/

PUBLICAŢI UNI LE CASEI ŞCOALELOR

STORIA SFÂNTĂ

VECHIULUI TESTAMENT
CONFORM PROGRAMEI IN VIGOARE

PENTRU CLASA I SEMINARIALĂ

D E I L
f J

ECONOMUL Dr. CONSTANTIN I. POPESCU

PROFESOR LA SEMINARUL CENTRAL Şl „NIFON MITROPOLITUL"

e D iti un ea

1
B U C U R E Ş T I
Institut de Arte Grafice „SPORTUL" Bulevardul Elisabotn No. 57
19 2 4

LEI 15.
 ISTORIA SFÂNTA

VECHIULUI TESTAMEHT
COFORM PROGRAMEI IN VIGOARE

PENTRU CLASA ! SEMINARIALĂ

DE

ECONOMUL Dr. CONSTANTIN I. POPESCU

PROFESOR LA SEMINARUL CENTRAL ŞI „NIFON MITROPOLITUL”

EDITIUNEA Ii!

j BUCUREŞTI
TIPOGRAFIA „SPORTUL" BULEVARDUL ELISABETA, No. 57.
19 2 4
 GEOGRAFIA PALESTINEI

§• i.
Sitiia|iunea Palestinei.
Palestina este situată pe coasta răsăriteană a
Mărei Mediterane.
Ţara, cât a fost stăpânită de Ebrei pe vremuri,
se mărginea ia răsărit cu deşertul arab-sirian, Ia
apus cu Marea Mediterană, în miazănoapte cu
Fenicia şi Siria de cari o despărţea munţii Liba­
nului şi Antilibanului, iar la miazăzi cu deşertul
Arabiei.
Pe timpul regilor David şi Solomon, ţara sfântă
s’a întins atât spre miazăzi, cât şi spre miazănoapte.

§. 2.
Numirile Palestinei.
Numele cel mai vechiu 3al ţârei este Canaan.
Aşa se numea ea când a fost coprinsă de Ebrei
sub conducerea lui Iosua Navi. Numele de Canaan,
 4

zic unii, l’a avut deia Canaan fiul lui Cham (unul
din copii lui Noe), ai cărui urmaşi s’au aşezat
acolo; alţii zic că s’a numit Canaan sau ţara de
jos, pentru că partea despre miazănoapte se chema
Aram (Siria) sau ţara de sus.
Cu numele de Canaan s’a numit mai întâiu
pământul dintre râul Iordan şi Marea Mediterană.
După ce însă Ebreii au coprins sub Moisi şi
partea de dincolo de Iordan, i s’a dat acelaş nume
înţelegându-se sub Canaan şi partea despre răsărit
şi cea despre apusul Iordanului.
După Ce a ajuns sub stăpânirea Ebreilor, a
început să aibă şi alte numiri date de ei. A şa:
Ţara Ebreilor. Această numire i s’a dat san
după numele poporului ebreu, sau dela un strămoş
al lui Abraam care s’a numit Eter, sau dela
cuvântul eber, care însemnează de dincolo (de
râu sau de mare), pentrucă Abraam, părintele
acestui popor, a fost chemat în Canaan de dincolo
de Eufrat (din Mesopotamia).
Ţara făgăduinţei, pentrucă a fost făgăduită
de Dumnezeu lui Abraam, Isaac şi Iacob, pentru
pentru ei şi urmaşii lor.
ţara lui Israel sau fiilor lui Israel, se numea
la început întregul Canaan. După ce însă regatul
s’a despărţit sub Roboam, s ’a numit astfel numai
partea ocupantă de cele zece seminţii care îşi
proclamară rege pe Ieroboam.
Ţara lui Iuda, numită aşa, pedeoparte, pentrucă
Patriarhul Iacob a dat dreptul de întâiu născut
 5

fiului său Iuda şi prin el a binecuvântat toată

seminţia lu i; iar pedealta, pentrucă cei mai mulţi
Ebrei cari s ’au reîntors din captivitatea bajbilonică,
au fost aceia din seminţia lui Iuda. De atunci a
început poporul ebreu să se numească şi popor
Iudeu.
Ţara lui Iehaua (Dumnezeu), pentrucă încă
din timpul lui Moisi şi chiar după introducerea re-
galităţei, Dumnezeu era considerat ca rege al po­
porului ebreu şi prin urmare ca stăpân al ţărei.
Ţara sfântă , se numia pentrucă în ea era
templul. Asemenea şi creştinii au numit-o ţara
sfântă, cu mai mult drept decât Ebreii pentrucş
acolo s’a născut Mântuitorul şi a propagat învă­
ţătura sa, pecetluind noua religiune creştină cu
patimile şi moartea sa.
Palestina. Cu acest nume la început se numia
numai partea locuită de Filistei şi situată la Sud-
vestul Canaanului, pe coasta Mediteranei. In urmă
însă, s ’a numit Palestina toată partea dintre
Marea Mediterană, Muntele Liban şi Iordan.

§• 3.
Munţii Palestinei.
Munţii Palestinei, despre cari se mai vorbeşte
în Istoria Vechiului şi Noului Testament, sunt:
Libanul, la miazănoapte, despărţind Palestina
de Fenicia şi Siria. Ebreii totdeauna l-au numit
Liban, pe când alte popoare, cum de ex. Grecii,
 <5

îi despărţiau în două: partea răsăriteană numită

Anfflibanut, cu vârful cel mai înalt Hennonul
şi partea apuseană sau propriul Liban, Pe muntele
Liban creşteau renumiţi cedri despre cari vorbeşte
cu laude Profetul împărat David.
Acest munte s’a numit Liban (alb), pedeoparte
pentrucă conţine prea suit var, iar pedealta pentrucă
aproape totdeauna este acoperit cu zăpadă.
Din Liban se despart două şiruri de munţi:
Unul dincoace şi altul dincolo de Iordan.

1. Din propriul Liban, în partea despre apusul

Iordanului, se despart următorii munţi cari se
întind spre miazăzi:
Carmilu!, care începe dela Marea Mediterană
şi se întinde spre sud-est. El este însemnat în
istoria Sfântă pentru jertfa pe care a adus-o
aci Profetul Ilie, ca să dovedească înşelăciunea
preoţilor idolului Baal, în timpul regelui Ahab din
Israel şi al soţiei sale, nelegiuita lezebel.
Taborul, situat între Cârmii şi Iordan, Pe acest
munte s’a schimbat Ia faţă Mântuitorul.-In amin­
tire a acestei minuni, s’au construit de către creştini
biserici, pe acest munte.
Dealul sau Muntele fericirilor , spre miază­
noapte de Tabor. El s ’a numit astfel, pentrucă
aci a rostit Mântuitorul „predica de pe munte",
care începe cu cele nouă fericiri.
Gbilboa, mai mulţi munţi spre miazăzi de Tabor.
Aci şi-a răpus viaţa Saul, cel dintâiu rege al Ebreilor.
 7

Ebal şi Garizim, spre sud-vest de Ghilboa,

despăîţiii între ei printr’o vale în care se afla în
vechime oraşul Sichem. După ce Israeliţii au trecut
spre a coprinde partea despre apusul Iordanului,
cele 12 seminţii ale lui Israel au reînoit legătura
cu Dumnezeu, rostind şase seminţii, pe muntele
Garizim, binecuvântarea asupra celor ce vor păstra
legea, iar celelalte şase, pe muntele Ebal, bles­
temul asupra celor ce o vor călca. Aci au înălţat
ei şi un altar spre a aduce jertă lui Dumnezeu.
Efraim sau Israel, spre sud-vest de Garizim.
Muntele Măslinilor, spre răsărit de Ierusalim,
renumit pentru mulţii măslini ce creşteau pe el
din care cauză s’a şi numit astfel El are trei
vârfuri, dintre cari pe cel mijlociu se află biserica
fnălţărei Domnului, pentrucă de aci s’a înălţat
Mântuitorul la ceruri.
Munţii Iuda} în partea de miazăzi a Palestinei
se întind spre răsărit papă la marea Moartă. Pe
timpul lui Moisi se numiau munţii Amoreului.
Carantania, spre nord-est de Ierusalim, unde
se spune că a postit Mântuitorul patruzeci de zile,
înainte de a începe să înveţe pe oameni.

