1.

Date despre autor și operă

Ioan Slavici este un reprezentant de seamă al perioadei numite

“Epoca Marilor Clasici” alături de Mihai Eminescu, Ion Creangă și
Ion Luca Caragiale, fiind cunoscut ca și deschizător de drumuri prin
publicarea primului roman românesc, realist, obiectiv “Mara” și prin
integrarea elementelor de analiză psihologică în scrierile sale.
“Moara cu noroc” este una dintre scrierile complexe ale
literaturii românești a cărei complexitate poate fi urmărită pe mai
multe planuri: social, etic și psihologic. Publicată în volumul “Novele
din popor”, este o nuvelă psihologică, realistă, obiectivă în cadrul
căreia conflictul se dezvoltă pe două planuri bine evidențiate: exterior,
care urmărește firul propriu-zis al întâmplărilor, respectiv interior,
prin definirea implicațiilor pe care le au evenimentele în conștiința
personajului principal.

2. Încadrare

Realismul este un curent literar și artistic desfășurat în a doua

jumătate a secolului al XIX-lea, manifestat ca o reacție împotriva
romantismului. Nuvela se înscrie în realism în primul rând prin
surprinderea în mod veridic a societății ardelenești de la sfârșitul
secolului al XIX-lea. Prin urmare, nuvela se încadrează în realism
prin tematica abordată conform căreia banul dezumanizează omul.
O altă trăsătură a realismului identificată în text o reprezintă
complexitatea personajului principal, Ghiță, personaj tipic în
împrejurări tipice, cizmar devenit cârciumar, puternic individualizat,
mai ales prin trăsături sufletești contradictorii.
 3. Statut social, moral și psihologic

Ghiță, personaj rotund și cel mai complex personaj din

nuvelistica lui Slavici, din punct de vedere social este cizmar la
început, devenit mai apoi cârciumar. Este un personaj tipologic pentru
categoria indivizilor dornici de înavuțire. El are un statut moral și
psihologic necompromis la începutul operei, dar atracția banilor îl va
domina astfel încât va deveni prieten cu Lică Sămădăul, reprezentant
al infractorilor.

4. Două secvențe ilustrative pentru temă/caracterizarea

personajului

În nuvelă, Slavici abordează tema banului, dublată de o viziune

despre lume realistă și moralizatoare. Relevante pentru temă și
viziunea despre lume a autorului/ caracterizarea personajului principal
sunt scenele în care Ghiță se află în fața banilor și în care îi este
evidențiată atitudinea față de aceștia.

O secvență ilustrativă se regăsește în capitolul al doilea când

Ghiță, Ana și bătrâna trăiesc bucuria “câștigului făcut cu bine, dat de
la Dumnezeu.” Relevantă în această scenă este remarca lui Ghiță, care
la sfatul bătrânei de a-și accepta condiția, răspunde Ironic: “Să ne
punem toți pe prispa casei la soare, privind eu la Ana, Ana la mine,
amândoi la copilaș, iar dumneata la tustrei. Iacă liniștea colibei.”

O altă secvență care surprinde transformarea personajului sub

puterea mistificatoare a banului este cea a numărării banilor din
capitolul al treisprezecelea. Singur în fața banilor, Ghiță trăiește
sentimentul de dezamăgire bănuind că aceștia nu mai sunt “câștigați
cu bine”, cârciumarul știind că aceștia provin de la arendașul tâlhărit.
Deși își pune problema moralității păstrării banilor, nu are puterea să
renunțe la ei.
 5. Două elemente de compoziție și structură (Titlul și Incipit/final)

Titlul reprezintă un element paratextual, o poartă de intrare în

conținutul textului. Titlul nuvelei este unul analitic, format din punct
de vedere morfologic din două substantive unite de o prepoziție.
Primul substantiv “moara” articulat hotărât este encletic, autorul
dorind să particularizeze termenul. Titlul reprezintă și reperul spațial
de la începutul operei, autorul avizează cititorul că “moara a încetat a
mai măcina” prefăcându-se în cârciumă pentru drumeții obosiți. Titlul
semnifică și ideea că locul este blestemat, moara fiind “cu noroc”
doar în sensul malefic al câștigului de bani mulți pe căi necinstite.

Incipitul și finalul nuvelei se află într-o relație de simetrie

asigurată de vorbele bătrânei. Nuvela debutează cu vorbele ei: “Omul
să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba, nu bogăția, ci liniștea
colibei sale îl face fericit.” Aceste cuvinte constituie un avertisment
care va fi ignorat, mai ales de Ghiță, mânat de dorința de a câștiga
bani, fapt care îi va aduce pieirea.
Finalul aparține tot bătrânei, fără să știe ce s-a întâmplat cu
adevărat la Moara cu noroc, aceasta preferă să accepte ideea că soarta
este vinovată pentru sfârșitul tragic al fiicei și al ginerelui: “Simțeam
eu că n-are să iasă bine. Dar așa le-a fost data.” Simetrică este și
prezentarea drumului care duce la han de la începutul nuvelei pentru
ca în final acesta să se contopească sugestiv cu drumul vieții, căci
bătrâna părăsește locul tragicelor evenimente: “Apoia ea luă copiii și
plecă mai departe.”

6. Concluzie/Opinie

În concluzie, consider că nuvela “Moara cu noroc” de Ioan

Slavici este o creație realist-psihologică și surprinde efectele
dezastruase și dezumanizante pe care tentația banului le poate avea
asupra omului.