MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE

UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: TEOLOGIE ORTODOXĂ PASTORALĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Profesor coordonator:
Pr. lect. univ. dr. Traian Alexandru MIU

Absolvent: 
ILEANA Mihai Cristian

TÂRGOVIȘTE
2023

1
 MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA “VALAHIA” DIN TÂRGOVIȘTE
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ ȘI ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: TEOLOGIE ORTODOXĂ PASTORALĂ

PREACINSTIREA MAICII DOMNULUI –

ASPECTE DOGMATICE

Profesor coordonator:
Pr. lect. univ. dr. Traian Alexandru MIU

Absolvent: 
ILEANA Mihai Cristian

TÂRGOVIȘTE
2023

2
 CUPRINS

INTRODUCERE...............................................................................................5

CAPITOLUL I...................................................................................................9
PROOROCII REFERITOARE LA FECIOARA CARE VA NAȘTE.........9
I.1. Femeia, în protoevanghelie (Facere 3, 15)............................................12
I.2. Mama lui Emanuel (Isaia 7, 14)............................................................13
I.3. Născătoarea din Betleem (Miheia 5, 1-2)..............................................13
I.4. Scara lui Iacob. Rugul cel nars. Stâlpul de Foc. Mana din cer............14

CAPITOLUL II...............................................................................................17
SFÂNTA FECIOARĂ ÎN LUMINA REVELAȚIEI NOULUI
TESTAMENT..................................................................................................17
II.1. La plinirea vremii..................................................................................17
II.2. Sfântul Evanghelist Matei....................................................................18
II.3. Sfântul Evanghelist Luca......................................................................19
II.4. Sfântul Evanghelist Marcu...................................................................23
II.5. Sfântul Evanghelist Ioan......................................................................24

CAPITOLUL III..............................................................................................27
SFÂNTA FECIOARĂ MARIA ÎN SFÂNTA TRADIȚIE...........................27
III.1. Învățătura Sfinților Părinți despre Sfânta Fecioară..........................27

3
 III.2. Perioada contemporană.......................................................................33

CAPITOLUL IV..............................................................................................36
ÎNVĂȚĂTURA DOGMATICĂ DESPRE MAICA DOMNULUI ÎN
CADRUL HRISTOLOGIEI...........................................................................36
IV.1. Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu..................................36
IV.2. Curăția și sfințenia Maicii Domnului.................................................38

CAPITOLUL V...............................................................................................41
MAICA DOMNULUI ÎN CULTUL BISERICII..........................................41
V.1. Maica Domnului și Biserica..................................................................41
V.2. Maica Domnului și Eshatologia...........................................................43

CONCLUZII....................................................................................................46

BIBLIOGRAFIA.............................................................................................48

DECLARAȚIE................................................................................................52
DECLARAȚIE DE ONESTITATE...............................................................53
CURRICULUM VITAE.................................................................................54

4
 INTRODUCERE

Ori de câte ori intrăm într-o biserică ortodoxă, ceea ce ne atrage atenția
este întotdeauna frumusețea icoanelor dedicate Sfintei Fecioare Maria, Maica
Domnului. Aceste icoane sunt aproape întotdeauna opere de artă care se
adresează sufletului și inimii noastre creștine, dar mai presus de toate ele dau
mărturia că Maica Domnului este unul dintre cele mai importante personaje ale
istoriei mântuirii.
Încă din timpurile cele mai îndepărtate, preacinstirea Maicii Domnului a
reprezentat o realitate stabilă, concretă și intensă și acest lucru se vede chiar de
la începutul creștinismului, evlavia către Maica Domnului fiind majoră, atât în
Orient, cât și în Occident1.
În cultul liturgic sau în aprofundarea doctrinară, Maica Domnului ocupă
un loc deosebit, deși în Biserica ortodoxă mariologia nu s-a dezvoltat așa cum
s-a întâmplat în Biserica catolică, pentru că Răsăritul creștin are mai multă
preocupare spre liturgic și exprimă ceea ce învățătura de credință ne arată ca
fiind jaloane ale vieții noastre creștine2.
Sfânta Fecioară Maria reprezintă bijuteria liturgică și doctrinară a
Bisericii Răsăritului și am putea spune că evlavia deosebită pe care credincioșii

1
Paul EVDOKIMOV, Femeia și mântuirea lumii, Ed. Christiana, București, 1995, p. 22.
2
Pr. Prof. Petre REZUȘ, „Mariologia ortodoxă”, în: Ortodoxia, an II nr. 4, 1950, p. 515.

5
noștri o au către Maica Domnului reprezintă cumva o marcă a Răsăritului
creștin.
Frumusețea cântărilor dedicate Maicii Domnului, frumusețea icoanelor,
dar și speranța creștinilor ne arată că într-adevăr Maica Domnului are o
importanță covârșitoare pentru viața de credință a ortodocși.
În cadrul licenței mele, mi-am propus să arăt care sunt fundamentele
doctrinare ale preacinstirii Maicii Domnului și, în același, timp jaloanele
biblice și patristice, dar și actuale din punct de vedere doctrinar, pastoral-
misionar și spiritual3.
Pentru Ortodoxie, Maica Domnului, Sfânta Fecioară Maria are o
importanță deosebită pentru că ea este persoana cea mai iubită și cea mai
invocată după Mântuitorul Hristos pentru viața spirituală și, de asemenea, este
considerată a fi modelul prin excelență de fidelitate, de credincioșie și
colaborare cu Dumnezeu.
În Ortodoxie, învățătura despre Maica Domnului este strâns legată de cea
despre Mântuitorul Hristos și despre și cea despre mântuirea neamului
omenesc, adică este legată de hristologie și de antropologie, soteriologie și
eshatologie.
Sfânta Fecioară Maria este invocată în toate rugăciunile publice ale
Bisericii Ortodoxe și ocupă cel mai important loc în evlavia personala
credincioșilor, în ceea ce privește sfinții, de aceea, despre Maica Domnului
atunci când vorbim ne referim la supravenerare sau preacinstire4.

3
Ibidem.
4
Constantin PÂRVU, „Temeiurile ortodoxe ale cultului Maicii Domnului”, în: Studii
Teologice, seria a II-a, anul IV, nr. 3-4, 1954, pp. 190-191.

6
 După căderea împăcat un strămoșesc Dumnezeu a promis celor dintâi
oameni un răscumpărător un Mântuitor care să-i elibereze din robia păcatului și
a morții, să spulbere întunericul ce a cuprins lumea și să le înnoiască viața,
readucându-i în comuniunea de iubire cu El5.
Prin nașterea Fiului lui Dumnezeu Întrupat, Sfânta Fecioară Maria a
devenit Născătoare de Dumnezeu în mod real și ea ocupă un loc aparte în
istoria mântuirii noastre, pentru că ea este cea prin care Dumnezeu a intrat în
lume, ea este cea prin care mântuirea a intrat în lume și în același timp este
modelul desăvârșit de colaborare a omului cu Dumnezeu.
Chiar din primele secole creștine rolul Sfintei Fecioare Maria în iconomia
mântuirii a fost apreciat, nu a doar în rugăciunea publică sau particulară, dar și
în ceea ce privește arta și literatura creștină, ori în aprofundarea teologică.
Rolul important al Sfintei Fecioare Maria în iconomia mântuirii este
evident încă din primele secole ale celui dintâi în mileniu creștin, atât în
evlavia creștinilor, cât și în scrierile patristice6.
Trebuie precizat că Biserica a adus o continuă luptă de afirmare,
promovare și apărare a dreptei de credințe, iar în cadrul acestei lupte ea s-a
străduit să afirme adevărul că Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului, este
într-adevăr ,așa cum sună rugăciunea, cea mai cinstită de către heruvimii și
mai mărită fără de asemănare fără decât serafimii, care L-a născut pe
Dumnezeu Cuvântul.

5
Alexis KNIAZEV, Maica Domnului în Biserica Ortodoxă, Ed. Humanitas, București,
1998, p. 39.
6
Pr. Prof. Petru REZUȘ, Teologia ortodoxă contemporană, Ed. Mitropoliei Banatului,
Timișoara, 1989, p. 351.

7
 Așa cum știm, de-a lungul timpului, au apărut numeroase erezii referitoare
la Maica Domnului, care au avut multe reverberații negative din perspectivă
dogmatică și care au impietat asupra locului și rolul Maicii Domnului în istoria
mântuirii.

CAPITOLUL I
PROOROCII REFERITOARE LA FECIOARA CARE VA NAȘTE

8
 Temelia mântuirii noastre din perspectivă dogmatică este învățătura
despre Sfânta Fecioară Maria, iar momentul Bunei vestiri este momentul
propriu zis al Întrupării Mântuitorului, este momentul când fecioara Maria din
Nazaret a acceptat rolul ei de colaboratoare cu Dumnezeu l-a mântuirea lumii7.
Tradiția și evlavia creștină au vorbit despre Sfânta Fecioară Maria mereu
cu mare evlavie, acordându-i o deosebită cinste, iar acest lucru este reflectat în
imnele cântările sau toate celelalte compoziții poetice referitoare la Maica
Domnului.
Noi credem că Maica Domnului este cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu adică Theotokos adică Maica Domnului nostru Iisus Hristos și
reprezintă fundamentul mântuirii noastre8.
Momentul Bunei vestiri, atunci când îngerul a anunțat-o pe Fecioara din
Nazaret că va lua în pântece de la Duhul Sfânt și va naște pe Mântuitorul lumii,
dar și momentul nașterii propriu zise a Fiului lui Dumnezeu sunt cele două
evenimente care au vestit eliberarea umanității din robia păcatului și a morții, a
întunericului și a răului, dar în același timp este vorba de împlinirea
făgăduințelor pe care Dumnezeu le-a făcut prin propria Sa voce sau prin
intermediul proorocilor.
Sfânta Fecioară Maria devine Născătoare de Dumnezeu prin nașterea mai
presus de fire și de cuvânt a Fiului lui Dumnezeu, iar această învățătură de
7
Pr. Prof. Mircea CHIALDA, „Preacinstirea Maicii Domnului”, în vol.: ***, Îndrumări
Misionare, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
1986, pp. 781-782.
8
Pr. Prof. Ion BRIA, Dicționar de Teologie Ortodoxă, Ed. Institutului Biblic și de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992, p. 246.
3
SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, trad. rom. de pr. Dumitru Fecioru), ediția a
III-a, Editura Scripta, București, 1993, p. 136.

