1.

Perspectiva narativă
Text suport:
Cristina Madolschi întinse scrisoarea despăturită, fluturând-o de un colț între degetele
uscate. Tudor Stoenescu-Stoian părăsi jilțul s-o ia în primire și se apropie de fereastră s-o
descifreze în lumina vânătă a crepusculului.
Supraviețuitoarea Movileștilor îi urmări privirea plimbată pe rânduri, cu ochii ei ficși și
adânc scufundați în orbitele osoase. Toată viața Cristinei Madolschi se concentrase în această
așteptare. Suflarea îi expirase pe buzele albe și subțiri. Cu mâinile cuminte așezate pe genunchi,
Iordăchel Păun o privea cu milă.
Se auzi, un răstimp, numai foșnetul ploii și vântul în ferestre.
Pentru Tudor Stoenescu-Stoian, scrisul din foaia învechită, cu cerneală palidă, nu avea
nicio însemnătate. Cel mult, îi putea satisface o curiozitate de grafolog, dacă ar fi voit să
reconstituie, din slova dezordonată, firea răposatului Pintea Căliman. Dar jucă până la sfârșit
comedia caritabilă pe care i-o ceruse Iordăchel Păun.
Cezar Petrescu, Oraș patriarhal

Rezolvare

Fragmentul din Oraș patriarhal de Cezar Petrescu se încadrează în genul epic

deoarece ideile, gândurile și sentimentele autorului sunt transmise în mod indirect. O
trăsătură a genului epic este prezența perspectivei narative. În textul dat, naratorul
surprinde acțiunile, gesturile, gândurile celor două personaje, Cristina și Tudor, urmărind
totodată și relațiile dintre ele. Principalele moduri de expunere sunt narațiunea și
descrierea, prin acestea naratorul prezentând faptele cronologic, în ordinea derulării lor.
Perspectiva narativă este obiectivă, deoarece narațiunea este la persoana a III-a
(„întinse”, „părăsi”, „nu avea”), naratorul este omniscient întrucât ştie totul despre
personaje, are acces chiar şi la gândurile lor, la trecutul lor („toată viața Cristinei
Madolschi se concentrase în această așteptare”), heterodiegetic pentru că nu ia parte la
acţiune, ci este asemenea unui Dumnezeu care a creat lumea şi a lăsat-o să se descurce
singură, în aparenţă, toate acestea ilustrând viziunea „dindărăt” şi focalizarea „zero”,
naratorul ştiind mai multe decât personajul. În acest text, naratorul prezintă acţiunile
tuturor personajelor, surprinzând şi trăirile, sentimentele care le însoţesc pe acestea: „o
privea cu milă”. De asemenea, naratorul schiţează şi un scurt cadru natural: „se auzi, un
răstimp, numai foșnetul ploii și vântul în ferestre”.
Aşadar, în textul dat perspectiva narativă este obiectivă, deoarece naratorul
prezintă cu obiectivitate evenimentele, dând astfel impresia de veridicitate a faptelor