OANA HERRA

Nu da mai departe
trauma
Ghidul femeilor inteligente emoțional
 Copyright © 2024 by Oana Herra

All rights reserved. No part of this publication may be

reproduced, stored or transmitted in any form or by any
means, electronic, mechanical, photocopying, recording,
scanning, or otherwise without written permission from the
publisher. It is illegal to copy this book, post it to a website, or
distribute it by any other means without permission.

First edition

This book was professionally typeset on Reedsy.

Find out more at reedsy.com
 Contents
Gândul meu pentru tine 1
Nu da mai departe trauma. Vindecă azi
pentru libertatea de... 8
 Gândul meu pentru tine

A
ceastă călătorie nu este doar pentru femeile care
au copii. Mai mult decât despre creșterea altor
ființe umane, această carte este un prilej pentru a
crește copilul din noi.
Aceste rânduri sunt scrise pentru acelea dintre voi care se simt
uneori invizibile, neînțelese, diferite, „lăsate pe dinafară”… într-
un cuvânt „altfel”. Pentru cele care nu și-au găsit încă „tribul”
cu care se aseamănă.
Acele femei care își suprimă potențialul, care aleg să se uite
la cioburile de suflet rupte din pricina durerii și a dezamăgirii,
în loc să-și vadă realizările și să-și conștientizeze potențialul
uriaș de evoluție.
Acele femei care-și refuză fericirea, devenirea, succesul, care
au nevoie să facă pace cu acea parte din ele pe care o reprimă de
atâta vreme, parte care are atât de multă nevoie de înțelegere,
de iubire, de speranță, care are atât de multă nevoie să iasă la
lumină, să fie văzută, acceptată și iubită!
Acea parte este fetița din interiorul tău care are nevoie să
1
 Nu da mai departe trauma

crească și să treacă la următorul nivel.

Prin urmare, toate suntem (deja) părinți.
A da naștere și a crește, respectiv a educa un copil sunt doar
câteva dintre „pălăriile” din „garderoba” vieții unei femei. S-ar
putea să te regăsești în paleta de emoții exprimate în aceste
rânduri, în trăirile, în gândurile, în convingerile mele…
Dacă ești mamă, înseamnă că ai deja un job cu normă întreagă.
Totul pare ușor înainte să apară mogâldeața, deoarece acesta este
scenariul pe care ni-l derulează filmele de la Hollywood. Totul e
simplu: copilul/copila doarme toată noaptea, eventual în camera
lui/ei… Și nici măcar nu se trezește să mănânce.
Dimineața, te trezești, îți bei cafeaua liniștită, pregătești micul
dejun pentru toată familia, iar apoi îl/o trezești cu pupici pe cel
mic/cea mică și îl/o inviți în bucătărie, unde luați masa în liniște și
în armonie.
După această rutină, îngerașul tău se concentrează liniștit/ă
asupra unui puzzle sau asupra unei cărți de colorat, timp în care
tu te relaxezi în hamac, savurând un roman delicios și o gustare
sănătoasă.
Gătiți împreună pentru prânz și pentru cină, strângeți jucăriile
împreună, faceți curățenie și cumpărăturile în tihnă… În plus,
copilul/copila se apucă singur/ă de făcut temele, în timp ce tu
muncești 2-3 ore în liniște la proiectul tău de vis sau, pur și simplu,
îți îndeplinești task-urile pentru job.
După cina în familie, continuați rutina de seară cu spălatul pe
dinți, cu îmbrăcatul în pijamale, cu o poveste bună pentru un somn
ușor. Ai timp să mai citești câteva pagini sau să stai la „un pahar de
vorbă” cu partenerul de viață, după care, plină de recunoștință, îți
pui capul pe pernă și te bucuri de un somn liniștit și odihnitor…
Țrrrrrr!!! Sună clopoțelul!!! Trezirea! Aici e viața reală care îți
bate la ușă!
2
 Gândul meu pentru tine

