in gramatică, verbul este o parte de vorbire care exprimă în general o acțiune, ca de exemplu a

alerga, a construi. Tot în categoria verbelor intră și o serie de alte cuvinte care, deși nu exprimă
acțiunea propriu-zisă îndeplinită de subiect, din punct de vedere morfologic se comportă identic.
Astfel, există verbe care exprimă existența sau starea (a fi, a sta), recepționarea pasivă a unei acțiuni
exterioare (a primi, a auzi), o transformare (a crește, a dispărea) etc.

Termenul verb vine în românește din franțuzescul verbe, cu același sens, și care la rândul lui provine
din latinescul verbum (cuvânt, verb). Romanii au preluat noțiunea din grecește, unde rhema avea
același sens.

Datorită importanței sale în comunicare, verbul este una dintre cele două părți de vorbire prezente în
toate limbile, cealaltă fiind substantivul. În multe limbi, inclusiv limba română, cele mai scurte
propoziții corecte gramatical și cu sens de sine stătător sunt cele care conțin un verb.[1]