UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE TEOLOGIE ROMANO-CATOLICĂ

SPECIALIZAREA: TEOLOGIE ROMANO-CATOLICĂ PRACTICĂ ȘI
MISIONARĂ

SEMNIFICAȚIA ECLEZIALĂ A MIJLOCIRII

MATERNE A MARIEI ÎN VIAȚA BISERICII

Lucrare la Mariologie
Student: Ștefan Bogdan ONODE
Coordonator: lect. univ. dr. pr. Lucian PĂULEȚ

IAȘI – 2024
 CUPRINS

CUPRINS............................................................................... Error! Bookmark not defined.

SIGLE ȘI ABREVIERI ..........................................................................................................3
INTRODUCERE ....................................................................................................................4
Capitolul I: Maria este slujitoarea Domnului și mijlocitoare....................................................5
Capitolul II: Maternitatea eclezială și spirituală a Mariei ........................................................7
CONCLUZIE ...........................................................................................................................10
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................11
 SIGLE ȘI ABREVIERI

1. Cărți biblice

1Cor Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Corinteni

1Tim Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei
Fil Scrisoarea sfântului apostol Paul către Filipeni
In Evanghelia după sfântul Ioan
Lc Evanghelia după sfântul Luca
Mt Evanghelia după sfântul Matei

2. Documente, enciclopedii, colecții și reviste

AAS Acta Apostolicae Sedis. Commentarium officiale, Roma 1, 1909-.

DS Heinrich DENZINGER – A. SCHÖNMETZER, Enchiridion Symbolorum,
definitionum et declarationum de rebus fidei et morum, Edizione Dehoniane,
Bologna 1995.
LG CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituția dogmatică despre Biserică
Lumen Gentium (21 noiembrie 1964): AAS 57 (1965), 5-75, ARCB, București
20192, 57-119.
SCh Sources chrétiennes, Paris 1, 1941-.

3. Alte sigle și abrevieri

cf. confer
trad. it. traducere în limba italiană
trad. rom. traducere în limba română
 INTRODUCERE

Când se vorbește despre Sfânta Fecioară Maria este important să nu se neglijeze faptul că
aceasta este o persoană reală, o femeie cu „planuri de viitor și sentimente umane” și nu o idee
abstractă. Din acest motiv nu se pretează a fi ușor de realizat o clasificare a acesteia după o
idee bine determinată și distinctă; ci dimpotrivă, Maria, asemenea tuturor oamenilor,
relaționează cu Dumnezeu, cu oamenii, cu istoria, pornind de la propria libertate.
Sfânta Fecioară Maria are un rol bine definit în misterul mântuirii, conceput din veșnicie
de Tatăl, realizat, la împlinirea timpurilor, de Fiul său, Isus Cristos și continuat de Duhul
Sfânt, în timpul Bisericii. Deși Maria este în mod unic și indisolubil unită cu Isus Cristos, în
pofida acestei uniri sublime, ea rămâne o simplă făptură care face parte din neamul lui Adam,
creatură răscumpărată, în mod sublim, de unicul răscumpărător Cristos; ea este o persoană
distinctă de el și absolut subordonată lui.
Lucrarea de față va evidenția rolul Mariei de mjlocitoare și de Mamă, atât în misterul
Trupului Mistic al lui Cristos, Biserica, cât și în viața fiecărui credincios creștin. În primul
capitol o va prezenta pe Maria ca mijlocitoare, reliefând faptul că ea este slujitoarea Domnului
și că mijlocirea ei este subordonată mijlocirii lui Cristos. În al doilea capitol se va prezenta
maternitatea eclezială a Mariei și maternitatea sa spirituală.
 CAPITOLUL I