2. Din Antiliban, sau în partea despre răsăritul

Iordanului, se despart:
Munţii Ghileaduluiy cari se întind până spre
Arabia, desfăcându-se în trei părţi:
a) Başan , spre miazănoapte,
b) Propriul Ghileadt partea de mijloc şi
 8

c) Abarim, spre miazăzi, despărţit în două

prin râul Arnon.. In partea de dinsus de Amon,
aceşti munţi au două vârfuri însemnate: Peor ,
de unde vrăjitorul Bileam binecuvântă pe Israeliţi,
în Ioc să’i blesteme cum îi cereau Moabiţii, şi
Nebo, unde a murit Moisi. De aci a privit el
Cannaanul în care nu aveă să intre, pentrucă ,se
Indoise când îi spusese Dumnezeu să ceara
stâncei sâ’i dea apă, iar nu să o lovească cu
toiagul, cum a făcut' el.

§• 4.
Apele Palestinei.
Cele mai însemnate ape ale Palestinei, su n t:
Mări sau Lacuri :
Marea Moartă, numită astfel, pentrucă în apa
ei nu poate să trăiască nici o vietate. Lacul acesta
se mai numeşte şi Marea sărată, din cauza apei
care este foarte sărată, apoi şi Mnrea sau Lacul
asfaltit, pentrucă din fundul ei izvoreşte mult
asfalt (smoală) care iese Ia suprafaţă.
Locurile din prejurul acestei mări sunt aşa de
arse şi uscate, încât pe ele nu poate să crească
nici o plantă.
Precum ne spune Sf. Scriptură, locul unde este
Marea Moartă, a fost un şes frumos pe care erau
cetăţile: Sodoma, Gomora, Adama şi Zeboimulf
cari pentru fărădelegele locuitorilor lor au fost
nimicite de Dumnezeu cu foc şi pucioasă.
 9

Spre miazănoapte do* Marea Moartă, se află

Lacul Ghenizaretului, prin care trece Iordanu
şi care ce mai numeşte în Sf. Scriptură Marea
Galîleii sau Marea Tiberiadei. Pentrucă acest
lac era foarte bogat în peşti, mulţi pescari locuiau
pe lângă el. Aşa, Petru şi Andrei, apoi lacob şi
Ioan fii lui Zevedeau şi alţii, fiind toţi pescari, de aci
au fost chemaţi de Mântuitorul ca să’i fie apostoli.
Spre miazănoapte de lacul Ghenizaretului, tot
în cursul Iordanului, este Lacul Merom, (apa
înălţime!), numit aşa pentrucă se află la un nivel
cu mult mai sus decât alte ape, Pe lângă acest
lac, Israeliţii sub conducerea lui îosua Navi au
învins pe mai mulţi regi ai popoarelor din Canaan.

Râurile:
Cel mai însemnat râu al Palestinei este Iordanul.
El isvoreşte din Antiliban (vârful Hermon) prin
trei guri cari se înpreună şi după ce trece prin
lacurile Merom şi Ghenizaret, devenin din ce în
ce mai mare şi tot lărgindu-se, sa varsă în Marea
Moartă. Acest râu care desparte Palestina de sus
în jos în două părţi, este însemnat atât pentru
Ebrei cât şi pentru creştini. Prin el a trecut Isra-
eliţii cu picioarele neudate în timpul lui îosua
Navi, când au intrat în Canaan; pe lângă Iordan
Ioan Botezătorul predica pocăinţa şi boteza pe
aceia cari voiau să fie vrednici de a primi pe
Mesia. însuşi Mântuitorul a primit a se boteza
în Iordan dela Ioan, şi cu această ocaziune Dum-
 10

nezeu Tatăl pentru prima0oară a adeverit că lisus

Christos este Fiul său, zicând: A cesta este fiul
meu cel iubit întru carele am binevoit
Spre apus de iordan, sunt râuleţele:
Critul, care izvorăşte din munţii Efrâim şi se
varsă în Iordan, spre miazăzi de oraşul lerihon,
Lângă acest râuleţ a petrecut Profetul Ilie în timpul
secetei celei mari din zilele iui Ahab, rege în
Israel
Chidron, (râul Cedrilor}, .izvorăşte de lângă
Ierusalim şi se varsă în Marea Moartă. Peste acest
râuleţ a trecut adesea Mântuitorul mergând să se
roage în grădina Ghestimani.
Chişon, din sus de Muntele Cârmi!, izvoreşfe
de lângă Tabor şi se varsă în marea Mediterană.
Pe marginea acestui râuleţ au fost ucişi preoţii
idolului Baal, în zilele lui Ahab şi ale Profetului Ilie.
în partea de răsărit, sau dincolo de Iordan, cel
mai însemnat este râu l:
Arnon, care desparte munţii Abarim în două.
El izvoreşte din munţii Arabiei şi se varsă în
Marea Moartă. La miazăzi de Arnon se întindea
ţara Moabiţilor,
V - i
Fântâni şi izvoare:
Fântâna sau puţul lui Iacob, în apropierea
oraşului Sichem. Aci a vorbit Mântuitorul cu fe-
meea samarineancă, despre care se istoriseşte în
sf. Evanghelie.
Isoorul sau Lacul Şiloah, numit şi Lacul
 11

Siloamului, spre sud-vest de Ierusalim. Aci a

trimis Mântuitorul, ca să se spele, pe orbul din
naştere căruia i-a dat vederea.
Isvorul sau Scăldătoarea Betezda (casa ha­
rului sau a graţiei), lângă una din porţile Ierusali­
mului numită „Poarta oilor". Aci a vindecat Mântui­
torul pe un slăbănog care era bolnav de 38 de ani.

§ 5.
Deşertările şi*Văile
î . Deşerturile Palestinei cele mai multe erau în
partea despre miazăzi. In partua despre miazănoapte
se vorbeşte numai despre deşertul sau pustiul
Betzaideiy care era spre răsărit de lacul Ghenizaret.
Aci s ’a retras Mântuitorul după ce loan Botezătorul
a fost omorât din porunca lui Irod, şi tot aci în­
văţând mulţimea, a săturat cinci mii de oameni
cu cinci pâini şi doi peşti.
Spre miazăzi erau următoarele deşertări mai
însem nate:
Deşertul Ierihonului, în care se adăposteau
mulţi tâlhari, precum spune Mântuitorul în parabola
Samariteanului milostiv.
Deşertul Iuda, spre apus de Marea Moartă. Pe
aici se crede că învăţa şi boteza loan Botezătorul
Acest deşert copiindea altele mai mici, cari sunt
amintite în Sf. Scriptură ca locuri de scăpare ale
iui David când era urmărit de-Saul care voia să’l
 12

omoare. Astfel ni se citează deşerturile :■Enghedi,

Z if şi Maon.
D eşertul Beerşeba, cel mai despre miazăzi.
Aci a fugit Porfetul Ilie de teama Iezebefei soţia
lui Ahab, după ce au fost ucişi preoţii lui Baal.

2. Dintre văi, cea mai însemnată este Valea

Hinom, spre miazăzi de Ierusalim. Pe timpul unor
regi idoîolatri din regatul Iuda (Ahaz şi Manase),
în această vale se aşezase statua unui idol (Moloh
sau Moleh), căruia i se aduceau ca jertfă copii
mici. Din această cauză valea Hinom care din fire
era foarte frumoasă, ajunsese atât de despreţuiiă
de ludei pe vremea Mântuitorului, încât aci se
arunca gunoiul, căruia i se da foc şi focul nu se
mai stingea, Mântuitorul aseamănă Gheena (Ghe-
Hinorm adică Valea Hinom), cu locul de pedeapsă
din viaţa viitoare, unde focul nu se va stinge.

§ 6.