9
credință a fost formulată promovată și apărată în cadrul celui de al treilea ținut
Ecumenic de la Efes din anul 431, dar trebuie să spunem că această însușire de
Născătoare de Dumnezeu este în mod profund legată de atributul oferit Sfintei
Fecioare Maria de pururea Fecioară – aipartenia, iar pentru acestea două,
apelativul de Născătoare de Dumnezeu și pururea Fecioară, avem mărturia
Sfintei Scripturi și a Sfintei Tradiții, ceea ce am primit de la cei de dinaintea
noastră9.
Această stare de permanentă feciorie pe tot parcursul vieții sale
pământești ne arată nu doar puritatea Sfintei Fecioare Maria, ci și faptul că cea
prin care S-a Întrupat Fiul lui Dumnezeu nu putea să se mai să se întoarcă la
nimic din cele pământești10.
Preacinstirea pe care noi o acordăm Sfintei Fecioare Maria ca învățătură
de credință, a fost stabilită la Sinodul al cincilea Ecumenic de la
Constantinopol din anul 553, de asemenea, trebuie să ținem seama că Sfânta
Fecioară Maria reprezintă modelul suprem de curățenie sufletească, iar aceasta
alături de lipsa ei de păcate îi conferă rolul extraordinar de mijlocitoare înaintea
Fiului său în cultul divin al Bisericii Ortodoxe, dar și deosebit a cinstire sau
preacinstire de care se bucură în poporul lui Dumnezeu11.
Așa cum mărturisește tradiția cultică și doctrinara a Bisericii noastre
ortodoxe, noi cinstim mai întâi pe Dumnezeu, pentru că este Creatorul și

9
Alexandru SUCEU, Curs de Mariologie, Ed. Institutului Teologic Romano-Catolic
Franciscan Român, București, 1995, p. 12.
10
Diac. As. Emilian CORNIȚESCU, „Temeiuri ale preacinstirii Maicii Domnului în Vechiul
Testament”, în: Ortodoxia, an XXXII, nr. 3, iulie-septembrie, 1980, p. 493.
11
Jaroslav PELIKAN, Maica Domnului de-a lungul secolelor, Ed. Humanitas, București,
1998, p. 23.
12
Alexis KNIAZEV, op. cit., p. 41

10
purtătorul de grijă al întregii creații și pentru această avem un termen special
numit latria sau adorare, apoi aducem preacinstire Sfintei Fecioare Maria, iar
teologia dogmatică utilizează cuvântul de origine grecească hiperdulia, iar cel
mai bine aceasta se reflectă în expresiile liturgice preasfânta, preacurata și
preabinecuvântata. Iar, abia în rândul al treilea, îi cinstim pe sfinții îngeri pe
toți sfinții și aici avem cuvântul tot de origine grecească -dulia sau cinstire12.
Atunci când vorbim despre Maica Domnului trebuie să avem întotdeauna
în vedere ca fundament, conținut și normă ceea ce cuvântul lui Dumnezeu ne
spune cu privire la aceasta13.
De aceea Sfânta Scriptură este edificatoare în ceea ce privește învățătura
ortodoxă despre Maica Domnului și atât în Noul căci în Vechiul Testament
găsim referințe importante referitoare la aceasta știm foarte bine, prin lentila
faptului că Noul Testament este cuprins în cel vechi, iar cel Vechi se descoperă
în cel Nou.

I.1. Femeia, în protoevanghelie (Facere 3, 15)

Ne punem întrebarea, oare care sunt cele mai importante referințe cu

privire la Sfânta Fecioară Maria în Vechiul Testament.
În primul rând, acea promisiune pe care Dumnezeu a făcut-o primilor
oameni cu privire la un Răscumpărător conține în cadrul ei prima referință

12
Alexandru SUCEU, op. cit, p. 13.
13
Ibidem.

11
despre Sfânta Fecioară Maria: Dușmănie voi pune între tine și între femeie,
între sămânța ta și sămânța ei; aceasta îți va zdrobi capul, iar tu îi vei înțepa
călcâiul (Facere 3, 15).
În mod clar, majoritatea exegeților au văzut aici o referință clară la Sfânta
Fecioară Maria, astfel textul ebraic atribuie victoria astfel promisă unui
descendent al femeii, iar autorul Septuagintei au tradus pronumele masculin în
locul celui neutru, autos, dând astfel un sens deosebit acestui cuvânt, pentru că
este vorba de un fiu al femeii alese ca din ea să se nască Mântuitorul lumii14.
Dar, cine este oare femeia din protevanghelie? Unii cred că este vorba de
descendența Evei în care locul Sfintei Fecioare Maria este clar, alții cred că
este vorba despre Eva sau de femeie în general, dar, tot în cadrul acestei viziuni
Sfânta Fecioară Maria deține un mod proeminent un rol proeminent15.
Noi însă credem cu tărie că este vorba în mod deosebit de preacinstirea
Maicii Domnului, despre Sfânta Fecioară Maria, iar acest verset cuprinde clar o
referință la implicațiile ei soteriologice și eshatologice.

I.2. Mama lui Emanuel (Isaia 7, 14)

Apoi, o altă profeție importantă este cea de la Profetul Isaia 7, 14 și se

referă la acele cuvinte care spun Domnul îți va da ție un semn Iată Fecioara va
lua în pântece și va naște un fiu și numele lui va fi Emanuel. Cine este oare

14
Pr. Prof. Mircea CHIALDA, „Preacurata Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu
(Mariologia), în: Studii Teologice, seria a II-a, anul XXXIII, nr. 5-6, 1981, p. 329.
15
Ibidem.

12
această femeie? Putea fi femeia lui Ahaz sau orice altă femeie cunoscută de
Isaia?16
Așa cum numele Emanuel putea să fie Ezechia, fiului Ahaz! Desigur, că
acest text se interpretează și se analizează doar prin prisma Vechiul Testament
și noi știm clar că este vorba despre Sfânta Fecioară Maria și despre viitorul
Mesia Iar, acest text face referire la Sfânta Fecioară Maria și fecioria sa, așa
cum de altfel vom vedea din referințele colaterale și conexe de la Matei
capitolul 1 versetul 23.17

I.3. Născătoarea din Betleem (Miheia 5, 1-2)

Profetul Miheia ne oferă o a treia profeții importantă referitoare la Maica

Domnului celebre și tu Betleeme a lui Efrata așa de mic pentru a face parte
dintre localitățile de frunte ale iudei din tine se va naște cel care trebuie să fie
stăpânitorul lui Israel.
În mod clar, se vorbește despre Mântuitorul care se va naște din Betleem
și se subînțelege faptul că dintr-o femeie se va naște. Aceste trei texte sunt
fundamentale pentru înțelegerea profețiilor mesianice și mai ales pentru a
vedea care este rolul Sfintei Fecioare Maria așa cum reiese el din Primul
Testament18.

I.4. Scara lui Iacob. Rugul cel nears. Stâlpul de Foc. Mana din cer

16
Diac. As. Emilian CORNIȚESCU, op. cit., p. 490.
17
Ibidem.
18
Jaroslav PELIKAN, op. cit., p. 29.

13
 Este adevărat, deși s-a spus despre ea că este martoră discretă a
evangheliilor, totuși, Duhul Sfânt, care a grăit prin prooroci, a inspirat pe
aceștia să vorbească și despre Sfânta Fecioară Maria, pentru a pregăti omenirea
și pentru a da speranță celor ce erau oprimați de rău și întuneric de păcat și de
moarte.
Scara lui Iacob, aceea scară pe care patriarhul biblic a visat-o
preînchipuie tot pe Sfânta Fecioarei Maria, prin al cărui da fundamental de la
Bunavestire, prin al cărui accept, Fiul lui Dumnezeu s a întrupat și, de aceea, ea
este asemenea unei scări de la pământ la cer, pe care urcă oamenii și coboară
îngerii19.
De asemenea, acel rug nears, de care vorbește Moise, și pe care l-a văzut
pe Muntele Horeb care ardea și nu se mistuia, o preînchipuie tot pe Sfânta
Fecioară Maria și această imagine se referă la prevestirea pogorârii Duhului
Sfânt peste Fecioara Maria și zămislirea Fiului lui Dumnezeu Întrupat, la fel
cum acel rug de pe Horeb ardea și nu se mistuia, tot la fel fecioria Născătoarei
de Dumnezeu nu s-a mistuit și Maica Domnului a fost curățită de orice păcat,
prin zămislire20.
Acel vas de mană așezat alături de tablele legii, în cortul cel sfânt, dar și
toiagului Aaron care înflorea sunt alte simboluri ale Sfintei Fecioare Maria din
Vechiul Testament.
Sigur, putem continua și spune că inclusiv stâlpul de foc care-l călăuzea
pe Israel în pelerinajul său prin deșert o preînchipuie toți pe Maica Domnului și

19
Diac. As. Emilian CORNIȚESCU, op.cit., p. 490.
20
Jaroslav PELIKAN, op. cit., p. 33.

14
care ne călăuzește prin întunericul acestei lumi spre limanul cel bun al
mântuirii.
Acel chivot al legii sau lâna dinarii lui Ghedeon peste care a căzut de rouă
o simbolizează pe Sfânta Fecioară Maria, alături de alte personaje biblice,
precum Sara sau Debora21.
De altfel, cu privire la fecioria Maicii Domnului Profetul Ezechiel are
unul dintre cele mai importante texte: „Poarta aceasta va fi închisă; nu se va
deschide și nimeni nu va intra prin ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a
intrat prin ea. De aceea va fi închisă”.
Acest text mărturisește adevărul dogmatic al fecioriei Maicii Domnului cu
mult înainte de stabilirea lui nu putem să trecem peste aceea celebră referință
din cartea psalmilor lui David care vorbește despre Maica Domnului așa cum o
spune Psalmul 45, 10, „Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină aurită
și prea-înfrumusețată”22.
Desigur, este vorba despre o profeție eshatologică ce ne arată rolul Sfintei
Fecioare Maria în eshatologie, dar și mijlocirea de care ea se bucură și felul în
care ea ajută întreaga omenire.
De altfel, ca o notă particular, aici trebuie spus că această imagine a
constituit sursa de inspirație a icoanei Deisis, atât de iubită și de cunoscută în
spațiul răsăritean.
În Vechiul Testament nu găsim referințe directe și clare cu privire la
Sfânta Fecioară Maria, poate așa cum ne așteptam, pentru că rolul lui a fost nu

21
Ibidem.
22
Alexandru SUCEU, op. cit., p. 23.

15
numai unul de pregătire al umanități pentru venirea Mântuitorului și ținea
seama de nivelul de înțelegere al acelor oameni23.