Maria este slujitoarea Domnului și mijlocitoare

Biserica învață că unicul Mijlocitor este Cristos (cf. 1Tim 2,5-6), dar precizează și că „rolul
de mamă al Mariei față de oameni nu umbrește și nu micșorează în niciun fel această unică
mijlocire a lui Cristos, ci îi arată puterea” (LG 60) 1. Mijlocirea Mariei este strâns legată de
maternitatea ei, a cărei cauză eficientă este Duhul Sfânt. Din acest punct de vedere, este
necesar încă odată să amintim evenimentul fundamental al economiei mântuirii, adică
Întruparea Cuvântului în momentul Bunei-Vestiri, unde Maria se numește pe sine slujitoare a
Domnului (cf Lc 1,38)2. Aceste cuvinte exprimă faptul că, încă de la început, ea a ascultat și a
înțeles propria maternitate ca o totală dăruire de sine a persoanei sale în slujba planului
mântuitor al lui Dumnezeu.
Această participare maternă la viața lui Isus Cristos, Fiul său, a trăit-o până la sfârșitul
vieții, într-un mod corespunzător vocației sale feciorelnice 3. Da-ul Mariei asumă un caracter
mântuitor nu doar pentru că provine din harul lui Dumnezeu care a răscumpărat-o anticipat, ci
și pentru că face referire la mântuirea realizată de Cristos, pe care ea intenționează să-l
slujească și căruia dorește să i se consacre, acceptând nu o maternitate abstractă, ci vocația
concretă a Mamei lui Mesia, salvatorul poporului (cf. Mt 1,21; Lc 1,33).
De-a lungul acestei colaborări cu lucrarea Fiului Răscumpărător, însăși maternitatea Mariei
cunoaște o transformare, umplându-se tot mai mult de o iubire arzătoare față de toți cei spre

1
CONCILIUL AL II-LEA DIN VATICAN, Constituția dogmatică despre Biserică Lumen Gentium (21 noiembrie
1964): AAS 57 (1965), 5-75, ARCB, București 20192, 57-119, 60 (=LG).
2
Cf. Oscar BATTAGLIA, La Madre del mio Signore – Maria nei vangeli di Luca e Giovanni, Cittadella, Assisi
1994, trad. rom. Mama Domnului meu – Maria în Evanghelia după Luca și Evanghelia după Ioan, Ars Longa,
Iași 2005, 73.
3
Cf. Luigi FACCENDA, Conoscere Maria. I Documenti Mariani dal Concilio Vaticano II a Giovanni Paolo II,
Edizioni dell’Immacolata, Bologna 1992, 206-207.
 CAP. I: MARIA ESTE SLUJITOAREA DOMNULUI ȘI MIJLOCITOARE 6

care este îndreptată misiunea lui Cristos. Prin intermediul unei astfel de iubiri arzătoare,
înțeleasă ca o participare în unire cu Cristos la restaurarea vieții supranaturale în suflete,
Maria se inserează, într-un mod cu totul personal, în unica mijlocire dintre Dumnezeu și
oameni, care este mijlocirea omului Isus Cristos 4.
În acest sens, Papa Paul al VI-lea spunea că „Întreaga viață a umilei slujitoare a Domnului,
începând din momentul în care a fost salutată de către înger până la înălțarea în gloria
cerească a trupului și a sufletului, a fost o viață de slujire” 5.
Prin mijlocirea sa subordonată mijlocirii lui Cristos, Maria contribuie, într-o manieră
specială, la unirea cu Biserica peregrină pe pământ, cu realitatea escatologică și cerească a
comuniunii sfinților, fiind deja ridicată cu trupul și cu sufletul la cer. Acest adevăr, definit de
Papa Pius al XII-lea 6, este reafirmat de Conciliul al II-lea din Vatican (cf. LG 59).
Răscumpărată în mod atât de sublim în vederea meritelor Fiului său, ea are și rolul de
Mamă, de mijlocitoare a milostivirii în perspectiva escatologică a venirii definitive, atunci
când toți cei care vor fi ai lui Cristos vor fi readuși la viață, iar moartea va fi nimicită (cf.
1Cor 15,26).
Fecioara Maria, care la Buna-Vestire s-a numit pe sine „slujitoarea Domnului”, a rămas pe
toată durata întregii sale vieți pământești, credincioasă a ceea ce înseamnă acest nume,
confirmând astfel că este o adevărată discipolă a lui Cristos. Prin aceasta, Maria a devenit
prima dintre cei care, slujindu-l pe Cristos, îi conduce pe frații lui, cu umilință și răbdare, „la
Regele căruia a-i sluji înseamnă a domni” (LG 36).
Cristos, ascultător până la moarte și înălțat de Dumnezeu (cf. Fil 2,8-9), a intrat în gloria
Împărăției sale. Maria, slujitoarea Domnului, este părtașă la această Împărăție. Ridicată la cer,
ea nu își încheie misiunea sa salvifică, în care se manifestă mijlocirea maternă, ci continuă
până la încununarea veșnică a tuturor celor aleși (cf. LG 63).