împărţirea Palestinei
După ce Israeliţii au coprins Canaalul sub losua
Navi, au împărţit partea despre apusul Iordanului
la nouă seminţii şi jumătate, căci două seminţii şi
jumătate (Ruben, Gad şi jumătate din Manase)
luaseră partea despre răsărit de Iordan încă depe
când trăia Moisi, care o cuprinsese. Prin urmare,
tot pământul a fost înpărţit între cele 12 seminţii
 \

13

ale lui Istrael, aşa numărate şi numite după nu­

mărul şi numele celor 12 fii ai lui lacob.
Numai seminţia lui Levi nu a luat pământ ca
şi celelalte, pentrucă ei i s’a încredinţat preoţia
şi astfel a fost răspândită în 48 de cetăţi ale
Palestinei. Asemenea şi semiţia lui Iosif nu a luat
parte la împărţirea pământului, ci în lecui ei, partea
cuvenită s’a dat urmaşilor celor doi fii ai s ă i:
Manase şi Efraim, pe cari lacob îi adoptase. Prin
urmare, în locul seminţiilor Levi şi Iosif, s’au nu­
mărat aceste două (Manase şi Efraim), care îm­
preună ce celelalte zece, au format cele 12 se­
minţii ale lui Israel.
Despărţindu-se regatul pe timpul regelui Roboam,
acestuia ’i rămaseră credincioase numai seminţiile
înda şi Beneamin, cari formară regatul Iuda cu
Capitala în Ierusalim, iar celelalte zece îşi aleseră
rege pe Ieroboam şi formară regatul Israel cu
Capitala Sichem şi apoi Samaria.
Mai târziu apunând amândouă regatele şi Ebreii
fiind duşi în captivitate (robie), după ce se reîn-
toarseră în ţară, înpărţirea cea veche a Palestinei
nu se mai putu restabili.
Pe vremea Mântuitorului, ţara. despre apusul
Iordanului (vechiul Canaan) era împărţită în trei
părţi:
1. Iudeea, care era spre miazăzi, situată între
Marea Mediterană. Arabia, Marea Moartă, Iordan
şi Samaria, coprinzând şi o parte din Idumea. Pe
ţărmul Mediteranei se întindea până lângă Cârmii.
 14

2. Samaria, se află în partea de mijloc a ţărei,

între ludea, Iordan şi Galilea.
3. Galilea sau partea despre miazănoapte, se
afla între Samaria,Marea Mediterană, Ferdela, Siria
(de cari o despărţea Libanul) şi Iordan. Ea era
împărţită în Galilea nordică şi cea sudică. Partea
nordică se numla şi Galilea limbilor sau a nea­
murilor (păgânilor), pentmcă pe lângă Iudei, era
locuită şi de streini mulţi, precum: Fenicieni, Si­
rieni, şi Arabi. Din această cauză, Iudeii care lo­
cuiau aci Ia un loc cu păgânii, erau despreţuiţi de
popor şi mai ales de Farisei cari susţineau că
stând ei cu păgânii la un loc, sunt necuraţi Pentru
aceasta când Apostolul Filip, mai înainte de a fi
apostol, a spus lui Natanail că a aflat pe lisus din
Nazaretul Galileii, acesta a întrebat: „ Din Nazaret
poate f i ceoa bun“ Nazaretul e în Galilea nordică.
Partea despre răsărit de Iordan unde se aşezase
seminţiile Ruben, Gad şi jumătate din Manase, se
numia Perea şi se împărţea] în mai multe ţinuturi.

§ 7. .
!„
Oraşele Palestinei

Capitala ţârei. —• Capitala ţărei a fost Ierusa­

limul, oraş atât de însemnat pentru Iudei, dar mai
ales pentru creştini, pentrucă aci au avut loc pati­
mile, moartea şi învierea Mântuitorului.
David a avut reşedinţa la început în Hebron,
 15

oraş mai spre miazăzi, iar după ce a fost recuno­

scut ca rege de toate seminţiile lui Israel, o stră­
mută Ia Ierusalim, coprinzând şi cetatea Iebus sau
Sion, care era partea cea mai întăriră a Ierusali­
mului şi care era stăpânită înainte de Iebusiţi.
Se crede că Sionulafost partea aceia care pe
vremea lui Abraam se numia Salem , al cărui rege
Melhisedek, numit în Sf Scriptură şi preot al
celui Prea-Inalt, întâmpinând pe Abraam când se
reîntorcea dela lupta pe care o avusese cu regii
din Canaan şî-i învinsese Ta binecuvântat, iar
Abraam i-a dat zeciuiaîă din toate ale sale.
Ierusalimul este situat pe un loc unde se îm­
preună munţii Iuda şi Efraim, formând un platou
aplecat spre sud-est şi înconjurat de trei văi.
Pe locul unde fusese cetatea Iebus sau Sion,
îşi zidi David palatul său, din care cauză partea
aceasta s’a şi numit Cetatea lui David, unde a
şi adus el mai în urmă şi Chivotul legei. Tot pe
acest Ioc a zidii şi regeie Solomon, fiul lui David,
măreţul templu care a fost distrus de către Nabu-
codonosor, regele Babilonului, în zilele lui Ţedechia,
cel din urmă rege al regatului Iuda.
După ce se despărţi poporul Ebreu, în timpul
lui Roboam urmaşul lui Solomon, formând două
regate, Ierusalimul rămase Capitală numai a re­
gatului Iuda şi începu să se mărească tot mai
mult.
După reîntoarcerea din captivitatea babilonică,
se reconstrui din nou templul (al lui Zerubabeî),
 16

precum şi zidurile Ierusalimului, (sub conducerea

lui Neemia), iar în locul unde fusese palatul lui
David, se ridică mai târziu cetatea Acra care a
fost dărâmată de către Sfmon Maccabeul.
Spre nordvest de Ierusalim la marginea cetăţei,
se află un loc mai ridicat sau deal (un munte),
numit Gafgoîa sau locul căpăţânilor, unde a fost
răstignit Mântuitorul. In apropiere de Golgota
trebue să fi fost şi ţarina olarului sau ţarina
sângelui pe care au cumpărat’o Iudeii pentru în­
mormântarea streinilor, cu banii pe care Iuda
vânzătorul deşi îi primise ca preţ al Mântuitorului
vândut de el, însă căindu-se de fapta sa i-a
înapoiat, spunând că a vândut sânge nevinovat.
In anul 70 după Christos, rescu!ându-se Iudeii
contra Romanilor sub a căror stăpânire se aflau,
armatele romane sub conducerea împăratului Tit
coprinseră Ierusalimul şi-l dărâmară până în temelie,
împlinindu-se astfel cuvintele Mântuitorului care
stând odată pe Muntele Măslinilor şi privind spre
Ierusalim, lăcrămând, a spus Apostolilor: „ Vedeţi
acestea toate? Amin grâesc vouă: J\u va ră­
mâne aici piatră pe piatră care să nu se ri­
sipea scău ').
In anul (26 după Christos, Impărkui Adrian a
pus să se ridice din nou Ierusalimul şi-l numi în
urmă Aelia (Elia) Capitolina până în veacul ai
IV când împăratul Constantin cel Mare l’a numit
iarăşi Ierusalim.
1) Matei XXIV,. 2.
 17

Pe locul unde era odată templul lui Solomon,

se află astăzi o moschee mohamedană; iar pe locul
unde a fost răstignit şi înmormântat Mântuitorul,
s’au zidit biserici creştine. Cea mai însemnată din­
tre acestea este biserica Sfântului Mormânt, zidită
de către împăratul Constantin cel Mare — cel din-
tâiu împărat creştin — şi de mama sa împărăteasa
Elena, pe cari biserica creştină i-a numit până
astăzi „întocmai cu Âposto/ii“.