CAPITOLUL II
SFÂNTA FECIOARĂ ÎN LUMINA REVELAȚIEI NOULUI
TESTAMENT

II.1. La plinirea vremii

Noul Testament reprezintă punctul de plecare al cultului dedicat Maicii

Domnului în creștinism. Deși, este numită martora tăcută evangheliilor, Sfânta

23
Ibidem.

16
Fecioară Maria transpare prin numeroase pagini ale Noului Testament, cu
discreție, cu delicatețe, dar și cu putere24.
Cea mai veche referire scrisă cu privire la Sfânta Fecioară Maria nu apare
însă în evanghelii, pentru că știm foarte bine că ordinea cărților Noul
Testament este aceea a lungimi lor și nu cronologică, astfel că aceasta apare în
Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel, atunci când zice: iar când a
venit linia vremii a trimis pe fiul Dumnezeu pe fiul său născut din femeie
născut sub lege ca pe cei de sub lege o să-i mântuiască (4, 4)25.
Desigur, apostolul nu vorbește în mod direct despre Sfânta Fecioară Maria
și numai indirect, dorind să evidențieze ceea ce în teologie se numește chenoză
adică smerirea lui Dumnezeu, Cel care și asumat un trup și un suflet uman,
adică, S-a înnomenit, dar colateral, expresia născut din femeie se referă direct
la Sfânta Fecioară Maria și este o mărturie foarte prețioasă, pentru că ne arată
legătura dintre Maica Domnului ,ca Născătoare de Dumnezeu, și planul de
mântuire al Tatălui ceresc26.

II.2. Sfântul Evanghelist Matei

Sfântul evanghelist Matei ne prezintă genealogia Mântuitorului, afirmând

cu claritate nașterea Lui din Fecioară. Scopul acestei liste genealogice,
împărățită în trei grupuri de câte 14 nume, este acela de a argumenta
descendența Domnului din David, prin intermediul lui Iosif. De asemenea,
vorbește și despre chemarea universală la mântuire, evocând figuri sfinte sau
24
Pr. Prof. Mircea CHIALDA, Preacinstirea Maicii Domnului..., p. 787.
25
Constantin PÂRVU, op. cit., p. 190.
26
Alexis KNIAZEV, op. cit., p. 48.

17
chiar păcătoase. Apoi, se arată în mod clar faptul că Dumnezeu întotdeauna Își
împlinește promisiunile făcute, dar se arată și întrepătrunderea
dumnezeiescului cu umanul și felul în care acesta transfigurează totul, schimbă
și înnoiește27.
Dacă vom merge către Sfântul Evanghelist Matei vom vedea că acesta ne
relatează acel episod în care îngerul îi investește lui Iosif de zămislirea
feciorelnică a Mariei: „Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria
logodnica ta, căci ceea ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt. Ea va naște
fiu și vei chema numele Lui Iisus, căci El va mântui pe poporul Său de păcate”
(Matei 1, 18-25).
Un text foarte important care ne arată, în primul rând, că Sfânta Fecioară
Maria este cea care va zămislit și va naște pe Fiul lui Dumnezeu întrupat prin
puterea dumnezeiasca Duhului Sfânt, de asemenea, i se spune că Cel ce se va
naște din ea va fi Mântuitorul lumii28.
Dintr-o dată avem aici afirmate cele două atribute fundamentale ale
Sfintei Fecioare Maria, pururea fecioria ei și calitatea de Născătoare de
Dumnezeu care fac legătura cu opera de mântuire și ne descoperă importantul
ei rol în istoria credinței29.

II.3. Sfântul Evanghelist Luca

Sfântul evanghelist Luca este cel care ne redă fabulos evenimentul Bunei
vestiri, când spune că luna a șasea îngerul Gavril a fost trimis într-o localitate
27
Constantin PÂRVU, op. cit., p. 191.
28
Pr. Prof. Mircea CHIALDA, Preacinstirea Maicii Domnului..., p. 788.
2923
Ibidem.

18
din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat din casa lui
David, numit Iosif, Fecioara se numea Maria, prin urmare autorul ne dă câteva
informații interesante, necesare și importante în logica argumentării
mariologice a demersului nostru30.
Descrierea amănunțită pe care Sfântul Evanghelist Luca o face Bunei
vestiri reprezintă fundamentul cultului adus Maicii Domnului în Biserica
noastră ortodoxă pentru că este vorba despre acel da pe care Sfânta Fecioară
Maria l-a exprimat și care a manifestat dorința ei de a se supune în totalitate
voinței lui Dumnezeu, iar, simbolic a fost reprezentanta întregii umanități,
reînnoite, renăscute și care colaborează cu Dumnezeu la propria ei mântuire31.
La Buna Vestire este vorba despre momentul concepției sau al zămislirii
Fiului lui Dumnezeu, adică este începutul Întrupării Sale, iar rolul major pe
care Sfânta Fecioară Maria l-a avut în acest în cadrul acestuia îi conferă o
valoare ce întrece orice altă persoană umană.
„În luna a șasea, îngerul Gavriil a fost trimis într-o localitate din
Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat din casa lui
David numit Iosif Fecioara se numea Maria (...)” (1, 26-29).
Cu deosebită hotărâre și claritate, Sf. Ev. Luca afirmă despre Maica
Domnului că se numea Maria, al cărei nume în ebraică înseamnă, nu
întâmplător Stăpână sau Doamnă și că era fecioara aflată sub protecția
bătrânului Iosif.
Important este și salutul cu care îngerul o salută și anume bucură-te cea
plină de har! Total atipic pentru o femeie, evreică din acea perioadă, dar care

30
Constantin PÂRVU, op. cit., p. 191.
31
Alexis KNIAZEV, op. cit., p. 49.

19
arată faptul că Dumnezeu Însuși este Cel ce o vă sprijini și o a păzi fără de
prihană, altfel spus este sugerată maternitatea feciorelnică, învățătură de bază
atunci când ne referim la Maica Domnului.
Relatarea Sfântului Evanghelist Luca este valoroasă pentru învățătura
dogmatică referitoare la Sfânta Fecioară Maria, căci ea conține câteva elemente
edificatoare în acest sens32.
Astfel, este vorba despre salutul atipic despre care am vorbit mai
devreme, adresat Sfintei Fecioare și anume Bucură-te cea plină de har!, care
arată faptul că Dumnezeu este Cel care o va păzi, o va sprijini și o va ajuta și
este o referință indirectă la maternitatea feciorelnică a Maicii Domnului.
În același timp, tot din această relatare aflăm și despre faptul că Maica
Domnului și-a exprimat disponibilitatea ei totală de a colabora cu Dumnezeu
întru împlinirea voirii Sale și anume atunci când spune iată roaba Domnului fie
mie după cuvântul tău, ceea ce ne arată și faptul că prin hotărârea ei liberă,
Maria recuperează libertatea eșuată a protopărinților noștri, ne conferă
adevăratul înțeles asupra smereniei33.
De la Maria încoace, smerenia înseamnă, în primul și în primul rând,
disponibilitate totală de a împlinit voia Lui Dumnezeu și dedicarea intensă și
generoasă spre împlinirea acestui scop, cu tot devotamentul.
Un alt episod important pe care îl relatează Sfântul evanghelist Luca este
cel al vizitei pe care Maica Domnului o face verișoarei sale Elisabeta, pentru a-
i vesti aceste evenimente despre care Îngerul a anunțat-o.

32
Pr. Prof. Mircea CHIALDA, Preacinstirea Maicii Domnului..., p. 788.
33
Constantin PÂRVU, op. cit., p. 191.

20
 Interesant este faptul că și Elisabeta era stearpă, la vârsta înaintată și
totuși îngerul îi spusese și ei că este însărcinată34.
A rămas celebru, în istoria învățătorii de credință creștină, acel elogiu
deosebit pe care Elisabeta îl aduce Maicii Domnului, atunci când a zis
binecuvântată ești tu între femei și binecuvântați este rodul pântecelui tău de
unde e aceasta ca să vină Maica Domnului meu la mine?
Această întâlnire plină de măreție, dar și de smerenie ne arată faptul că
Maica Domnului a primit cinstea cuvenită încă de la început, iar acest lucru
este foarte important pentru istoria doctrinei creștine, dar și pentru începutul
evlaviei manifestate către Sfânta Fecioară35.
Un al treilea moment important referitor la Maica Domnului la
Evanghelistul Luca este constituit de vizita la templu din Ierusalim a Mariei, în
cadrul a ceea ce se numește sărbătoarea întâmpinării Domnului și este de fapt
momentul în care bătrânul Simeon recunoaște și proclamă identitatea copilului
născut din Maria, spunând despre el că este Slava Poporului Israel și lumină
spre descoperirea neamurilor36.
Este vorba despre o aprofundare histologică legată de mariologie, pentru
că tot dreptul Simeon este cel care profețește pătimirea lui Iisus, ceea ce arată
că parcursul istoric al Mariei este strâns legat de cel al Fiului ei.
Histologie, mariologie, antropologie, soteriologie și eshatologie, toate se
leagă, sunt împreună, astfel că viața și activitatea Maicii Domnului ne rolul ei
major pentru mântuirea noastră.
34
Ibidem.
35
Pr. Prof. Petre REZUȘ, op. cit., p. 517.
36
Pr. Drd. Mihai Gh. VIZITIU, „Învățătura despre Maica Domnului în Sfânta Scriptură”, în:
Studii Teologice, seria a II-a, anul XXX, nr. 3-4, 1978, p. 195.