Viața reală, pentru cele mai multe dintre noi, nu este tocmai
roz; iar cel mai adesea nici măcar nu se apropie de poveștile de la
Hollywood. De cele mai multe ori, e impregnată cu stres, cu agitație
maximă, cu țipete și confuzie.
Fiecare face ce „îl taie capul”, cum și când are chef… rareori ne
amintim să-l întrebăm pe cel de lângă noi cum se simte și ne frustrăm
maxim, atunci când partenerul nu ne „citește” gândurile, ca să știe
exact ceea ce ne dorim, fix la momentul potrivit.
Mda… În viața reală, focusul nostru e mai mereu concentrat pe
bunăstarea celor mici. Iar dacă nu îi avem pe cei mici, găsim alte
persoane cărora să le dăruim timpul, energia și atenția noastră. Ei
sunt primul gând al dimineții și ultima grijă a serii.
Ne preocupăm să fie spălați, hrăniți, odihniți… să-i ajutăm la
teme, să strângem lucrurile după ei sau le amintim de zece ori să-și
spele dinții, înainte de culcare. Alergăm la cumpărături, gătim de
două ori pe zi, facem curățenie generală constant și tot ni se pare că
după o oră a trecut uraganul prin sufrageria noastră.
Ah, dar pe lângă asta, avem și un job sau un business de crescut.
Mai avem lângă noi și un partener de viață, de nevoile căruia trebuie
să ne preocupăm. Iar dacă partenerul și copiii lipsesc, ne arogăm
alte preocupări și task-uri suplimentare menite să le suplinească
absența.
Viața e un amalgam de griji, de preocupări, de nevoi de îndeplinit
și de persoane de mulțumit… Și cu tine cum rămâne? Ai uitat să
trimiți raportul la timp sau să răspunzi emailurilor clienților și ale
furnizorilor… Poate ai fi vrut să citești ceva sau să urmezi un curs
de formare profesională sau pentru dezvoltarea ta personală, numai
că… s-a golit raftul cu TIMP, de la supermarket.
Ai vrea să faci multe, pentru că ești femeie și e în natura ta să îți
dorești o viață „bogată” și împlinită pe toate planurile. Ai vrea, dar
parcă nu izbutești. Cumva, nu îți găsești timp pentru toate.
3
 Nu da mai departe trauma

Iar când reușești, în sfârșit, să te organizezi mai bine, punând la

punct un „to do list”, planificându-ți calendarul și tot tacâmul numit
agendă zilnică… apare ceva neașteptat: o răceală, o țeavă spartă, un
coleg bolnav care trebuie înlocuit, ți se rupe tocul de la pantofi sau te
vizitează un musafir nepoftit.
De câte ori ți-ai pierdut controlul din pricina furiei, când, după
multe ore de organizare temeinică, s-a întâmplat ceva care ți-a dat
peste cap toate planurile? Și iar ai anulat cina romantică, iar n-ai
avut timp să citești, iar ai sărit peste baia cu „bulbuci”, deși ți-ai
promis măcar 30 de minute pe zi doar pentru tine… Parcă niciodată
nu ai timp pentru tine, pentru ceea ce contează pentru tine, pentru
sufletul tău…
Și totuși, totul este despre percepție: percepția despre emoția
pe care o trăiești cu fiecare acțiune în derulare.
Este despre „butoanele” care se activează la fiecare eveniment care
te confruntă, despre rănile emoționale „stocate” în corp, la nivel
inconștient. Neputința în care te afunzi este despre gestionarea
timpului, într-adevăr! Dar nu numai despre atât!
Gestionarea emoțiilor este la fel de importantă! De asemenea,
mai contează și perspectiva din care alegi să observi, să analizezi,
să conștientizezi și să accepți fiecare emoție. Este despre unghiul
din care privești ziua care tocmai a trecut și despre cum îți
„setezi” următoarea zi, astfel încât să o transformi într-o serie de
MOMENTE PERFECTE.
Este despre viziunea complexă asupra existenței și despre a ști să-ți
setezi obiective pe termen lung pentru a o contura, calibrându-le în
pași suficient de mici și accesibili, în așa fel încât să te îndrepți în
fiecare zi spre viitorul pe care îl visezi…
E despre acceptare! În primul rând, a ta… a faptului că ești
perfectă exact așa cum ești și că poți deveni, cu fiecare zi, cea mai
bună versiune a ta. E despre vindecare! Despre vindecarea acelor
4
 Gândul meu pentru tine