§ 8

Celelalte oraşe şi locuri însemnate ale

Palestinei

1. In Iudeea.

Betfaghe, între Ierusalim şi muntele Măslinilor,

De aci au adus Apostolii asinul pe care încăle-
când Mântuitorul, a intrat în Ierusalim în Dnmi-
neca Florilor.
Betania (casa ficelor sau a smochinelor), în
apropiere de Betfage. Aci se retrăgea Mântuitorul
adeseori înainte de patimi şi tot aci a înviat pe
Lazăr cel mort de patru zile.
Betleem (casa pâinei), numit şi Efrata sau
Casa Efrâtului, spre miazăzi de Ierusalim, Aci
a fost leagănul familiei lui David, unde s ’a născut
şi el şi a fost uns ca rege de Profetul Samuel,
din care cauză s’a şi numit Cetatea lui David,
2
 18

Mai renumit a fost însă Betleemul pentru creştini,

pentrucă aci s’a născut mai în urmă şi Mântui­
torul lisus Christos. Pe locul acesta s’a zidit prima
biserică creştină.
Tlpbron, spre miazăzi de Betleem^Aci s'a aşezat
Abraam după ce s’a despărţit de nepotul său Lot,
cumpărând şi un loc care a servit pentru înmor­
mântarea soţiei sale Sara, apoi a lui Isaac şi Re-
beca, precum şi a lui lacob şi Lia soţia sa.
In Hebron a fost prima reşedinţă a fui David
şi de aci a fost strămutată la Ierusalim.
B eerşeba (fântâna sau puţul jurământului), era
oraşul cel mai despre miazăzi, în opunere cu Dan
(Laiş) ce! mai dinspre miazănoapte.
Iuta, numită altădată Iuda, spre miazăzi de
Hebron. Aci s’a născut loan Botezătorul
Ghibea, spre nord-vest de Hebron. Aci s’a născut
şi şi-a avut reşedinţa Sau!, primul rege al Ebreiior.
Modin, spre nord-vest de Ghibea. Aci a stai
mai mult timp Preotul Matatia şi fiii săi .numiţi'
Maccabei.
Ghfbeon, spre nord-vest de Ierusalim- Aci a
învins îosua Navi pe mai mulţi regi din Canaan
şi tot aci s’a păstrat Chivotul legii în anii cei din
urmă ai domniei lui David, apoi în timpul lui
Solomon, până ce s’a construit templul
Rama , (Ramat sau şi Ramată) spre răsărit de
Ghibeon, unde s’a născut Profetul Samuel Aci a în­
fiinţat el şi o şcoală de profeţi care avea de scop să
înveţe esplicarea lege! şi tot aci a uns ca rege pe Sau!.
 EvangheHştii numesc oraşul acesta Arimatea,
de unde ’şi trăgea origina losif Arimateanul care;
era membru al sinedriuhii iudaic şi care împreună
cu Nicodim, a înmormântat pe Mântuitorul.
A natof, situat între Rama şi Ierusalim. Aci s ’a
născut Profetul Ieremia.
Nob, spre apus de Ghibeon. Aci a stat câtva
timp David pe când fugea de frica lui Saul care
voia să’l omoare,
B m aus, spre sud-vest de Nob. Pe calea către
acest oraş, s’a arătat Mântuitorul după înviere la
doi discipoli ai săi.
îerihon, în apropierea Iordanului, spre nord-est
de Ierusalim. Aceasta este prima cetate pe care
au ocupat-o Israelifii după ce au intrat în Canaan
sub conducerea lui losua NavL
Ghilga/, spre sud-et de îerihon, este primul
loc unde s’au odihnit Israeliţii după ce au trecut
Iordanul, zidind aci un altar din 12 pietre şi
aducând în urmă jertfă lui Dumnezeu. Tot aci a
stat mai mult timp şi Cortul sfânt (Tabernacolul),
Israeliţii având să se lupte contra popoarelor din
Canaan.
Cesareea numită a Palestinei, lângă Marea
Mediterană. Aci a fost botezat de către Apostolul
Petru sutaşu! roman Corneliu cu toţi ai casei sale.
Jaf o sau lopi, numită astăzi Iafa, port la Ma­
rea Mediterană.
Lod, numit mai târziu şi Uda, spre sud-esî de
Iafa. Aci a vindecat Apostolul Petru pe ologul Enea.
 20

§ 9

2. In Samaria.

Samaria, spre apus de Muntele Ebal, a fost

cea din urmă Capitală a regatului Israel.
Sichem, situat între Ebal şi Garizim, exista
încă de pe timpul lui Iacob. Acest oraş a fost
prima Capitală a regatului Israel, după desbinare.
După moartea Iui Solomon, tot aci se adunară
mai marii poporului Israel ca să ceară urmaşului
său Roboarn să mai micşoreze birurile puse de
tatăl său şi acesta neascultând cererea lor, zece
seminţii se lepădară de el şi proclamară rege pe
Ieroboam care mţemeie regatul Israel luându-şi
reşedinţa în acest oraş,
Cei din regatul Iuda, numiră mai târziu cetatea
aceasta Sihar, iar Romanii când stăpâneau Pa­
lestina o numiră Ftaoia-heapolfs, în onoarea iui
Fîaviu Vespasian.
Mai spre miazăzi de Sichem, se află fântâna
sau puful lui Iacob, lângă care au fost aduse şi
înmormântate oasele lui Iosif, şi tot aci a vorbit
Mântuitorul cu femeia samarineancă.
Ş ilo , spre miazăzi de Garizim.
Betel, (casa lui Dumnezeu) era cetatea cea mai
despre miazăzi a regatului Israel. Aci şi în Dan
(Laiş) pusese Ieroboam chipul unei junice de aur
căreia să i se închine Israeliţii. Pe timpul lui
Iacob, locul acesta se numia Luz şi adormind
»■ el
 21

aci pe când mergea spre Mesopotamia, în urma

visului ce l’a avut, l’a numit Betel.

§ io

3. In Galileea
D an, numit în vechime Laiş. Aceasta era ce­
tatea cea mai dinspre miazănoapte a Palestinei,
vestită pentru idololataria locuitorilor ei, cu mult
timp înainte de a aşeza aci Ieroboam, ca şi în
Betel, chipul junicei de aur.
Capernaum, (satul frumos) situat lângă lacul
Ghenizaretului, Pentrucă Mântuitorul venea şi ră­
mânea adeseori mai mult timp aci, oraşul acesta
s’a numit şi cetatea lui Iisus. In Capernaum Mân­
tuitorul a săvârşit mai multe minuni. Aşa de ex.
a vindecat pe servul unui sutaş, pe soacra Apos­
tolului Petru, pe un slăbănog şi pe servul unui
dregător regesc, dintre cari, pe acesta din urmă
şi pe servul sutaşnlui, i-a vindecat fiind departe
de ei şi numai cu cuvântul.
Betsaida, nutmită a Galileii pe coasta apuseană
a Ghenizaretului. Aci era locul naşterei Apostolilor
Petru şi Andrei cari se şi numiau Galileeni.
Magdala, pe coasta apuseană a Ghenizaretului.
Aci a petrecut mai mult timp Maria Magdaiina,
din care cauză s ’a şi numit aşa. Aci a venit şi
Mântuitorul după ce a săturat o mulţime de oa­
meni cu şeapte pâini şi câţiva peşti.
 22

Cana, în partea despre apus a Ghenizaretului.

Aci Mântuitorul a săvârşit prima minune prefă-
când îa o nuntă apa In vin.
Nazaref, spre miazăzi de Cana. Aci şi-a petrecnt
Mântuitorul timpul tinereţei, până a primit botezul,
din care cauză s’a şi numit fisus Nazarfieanul
sau şi GaWeeanul Nazaretul find In Gaiileea.
Hain, spre miazăzi de Nazaret. Aci Mântuitorul
a înviat pe fiul unei văduve.
Şunem , spre miazăzi de Nain.
Betşean, (casa repaosului), spre sud-est de
Şunem. Pe zidurile acestui oraş au spânzurat
Filistenii corpurile lui Saul şi ale fiilor săi, după
ce au învins pe IsraeHţî.