21
 Tot Sfântul evanghelist Luca descrie acel moment al pierderii și aflării
micului copil Iisus, la templu din Ierusalim, moment în care Domnul afirmă
despre Sine că este Fiul lui Dumnezeu.
Și acest lucru este important pentru că în mod indirect, de asemenea, se
confirmă din nou maternitatea Sfintei Fecioare.
Ultimul eveniment în care Sfântul evanghelist Luca face o referire pla
Sfânta Fecioară Maria este cel al Pogorârii Duhului Sfânt, prilej cu care
Evanghelistul, după ce redă numele Apostolilor, singurul nume pe care îl mai îl
mai evocă este cel al Mariei37.
Altfel spus, Evanghelistul a dorit să lege de Maria întemeierea Bisericii și
acesta este un fapt simbolic, pentru că cea plină de har, așa cum a numit o
îngerul, ia parte la nașterea Bisericii, devenind pentru toți credincioșii, modelul
desăvârșit al plinătății creștine38.

II.4. Sfântul Evanghelist Marcu

În cadrul relatării evanghelice a Sfântului Evanghelist Marcu găsim doar

două texte referitoare la Maica Domnului, care au un caracter ocazional.
Primul, se referă la Mântuitorul Iisus Hristos care vorbea mulțimii,
moment în care sosește Sfânta Fecioară și unele din rudele Sale, iar Domnul
privește spre ei și spune: „Cine este Mama Mea ? Și frații Mei ? Și, privindu-i
pe cei ce ședeau în jurul Său, a zis: Iată Mama Mea, iată frații Mei” (3, 31-35).
37
Pr. Prof. Constantin GALERIU, „Maica Domnului – Povățuitoarea”, în: Ortodoxia, an
XXXII, nr. 3 iulie-septembrie, 1980, p. 469.
38
Pr. Prof. Petre REZUȘ, op. cit., p. 517.

22
 Aparent, textul este negativ și pare jignitor pentru Maica Domnului, dar
intenția lui Iisus, așa cum este ea relatată de Evanghelistul Marcu, nu este
aceasta, căci el vrea să arate legătura spirituală care se creează între om și
Dumnezeu atunci când se împlinește voia lui voia Tatălui ceresc39.
De aceea, importanța Sfintei Fecioare reiese cu putere chiar din acest text
care ne descopere că ea a împlinit voia lui Dumnezeu, conformându-se, deplin,
planului dumnezeiesc de mântuire40.
Gloria sau măreția Maicii Domnului consta din umilința, disponibilitatea,
credincioșia, libertate și fidelitatea față de Cuvântul lui Dumnezeu.
Cel de al doilea text, pe care Evanghelist Marcu ni-l oferă referitor la
Sfânta Fecioară este cel în care Iisus este respins de către concetățenii Săi, în
patria Sa, atunci când ei se mirau de înțelepciunea pe care o avea Domnul,
întrebându-se: De unde are El acestea? Și înțelepciunea care i s-a dat ca și
minuni să facă prin mâinile Lui? Oare nu este Acesta teslarul, fiul Mariei? (6,
1-6).
Unii exegeți văd aici, pe de o parte, un anumit dispreț, iar, pe de altă parte
cred că textul evocă anumite bănuieli ale nazarinenilor privind la faptul că
Maria a rămas însărcinată în afara oricăror legături cu Iosif41.
Textul face o legătură clară între Iisus și Marie, așa cum învățătura despre
Maica Domnului se descoperă mereu a fi o extensie a hristologiei.

39
Pr. Drd. Mihai Gh. VIZITIU, op. cit., p. 199.
40
Pr. Prof. Constantin GALERIU, op. cit., p. 470.
41
Ibidem.

23
 Tot Sfântul Evanghelist Marcu ne arată că relatarea despre frații și surorile
lui Iisus nu reprezintă expresia unei rudenii materne, pentru că nicăieri nu se
vorbește despre fiii sau fiicele Mariei42.

II.5. Sfântul Evanghelist Ioan

Sfântul Apostol și evanghelist Ioan este cunoscut pentru minunatul

început al Evangheliei sale, celebrul prolog cum mai este cunoscut și care
evocă zămislirea feciorelnică și nașterea minunată a Domnului, atunci când
zice: „Dar celor câți L-au primit, care cred întru numele Lui le-a dat puterea
să devină fii ai lui Dumnezeu. Cel ce nu din sânge, nici din voință trupească,
nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-a născut” (1, 12-13).
Prologul Evangheliei lui Ioan are cea mai mare încărcătură doctrinară,
fiind de o frumusețe aparte și este revelator în ceea ce privește dumnezeirea lui
Iisus Hristos, dar și realizarea operei de mântuire și îl are ca protagonist43.
Faimosul pasaj ioanit: Și Cuvântul trup s-a făcut și s-a sălășluit între noi,
exprimă mod clar realitatea Întrupării, amintind indirect și colateral, despre
faptul că S-a născut, în mod cert cuvântul mamă fiind eliptic, dar ne oferă
această legătură nevăzută cu Sfântă mama Sa.
Un alt moment important legat de Evanghelia Sfântului Ioan este
evenimentul de la nunta din Cana Galilei. Aici, aparenta exprimare a lui Iisus
față de mama Sa, după ce aceasta și-L roagă indirect să-i ajute, Domnul îi

42
Jaroslav PELIKAN, op. cit., p. 57.
43
Ibidem.

24
răspunde ce ne privește pe mine și pe tine femeie!, iar exprimarea ar părea puțin
delicată, deși ea este în totală concordanță cu tipul de expresii folosite în
general în Israelul antic pentru a marca diferențierea între cele două genuri,
bărbat și femeie44.
Așadar, era un tip de adresare firească în acel context, de aceea, să ne
amintim numai că și Sfânta Maria Magdalena este întâmpinată, la mormânt, de
către îngeri, cu apelativul femeie! și tot îngerii se adresează Sfinților Apostoli
cu expresia bărbați galileeni!
Aparent Maica Domnului pare preocupată de un fapt material ce lipsește
de pe masa nuntașilor, însă Iisus vorbește despre ceasul Lui care nu a venit
încă, dar trebuie să ne gândim la faptul că vinul, despre care se vorbește, este
un simbol al Cuvântului întrupat, un simbol al jertfei și, de aceea, ceea ce
aparent nu are legătură cu evenimentul, preocuparea Mariei, ne revelează, și
asta o vedem din cuvintele lui Iisus, că ne aflăm în logica simbolică a harului, a
darului, a comuniunii, ce are pe Domnul în centrul ei45.
În mod firesc, se pune întrebarea de ce evangheliștii nu ne-au oferit mai
multe date despre Sfânta Fecioară Maria? În mod cert, pentru că preocuparea
lor majoră a fost de a relata despre viața și activitatea Mântuitorului, de aceea
acesta referințele la Maica Domnului Sunt puține și ocazionale.
Pe de altă parte, evangheliștii au dorit să ne arate lucrarea mântuitoare a
lui Dumnezeu și accentul pică pe ceea ce Fiul Său Întrupat a făcut pentru noi
oamenii, pentru mântuirea noastră. Aceasta este explicația simplă și exhaustivă
cu privire la informațiile lapidare despre Maica Domnului, cu toate acestea,

44
Alexandru SUCEU, op. cit., p. 37.
45
Constantin PÂRVU, op. cit., p. 191.

25
acele puțin informații oferite de evangheliști și despre care am vorbit, sunt
suficiente pentru a fundamenta învățătura noastră despre Sfânta Fecioară
Maria46.

CAPITOLUL III
SFÂNTA FECIOARĂ MARIA ÎN SFÂNTA TRADIȚIE

III.1. Învățătura Sfinților Părinți despre Sfânta Fecioară

Însuși Mântuitorul a cinstit-o pe Sfântă Maica Sa, fiind ascultător și supus

și numai dacă ne amintim la momentul de la Nunta din Cana Galileii, când la
rugămințile Mamei Sale, Domnul a prefăcut apa în vin, ne dăm seama că
Sfânta Fecioară Maria s-a bucurat de un respect deosebit din partea Fiului
său47.
De asemenea, chiar în popor, în acea perioadă exista un curent de
fidelitate și de evlavie față de Sfânta Fecioară și să ne aducem aminte numai de
cuvintele mulțimilor care spuneau: „Fericit este pântecele care Te-a purtat și
sânii la care ai supt!”, realitate confirmată imediat de Iisus: „Așa este...” (Luca

46
Pr. Conf. Dr. Ilie MOLDOVAN, „Învățătura Sfintei Scripturi despre Preacurata Fecioară
Maria și implicațiile ei religios morale”, în: Ortodoxia, an XXXII, nr. 3, iulie-septembrie,
1980, p. 478.
47
Pr. Prof. Vasile MIHOC, Șapte tâlcuiri biblice despre Maica Domnului, Ed. Christiana,
București 1996, p. 37.

26
11, 27-28), sunt cuvinte pe care le i le adresat Mântuitorului, dar cu referire la
Sfântă Mama Sa.
Sigur chiar Sfinții Apostoli au cinstit-o pe Sfânta Fecioară Maria și trebuie
să observăm faptul că la toate momentele importante din istoria mântuirii
legate de Domnul și de Sfinții Apostoli, în perioada de dinainte de plecarea lor
definitivă la propovăduire, Sfânta Fecioară Maria, Maica Domnului, a fost
prezentă48.
Să ne amintim că ea a fost prezentă la Înălțare și la Cincizecime, apoi că
Să apostolii au venit atunci când Maica Domnului s-a mutat la cele veșnice, de
asemenea, trebuie să vedem că, în perioada apostolică, Maica Domnului s-a
bucurat de un respect deosebit.
Dacă privim, apoi, istoria bisericească vedem că, după trecerea ei la cele
veșnice, Sfânta Fecioară Maria a rămas în conștiința evlaviei creștinilor ca cea
mai importantă personalitate omenească a istoriei mântuirii49.
Primele secole însă au adus cu ele și anumite controverse cu privire la
cultul și învățătura referitoare la Maica Domnului, de aceea, Sfinții Părinți au
fost nevoiți să clarifice argumentele care stau la baza cultului ei și să
statornicească o întreagă strategie de apărare doctrinară împotriva celor care
refuzau să o cinstească sau minimizau importanța ei pentru mântuire50.
Astfel, sinoadele ecumenice de la Efes și Calcedon au consimțit acea
formulă histologică și anume că într-o singură persoană a Fiului lui

48
Ep. Vicar Dr. IRINEU Pop Bistrițeanu, Împărăteasa Cerului și Mama noastră, Casa de
editură Drehia, Cluj-Napoca, 1996, p. 105.
49
John MEYENDORFF, Teologia Bizantină, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Române, București, 1996, p. 220.
50
Ibidem.

