Fragmentul dat din „Letopisetul Tarii Moldovei” de Grigore Ureche este un portret literar al lui

Stefan cel Mare, deoarece personajul este descris de catre autor, fiindu-ne prezentate trasaturile sale
fizice cat si morale.

Inca de la inceputul fragmentului, adjectivele folosite (manios, intreg, nelenesu) redau

trasaturile morale ale personajului. Aspectul fizic nu este detaliat, singura informatie data fiind faptul ca
era „om nu mare de statu”. Autorul nu se limiteaza doar la folosirea adjectivelor pentru descrierea lui
Stefan cel Mare ci apeleaza si la verbe (nu pierdea nadejdea, sa radica deasupra biruitorilor, se varaia)
pentru a prezenta o trasatura predominanta a personajului, curajul. Chiar si in cele mai periculoase
momente statea alaturi de soldatii lui pentru a le ridica moralul si nu accepta mentalitatea de invins: ori
de cate ori cadea se ridica si biruia.

Ureche nu a dorit sa construiasca o portretizare ideala a voievodului, ci a incercat sa fie obiectiv

in descrierea sa, prezentand si trasaturi negative precum impulsivitatea sa si cum executa fara judecata,
fiind „om cu pacate”. In acest mod autorul a realizat un echilibru intre trasaturi, aducandu-l mai aproape
la ipostaza de fiinta umana, imperfecta. Imaginea formata in popor a lui Stefan cel Mare poate sa difere
de cea a lui Ureche: adeseori este imaginat cu un om curajos, drept, chiar fara de greseala, fiind denumit
si Stefan cel Mare si Sfant.

In final, Grigore Ureche a reusit, cu putinele informatii din vremea respectiva, sa realizeze un
portret literar lui Stefan cel Mare, reusind sa descrie in mod obiectiv trasaturile sale, fiind puse in
evidenta si cele pozitive dar si cele negative.