§ 11
4 In Perea
Paneas sau Casarea iui Fiiip, pe coasta nord-
estică a lacului Merom, numită aşa, spre deose­
bire de Cesareee Palestinei.
Befsaida, pe coasta nord-estieă a Genizaretului.
Aci s'a retras 'Mântuitorul după ce a fost ucis
loan Botezătorul, mergând în pustie unde a săturat
mulţimea cu cinci pâini şi doi peşti.
Cadara, spre sud-est. împrejurul ei erau o mul­
ţime de peşteri cari In vechime se foloseau pentru
înmormântări. Din această cauză se şi zice în Evan­
ghelie că Mântuitorul aflându-se odată pe lângă
 23

Gadara „la întâmpinat un om din mormăituri,

având duh necurat“ *), aceeace însemnează ea
bolnavul acesta (demonizat sau stăpânit de spirite
rele), înainte de a’l vindeca Mântuitorul, locuia
într’una din aceste peşteri.
labeş'Ghdead, spre miazăzi de Gadara. Locuitorii
acestui oraş au luat corpurile lui Saul şi ale fiilor
săi de pe zidurile Betşeanuîui şi le-au înmormântat
Betabara (casa trecerei sau a vadului, sau şi
locul de dincolo), era pe malul Iordanului, !n dreptul
lerihomului. Pe aci boteza loan Botezătorul.
/ r..

§ Î2,

Clima Palestinei
în general vorbind, clima Palestinei este tem­
perată, de şi nu în toate părţile ţârei aceiaşi. Aşa,
pe când vara este răcoare pe ţărmurile mărei, în
valea Iordanului domneşte o căldură foarte mare.
Şi cu toate acestea pe cât sunt de călduroase zilele
pe atât sunt de friguroase nopţile. Pentru aceasta
se zice şi în Evanghelie, că pe vremea când era
judecat Mântuitorul, deşi era timpul călduros, seara
însă „stau. slugile şi slujitorii cari fa c ”seră foc
că era frig şi sc încălzeau ; şi era cu ei Petru
stând şi ;ncălzindu-seli 2).
Iarna este mai înteţită deia jumătatea lui De-

0 Marcu V, 2, etc.
2) loan XVIII, 18,
 24

cembre şi până la jumătatea lui Februarie; în

vremea aceasta însă, deşi ninge, zăpada se topeşte
curând neavând putere, rămânând numai pe munţi.
Dela jumătatea lui Februarie până în a lui
Aprilie căldura revine şi în urmă încep ploile, cari
sunt aşteptate cu mare bucurie, pentrucă ajută
semănăturilor. Asemenea sunt şi ploile de toamnă,
cari încep de obiceiu în Septembre.
Dintre vânturile cari băteau în Palestina, cel
mai de temut era acela numit de Arabi Samum
(de Ebrei Zilafah, adică vântul de foc,), care bătea
prin ţările' dinprejurul Palestinei. De şi bătea numai
câteva minute, era însă atât de veninos, în cât
omora numai de cât pe acela ce’l respira. Cor­
purile celor morţi se înegreau şi dacă cineva voia
să ridice pe cel mort, care părea că doarme,
membrele corpului se desfăceau, Pentru ca cineva
să scape, trebuia să se aşeze cu faţa la pământ
şi cu picioarele în partea de unde venea vântul
oprindu-şi respirarea.

§ 13.
Productele Palestinei
înainte de a fi cuprinsă de Israeliţi, Palestina
era numită ţara -în care curge lapte şi miere.
aceeace dovedeşte cât a fost ea de bogată în
producte, deşi nu se poate zice şi astăzi că nu
produce îndeajuns.
 25

In special, agricultura a fost una dintre ocupa-

ţiunile de căpetenie ale Ebreilor. Pentru a avea
apa trebuincioasă pe timpuri de secetă, au făcut şi
canaluri, ba încă şi ziduri de apărare spre munţi,
spre a nu se\ surpa peste ţarini. Dintre cereale,
Palestina produce, grâu, orz, meiu, etc., apoi cânepă
bumbac, in, etc., mazăre, linte, bob şi altele. Afară
de arbori fructiferi cari se găsesc şi ia noi în
ţară, în Palestina se aflau. încă migdali, lămâi,
smochini şi mai ales măslini cari produceau unt­
delemn foarte bun,
Viile Palestinei erau foarte renumite, mai ales
acelea care se aflau prin deşerturile cele despre Marea
Moartă. Strugurii aveau o mărime şi o greutate
cum nu se vede pe la noi. Aşa, se spune în SE
Scriptură că spionii cari fuseseră trimişi de Ebrei în
Canaan, au adus un strugure pe care îl purtau doi
oameni pe o pârghie, nu pentrucă n’ar fi putut
să’l aducă unul singur ci pentru ca >să’î aducă
întreg să’l vadă Ebreii. Vinul cel mai renumit era
acela pe care’l producea strugurii cei roşii.
Dintre animale se aflau şi domestice şi sălbatice.
Dintre animalele domestice se creşteau mai ales va­
cile, oile, şi caprele, pentrucă ele se întrebuinţau
şi la jertfe, şi apoi aveau folos mare depe urma
lor, căci ele dau lapte, lână şi carnea pentru mân­
care. Ebreii mai întrebuinţau asinii şii catârii; caii
de şi au fost cunoscuţi de ei când au intrat în
Canaan, nu i-au întrebuinţat însă, decât dela
David încoace.
 26

între productele Palestinei era şi peştele cei

M'dît care se pescuia mai ales la Ghenizaret

§ 14.
locuitorii Palestinei şi felul lor de trai.
Popoarele cari locuiau Canaanul când a fost
coprins de Israeliţi, toate la un loc, se numiau
popoare ccnaanifice după numele lui Canaan, fiul
cel mai mic a lui Cham (fiul iui Noe) Ei au
venit despre răsărit şi au alungat de aci alte po­
poare mai vechi, rămânând stăpâni pe ţară până
m venit Israeliţii şi au coprins-o, sub losua Navi.
Canaaniţii, ce. şi Fenicienii cu care se înveci­
nau, ajunseseră la un grad însemnat în cultură,
căci Moisi le spune că intrând în Canaan vor afla
cetăţi mari i întărite, case pline de toate bună­
tăţile şi altele *).
Până când s’au aşezat în Canaan, Ebreii ca şi
toate popoarele din timpul lor, duceau o viaţă no­
madă, strămufându-se din loc în loc. Aşa au dus
viaţa Abraam părintele poporului ebreu, Isaac îa-
tob şi fiii lui, asemenea şi urmaşii lor, chiar după
ce s’au aşezat în Canaan. Către viaţa aceasta au
fost atraşi şi de traiul mai uşor pe care îl duceau
şi de nevoe, trebuind să meargă cu turmele unde
g ă s a u păşune îndestulătoare.

‘) V Moisi vi, io,, 11.

 27

La Ebrei, viaţa păstorească încă din vechime

se bucura de o mare cinste. Astfel se explică fap­
tul că dintre păstori, unii au devenit mai în urmă
regi şi alţii profeţi. Cât era de onorată viaţa păs­
torească, se vede şi de acolo, că de muiteori în
Sf. Scriptură, regii, principii şi în general conducătorii
poporului ebreu, se numesc păstori; chiar Dumne­
zeu este numit păstor al poporului Israel. Profeţii
numesc tot astfel şi pe Mesia, din care cauza şi
zice Evanghelia că Mântuitorului i s’a făcut milă
de poporul care-1 urma şi a început sâ-1 înveţe,
pentrucă era ca oile fără păstor1), însuşi Mântui­
torul zice; Eu sunt păstorul cel buna 2).
Intre mijloacele de traiu ale sraeliţilor, erau şi
creşterea vitelor, cultura viei care i se atribue
pentru prima oară iui Noe,^ apoi cultura albinelor
şi vânatuL
Din timpurile cele mai vechi şi până când Isra-
eliţii au început sâ’şi construiască case, locuinţele
lor au fost: vizuinele, crăpăturile stâncilor, apoi
colibele (făcute din frunzele arborilor), bordeele,
corturile şi în cele din urmă au ajuns şi ia case
mai comode cu foişoare.*)

*) Marcu VI, 34.

-) îoan X, 11,
 \

I M SFflKTiinVECHIULUITESTAMENT
§. 15. ..
' I

Creaţiunea lumei.