27
Dumnezeu, cele două firi sunt unite, în mod nedespărțit și neîmpărțit,
neamestecat și neschimbat.
De aceea, Sfânta Fecioară Maria este cu adevărat Născătoare de
Dumnezeu, pentru că Cel ce S- a născut dintr-însa este Dumnezeu adevărat, de
aceea, așa cum mărturisesc numeroși sfinți părinți, dintre care amintim pe:
Sfântul Grigorie de Nazianz, Sfântul Ioan Damaschinul sau pe Sfântul Chiril
Alexandriei Ei au apărat și au mărturisit fecioria Maicii Domnului, dar și
calitatea ei de Născătoare de Dumnezeu, iar Simbolul de credință niceo-
constantinopolitan, conține în el învățătura ortodoxă clară despre Sfânta
Fecioară Maria, atunci când spunem că Fiul lui Dumnezeu S-a întrupat, de la
Duhul Sfânt și din Fecioara Maria.
Pururea fecioria Maicii Domnului a născut controverse dogmatice mai
ales în secolul al IV-lea, deși, așa cum am văzut mai înainte, atunci când am
revenit la Vechiul Testament, fecioria Maicii Domnului a fost profețită și
despre ea s-a vorbit în cărțile profeților51.
Ea a fost mărturisită la evenimentul Bunei vestiri și, de asemenea,
afirmată cu putere de către sfinții evangheliști Matei și Luca, pentru că această
feciorie a Maicii Domnului este o calitate pe care ea a avut-o de la naștere și
până la adormire, așa cum mărturisește tradiția liturgică a Bisericii și cum
fericit a explicat Sfântul Ioan Damaschinul52.
Imnografie răsăriteană preamărește atributul de pururea Fecioară al
Maicii Domnului și acest lucru este evident numai dacă ne gândim la stihul de
51
Arhim. Prof. Chesarie GEORGESCU, „Preacinstirea Maicii Domnului”, în: Glasul
Bisericii, an XXXII, nr. 5-6, mai-iunie, 1973, p. 559.
52
Pr. Boris RĂDULEANU, „Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu”, în: Glasul
Bisericii, an XXXV, nr. 9-12, 1976, p. 258.

28
la finalul fiecărui irmos din Acatistul Născătoare de Dumnezeu și anume
Bucură-te, mireasă, pururea Fecioară! De asemenea, să nu uităm că în
Ortodoxie există numeroase rugăciuni frumoase dedicate Maicii Domnului.
La fiecare dintre cele șapte laude la Sfintele Taine și Ierurgii, învățătura
ortodoxă despre Maica Domnului are cele două atribute fundamentale și anume
pururea fecioria și faptul că este Născătoare de Dumnezeu53.
Ambele sunt legate de Întruparea Fiului lui Dumnezeu, așa cum
mărturisim în Simbolul de credință și, de asemenea, reprezintă esența
învățăturii mariologice răsăritene54.
Sfinții Părinți au vorbit despre rolul Sfintei Fecioare în Biserică, despre
calitatea ei de mijlocitoare a mântuirii noastre și au făcut o paralelă între Sfânta
Fecioară Maria și Eva, fiind de fapt un paralelism antitetic între Eva cea nouă –
Sfânta Fecioară Maria și Eva cea veche.
De aceea, această prezentare în antiteză pe care o găsim în Epistola către
romani a Sfântului Apostol Pavel care ne arată până la urmă faptul că
promisiunea lui Dumnezeu de a trimite un Răscumpărător s-a împlinit, iar
Sfânta Fecioară Maria este cea care a salvat în istorie ceea ce Eva sau prima
Evă a făcut prin ascultare, prin smerenie, prin generoasă fidelitate față de
Dumnezeu.

53
Vladimir LOSSKY, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, Ed. Anastasia, București, p.
133.
54
Pr. Prof. Mircea CHIALDA, Preacurata Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu
(Mariologia), pp. 326-327.

29
 Sfânta Fecioară Maria este modelul desăvârșit de credință care reiese din
Noul Testament, pentru că de fapt între Eva cea veche și Eva cea nouă, s-a
scris mântuirea noastră, de aceea, fiecare dintre ele reprezintă55.
În istoria mântuirii, adesea, imaginea Sfintei Fecioare Maria se suprapune
peste cea a Bisericii și, de aceea, vorbim despre faptul că și Biserica o
reprezintă sau o simbolizează cel mai bine, dintr-o anumită perspectivă, pe
Sfânta Fecioară Maria, pentru că în ea există Hristos Euharistic cu care ne
hrănim, la fel cum Hristos Fiul lui Dumnezeu, identic cu cel euharistic, S-a
Întrupat și S-a născut din ea56.
Meritul important al Sfântului Irineu de Lyon este că a scos cel mai bine
în relief acel aspect istorico-soterologic al paralelismului Sfânta Fecioară Maria
/ Noua Evă și vechea Eva. D fapt, Sfântul Irineu de Lyon utilizează această
antiteză în viziunea sa mai amplă a recapitulării, adică acelei faze desăvârșite a
planului unic al lui Dumnezeu, care contemplă creația și mântuirea.
Între cele două momente există o continuitate, dar și un vizibil progres,
pentru că este vorba despre trecerea de la creația de căzută, la creația
desăvârșită, pentru că tot ce asumat Hristos a mântuit și a desăvârșit.
Această prezentare antitetică între vechea Evă și noua Evă nu face decât
să prezinte un moment al recapitulării, un moment al soteriologiei cu
deschidere către eshatologie.

55
P.S. ANTONIE PLĂMĂDEALĂ, „Maica Domnului în Teologia și viața ortodoxă”, în:
Biserica Ortodoxă Română, an XC, VI, nr. 9-10, 1978, p. 312.
56
Anca MANOLACHE, Problematica feminină în Biserica lui Hristos, Ed. Mitropoliei
Banatului, Timișoara, 1994, p. 121.

30
 Sfânta Fecioară Maria este de fapt noua Eva, antitipul și antiteza primei,
așa cum Hristos este antitipul și antiteza primului Adam, de aceea, Sfântul
Irineu vorbește despre atributele vechi Eve și despre atributele noi Eve57.
Esențial este faptul că Sfânta Fecioară Maria o recapitulează și o
desăvârșește pe vechea Eva, pentru că ea este mijlocitoarea sau avocata
noastră, este slujitoare ascultătoare față de voința lui Dumnezeu și, în același
timp, este cea care desăvârșește prin viața sa ceea ce prima Evă nu a reușit.
Origen, întemeietorul școlii Alexandrina, accentuează faptul că titlul
atribuit la Buna vestire de înger Mariei, cea plină de har, este unic pentru că
acesta nu a mai fost acordat nimănui și acest lucru se întâmplă datorită
umilinței și a măreției acesteia, atribute pe care Origen le apreciază, le dezvoltă
și le leagă de istoria mântuirii58.
Tertulian este și el unul dintre cei care vorbește despre zămislirea
feciorelnică a Domnului și continuă și el să aprofundeze acea linie a
paralelismului Eva/Maria.
Sfântul Atanasie cel Mare, în Scrisoarea către fecioare o propune pe
Maica Domnului ca model absolut de feciorie, iar Sfântul Efrem Sirul, marele
imnograf, vorbește despre același paralelism patristic Eva/Maria, arătând
virtuțile deosebite pe care Sfânta Fecioară le-a avut.
Sf. Epifanie din Salamina spune că într-adevăr Maria este plin de har și
pururea Fecioară pentru că nimeni vreodată credea el nu ar îndrăzni să
folosească numele Sfintei Fecioare, fără cel puțin aceste două atribute.

57
Ibidem.
58
Karl-Christian FELMY, Dogmatica experienței ecleziale, Ed. Deisis, Sibiu, 1999, p. 225.

31
 De asemenea, el afirmă maternitatea dumnezeiască a Maicii Domnului,
fecioria perpetuă și rolul ei soteriologic59.
În Apus, Sfântul Ambrozie vorbește despre Sfânta Fecioară Maria ca
figură a Bisericii, ca model de credință de iubire și de unitate cu Hristos.
Fericitul Augustin spune că important este să privim la sfințenia Fecioarei
Maria, la ascultarea ei deosebită și la virtuțile pe care ea le a trăit, ca mamă și
fecioară, în suflet și în trup.
Trebuie să subliniem faptul că Sinodul Ecumenic de la Efes este foarte
important pentru cultul Sfintei Fecioare Maria, Maica Domnului, deoarece prin
acest titlu de theothokos, ea a fost recunoscut și proclamată în mod oficial,
acest lucru făcându-se pentru a condamna erezia lui Arie în istorie, care declara
pe Sfânta Fecioară numai ca fiind hristhotokos, adică mama lui Hristos.

III.2. Perioada contemporană

În Ortodoxie, există o puternică, intimă și profundă legătură între

afirmarea doctrinară a învățăturii despre Maica Domnului și preacinstirea ei,
fiindcă, în cadrul cultului principalele atribute ale Maicii Domnului sunt acelea
de Născătoare de Dumnezeu și Pururea fecioară60.
Frumoasă tradiție cultică ortodoxă ne încântă prin rugăciunile și imnele
deosebite închinate Sfintei Fecioare Maria, care conțin o bogăție doctrinară

59
Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, „Maica Domnului ca Mijlocitoare”, în: Ortodoxia,
anul IV, nr. 1, 1952, p. 119.
60
Pr. Prof Univ. Dr. Dumitru POPESCU, Diac. Doru COSTACHE, Introducere în
Dogmatica Ortodoxă, Ed. Libra, București, 1997, p. 109.