răni pe care nu ai curajul să le recunoști…

Da, da! Acele suferințe pe care le înghesui sub preș, sperând că vor
dispărea, dacă le ignori. Acele răni pe care continui să le bandajezi,
dar care se încăpățânează în sângerarea lor, indiferent câte straturi
de pansament încerci să aplici.
Și îți mai divulg un secret: este despre alegeri.
Alege să te bucuri de procesul vindecării tale lăuntrice! Alege să-
ți îmbrățișezi emoțiile! Alege să privești în inima ta și să îi oferi
copilului tău interior ceea ce i-a lipsit, să-i alini suferința, să-i
vindeci rănile udate de lacrimi!
Alege să privești în interiorul tău, acolo unde stau ascunse toate
resursele de care ai nevoie, și să îți regăsești bucuria vieții! Alege
să fii recunoscătoare pentru puținul care ți-a ieșit bine, în loc să te
tulburi și să te frustrezi pentru ceea ce ți-a ieșit prost! Alege o rutină
pentru minte, dar și pentru suflet!
Alege Ghidul femeilor independente emoțional și îți vei antrena
mintea să fie consecventă și organizată! Dar, în același timp, o vei
antrena să caute și să „vadă” frumosul din viața ta, din sufletul și
din jurul tău.
Aceasta nu este o simplă carte! Este o lecție de viață, este un ghem
de motivație, este un mentor, un coach, un terapeut și o prietenă de
nădejde… Ea știe să-ți adreseze întrebările potrivite, în așa fel încât
să găsești răspunsuri în lăuntrul tău.
Cartea pe care ți-o aduc astăzi în atenție știe să te asculte și îți
amintește cum e să te simți înțeleasă, iubită și încurajată. Știe
să te îndrume și să te ghideze spre autocunoaștere, vindecare
și împlinire. Te ajută să îți gestionezi emoțiile și, implicit, îți
influențează benefic și relațiile cu cei dragi.
Conținutul acestei cărți susține procesul tău personal de auto-
cunoaștere, de acceptare, de vindecare și de evoluție! Și e o bucățică
din sufletul meu, așternută pe hârtie!
5
 Nu da mai departe trauma

Vom râde și vom plânge împreună.

Așteaptă-te să fii provocată, propune-ți să dobândești rezis-
tență interioară, așteaptă-te la o călătorie profundă, intensă,
transformatoare. Această carte este, într-adevăr, o călătorie, nu
o destinație.
Amintește-ți să ai răbdare și să ai compasiune față de tine
însăți! Și, ține minte, nu ești singură!
Draga mea, această carte este cadoul meu pentru tine! Te voi ține
de mână clipă de clipă, dar mai ales atunci când uiți cine ești și cât
de departe poți ajunge.

Îți ofer cinci sfaturi, pentru a profita la maximum de această

călătorie:

• Păstrează-ți inima și mintea deschise. Fii receptivă pe

calea provocării: vrei, pur și simplu, să încerci ceva nou,
poate chiar mai binele de care ai atâta nevoie.
• Fii răbdătoare. Înțelege că transformarea și dobândirea
stăpânirii de sine necesită răbdare. Nu există cu adevărat
remedii rapide sau răspunsuri-șablon, pentru a fi un părinte
conștient. Momentele de descoperire sunt, de obicei,
rezultatul multor acțiuni anterioare, într-un proces lung.
Micile schimbări par adesea să nu facă vreo diferență, până
când nu treci de un prag critic. Trebuie să ai răbdare.
• Nu ținti spre perfecțiune. Independența emoțională
nu este un scop suprem și nu este nici final de traseu.
Vindecarea emoțională este o călătorie fără sfârșit. Fii
blândă cu tine în acest proces, pentru că succesul adevărat
stă, de fapt, în bucuria parcurgerii lui.
• Amintește-ți că fiecare moment contează. Nu mai lăsa
viața să treacă pe lângă tine. Trăiește clipa, trăiește-ți viața!
6
 Gândul meu pentru tine

Nu îi mai permite să te trăiască ea.

• Realizează toate exercițiile și integrează-le în viața ta de zi
cu zi. Pas cu pas, cu acceptare și iubire.

Aș vrea să te rog să-ți procuri o agendă și să-ți notezi câteva

gânduri. Fii sinceră cu tine și fă un exercițiu de introspecție,
răspunzând la următoarele întrebări:
Cum arată acum lumea ta interioară? Care sunt provocările
cu care te confrunți? Care sunt întrebările la care nu găsești
răspuns? Care sunt emoțiile și fricile de care vrei să fugi?
Notează tot ce simți, apoi ascunde agenda sau rupe foaia și
închide-o într-un sertar. Nu te mai întoarce la ea decât la finalul
călătoriei noastre.
Iar când spun finalul călătoriei, nu mă refer la momentul în
care ai citit ultimele rânduri. Nu! Nu luăm în calcul doar cititul.
Să îți asumi această călătorie înseamnă să treci de la teorie la
fapte. Înseamnă să aplici teoria în ritmul tău.
Îți promit că parcursul nu este deloc complicat.
Oferă-ți doar o șansă, iar la final de drum vei regăsi în
fața oglinzii o nouă versiune a ta. O femeie asumată, care
se acceptă pe sine și care își acceptă puterea interioară. O
femeie care alege să se bucure de viață.
Schimbarea este o alegere care îți aparține! Și am convin-
gerea că ai făcut deja alegerea potrivită pentru tine!

Cu iubire și prietenie,
Oana, Antrenorul tău de visuri.