4
Cf. Luigi FACCENDA, Conoscere Maria..., 207.
5
PAUL AL VI-LEA, Exortația apostolică Signum magnum (13.05.1967): AAS 59 (1967), 465-475, la 470.
6
Cf. PIUS AL XII-LEA, Constituţia Apostolică Munificentissimus Deus (1.11.1950): AAS 42 (1950), 769-771.
 CAPITOLUL II

Maternitatea eclezială și spirituală a Mariei

Când se vorbește despre relația dintre Maria și Biserică, primul adevăr pe care îl putem
deduce este însăși valoarea eclezială a vieții Mariei. Fecioara Maria și Biserica se află într-o
legătură indisolubilă, deoarece ea și Biserica sunt în totalitate în legătură cu Cristos și
niciodată separat de El. Datorită faptului că Maria a fost pe pământ Mama Răscumpărătorului,
după planul lui Dumnezeu, ea „a cooperat într-un mod cu totul deosebit la lucrarea
Mântuitorului, prin ascultare, credință, speranță și iubire aprinsă, pentru a reda sufletelor viața
supranaturală” (LG 61).
Sfântul Irineu de Lyon o numea pe Maria „noua Evă”, adică mama celor care trăiesc în
Cristos 1. Titlul marian de „Mamă a Bisericii” exprimă realitatea maternă a Mariei, realitate de
care Biserica, călăuzită de Duhul Sfânt, a fost mereu conștientă. Această învățătură teologică
nu este o noutate, deoarece Conciliul citează, aproape literar, din bula Papei Benedict al XIV-
lea Gloriosae Domniae: Biserica învățată de Duhul Sfânt, o venerează pe Maria cu o pietate
filială 2.
Constituția dogmatică Lumen Gentium, după proclamarea Mariei ca „membru
supraeminent”, ca „tip” și „model” al Bisericii, afirmă că „Biserica catolică, ascultând de
Duhul Sfânt, o venerează cu afecțiunea pietății filiale ca pe o mamă preaiubitoare” (LG 53).
Chiar dacă textul conciliar nu-i atribuie Mariei, în mod explicit, titlul de „Mamă a Bisericii”,
deoarece unii părinți conciliari nu au considerat oportună introducerea acestei formule în text,

1
Cf. IRINEU DE LYON, Adversus haereses, III, 22; 3-4: SCh 211, 439-443.
2
Cf. Brunero GHERARDINI, „Chiesa”, în Stefano DE FIORES – Salvatore MEO, Nuovo Dizionario di
Mariologia, Edizioni San Paolo, Milano 19964, 316-332, la 321-322.
 CAP. II: MATERNITATEA ECLEZIALĂ ȘI SPIRITUALĂ A MARIEI 8