32
extraordinară.
Cultul Bisericii Ortodoxe este, în același timp, un depozit doctrinar, dar și
tezaurizare a evlaviei credincioșilor, pentru că Ortodoxia, spre deosebire de
teologia apuseană catolică, nu a simțit nevoia să dogmatizeze totul, nu a simțit
nevoia să închidă în definiții doctrinare evlavia credincioșilor și ne oferă în
continuare preacinstirea Maicii Domnului sub forma cultică, mărturisitoare și
acelei frumoase evlavii care a modelat copilăria multora dintre noi61.
Desigur există numeroși teologi care au scris despre Sfânta Fecioară
Maria și au aprofundat legăturile dintre mariologie, soteriologie și eshatologie,
ori hristologie, dar preferința orientalilor creștin ortodocși răsăriteni este aceea
spre laudă spre doxologie, mai degrabă, decât spre dogmatizare propriu zisă62.
Marile teme doctrinare au fost dezbătute în perioada sinoadelor ecumenice
și, de aceea, după primul mileniu creștin când s-au stabilit principalele jaloane
de credință.
Biserica nu a mai simți nevoia dogmatizării, dispăruseră marile erezii și se
afirmase credința, atât cât este necesar pentru a feri credincioșii de derapaje sau
de trăiri străine de evlavia eclezială63. Așa cum se știe erezia înseamnă, nu doar
o eroare de credință, ci înseamnă ceea ce este dincolo de experiența Bisericii,
de aceea Ortodoxia s-a ferit să stabilească noi jaloane doctrinare.
Este adevărat, în Apus acest lucru nu s-a întâmplat, Biserica catolică a
ales să exprime evlavia către Sfânta Fecioară Maria și prin crearea unor dogme
noi. Astfel, în anul 1854, Papa Pius al IX-lea a proclamat doctrina Imaculata
61
Ibidem.
62
Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Teologia Dogmatica Ortodoxă, vol. I, edita a II-a, Ed.
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996, p. 97.
63
Ibidem.

33
concepție, față de care Biserica ortodoxă și a manifestat totala opoziție fața
această doctrină care susținea că Sfânta Fecioară Maria s-a născut fără de
păcat, ceea ce ar crea grave probleme hristologice, antropologice și
soteriologice.
Noi afirmăm că Sfânta Fecioară a fost curățită de păcatul strămoșesc și
odată cu Întruparea fiului lui Dumnezeu, ori dacă Sfânta Fecioară Maria ar fi
fost scutită de păcatul strămoșesc, atunci firea umană luată dintr-însa de
Mântuitorul nu ar fi fost o fire completă, care să fie asumată de Fiul lui
Dumnezeu întrupat și să fie mântuită și ar fi apărut ca ceva artificial, străin de
restul umanității64.
Preocupările mai noi și mai vechi ale teologiei ortodoxe ne oferă jaloane
importante cu privire la rolul și cinstirea Maicii Domnului, astfel că, în
Ortodoxie găsim numeroase abordări mariologice, de la Dumitru Stăniloae și
Andrei Scrima, la Paul Evdochimov, Vladimir Losski, ori Olivier Clement.

64
Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru POPESCU, Diac. Doru COSTACHE, op. cit., p. 109.

34
 CAPITOLUL IV
ÎNVĂȚĂTURA DOGMATICĂ DESPRE MAICA DOMNULUI ÎN
CADRUL HRISTOLOGIEI

IV.1. Fecioara Maria este Născătoare de Dumnezeu

Învățătura dogmatică despre Maica Domnului este integrată, în teologia

ortodoxă, întotdeauna, hristologiei, de aceea, nu se prea vorbește la noi despre
mariologie ca despre un domeniu aparte al teologiei și ca un domeniu aparte al
hristologiei, ci un domeniu aflat în extensia hristologiei65.
Fecioara Maria este cu adevărat Născătoare de Dumnezeu și acesta este un
important punct de plecare în înțelegerea mântuirii noastre, fiindcă Sfânta
Fecioară Maria este Născătoare reală de Dumnezeu, nu de Hristos, ci de
Dumnezeu Adevărat, pentru că din ea Fiul lui Dumnezeu Și-a luat firea Sa
umană, adică trup și suflet uman66.

65
Alexis KNIAZEV, op. cit., p. 65.
66
Pr. Prof. Mircea CHIALDA, Preacinstirea Maicii Domnului..., p. 796.

35
 De aceea, termenul specific teologic este acela de Theotokos, adică
Născătoare de Dumnezeu, pentru că ea este aceea care a restaurat libertatea pe
care o pierduse vechea Eva și, în același timp, este cea care prin disponibilitate
totală și fidelitate față de voia lui Dumnezeu, a devenit model de ascultare și de
smerenie pentru întreaga omenire.
Acceptând să fie părtașă la planul lui Dumnezeu de mântuire, Sfânta
Fecioară a căpătat un rol important în istoria credinței, fiindcă Cuvântul lui
Dumnezeu a intrat în pântecele ei și, prin Duhului Sfânt, firea omenească s-a
unit cu cea dumnezeiască, pentru mântuirea noastră.
Cel ce s-a născut din Sfânta Fecioară Maria este identic cu Fiul lui
Dumnezeu întrupat, astfel că firea umană și cea dumnezeiască sunt unite și
concentrate pe ipostazul dumnezeiesc al Fiului lui Dumnezeu. Prin urmare,
firea umană nu are o persoană proprie și este în enipostaziată pe cea
dumnezeiască67.
Dumnezeu adevărat și om adevărat, S-a născut din Sfânta Fecioară Maria,
astfel că Cel despre care vorbiseră profeții este cu adevărat Mântuitorul omului,
iar Sfânta Maică Sa este pururi mijlocitoare a mântuirii noastre.
Întruparea este un eveniment în care Sfânta Fecioară Maria are un rol de
protagonist pentru că, prin voința și disponibilitatea ei generoasă, Dumnezeu a
intrat în lumea noastră, iar acel Fiat al Sfintei Fecioare Maria a făcut glorioasă
istorie și reprezintă momentul de restaurare a libertății umane68.

67
Alexis KNIAZEV, op. cit., p. 65.
68
Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru POPESCU, Diac. Doru COSTACHE, op. cit., p. 1115.

36
 IV.2. Curăția și sfințenia Maicii Domnului

Curăția și sfințenia Maicii Domnului este evidentă, nu doar din afirmațiile

teologiei, ci mai ales din cele ale mărturiei biblice, pentru că ea s-a născut din
părinții ei, Ioachim și Ana, din neamul lui David, când aceștia erau la vârsta
bătrâneții69.
Astfel, că ea nu a mai fost rod al poftei omenești, ci rod al evlaviei și al
rugăciunii, al vieții bine plăcute lui Dumnezeu. Ea s-a născut din părinți
binecredincioși, care au dorit cu ardoare să fie bine plăcuți înaintea lui
Dumnezeu și să fie demni urmași ai regelui David, prin slujirea pe care să o
aducă neamului lor70.
Conștiința chemării lui Dumnezeu de a rodi, de a naștere cuiva sfânt și
bine plăcut, a fost cea care a dominat perspectiva despre lume și viață a
părinților Sfintei Fecioare Maria.
De altfel, încă din fragedă copilărie este închinată Templului din
Ierusalim, unde a depus votul de a-și păstra fecioria și de a-i sluji lui

69
Alexis KNIAZEV, op. cit., p. 67.
70
Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Teologia Dogmatica Ortodoxă..., p. 99.

37
Dumnezeu în totală curăție a trupului și a sufletului, fiind astfel separată de
lumea păcatului.
Aparținând templului Sfânta Fecioară s-a împărtășit de sfințenia acestuia,
a devenit slujitoare a voinței lui Dumnezeu și reprezentanta cea mai
strălucitoare a curăției și a sfințenie, pentru că în această atmosferă de
sacrosantă și de curăție ea a trăit până la vârsta de 15 ani, la Templul din
Ierusalim, după care s-a reîntors la Nazaret, fiind dată de către preoții în grija
bătrânului Iosif, ca păzitor al fecioriei sale.
Aici, trebuie să facem o remarcă, dreptul și bătrânul Iosif nu a fost
niciodată logodnicul ei, în sensul în care am crede astăzi, pentru că el era un
om bătrân și Sfânta Fecioară i-a fost încredințată tocmai pentru a o proteja și a
o apăra, pentru a o susține în împlinirea scopului mântuirii noastre.
Aici, trebuie să facem o precizare importantă, și anume, în
contemporanitate se vorbește despre Sfânta Familie, iar dreptul Iosif este
prezentat ca un tânăr chipeș care s-a logodit cu Fecioara Maria, în aparență
urmând chiar să se căsătorească71.
Și, chiar dacă nu a făcut-o, totuși, el a devenit model al tatălui care își
protejează copiii. Această perspectivă este total greșită, pentru că, așa cum am
spus, dreptul Iosif era un bătrân, avea fii și fiice din căsătoria sa, iar scopul
pentru care Sfânta Fecioară i-a a fost încredințată a fost numai și numai aceea
al protecției.
De altfel, evlavia creștină și mai ales cea răsăriteană, ortodoxă nu a reținut
absolut niciodată imaginea dreptului Iosif ca aceea a unui tânăr, ci doar ca
aceea a unuia dintre bătrânii care au existat mereu în Israelul biblic, de-a lungul
71
Jaroslav PELIKAN, op. cit., p. 87.