7
Nu da mai departe trauma. Vindecă
azi pentru libertatea de mâine

F
ără investigarea și fără tratarea traumelor copilăriei, nu pot
exista familii armonioase. Și fără familii armonioase nu
facem decât să perpetuăm traumele. Lanțul slăbiciunilor
continuă, până când cineva decide să își asume responsabilitatea și
să înceapă munca terapeutică. Nu există scurtături și nici ocolirea
acestui adevăr. (Anonim)

Am eșuat în drumul spre autodistrugere

M-am împiedicat, la un moment dat, atât de rău, încât am fost

nevoită să mă întorc din drumul care mă arunca direct într-o
prăpastie fără fund.
Viața arată diferit când realizezi că ceea ce, din unghiul
dezamăgirii, al trădării și al durerii, pare a fi un faliment fatal,
8
 Nu da mai departe trauma. Vindecă azi pentru libertatea de...

este, de fapt, biletul tău către succes. Desigur, lăsând la o parte

paguba financiară, care în mintea și sufletul meu s-a conturat
ca un eșec personal.
Pe scurt: am muncit ca roboții, împreună cu soțul meu,
să punem pe picioare o afacere în domeniul construcțiilor
metalice.
Uneori, ne prindea și ora 01:00 noaptea muncind, iar activi-
tatea noastră mergea bine în aparență: banii rulau prin firmă,
dar, cumva, după vreo 2 ani au început problemele.
Timp de mai bine de jumătate de an, banii se „pierdeau” de
la o lună la alta, totul se prăbușea și parcă nimic nu mai ieșea
bine… Din ce în ce mai mulți clienți „uitau să plătească”.
Povestea e lungă și ițele ei sunt foarte încurcate, însă, pe scurt,
am hotărât să închidem producția și activitatea, rămanand cu o
pagubă consistentă în bugetul familiei.
Părea că eșecul are legătură cu lipsa noastră de experiență în
gestionarea unei mici companii, dar, în realitate, cauza era lipsa
noastră de experiență în acceptarea și în gestionarea emoțiilor.
Aceea a fost una dintre cele mai stresante și dureroase perioade
din viața mea.
Iar toate acestea se petreceau în timp ce mă pregăteam să
devin mamă pentru a doua oară. Hormonii își făceau de cap și
la orice „mic” necaz tunam și fulgeram. Nici în ziua de azi nu
înțeleg cum au reușit să mă suporte soțul și fetița mea în astfel
de momente.

Uneori, urlam atât de tare, încât tremurau geamurile și singura

mea „consolare” era faptul că, de cele mai multe ori, reușeam să
scot copilul din ecuație.
Aveam momente în care, după antrenament îndelungat,
oricum, conștientizam că o iau pe arătură și încercam să
9
 Nu da mai departe trauma

îndulcesc puțin reacția fulminantă care se îndrepta către soțul

meu sau către angajați.

• Eu acum am nevoie să urlu, ca să mă descarc, le spuneam. Nu

mă băgați în seamă. Eu îmi fac numărul și voi vă vedeți în
continuare de treabă. Urlu puțin și îmi trece. Peste 5 minute
sunt ca nouă.

Fiind însărcinată cu a doua noastră minune, am decis să mă

rezum la munca de birou, chiar înainte de „căderea imperiului”.
M-am simțit teribil de vinovată și mă gândeam că dacă aș fi
rămas la fel de implicată, inclusiv în gestionarea activității și
Dar ce mai contează?!
După „perioada de doliu”, a căzut ceața și, când s-a stins
puțin focul durerii, am văzut clar adevărul: ne îndreptam cu
viteza luminii spre nefericire totală, pentru că investeam timp,
energie și resurse emoționale într-o activitate care nu ne aducea
împlinire niciunuia dintre noi.
Da! Am simțit falimentul acela ca pe un eșec personal! Dar,
în realitate, am eșuat doar în încercarea de a mă falimenta
sufletește. Iar, în schimb, mi-am îngăduit să privesc în sufletul
meu și să găsesc răspunsul la întrebarea care mă bântuia de
câțiva ani:
„Ce caut eu în viața mea? Care este motivul pentru care
m-am născut eu pe acest pământ?”

