului Război Mondial.

Prin urmare, Tratatul dintre Rusia și Anglia din 1907 a fost un pas important în consolidarea
relațiilor dintre aceste două puteri și în formarea alianțelor care au avut un impact semnificativ
asupra evenimentelor ulterioare din Europa și din lume.