38
timpului, precum Dreptul Simeon72.
Providența divină a făcut ca linia neamului Sfintei Fecioare Maria să fie
purificată din plin de acțiuni mântuitoare și succesive ale bunului Dumnezeu,
așa cum am arătat mai devreme, iar nașterea ei din părinți bătrâni relevă tocmai
acest aspect, că ea nu este rodul poftei, ci al rugăciunii și al dorinței de
integrare în voința dumnezeiască.
Cântările bisericești și cultul liturgic au reținut această denumire a Sfintei
Fecioare Maria, de preacurata și arată faptul că ea a fost păzită, păstrată și
protejată pentru împlinirea nobilului scop ca din ea să se nască Mântuitorul
lumii73.
De aceea, Sfânta Fecioară Maria este, peste milenii, simbolul perfect și
unic al curăției umane, imaginea de persoană dedicată în totalitate slujirii lui
Dumnezeu și care merge pe drumul sfințeniei74.
De fapt, Sfânta Fecioară Maria este exemplul desăvârșit de sfințenie, de
moralitate și de împlinirea voii lui Dumnezeu, fiind protectoare a fecioarelor și
modelul desăvârșit al curăției.

72
Ibidem.
73
Alexandru SUCEU, op. cit., p.45.
74
SF. IOAN MAXIMOVICI, Cinstirea Maicii Domnului în Biserica Ortodoxă, Editura Icos,
București, 1999, p. 34.

39
 CAPITOLUL V
MAICA DOMNULUI ÎN CULTUL BISERICII

V.1. Maica Domnului și Biserica

În cultul Bisericii Ortodoxe, Maica Domnului se bucură de o cinste de o

atenție și de o evlavie deosebite, exprimate mai ales prin frumoase rugăciuni,
cântări și imne închinate ei, dar și prin zidirea a numeroase biserici, care o au
ca ocrotitoare75.
Icoanele Maicii Domnului sunt edificatoare pentru imaginea însăți a
Ortodoxiei și, am putea spune chiar că, acestea sunt simbolul cel mai cunoscut
al Ortodoxiei în lume76.
De asemenea, remarcăm faptul că punerea numelui ei sau derivate ale
acestuia la copiii reprezintă o îndelungată și frumoasă tradiție, Maria, Mariana,
Marin etc., apoi nu trebuie să uităm numeroasele slujbe speciale dedicate
Sfintei Maria, acatistele sau paraclisele dedicate ei și faptul că ea este invocată

75
Pr. Prof. Dr. Nicolae P. BUZESCU, „Panaghia Theotokos în imnologia Mineielor”, în:
Ortodoxia, XXXII, nr. 3, iulie-septembrie, 1980, p. 549.
76
Pr. Prof. Ene BRANIȘTE, „Cinstirea Maicii Domnului în cultul ortodox și formele ei de
exprimare”, în: Ortodoxia, XXXII, nr. 3, iulie-septembrie, 1980, p. 588.

40
în toate rugăciunile cultului public bisericesc sau în rugăciunea privată a
credincioșilor.
De la cele șapte laude bisericești și până la Sfânta Liturghie, numele
Sfintei Fecioare Maria este cel mai întâlnit și este cel mai invocat, pentru că ea
întotdeauna este privită ca fiind principala mijlocitoare a noastră77.
În biserică, orice cântare, orice tropar este urmat și de cel dedicat
Născătoarei de Dumnezeu, apoi nu trebuie să uităm de numeroasele sărbători
dedicate Maicii Domnului. Și aici este vorba despre: sărbătoarea Bunei Vestiri,
la 25 martie, sărbătoare despre care avem informații încă din secolul al III lea
când se numea Zămislirea lui Hristos, iar acest nume de Buna Vestire, a
început să fie utilizat din secolul al șaptelea încoace, în răsărit, apoi avem
sărbătoarea Nașterii Sfintei Fecioare, la 8 septembrie, cunoscută încă din
secolul al IV -lea, sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, cu reverberații încă
din secolul al VI -lea, de asemenea, sărbătoarea Întâmpinării Domnului care
are un dublu caracter hristologic și mariologic, dar și sărbătoarea Intrării Maicii
Domnului în biserică, la 21 noiembrie, sau aducerii la templu ori sărbătoarea
Soborul Maicii Domnului din ziua de 26 decembrie78.
Apoi, în afară de aceste este sărbători, care aduc aminte de evenimente din
viața Maicii Domnului, evlavia ortodoxă este legată și de alte câteva sărbători
dedicate indirect Maicii Domnului.
Este vorba despre sărbătoarea Acoperământul Maicii Domnului, de la 1
octombrie, în amintirea unei minuni întâmplate în biserica Sfintei Fecioare din
cartierul Vlaherne al Constantinopolului, în secolul al X -lea, apoi, în

77
Pr. Prof. Dr. Nicolae P. BUZESCU, op. cit., p. 554.
78
Ibidem.

41
Săptămâna Luminată, avem vinerea Izvorului Tămăduirii, de asemenea, legat
de o minune a Maicii Domnului.
La 9 decembrie, avem zămislirea Sfintei Fecioare, la 2 iulie avem punerea
veșmântului Maicii Domnului în raclă, la 31 august avem punerea brâului
Maicii Domnului în raclă, iar la 1 septembrie avem pomenirea încă a unei
minuni a Sfintei Fecioare. Avem, din secolul al XII-lea, postul ținut în cinstea
Adormirii Maicii Domnului, iar în ajunul sărbătorii se cântă Prohodul Maicii
Domnului.
De asemenea, să nu uităm că la Proscomidie se scoate o părticică specială,
mai mică decât Sfântul Agneț, dedicată Născătoarei de Dumnezeu și care se
așază în dreapta aceluia79.
Există nenumărate predici sau omilii dedicate Maicii Domnului, iar
celebri sunt: Sfântul Andrei Criteanul, Sfântul Ioan Damaschinul sau Sfântul
Ioan Gură de Aur.
Există nenumărate poezii dedicate Maicii Domnului, de la cele ale lui
Mihai Eminescu și Ioan Alexandru, până la cele ale lui Rainer Maria Rilke sau
ale Papei Ioan Paul al II-lea.
Maica Domnului este pururi rugătoare și grabnic mijlocitoare, iar, ]n
evlavia credincioșilor noștri este strâns legată de viața spirituală și mai ales de
evlavia monahal80.

79
Pr. Prof. Ene BRANIȘTE, op. cit., p. 589.
80
Pr. Prof. Dr. Nicolae P. BUZESCU, op. cit., p. 554.

42
 V.2. Maica Domnului și Eshatologia

Imaginea Bisericii însăși, Sfânta Fecioară Maria este mijlocitoarea

noastră, aici, pe pământ, modelul desăvârșit de sfințenie și de împlinire a voii
lui Dumnezeu, dar, în același timp ea are un rol special, nu în doar în trecutul și
prezentul vieții noastre, dar și în viitorul acesteia81.
Alături de sfinți, Maica Domnului este principala mijlocitoare între noi și
Dumnezeu, de altfel, imaginea aceea din Apocalipsă a femeii înveșmântată cu
soarele și luna și cu acea cunună de 12 stele, oarecum misterioasă, dar totuși
dătătoare de speranță, este un simbol al Sfintei Fecioare Maria care susține i
credința credincioșilor, chiar și în timpul persecuțiilor, chiar și atunci când
forțele răului asaltează lumea noastră82.
Dar, în același timp, este imaginea cu un simbolism dual, suprapunându-
se peste cea a Bisericii, căci până la urmă este vorba despre imaginea Bisericii
biruitoare.
Sfânta Fecioară Maria, în mod cert, are un rol important în eshatologie, în
primul rând, pentru că ea este mijlocitoare, aici pe pământ, între noi și
Dumnezeu, ea este cea care ne susține aspirațiile și credința, ea este cea care ne
îndreaptă căderile, dar, în același timp, ea este cea care susține și desăvârșirea
noastră, este avocata noastră înaintea tronului de judecată a lui Dumnezeu.
De aceea, cea mai frumoasă și cunoscută imaginea sa, în legătură cu
această calitate a ei de pururi mijlocitoare, este în icoana numită Oranta, ce o
prezintă pe Maica Domnului cu mâinile ridicate în sus, către el Fiul și

81
Pr. Prof Univ. Dr. Dumitru POPESCU, Diac. Doru COSTACHE, op. cit., p. 117.
82
Pr. Prof. Mircea CHIALDA, Preacinstirea Maicii Domnului..., p. 799.

43
Dumnezeu ei, pentru a mijloci iertarea păcatelor noastre și împărtășirea
dumnezeieștii iubiri și a nesfârșitei Sale milostiviri83.
Sfânta Fecioară Maria este prezentă la finalul istoriei lui Israel, a
poporului ales, ca împlinirea speranței și a desăvârșirii sale, dar în același timp,
este prezentă și la începutul noului popor ales al lui Dumnezeu -poporul
creștin.
Ea este de fapt cea care marchează trecerea evidentă dintre cele două
testamente și este prezentă la toate marile momente al mântuirii, la nașterea,
opera învățătorească, minunile, pătimirea și moartea Mântuitorului, dar și după
Învierea Lui, la înălțare și la Pogorârea Duhului Sfânt84.
Este prezența cea mai vie și discretă, de biserică tainică, care invită
întotdeauna la speranță și la încredere în bunăvoința lui Dumnezeu, care
întotdeauna ascultă de rugămintea Maicii Sale, pentru că numele însuși al
Maicii Domnului conține întreaga economie a mântuirii concentrată în
umanitatea sa.

83
Pr. Prof. Dr. Dumitru STĂNILOAE, Teologia Dogmatica Ortodoxă..., p. 99.
84
Jaroslav PELIKAN, op. cit., p. 84.

44
 CONCLUZII

Chipul Maicii Domnului este cea mai cunoscută imaginea a Ortodoxiei,

pentru că Maica Domnului este ființa care se află la granița dintre dumnezeire
și omenire, fiind așa cum am afirmat mai înainte, avocata și mijlocitoarea
noastră înaintea Tronului milostivirii lui Dumnezeu85.
De aceea Sfânta Fecioară Maria reprezintă cea mai înaltă persoana umană
cunoscută, din perspectivă ontologică și morală, cea prin intermediul căreia
Dumnezeu a intrat în lumea noastră și a luat trup și suflet uman86.
În cadrul lucrării mele de licență am abordat preacinstirea Maicii
Domnului sub aspect dogmatic, arătând care sunt fundamentele cinstirii Sfintei
Fecioare Maria.
Pentru ca tema mea să fie cât mai elocventă, am abordat la început câteva
aspecte biblice din care decurg fundamente dogmatice cu privire la cinstirea
Maicii Domnului, și anume, am vorbit despre proorociile referitoare la Maica
Domnului, insistând pe cele mai cunoscute și mai ales pe relevanța deosebită în
evidențierea discursului meu doctrinar.
Am abordat, apoi, felul în care evangheliștii au vorbit despre Maica
Domnului, deși într-adevăr, așa cum am afirmat, despre ea nu găsim foarte
multe mărturii în Sfânta Scriptură, dar în același timp este personajul feminin
de care se vorbește cel mai mult.