***

Noi două facem parte din prima generație care are acces la
suficiente informații, pentru a putea învăța cum să ne vindecăm
rănile emoționale. Părinții noștri nici nu știau că ele există;
10
 Nu da mai departe trauma. Vindecă azi pentru libertatea de...

sufereau și li se părea normal să sufere. Credeau că „așa trebuie

să fie”. Și ne-au crescut și pe noi după aceleași convingeri.
Ei bine, convingerea că suferința este bună și firească i-a
îngrădit pe părinții noștri, determinandu-i să nu caute mai
mult, să nu ceară mai mult de la viața lor. S-au mulțumit să
supraviețuiască emoțional.
Însă generația noastră poate ceea ce ei nu au putut. Putem
folosi psihologia, neuroștiința și multe alte instrumente prac-
tice, ca să ne clădim viața pe care o merităm.
Cât timp carăm în spate bolovanii trecutului nostru, nu putem
întelege pe deplin concepte precum fericire sau împlinire.
Mi-ar plăcea să îți spun că am toate răspunsurile la întrebările
tale, dar nu este așa. Însă, atât cât pot, te ajut să te vindeci.
Asta e promisiunea pe care ți-o fac.

***

Unde începe vindecarea și unde se termină?

Știu că în mintea ta se perindă aceste întrebări, sub o formă sau

alta. Cu siguranță au încolțit acolo, în timp ce parcurgeai deja
aceste pagini sau poate chiar și în alte contexte.
Parcurgând conținutul acestei cărți, vei înțelege că, în per-
spectiva mea, vindecarea emoțională nu este o destinație, ci un
proces, un stil de viață. În plus, dacă luăm în considerare teoria
vieților anterioare, înțelegem că acest proces nu se încheie nici
măcar atunci când părăsim această viață. Sufletul nostru își va
continua metamorfoza în următoarele vieți.
Indiferent că rezonezi sau nu cu ideea că sufletul tău călă-
11
 Nu da mai departe trauma

torește prin mai multe vieți sau crezi că în ultima zi a vieții tale
pe acest pământ acesta va merge într-un loc veșnic, ai datoria
morală față de tine, dar și față de toate generațiile trecute și
viitoare, de a trăi din plin, cu intensitate, și dobândind cât mai
multă conștientizare pentru viața de aici și de acum.
Vestea bună este că, deși provocările nu vor înceta să apară,
TU vei fi cea care le va privi din altă perspectivă, cu altă
atitudine, cu un nivel de încredere și având siguranță de sine
din ce în ce mai multă.
Fiecare obstacol devine mai ușor de înfruntat, fiecare provo-
care se transformă într-o nouă treaptă în evoluția ta. Scopul
nu este ca viața ta să devină un norișor pufos și roz, unde
totul merge strună, iar tu ești constant zen și pozitivă. Să fim
serioase! Ar fi plictisitor. Scopul unei existențe fericite este să
schimbi modul în care te raportezi la această ciclicitate a vieții.
Schimbările sunt inevitabile. Sunt studii care demonstrează că
la o perioadă de 6, 12 sau 18 luni apare o schimbare inevitabilă
în viața fiecăruia.

Durerea survine atunci când te sperii și vrei să rămâi în zona de

confort. Atunci, începe o luptă între ceea ce ești acum și ceea
ce ți-este menit să devii. Într-un fel sau în altul, schimbarea se
produce. Uneori cu forța, alteori benevol.
Sunt momente în care Universul se încăpățânează și „te pune
la zid”, până când nu mai ai alternativă și accepți schimbarea.
În fond, aceasta este întotdeauna în avantajul și spre folosul
tău, doar că poziția mentală și emoțională în care te afli nu îți
permite să conțtientializezi potențialitatea îmbunătățirii. Iar
atunci când evoluția continuă devine un stil de viață, aceste
schimbări sunt percepute asemenea unui flux natural al vieții.
Dar care este legătura dintre procesul de vindecare emoțion-
12
 Nu da mai departe trauma. Vindecă azi pentru libertatea de...

