Particularitati ale unui text studiat, aparținând lui Ioan Slavici

Prin tema unei opere literare se înţelege aspectul general din realitate abordat în creaţia literară
respectivă. Viziunea despre lume sau perspectiva narativă într-o creaţie literară epică este, în esenţă,
obiectivă sau subiectivă, în funcţie de tipul naraţiunii şi al naratorului sau de curentul literar căruia
aceasta îi aparţine, putând însă suferi anumite nuanţări.

În epoca marilor clasici, Ioan Slavici aduce în literatura română un nou tip de realism, și anume cel
obiectiv, diferit de tezismul scriitorilor anteriori. Nuvela ”Moara cu noroc” (Novele din popor, 1881)

(Dacă cere specia nuvelă- Este o nuvelă prin urmărirea unui singur fir epic central-povestea cizmarului
Ghiță și a familiei sale în contextul obsesiei de înavuțire a personajului principal… De asemenea, în
nuvelă perspectiva se obiectivează, vocea naratorială este neutră, accentul cade pe acțiune și pe
caracterizarea personajelor principale. Personajele trăiesc o viață ce se desfășoară sub ochii cititorului
firesc și fără intervenții exterioare .)

Este o nuvelă psihologică, deoarece înfățișează frământările de conștiință ale lui Ghiță, care trăiește un
conflict interior, moral și se transformă sufletește, iar analiza acestuia se face prin intermediul
monologului interior, notația gesticii și a mimicii-, tehnici de investigare psihologică.

Nuvela aparține realismului prin temă- efectele dezumanizante ale dorinței de înavuțire. De asemenea,
aparțin realismului simetria incipit-final, structura compozițională închisă. Nuvela începe și se sfârșește
cu vorbele bătrânei, precum corul în tragediile antice: ”Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă e
vorba, nu bogăția, ci liniștea colibei te face fericit”; ” Pesemne c-au uitat fereastra deschisă. Simțeam eu
că nu are să iasă bine; dar așa le-a fost dat!”

Tema nuvelei o reprezintă consecințele nefaste și dezumanizante ale dorinței de înavuțire/îmbogățire,

căreia i se adaugă o temă socială (dorința lui Ghiță de a-și schimba statutul social) și alta moralizatoare
(omul să fie mulțumit cu ceea ce are), insistându-se asupra conflictului interior al personajului principal.

Un episod din care reiese specificul temei nuvelei este acela al înfruntării între Ghiță și Lică ce are loc în
capitolul V.

Alt episod care ilustrează tema nuvelei este acela al depoziției și al judecății.

Un element de structură îl constituie titlul, care este unul sugestiv și ironic. Toposul ales, cârciuma
„Moara cu noroc”, ajunge să însemne moara cu ghinion, deoarece câștigurile obținute aici ascund
nelegiuiri, iar personajele care nu au respectat valorile morale vieții, au fost pedepsite.De asemenea,
conflictul central, unul moral, psihologic, interior al personajului central, deoarece oscilează între dorința
de a rămâne om cinstit, pe de o parte, și dorința de a se îmbogăți alături de Lică, pe de altă parte.
Conflictul interior se reflectă în plan exterior, între confruntarea dintre cârciumarul Ghiță și Lică
Sămădăul.

În ceea ce privește compoziția și tehnica narativă se observă că opera are o compoziție clasică, tipic
realistă, o structură rotundă, iarrelatarea întâmplărilor se face în mod obiectiv, la persoana a III-a, de
către un narator omniscient și omniprezent. Relația de simetrie este dată de incipitul nuvelei care are un
prolog care-i aparține bătrânei: „Omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci, dacă-i vorba, nu bogăția, ci
liniștea colibei tale te face fericit”, fiind un avertisment pentru Ghiță, iar sfârșitul pune întâmplările
tragice pe seama destinului necruțător „așa le-a fost dată!...”
Ca orice nuvelă realistă care se bazează pe o viziune obiectivă, acțiunea este liniară, concentrată, plasată
într-un cadru spațio-temporal concret și bine definit, derulându-se pe durata unui an-de la Sfântul
Gheorghe până la Paște-, la Moara cu noroc, într-un perimetru apropiat acesteia, la Fundureni, la Ineu și
Oradea Mare, și respectând momentele tradiționale ale suboectului literar. Nuvela este alcătuită din 17
capitole și urmărește, într-un mod detaliat pe Ghiță, un cizmar, care dorește să ia în arendă cârciuma de
la „Moara cu noroc”.

Nuvela psihologică, realistă reliefează setea de înavuțire care reușește să distrugă echilibrul interior și
liniștea colibei, rămânând o capodoperă impresionantă, deoarece cu ajutorul unor fapte, întâmplări
autorul observă schimbările psihologice care pot fi pentru fiecare dintre noi în momentul în care aspirăm
la imposibil.