Istoria poporului ebreu pană la Mântuitorul Iisus

Christos, se coprinde în Sf. Scriptură care se
numeşte a Vechiului Testament, spre deosebire
de aceea a Noului Testament, care copriude istoria
vieţei şi a activităţei Mântuitorului.
Moisi, cel mai mare legiuitor al Ebreilor, lu­
minat de Dumnezeu, a început să scrie Sf. Scrip­
tură, arătând că Dumnezeu a făcut din nimic tot
ce se vede şi ce nu se vede. In prima sa carte,
care se numepte „ Facere “ pentrucă începe cu
facerea lumii, ne spune că Dumnezeu a făcut lumea,
în următorul chip:
„La început a făcut Dumnezeu cerul şi pă­
mântul ; întuneric era asupra adâncului şi duhul
(spiritul lui Dumnezeu) se purta pe deasudra apelor.
Dumnezeu a crdat lumea în şase zile:
In ziua întâiu a zis Dumnezeu, „să fie luminău
 39

şi lumină s ’a făcut. Şi a despărţit Dumnezeu lu­

mina de întuneric şi a numit lumina ziuă, iar în­
tunericul noapte. Aşa a fost seară şi dimineaţă
ziua întâiu.
iu ziua a doua a zis să se facă tărie între
ape, şi despărţindu-se apele, s’a arătat tăria care
s’a numit cer.
In ziua a treia a zis sâ se adune apele de sub
cer şi sâ se arate uscatul şi s’a făcut precum
a zis, uscatul a fosţ numit pământ, iar-adunările
apelor izvoare, râuri şi mări sau oceane. De
aci înainte a început pământul să producă tot
felul de pomi şi de verdeţuri.
In ziua a patra a zis Dumnezeu sâ se facă
(fie) luminători cereşti ca sâ despartă ziua de
noapte şi ca să fie semne spre deosebirea timpului.
Şi atunci s’au ivit soarelet luna şi stelele.
In ziua a cin cea a zis să se fa că toate vie­
ţuitoarele din apă şi păsările cerului, pe cari
le-a binecuvântat să crească şi să îmulţeascâ.
In ziua a şasea a făcut Dumnezeu toate ani­
malele cari trăesc pe pământ

§- 16.

Creafiunea omului.

Dupăce Dumnezeu a făcut toate numai cu cu­

vântul, sau, precum zice Sf. Scriptură „a zis şi s’a
făcut"' tot în ziua a şasea, văzând că toate sunt
 31

bane, a zis: „Să facem om după chipul nostru şi

după asemănarea noastră, care să stăpânească
pământul şi toate cele ce sunt pe d â n s u l Ş i luând
ţăîână din pământ, a plăsmuit pe om, căruia i-a
dat suf et ca să simtă, să înţeleagă şi să voiască
liber. (In aceasta stă chipul şi asemănarea lui Dum­
nezeu în om).-Si văzând Dumnezeu că nu este bine
să fie omul singur pe pământ, a dat celui dintâiu
*>m pe care Ta numit Adam (om), un somn adânc
şi dormind el, a luat una din coastele lui şi a
făcut pe femeie, pe care văzându-o Adam după ce
s’a deşteptat, a numlt-o Eva (adică viaţă sau
maica celor vii). în urmă Dumnezeu i-a binecu­
vântat, şi le-a zis: „ C reşteţi şi vă înmulţiţi,
umpleţi pământul şi’I siăpâniţi cu toate cele ce
sunt pe dânsul11. (Aci este temelia căsătoriei, pe
care creştinismul a înălţat-o la rangul de taină
sau mister).

S fin f rea zilei a şaptea. După ce a făcut

Dumnezeu, toate, s ’a odihnit în ziua a şaptea
nemai făcând nimic, dându ne prin aceasta exemplu
ca, şase zile să lucrăm, iar în ziua a şapte să ne
opîim dela orice lucru (mai ales dela rău). In această
zi să mergem la biserică spre a asculta serviciul
divin, lăudând pe Dumnezeu şi mulţumind-ui pentru
tode câte ne-a dat şi ne dă. (In ziua a şaptea a
lege! vechi sau ziua Sâmbetei s ’a odihnit Dum­
nezeu ; în Noul Testament noi avem ca zi de săr­
bătoare Duminica, ziua în care a înviat Mântuitorul).
 32

Paradisul. — După ce Dumnezeu, a binecuvântat

pe Adam şi Eva, i-a aşezat în paradis sau Eden,
o grădină frumoasă din care izvora un râu ce se
desfăcea în patru: Pison, Ghihon, Tigru şi Eufrat.
In această grădină se aflau o mulţime de pomi
roditori între cari şi pomul cunoştinţei binelui
şi răului. Din toţi pomii Paradisului li s’a dat voe
să mănânce numai din pomul cunoştinţei binelui
şi răului li s’a spus să nu mănânce pentrucă
altfel, călcând porunca, în ziua în care vor mânca,
vor muri".

In privinţa creaţiunei sunt de observat următoarele:

1. Biserica creştină socoteşte 5508 ani dela crea-
ţiunea omului până la Mântuitorul, iar nu dela
creaţiune în general. Pământul, ne spune Biblia, a
fost făcut de Dumnezeu ,,/a începui“ adică atunci
când nu era nimic; şi atunci chiar, pământul nu
era ca astăzi, ci amestecat cu apa de care s’a
despărţit abia în ziua a treia a creaţiunei. Prin
urmare cuvintele „la început" pot să fie şi sute
de mii şi milioane de ani, aci fiind vorba de urzirea
pământului, iar nu despre despărţirea lui de ape.

2. Se spune că „Ia început a făcut Dumnezeu şi

cerul, sub care se înţelege aci că, mai ’nainte de
a fi tot ceeace se vede, a creat Dumnezeu şi ceeace
nu se vede, adică pe îngeri. Despre aceasta ne
încredinţează Sf. Scriptură care spune că în ziua a
patra când s’a făcut soarele, luna şi stelele, îngerii
 33

au lăudat cu glas mare pe Dumnezeu !), Prin

urmare creatiunea pământului şi a îngerilor a avut
îoc cu mult mai 'nainîe decât cele ce ni se spune
că a făcut Dumnezeu în cele şase zile,
3* Dacă se zice în Sf. Scriptură „g f o s t seara
şi a f o s t dimineaţă in ziua tntâiaa pricina este
că Ebreii şi atunci ca şi astăzi, socotesc ziua de v
astăseară până mâine seară, Obiceiul acesta a
rămas şi în biserica noastră, care începe astăzi
(la Vecernie sau Serare) serviciul Sfântului de
mâine.

4. Ce sim t cele şase zVe ale creaflunei?

Suni zile obişnuite, pentru că Bîiblia ne spune că
Dumnezeu numai „a zis şl s’a fă c u t“; Dumnezeu
nu a avut trebuinţă de timp îndelungat. Afară de
acesta Moisi, ne spune că „a fost seară şi a
fost dimineaţă*.

5. In urma potopului care a avut loc în vremea

ui Noe, nu se mai poate preciza locul unde a
fost Paradisul sau raiul pământesc, pentrucă râurile
Pison şi Ghihon numai există După cele ce ne
>pune Moisi, ei trebuie să fi fost pe un frumos
>iatou între munţii Himalaia şi Ararat,

>) Iov. XXXVIII, 7.