ală și evoluție? Evoluția noastră ca suflete nu este liniară. Cu

cât ne apropiem mai mult de sufletul nostru, cu cât coborâm
mai profund spre noi, spre lăuntrul și spre esența noastră, cu
atât reușim să rodim și pentru exterior.
Imaginează-ți că, pentru fiecare etapă a vieții prin care treci,
ai de urcat o treaptă spre un nivel superior. Cu fiecare nivel
pe care îl urci apar noi provocări, noi personaje și o serie de
noutăți pe care mintea ta va încerca să le respingă inițial; acestea
sunt noile și constantele blocaje emoționale pe care trebuie să
le depășești cu măiestrie, pentru a te alinia la noua realitate pe
care vrei să o accesezi.
Cu fiecare nivel pe care îl urci în evoluția ta, descoperi un nou
strat al conștiinței tale, dar și al subconștientului tău. Cu fiecare
strat, îți revelezi o nouă serie de puncte nevralgice numai bune
de apăsat, un alt strat mai profund de răni emoționale și de
convingeri încă nedescoperite, mai profund înrădăcinate și mai
bine ascunse.
Cu alte cuvinte, cu cât ajungi la un nivel mai înalt de
cunoaștere de sine, cu cât îți calibrezi mai bine filtrul prin care
percepi viața, cu atât reușești să „vezi” mai clar și mai profund
substraturile ființei tale, ale minții tale, ale sufletului tău și rănile
pe care le mai ai de vindecat.
Nu există perfecțiune! Dar sufletul tău își manifestă totuși
dorința de perfecțiune și își dorește să te apropie cât mai mult
de îndeplinirea acelei misiuni pe care și-a asumat-o când a ales
să vină pe pământ.
Poate te întrebi acum: dacă acest proces nu se termină niciodată,
care este totuși rostul vindecării emoționale?
Îți ofer eu două motive și te rog să cauți în interiorul tău,
pentru a mai găsi cel puțin unul personal:

13
 Nu da mai departe trauma

1. Dacă alegi să rămâi acolo unde ești, te vei afunda tot mai
mult în tristețe, în durere, în depresie, în confuzie, în
negativitate.

Repet: Să stai pe loc înseamnă, de fapt, să cazi continuu într-o

prăpastie fără fund. În schimb, când alegi vindecarea și evoluția
care vine odată cu ea, viața prinde contur și începi să o trăiești,
refuzând să te trăiască ea pe tine.

1. Acum știi că, atunci când vindeci ceva în interiorul tău, nu

o faci doar pentru tine. Un astfel de proces este o undă de
energie care se propagă atât spre trecut, cât și spre viitor.

Îți dorești să te însănătoșești sufletește pentru părinții tăi,

pentru bunici, pentru strămoșii care n-au putut să o facă. Dar,
mai ales, o faci pentru generațiile viitoare. Nu întâmplător
ți-am vorbit despre traumele transgeneraționale.
Vreau să înțelegi mai bine de unde provine o parte din
suferința ta și, în același timp, să conștientizezi impactul pe
care alegerile tale îl poate avea asupra generațiilor viitoare.
Poți alege să nu faci nimic și să lași în urma ta și mai multă
suferință. Sau poți alege să fii o rază de lumină atât pentru
strămoși, cât și pentru moștenitori.
Dar hai să ne întoarcem la „începuturi”.

Unde începe vindecarea?

Vindecarea emoțională începe, de obicei, cu o conștientizare

și cu o decizie. Începe cu alegerea de a schimba ceva în bine.
14
 Nu da mai departe trauma. Vindecă azi pentru libertatea de...

Cu adevărat, începe abia atunci când încetezi să mai dai vina

pe oricine sau pe orice altceva din afara ta, pentru ceea ce este
în interiorul tău.

Dar stai așa: oare majoritatea traumelor noastre nu sunt cauzate

de comportamentul sau de vorbele altcuiva? Cu atât mai mult
cu cât vorbim despre traume recunoscute cu impact vizibil
asupra psihicului nostru: abuzuri, violență fizică sau verbală,
neglijență… E clar că ele sunt vina altcuiva. Nu e așa?
Ba da! Așa este. De cele mai multe ori, o traumă este cauzată
de ceea ce face sau de ceea ce spune altcineva. Dar, indiferent de
situație, o rană emoțională este creată de percepția personală,
de modul în care mintea are capacitatea să interpreteze acel
eveniment, fix în acel moment. Emoția este cea care „determină”
dacă o anumită întâmplare se înmagazinează în subconștient
sub formă de traumă sau nu.
O mai spun încă o dată: vindecarea emoțională începe
atunci când încetezi să mai dai vina pe orice sau pe oricine
din exterior și alegi să ieși din rolul de victimă și să-ți asumi
responsabilitatea pentru ceea ce simți și pentru ceea ce va urma.
Este adevărat și faptul că, la momentul în care ai asimilat
trauma, nu ai avut altă alternativă, decât să gândești și să simți
așa cum ai făcut-o. Dar acum știi că există și o altă cale. Acum
depinde doar de tine să alegi dacă te plângi în continuare de
ceea ce a fost, dacă vei continua să cauți vinovați pentru ceea
ce ți s-a întâmplat, dacă vrei să continui să cauți scuze pentru
felul în care arată viața ta de acum… Sau dacă alegi să îți întorci
privirea spre interior. Să te întorci spre rănile tale și să vrei să
le vindeci, în loc să te prefaci că ele nu există sau, mai rău, să te
prefaci că nu ai altă variantă la dispoziție.
Depinde de tine dacă alegi să îți asumi un proces de vindecare
15
 Nu da mai departe trauma