totuși, Papa Paul al VI-lea a reținut oportună atribuirea, în mod solemn, Sfintei Fecioare titlul
de „Mamă a Bisericii” 3.
La data de 11 februarie 2018, Papa Francisc, prin decretul Dicasteriului pentru Cultul
Divin și Disciplina Sacramentelor, Ecclesia Mater 4, a stabilit ca comemorarea Fericitei
Fecioare Maria, Maica Bisericii, să fie înscrisă în calendarul roman general în ziua de luni
după Rusalii și să fie celebrată în fiecare an.
Dubla misiune a Mariei, cea încredințată ei de către Tatăl în momentul Bunei-Vestiri și cea
încredințată de către Fiul la picioarele crucii, nu se sfârșește odată cu ridicarea sa glorioasă la
cer și nici nu se diminuează, ci datorită comuniunii sale totale cu Dumnezeu, în Cristos,
Fecioara Maria continuă să o îndeplinească cu iubire constantă, permanentă, obținând darurile
mântuirii în folosul poporului peregrin al lui Dumnezeu, prin mijlocirea sa multiformă.
Datorită condiției sale de Fecioară, prin integritatea credinței, de Mireasă, prin unirea sa cu
Cristos, și de Mamă, prin maternitatea sa spirituală, Maria devine locul de întâlnire a
creștinilor cu Dumnezeu-Treime. Fiind înzestrată de Dumnezeu cu nenumărate virtuți, Maria
este modelul întregii Biserici și, cu atât mai mult, modelul fiecărui credincios care se inspiră
din viața ei în exercitarea trăirii credinței, a speranței și a iubirii. În virtutea maternității sale
spirituale, Maria ne revelează iubirea gratuită a lui Dumnezeu, devenind „semn de speranță
sigură și de mângâiere pentru poporul peregrin al lui Dumnezeu” (LG 68).
Pe bună dreptate se poate afirma că, dacă la Conciliul din Efes (431), Sfânta Fecioară
Maria a fost proclamată cu titlul de Theotokos 5, Născătoare de Dumnezeu, exprimându-se
astfel, în mod solemn, maternitatea sa divină, la Conciliul al II-lea din Vatican am asistat la
expunerea solemnă a învățăturii despre maternitatea spirituală a Mariei: „Această maternitate
a Mariei dăinuie neîncetat în economia harului, de la consimțământul dat prin credință la
Bunavestire și menținut fără șovăire sub cruce, până la încununarea veșnică a tuturor celor
aleși” (LG 62).
După cum se poate observa, maternitatea spirituală este văzută aici ca fiind analogă celei
fizice, incluzând trei momente: conceperea (la Buna-Vestire), nașterea (pe Calvar) și grija
pentru creșterea fiilor. În acest sens scria teologul Edward Schillebeeckx:

Neprihănita sa zămislire și viața sa feciorelnică o pregătesc pe Maria pentru a pune propriile

sentimente materne în slujba Împărăției lui Dumnezeu. Da-ul pe care l-a rostit la Buna-Vestire a
făcut într-adevăr din ea Mama Omului-Dumnezeu și a consacrat-o, în mod fundamental, chiar din

3
Cf. Roberto COGGI, La Beata Vergine.Trattato di Mariologia, Dehoniane, Bologna 2004, trad. rom. Fericita
Fecioară Maria, Sapientia, Iași 2016, 121.
4
DICASTERIUL PENTRU CULTUL DIVIN ȘI DISCIPLINA SACRAMENTELOR, Decretul Ecclesia Mater
(11.02.2018): AAS 110 (2018), 437-438.
5
Cf. CONCILIUL DIN EFES (431): DS 250.
 CAP. II: MATERNITATEA ECLEZIALĂ ȘI SPIRITUALĂ A MARIEI 9

prima clipă, ca mamă spirituală a omenirii care trebuie răscumpărată. Prin participarea sa maternă
la jertfa sângeroasă a Fiului său, Maria dobândește noul har care face din ea mamă ajutătoare
pentru omenirea răscumpărată. Misterul Rusaliilor a făcut-o conștientă de îndatorirea sa de mamă
față de întreaga lume mântuită, iar ridicarea sa glorioasă la cer, glorificarea spirituală și corporală,
i-au conferit regalitatea maternă 6.

Mijlocirea Mariei este o mijlocire în Cristos întrucât Maria nu intervine între noi și
Dumnezeu, împiedicând în vreun fel contactul nostru direct cu el, ci ne facilitează contactul
cu Dumnezeu 7.
Așadar, maternitatea spirituală a Mariei este o misiune în mod esențial unificatoare,
misiune ce tinde, în mod eficace, la unificarea și unitatea tuturor membrilor familiei umane.
Rolul Mariei, pe pământ și în cer, nu se poate rezuma doar la transmiterea vieții, ci acesta
capătă o valoare mult mai profundă, și anume: de a-i face pe toți membrii familiei umane să
trăiască în iubire, înțelegere și unitate 8, după dorința lui Cristos (cf. In 17,21).