 34

§ 17.
Greşaia primilor oameni.
Cu toate că Dumnezeu poruncise iui Adam şi
Evei să nu mănânce din pomul cunoştinţei binelui
şi răului, însă fiind înşelaţi de deavol (spiritul ce|
râu), nesocotiră porunca primită şi astfel căzură
în păcat Diavolul pizmuind fericirea lor, luă chip
de şarpe şi apropiindu-se de Eva o întrebă, pen~
truce nu mănâncă din toţi pomii raiului? Eva îi
răspunse că pot mânca din toţi pomii, afară de
acel al cunoştinţei binelui şi răului, pentrucă
Dumnezeu Ie-a spus că dacă vor mânca, vor
muri. Atunci şarpele a zis ei: „Nu neţi muri;
D um nexeu ştie că în ziua in care veţi mânca
veţi f i asemenea lui cunoscând binele şi râul„.
Eva fiind amăgită de vorbele lui, a luat din pomul
oprit şi mâncând a dat şi lui Adam. Abia mâncară
însă şi îndată se văzură goi (desbrăcaţi) pe când
înainte de călcarea poruncei, în nevinovăţia lor,
nici nu'şi dau seama de goliciunea lor.
Acesta este primul păcat în omenire numit
păcat original sau strămoşesc, pentrucă a fost
săvârşit de către cei dintâi oameni din care se
trage tot neamul omenesc.
Dumnezeu după cum spusese, a pedepsit pe
omul neascultător. Omul creat la început nemuritor,
 35

l devenit muritor; suferinţele şi durerile ea urmare

ile boaleîor, sunt urmările păcatului iui Adam ş
iî Evei ca părinţi af neamului omenesc. Acest
)ăcat trece din neam în neam, moştenindu-se din
ată în fiu.
Observare. Precum multe din calităţile sufle -
eşti ca simţirea deşteptăciunea şi voinţa, se
ransmit din tată în fiu, ca şi boalele, cum sunt cele
:reditare ca oftica şi altele, tot aşa şi păcatul
strămoşesc se moşteneşte, fără ca să fie vinovaţi
:opiii de greşaiele părinţilor.

§ 18.

F ă g ă d u in ţa u n u i M â n tu ito r

După călcarea poruncei, Adam şi Eva de team^

'au ascuns printre pomii raiului. Îndată însă
uziră că Dumnezeu îi cheamă şi’i întreabă nu
umva au mâncat din pomul oprit? Adam răspunse
ă femeia pe care i-a dat-o i’a făcut şi pe el să
lănânce. întrebând Dumnzeu şi pe Eva pentrece
făcut aceasta, ea răspunse că şarpele a amăgit-o.
Atunci a zis Dumnezeu şarpelui: „Pentrucă ai
fcut aceasta , blestem at sâ f i i între toate do*
itoacete ş t fia rele pământului; pe piept ş i pe
 36

pântece te vei târî ş i pământ vei mânca în

toate zilele viefei tale.
Vrăşmăşie voim pune între tine şi între
femele, între sămânţa fa şl între sămânţa
ei; Acela va păzi capul tău şi tu vei păzi
călcâiul Iui,, *). In aceste din urmă cuvinte se
cuprinde făgăduinţa lui Dumnezeu că sămânţa
adică urmaşul femeii, care a fost Fiu! lui
Dumnezeu, ceî născut din Fecioara Maria, va
zdrobi capul şarpelui, adică va nirn'ci păcatul,
mântuind pe omul cel căzut împrejurul acestei
făgăduinţe se învârteşte toată Istoria sfântă a
Vechiului Testament, care are de scop să ne
cotiQk,că Pas cu Pas împlinirea ei, adică la
Mântuitorii ^sus Christos. '
Femeii i-a Dumnezeu: înmulţind ooiu
înmulţi necazurile fa!e & suspinul tău; în dureri
vei naşte fii şi cătm oPrbatul tâu oaf l‘ sto a r­
cerea ta şi el te va 3tăpuni» 0
Lui Adam i-a zis: „Pentrvcâ ai ascultat
I fe m e ii taie şi a i m âncat dm pom ul din
9Care p-am poruncit ţie singur să nu m ănânci,
blestem at să fie păm ântul întru lucrurile tale,
fntru necazuri vei mânca dintrânsul în toate
zilele viefei tale. Spini şi păîămidă va răsări
fie şi vei mânca iarba pământului: întru sud­
oarea feţei tale vei mânca pâinea ta, până 12

1) I MoisS, 111» 14. 15.

2) I M<M 111, 16.
 37

ie vei înioarte în păm ânt din care eşti hiat,

eâei pământ eşti şi în păm ânt te vei întoarce(\) .
Apoi i-a scos Dumnezeu din Paradis şi a pu
heruvimi (îngeri) să păzească intrarea, ca nu cumv
ei să mănânce din pomul vieţei care era tot acolo
şi mâncând să nu mai moară.

Observare, Aceasta a fost pedeapsa neaseuitărei

celor dintâi oameni Dumnezeu însă în mila lui
cea mare, ştiind mai dinainte de a crea pe om,
că acesta va păcătui, a hotărît din veci mântuirea
lui şi a urmaşilor lui şl această mântuire avea
să o săvârşească însuşi Fiul său, Domnul nostru
listss Christos, Mântuitorul lumii. Aceasta o spune
biserică foarte frumos în cântarea: „ Taina cea
din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin
fine Născătoare de D um nezeu s ’a arătat celor
de pe păm ânt11; etc. Şi mântuirea i-a fost hotărîtă
căci Dumnezeu a ştiut mai dnainte de a'! face,
că omul va fi înşelat de diavol.

§ 19.

Omenirea pânâ la potop.

Intre fii lui Adam şi ai Evei, cei dintâi au

fost Cain şi AbeL Amândoi au adus jertfă lui1
1) I Motel. III, 17, 18, 19.
 38

Dumnezeu: Cain, care era lucrător de pământ, din

roadele cele mai de rând ale pământului, iar Abel,
care era păstor, din cei dintâi născuţi ai turmelor
sale. Dumnezeu cunoscând inima cea bună a lui
Abel, primi cu mulţumire jertfa lui; nu tot aşa
şi pe a lui Cain. Din această cauză, Cain, deşi
Dumnezeu îi poruncise să nu facă nici un rău
fratelui său, atrase pe Abel la cârnp şi?l ucise. De
aici se vede cum prin păcatul strămoşesc firea
omului s’a făcut rea chiar dela început.
Intrebându-l Dumnezeu unde este fratele său
el răspunse că nu ştie. Atunci Dumnezeu îl ble­
stemă ca pământul să nu-i mai dea roade şi să
umble rătăcind şi nimeni să nu-! omoare.
Dintre urmaşii săi, Enoh zidi o cetate căreia
i-a dat numele său, Lameh înrtroduse poligamaia
(îundu-şi mai multe femei), lubaî inventă unile
instrumente de muzică (în forma chitarei şi a
cimpoiului).
In locul lui Abel Dumnezeu a dat lui Adam şi
Evei alt fiu, care s’a numit Set. Acesta a fost
drept şi temător de Dumnezeu ca şi Abel, aseme­
nea şi urmaşii lui, cari din această cauză au fost
numiţi fiii lui Dumnezeu , iar urmaşilor lui Cain
cari au foşti răi ca şi el, li s’a zis fiii oamenilor
spre deosebire de ceilalţi.
 39

§ 20.

P o to p u l, N o e şi fiii să i.

lomuiţindu se lumea tot mai mult şi urmaşii

lui Cain amestecându-se cu urmaşi lui Set, încetul
cu încetul şi cei care erau buni se făcură răi.
Văzând Dumnezeu că răutatea oamenilor merge
tot crescând şi că omul creat de el bun, cugetă
cu deadinsul la răutăţi în toate zilele, cum zice
Sf= Scriptură, a hotărât să piarză tot ce a creat,
dela om până ia animale şi păsări.
Dintre toţi oamenii nu s’a aflat drept şi temător
de Dumnezeu de cât unul singur, Noe, urmaş
al lui S e t Lui i-a porunci Dumnezeu să constru­
iască o corabie în care să intre el, soţia lui,
fii lui şi soţiile lor, apoi să ia din toate animalele
şi păsările curate câte şapte, partea bărbătească
şi femeiască iar din cele necurate câte două,
după felul lor. Aceasta pentrucă vrea să prăpă­
dească totul cu potop.
In tot timpul cât Noe a lucrat la această cora­
bie, oamenii râdeau de el; însă Noe a crezut în
Dumnezeu şi s’a mântuit, începând potopul ploaia
a ţinut 40 de zile şi 40 de nopţi, acoperind şi
vârfurile cele mai înalte ale munţilor. înecând tot
ce era viu pe pământ.
După şapte luni dela începutul potopului, cora-
 40