și de evoluție.
Va fi un proces ușor? Nu tocmai. Cel puțin, nu în prima
etapă. Propria ta minte, propriul tău subconștient, reprezintă
principalul obstacol în calea schimbării.
Atâta timp cât îți dorești să evoluezi constant, atâta timp cât
vei urca treaptă cu treaptă în evoluția ta, și îți recomand să
nu renunți niciodată, pentru că a rămâne în zona de confort
înseamnă, de fapt, să regresezi, vei descoperi noi și noi straturi
ale conștiinței tale.
Cu fiecare treaptă pe care o urci, te confrunți cu un „teren
minat„, cu alte niveluri de fericire, de împlinire, de cunoaștere
sau de succes, care îți sunt nefamiliare. Și, de fiecare dată,
subconștientul tău va avea impulsul de a te ține în siguranță, în
zona de confort.

Mecanismele de apărare ale sistemului tău nervos au rolul de

a te menține în viață. Și singurul mod prin care acestea știu
să te țină în viață este să te expună constant la ceea ce îți este
familiar.
De aceea, în procesul tău de evoluție, adică în tranziția dinspre
familiar spre nefamiliar, „gardianul” tău interior va încerca
inițial să te saboteze. Astfel, vei experimenta diverse situații
„ciudate”.
Și, tocmai din acest motiv, ai nevoie să înveți cum să „scurtcir-
cuitezi” legăturile neuronale care nu sunt tocmai prietenoase
cu adevăratul tău potențial de fericire, de împlinire și chiar de
abundență. Deoarece, contrar convingerilor reiterate de zeci
de proverbe care ne învață opusul, adevărul este că putem avea
totul în viață, chiar și în același timp.
Știu că ți s-a spus dintotdeauna că trebuie să alegi și că,
evident, ai și experimentat situații care să-ți confirme credințele
16
 Nu da mai departe trauma. Vindecă azi pentru libertatea de...

dihotomice împrumutate din popor:

• Ori ai noroc în dragoste, ori la bani;

• Capul plecat sabia nu-l taie;
• Ori la bal, ori la spital.

În același timp, sunt convinsă că ai întâlnit cel puțin câțiva

oameni care par să fie mai norocoși. Acei oameni care nu
duc lipsă nici de bani, nici de iubire. Ba mai mult decât atât,
acestora li se citește fericirea și liniștea pe chip. Sunt oamenii
care, oricâte eșecuri experimentează, se înalță de fiecare dată
cu și mai multă grație.
Cum reușesc? S-au născut ei „cu stea în frunte”? Te asigur că
nu!
Să știi că există studii care demonstrează că ADN-ul și
mediul social ne influențează startul în viață, în proporție de
aproximativ 60%. Eu, personal, am fost bucuroasă când am
aflat că 40% din succes depinde doar de mine.
Apoi, o altă veste bună este aceea că mediul în care ne
dezvoltăm este, de fapt, tot o alegere personală. Nu ne ține
nimeni legați de un anumit loc și, mai puțin decât atât, nu ne
ține nimic legați de oamenii care ne influențează negativ.
Oricât de dificil ar părea, este strict responsabilitatea ta să te
înconjori de oameni alături de care reușești să strălucești.
Așadar, balanța înclină în favoarea ta, iar mingea este în
terenul tău. Observi cum, prin raționamente logice, am
demontat și scuza că „așa e viața și eu n-am nicio putere”.

Știu că poziția de victimă este confortabilă. E simplu să dăm

vina pe soartă, pe stat, pe mediu, pe mama și pe tata, pe
încălzirea globală, pe Univers. Știu că victimizarea vine cu
17
 Nu da mai departe trauma

multe beneficii ascunse, dar tot o scuză rămâne și în niciun

caz o realitate. Și, ca să spulber definitiv orice scuză de a
lucra la starea ta de bine, te anunț că nici măcar procentul de
culpabilitate atribuit ADN-ului nu este în afara controlului tău.
Atunci când începi să conștientizezi legătura profundă dintre
generații, când înțelegi că orice schimbare care se produce în
subconștientul tău se propagă inevitabil și spre trecut, și viitor,
realizezi că, până la urmă, schimbarea stă 100% în mâinile tale.

În fond, totul este doar o alegere. Eu îți pun la dispoziție o serie

de instrumente valoroase, însă este responsabilitatea ta să le
faci parte din creșterea ta constantă și conștientă.

***

5 mituri despre vindecarea emoțională

Majoritatea rănilor emoționale profunde se instalează în pe-

rioada copilăriei, atunci când nu există suficiente resurse
mentale și emoționale pentru a înțelege, pentru a procesa și
pentru a interpreta într-un mod echilibrat o anumită situație.