6
Edward SCHILLEBEECKX, Maria, Moeder van de Verlossing, Apostolaat van de Rozenkrans, Anvers 19594,
trad. it. Maria, madre della redenzione, Paoline, Roma 19833, 114.
7
Cf. Roberto COGGI, Fericita Fecioară Maria, 254.
8
Cf. Stefano DE FIORES, Maria nel Mistero di Cristo e della Chiesa. Commento teologico-pastorale al
capitolo VIII della Constituzione „Lumen Gentium”, Collana „MATER ECCLESIAE”, 4, Montfortano, Roma
1968, 192.
 CONCLUZIE

Sfânta Fecioară Maria nu a fost un instrument pasiv în desfășurarea lucrării mântuitoare a

lui Dumnezeu, ci o persoană vie și activă, un element viu și dinamic al planului divin. Prin
consimțământul său liber de a fi Mama celui care este Capul neamului omenesc, Maria devine
în mod fundamental Mama omenirii răscumpărate, iar prin ascultarea credinței și prin iubirea
sa cooperează la nașterea în Biserică a credincioșilor. Putem afirma că noua maternitate a
Mariei, cea spirituală, născută din credință, este rodul noii iubiri, care a ajuns în ea la deplină
maturitate sub cruce, prin participarea sa la iubirea răscumpărătoare a Fiului său.
Fecioara Maria, fiind indisolubil unită cu misterul lui Cristos, aparține și misterului
Bisericii, iar în Biserică și prin Biserică, simbolizată de apostolul Ioan, ea îi îmbrățișează pe
toți fiii săi. Ea este cea mai apropiată de Cristos, dar, în același timp, cea mai apropiată de noi,
membrele Trupului Mistic, întrucât, după învierea și înălțarea lui Cristos la cer, fiind
constituită de Fiul său ca mamă în mijlocul Bisericii născânde, Maria își continuă exercitarea
misiunii sale materne până la încoronarea veșnică a tuturor fiilor săi.
Rolul său nu umbrește și nici nu micșorează în niciun fel unica mijlocire a lui Cristos, ci o
facilitează, după cum afirmă învățătura conciliară. Tocmai pentru că Maria este mama
spirituală a oamenilor, ea este mijlocitoare între Dumnezeu și oameni.
 BIBLIOGRAFIE

BATTAGLIA Oscar, La Madre del mio Signore – Maria nei vangeli di Luca e Giovanni,
Cittadella, Assisi 1994, trad. rom. Mama Domnului meu – Maria în Evanghelia
după Luca și Evanghelia după Ioan, Ars Longa, Iași 2005.
COGGI Roberto, La Beata Vergine.Trattato di Mariologia, Dehoniane, Bologna 2004, trad.
rom. Fericita Fecioară Maria, Sapientia, Iași 2016.
CONCILIUL DIN EFES (431): DS 250.
DICASTERIUL PENTRU CULTUL DIVIN ȘI DISCIPLINA SACRAMENTELOR, Decretul Ecclesia
Mater (11.02.2018): AAS 110 (2018), 437-438.
FACENDA Luigi, Conoscere Maria. I Documenti Mariani dal Concilio Vaticano II a Giovanni
Paolo II, Edizioni dell’Immacolata, Bologna 1992.
DE FIORES Stefano, Maria nel Mistero di Cristo e della Chiesa. Commento teologico-
pastorale al capitolo VIII della Constituzione „Lumen Gentium”, Collana
„MATER ECCLESIAE”, 4, Montfortano, Roma 1968.
GHERARDINI Brunero, „Chiesa”, în Stefano DE FIORES – Salvatore MEO, Nuovo Dizionario di
Mariologia, Edizioni San Paolo, Milano 19964, 316-332.
IRINEU DE LYON, Adversus haereses, III, 22; 3-4: SCh 211.
PAUL AL VI-LEA, Exortația apostolică Signum magnum (13.05.1967): AAS 59 (1967), 465-475.
PIUS AL XII-LEA, Constituţia Apostolică Munificentissimus Deus (1.11.1950): AAS 42 (1950),
769-771.
SCHILLEBEECKX Edward, Maria, Moeder van de Verlossing, Apostolaat van de Rozenkrans,
Anvers 19594, trad. it. Maria, madre della redenzione, Paoline, Roma 19833.