85
Pr. Prof. Petre REZUȘ, op. cit., p. 519.
86
Alexis KNIAZEV, op. cit., p. 65.

45
 Am evocat problematica mariologică prin lentila Sfintei Tradiții, arătând
care a fost aportul Sfinților Părinți la fundamentarea învățăturii dogmatice și
cultice despre Maica Domnului și, de asemenea, am actualizat acest lucru,
arătând care este stadiul cercetării în contemporaneitate.
Miezul lucrării de licență este constituit de învățătura dogmatică despre
Maica Domnului și am arătat aici care sunt afirmațiile doctrinare fundamentale
ce legitimează cultul Maicii Domnului în Biserica Răsăritului.
Am evidențiat, în ultimul capitol al lucrării, rolul Maicii Domnului în
cultul Bisericii răsăritene și am abordat relația ei cu biserica și cu eshatologia.
În cadrul lucrării mele de licență am folosit lucrări în domeniu, mai ales
pe cele ale unor teologi români, ortodocși și am susținut afirmațiile realizate
de-a lungul discursului doctrinar cu multe bogate și evidente note bibliografice.

46
 BIBLIOGRAFIA

1. BIBLIA sau SFÂNTA SCRIPTURĂ, Ediție jubiliară a Sfântului Sinod,

Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
2001.
2. SFÂNTUL IOAN DAMASCHIN, Dogmatica, (trad. rom. de pr.
Dumitru Fecioru), Ediția a III-a, Editura Scripta, București, 1993.
3. SF. IOAN MAXIMOVICI, Cinstirea Maicii Domnului în Biserica
Ortodoxă, Editura Icos, București, 1999.
4. BRIA, Pr. Prof. Ion, Dicționar de Teologie Ortodoxă, Ed. Institutului
Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1992.
5. BUZESCU, Pr. Prof. Dr. Nicolae, „Panaghia Theotokos în imnologia
Mineielor”, în: Ortodoxia, XXXII nr. 3, iulie-septembrie, 1980.
6. BRANIȘTE, Pr. Prof. Ene, „Cinstirea Maicii Domnului în cultul
ortodox și formele ei de exprimare”, în: Ortodoxia, XXXII nr. 3, iulie-
septembrie, 1980.
7. COMAN, Pr. Prof. Ioan G., Și Cuvântul trup S-a făcut, Editura
Mitropoliei Banatului, Timișoara 1989.
8. CHIALDA, Pr. Prof. Mircea, „Preacurata Fecioara Maria, Maica lui
Dumnezeu (Mariologia)”, în: Studii Teologice, seria a II-a anul XXXIII nr. 5-6,
1981.

47
 9. Idem, „Preacinstirea Maicii Domnului”, în vol.: ***, Îndrumări
Misionare, Ed. Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,
București, 1986.
10. CHIȚESCU, Prof. Nicolae – TODORAN, Pr. Prof. Isidor –
PETREUTĂ, Pr. Prof. Ioan, Teologia Dogmatică și Simbolică, vol. I-II, Ed.
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
1958.
11. CORNIȚESCU, Diac. As. Emilian, „Temeiuri ale preacinstirii Maicii
Domnului în Vechiul Testament”, în: Ortodoxia, an XXXII, nr. 3, iulie-
septembrie, 1980.
12. DUȚU, Pr. Drd. Constantin, „Sfânta Fecioară Maria în opera
omiletică a Cuviosului Andrei Criteanul și a Sfântului Ioan Damaschin”, în:
Studii Teologice, seria a II-a, anul XXXII, nr. 1-2, 1980.
13. EVDOKIMOV, Paul, Ortodoxia, Ed. Institutului Biblic și de Misiune
al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996.
14. Idem, Femeia și mântuirea lumii, Ed. Christiana, București, 1995.
15. FELMY, Karl-Christian, Dogmatica experienței ecleziale, Ed. Deisis,
Sibiu, 1999.
16. GALERIU, Pr. Prof. Constantin, „Maica Domnului – Povățuitoarea”,
în: Ortodoxia, an XXXII, nr. 3, iulie-septembrie, 1980.
17. GEORGESCU, Arhim. Prof. Chesarie, „Preacinstirea Maicii
Domnului”, în: Glasul Bisericii, an XXXII, nr. 5-6, mai-iunie, 1973.
18. KNIAZEV, Alexis, Maica Domnului în Biserica Ortodoxă, Ed.
Humanitas, București, 1998.

48
 19. LOSSKY, Vladimir, Introducere în Teologia ortodoxă, Ed.
Enciclopedică, București, 1993.
20. Idem, Teologia mistică a Bisericii de Răsărit, Ed. Anastasia,
București.
21. MANOLACHE, Anca, Problematica feminină în Biserica lui Hristos,
Ed. Mitropoliei Banatului, Timișoara, 1994.
22. MEYENDORFF, John, Teologia Bizantină, Ed. Institutului Biblic și
de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1996.
23. MOLDOVAN, Pr. Conf. Dr. Ilie, „Învățătura Sfintei Scripturi despre
Preacurata Fecioară Maria și implicațiile ei religios morale”, în: Ortodoxia, an
XXXII, nr. 3, iulie-septembrie, 1980.
24. PÂRVU, Magistr. Constantin, „Temeiurile Ortodoxe ale cultului
Maicii Domnului”, în: Studii Teologice, seria a II-a, anul IV, nr. 3-4, 1954.
25. PELIKAN, Jaroslav, Maica Domnului de-a lungul secolelor, Ed.
Humanitas, București, 1998.
26. POP, Ep. Vicar. Dr. Irineu Bistrițeanu, Împărăteasa Cerului și Mama
noastră, Casa de editură Drehia, Cluj-Napoca, 1996.
27. POPESCU Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru, COSTACHE, Diac. Doru,
Introducere în Dogmatica Ortodoxă, Ed. Libra, București, 1997.
28. PLĂMĂDEALĂ, P.S. Antonie, „Maica Domnului în Teologia și viața
ortodoxă”, în: Biserica Ortodoxă Română, an XCVI, nr. 9-10, 1978.
29. RĂDULEANU, Pr. Boris, „Fecioara Maria, Născătoarea de
Dumnezeu”, în: Glasul Bisericii, an XXXV, nr. 9-12, 1976.

49
 30. REZUȘ, Pr. Prof. Petru, „Mariologia ortodoxă”, în: Ortodoxia, an II,
nr. 4, 1950.
31. SUCEU, Alexandru, Curs de Mariologie, Ed. Institutului Teologic
Romano-Catolic Franciscan Român, București, 1995.
32. STĂNILOAE, Pr. Prof. Dr. Dumitru, Iisus Hristos sau restaurarea
omului, Ed. Omniscop, Craiova, 1993.
33. Idem, Teologia Dogmatică Ortodoxă, vol. I, edita a II-a, Ed.
Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București,
1996.
34. TIHLEA, Pr. Dr. Gheorghe, „Maica Domnului după cărțile noastre de
cult. Însemnări de mariologie ortodoxă”, în: Ortodoxia, an XXI, nr. 1-2, 1971.
35. VIZITIU, Pr. Drd. Minai Gh., „Învățătura despre Maica Domnului în
Sfânta Scriptură”, în: Studii Teologice, seria a II-a, anul XXX, nr. 3-4, 1978.
36. ZĂGREAN, Arhid. Prof. Dr. Ioan – MOISIU, Pr. Prof. Alexandru,
„Hirotonia femeilor în contextual actual al dialogului ecumenic”, în:
Mitropolia Ardealului, nr. 4-6, 1979.

50
 DECLARAȚIE

Subsemnatul, ..., cetățean român, născut la data de ......, în localitatea

București, de sex masculin, căsătorit, domiciliat în ............ posesor
al C.I., seria ............, eliberat de ........ 6 la data de ..........., cod numeric
personal .........2, tel. ..........
Cunoscând dispozițiile art. 288 - 293 Cod penal cu privire la falsul în
declarații, declar pe proprie răspundere următoarele:
Înțeleg și cunosc infracțiunile academice:
Prezentarea muncii altcuiva drept munca ta este o infracțiune academică
și se numește plagiat. Frauda la examinare prin copiere de la un coleg sau
dintr-o sursă neautorizată a fi prezentă în sala de examinare este o infracțiune
academică. În cazul înlocuirii /substituirii de persoane la examinare, atât cea
înlocuită cât și cea înlocuitoare, se fac vinovate de fraudă la examinare.
Fabricarea de rezultate ce nu au fost obținute în urma unor experimente,
observații, interviuri etc., este o infracțiune academică.
În cazul în care nu voi respecta cele mai sus menționate, voi suporta
rigorile legii.
Redactată astăzi ……….........……., la sediul facultății.

DECLARANT,

51
 DECLARAȚIE DE ONESTITATE

Subsemnatul, ……… fiul lui ........... și ......, identificat cu

C.I., seria ……, nr. ……., eliberat de ……… la data de …………, cod
numeric personal 1710713463052, declar pe proprie răspundere că la
conceperea .................. sub coordonarea științifică a ....................., nu am
folosit alte surse decât cele menționate în bibliografie, lucrarea îmi aparține
în întregime și a fost redactată cu respectarea strictă a regulilor de evitare a
plagiatului.

Târgoviște
……………….

Absolvent,
Ileana Mihai Cristian

52
CURRICULUM VITAE

53