Mitul 1: Vindecarea emoțională este un proces dureros și

complicat.
Vestea bună este că procesul de vindecare emoțională pre-
supune chiar revizuirea acelor situații, a acelor momente sau
a acelor amintiri traumatice, dar având mintea echilibrata de
adult și dispunând de resursele intelectuale și emoționale de
acum.
18
 Nu da mai departe trauma. Vindecă azi pentru libertatea de...

Vindecarea emoțională poate fi dureroasă doar în condițiile

în care îți dorești să fugi de fricile și de durerile tale, în loc să le
alchimizezi, să le reinterpretezi, să le echilibrezi.

Mitul 2: Trebuie să uiți complet trecutul, pentru a te

vindeca.
Vindecarea emoțională nu înseamnă să îți uiți complet tre-
cutul, ci presupune, mai degrabă, înțelegerea și acceptarea
experiențelor trecute. Trecutul nostru face parte din identitatea
noastră și ne poate învăța lecții importante. Vindecarea constă
în a gestiona mai bine aceste experiențe și emoții.

Mitul 3: Vindecarea emoțională nu înseamnă anularea

emoțiilor negative.
Emoțiile negative fac parte din viața noastră și sunt o coordo-
nată firească în experiența umană. Vindecarea emoțională nu
înseamnă că vei deveni imună la astfel de emoții. În schimb, ea
ne ajută să învățăm să le gestionăm mai bine și să nu ne lăsăm
copleșite de ele.

Mitul 4: Poți face față singură vindecării emoționale.

Deși unele persoane pot face progrese semnificative în ges-

tionarea emoțiilor lor pe cont propriu, mulți oameni doresc
să beneficieze de ajutorul unui terapeut sau al unui consilier.
Asigurarea unui sprijin profesional poate oferi perspective și
instrumente valoroase în vindecarea emoțională.

Mitul 5: Vindecarea emoțională este un scop final.

Vindecarea emoțională este, mai degrabă, o călătorie con-
tinuă, nu un scop final. Viața ne aduce mereu și mereu noi
19
 Nu da mai departe trauma

provocări și experiențe, iar gestionarea și vindecarea emoțiilor

noastre este un proces de care poți alege să te bucuri.
Atunci când încetezi să mai fugi de aspectele pe care le percepi
negative în viața ta, înțelegi că există mereu un echilibru în
univers, inclusiv în fiecare situație cu care ne confruntăm.
Cu cât te cenzurezi în confruntarea propriilor umbre, cu
atât procesul tău de vindecare și de evoluție devine mai greoi.
Îmbrățișează-ți schimbarea și bucură-te de proces și vei observa
cu mirare că balaurul nu este atât de fioros precum pare.
PS: Nu! Nu este suficient să-i oferim alinare și iubire copilului
interior. Vindecarea emoțională nu este doar despre vindecarea
acestuia.
Fără procesul de echilibrare a percepției, acele convingeri pe
care ți le-ai însușit în trecut vor continua să-ți pună piedică la
fiecare pas.
Poți face chiar acum un prim pas spre echilibrarea percepției:

• Gândește-te la un eveniment care ți-a provocat durere

sau neplăcere, respectiv la o întâmplare care ți-a adus (în
percepția ta) mai multă durere decât bucurie.
• Acum, ia o foaie și un pix și scrie 10 beneficii pe care le
ai sau le-ai avut, tocmai pentru că ai experimentat acea
întâmplare/situație, în acel mod, în acel moment.
• Apoi, scrie 10 dezavantaje pe care le-ai fi avut dacă lucrurile
ar fi stat diferit, dacă nu ai fi experimentat acel eveniment.

Dacă în acest moment mintea ta refuză categoric să privească

trecutul dintr-un unghi diferit, nu te preocupa. Este normal.
Continuă liniștită această călătorie alături de mine și vei putea
reveni asupra acestui exercițiu, după ce ai terminat de citit și
20
 Nu da mai departe trauma. Vindecă azi pentru libertatea de...

celelalte capitole.

Copyright © 2023 – Oana Herra

Toate drepturile sunt rezervate. Nicio parte din această lucrare

nu poate fi reprodusă sau difuzată în nicio formă sau prin
niciun mijloc, scris, audio, foto sau video, exceptând cazul
unor scurte citate sau recenzii, fără acordul scris al autorului.
Reproducerea parțială sau integrală a textului, prin orice mijloc
mecanic sau electronic, sau stocarea într-o bază de date fără
acordul autorului sunt interzise și vor fi pedepsite conform
legilor în vigoare.

21