bia se opri pe muntele Ararat (în Armenia), pen-

trucă apa începuse acum să scadă. Tocmai după.
trei luni începură să se zărească vârfurile munţilor
După 40 de zile Noe a dat drumul unui corb
care găsind stârvuri, nu se mai întoarse. Apoi tri­
mese un porumbel şi acesta negăsind loc unde
să şează, s’a întors iarăşi la corabie. După şapte
zile trimeţând din nou porumbelul, acesta s’a întors
spre seară cu o ramură înverzită de măslin, aceea
ce (încredinţa pe Noe că apele au început să scadă.
După alte şepte z^le, dând iarăşi drumul porumbe­
lului acesta găsind pământ liber, nu se mai întoarse.
Tocmai după un an şl câteva luni Noe cu tot
ce era în corabie se pogorî iarăşi pe uscat El zidi
un altar şi aduse jertfă iui Dumnezeu, drept mul­
ţumire că I’a scăpat pe el şi pe ai săi. Dumnezeu
binecuvântă pe Noe şi pe fiii săi zicând: „Creşteţi
şi vă înmulţiţi, umpleţi pământul şi-l stăpâniţi pe
el. Cel ce va vărsa sângele omului, pentru sângele
aceluia, sângele Iul se va vărsa, căci dudă chipul
lui Dumnezeu am făcut pe om,,1). Aceasta este
baza aşa numitei legi a taîiunei (asemenea), după
care în legea veche se poruncea moarte pentru
moarte.
Dumnezeu a făgăduit lui Noe că nu va mai
pierde pământul prin potop şi a pus ca semn al
acestei făgăduinţe, curcubeul.

l) l MoJsi, l, 6.

•v
 4t

Fiii iui Noe. — Fiii Iui Noe au fost: Sem, Cham

şi lafet. împreună cu părintele lor ei s’au ocupat
cu agricultura şi mai ales cu cultura viei. Odată
Cham a râs de tatăl său, care dormia desveiit;
Sem şi lafet cari văzură purtarea fratelui lor, în ­
veliră pe Noe şi când acesta se deşteptă, auzind
dela fiii săi ce a făcut Cham, îl blestemă ca el
Şi urmaşii săi să fie robi fraţilor lui şi urmaşilor
acestora, ceeace sfa şi împlinit.
Iată un exemplu de copil răul Nici odată tână­
rul să nu desdreţuiască pe bătrân şi mai ales fiul
pe tatăl şi pe mama sa, căci această faptă este
urâtă şi de oameni şi de Dumnezeu, care zice
să cinstim pe părinţi, ca să ne fie bine ş i să
trăim ani m ulţi pe pământ,

§ 2Î.

Turnul Ribilonului şi am estecarea limbilor.

Inrnuîţmdu-se lumea tot mai mult, urmaşii fiilor

lui Noe nemai putând sta toţi la un loc, se de­
spărţiră şi se stabiliră în Mesopotamia, între
râurile Tigru şi Eufrat
La început ei vorbiau toţi aceiaş limbă.
Fentrucă nimic să nu-i mai poată despărţi în
viitor, şi mai alese pentruca să aibă unde se
adăposti în caz dacă ar fi un nou potop, începură
 42

să construiască un turn mare, ai cărui vârf, precum

ziceau ei, să ajungă până Ia cer. Nepfăcând însă
lui Dumnezeu această faptă ne chibzuită a lor, ie
amestecă limbile şi pe când ei lucrau, nu se mai
putură înţelege.
Din cauza amestecărei limbilor, turnul acesta
s'a numit “Turnul Babilonului,, sau mai mai drept
"Babei,, adică confunziune, încurcătură sau ne­
înţelegere.
După amestecarea limbilor, urmaşii fiilor iui Noe
se împrăştiară pe alte părţi ale pământului dând
naştere îa mai multe popoare care vorbiră mai
multe îimui.

§ 22,
Chemarea lai Âbram şi aşezarea lui m
pământul Canaan.
Abram a fost unul din strănepoţii lui Set şi
locuia în Mesopotania.
Oamenii îmnulţ ndu-se tot mai mult, uitară pe
Dumnezeul cel adevărat şi începură să se închine
la idoli, adică chipuri făcute de mâini omeneşti,
ea şi cum acestea ar fi avut putere dumnezeiască.
Penîruca să nu piară credinţa într’unul a ievărat
Dumnezeu, a hotărît Dumnezeu să’şi aleagă un
popor care să păstreze această credinţă şi din
care să se nască la timp Mântuitorul cel făgăduit.
 43

Pentru aceasta alese Dumnezeu pe Abram,

unul din puţini oameni drepţi cari mai rămăseseră
şi’i zise:*" Ieşi din pământul tău, dm rudenia
ta şi din casa tatălui tău şi vino în pământul
care voia arata ţie ; ş i te voiu fa c e pe tine
neam m are şi te voiu binecuvânta şi voiu
m ări numele tău şi vei f i binecuvântat şi întru
fine se vor binecuvânta toate neamurile
păm ântului„ l). Prin aceste din urmă cuvinte i
se spuse lui Abram că Mântuitorul se va naşte
din neamul lui şi că prin El, adică prin fisus
Christos se vor binecuvânta toţi aceia care vor
crede în El şi vor primi învăţătura Iul
.Abram încrezându-se lui Dumnezeu, luă pe
soţia sa Sara şi pe nepotul său Lot cu tot ce
aveau ei şi plecând în Canaan, ajunseră pânăla
Sichem. Aici i se arătă iarăşi Dumnezeu şi-i zise:
«Sem inţei taie voiu da păm ântul ase sta*.
Drept mulţumire. Abram zidi aici un altar şi
aduse jertfă iui Dumnezeu. In urmă plecă spre
miazăzi şi ajunae pânăla Betel (casa lui Dumnezeu)
numit pe aceia vreiue Luz.
De aci înainte Abram şi urmaşii săi s’au numit
Ebrei, adică veniţi dedincolo.
Fiind foamete în pământul Caanan, Abram îm­
preună cu soţia şi cu Lot, plecară în Egipt şi
dupăce s ’au reîntors, sau aşezat tot lângă Betel.
Aeram şi Lot trăiră multă vreme împreună şi

') l Moh i, XII, 1. 2t 3.

 44

pacea a domnit între ei tot timpul Mai târziu

însă, turme!e lor îumulţindu-se şi păstori lor tot
certându-se; ca nu cumva să nu ajungă cearta şi
între ei, Abram a propus lui Lot să se despartă.
„Dacă apuci tu Sa stânga voiu merge eu Sa
dreapta; iar dacă vei merge iu la dreapta, voiu
merge eu la stânga". Lot, deşi întristat pentmcă
trebuia să se despartă de unchiul său, plecă şi
se aşeză în valea Iordanului care era bogată în
locuri de păşunat şi se stabili aproape de Sodoma
şi Gomora, iar Abram rămase tot acolo unde se
afla.
După ce Abram rămase singur, Dumnezeu îi
reînoi făgăduinţa ce-i făcuse, spunându-i să
privească din locui unde se afla spre miazănoapte,
miazăzi, răsărit şi apus, căci tot pământul cared
vede, îl va de lui şi seminţei Iui. Apoi îi spuse
că urmaşii lui vor fi ca nisipul pământului (adică
mulţime).
Abram plecând de aici, merse spre miazăzi şi
se aşeză lângă «stejarul Mambri» aproape de
Hebron.

§ 23.
Milhisedek,
Dupăce Lot se aşeză în valea Iordanului, mai
mulţi regi din apropiere se resculară cantra altora
între cari se aflau şi aceia ai Sodomei şi Gomorei.
Aceştia din urmă fiind învinşi, li se răpiră avuţiile.
 45

ii se luară mulţi captivi între cari se afla şl Lot,

Auzind Abram despre aceasta, îşi înarmâ servi- *
lorii şi ieşind înaintea învingătorilor, îi bătu §i
liberă pe captivi împreună cu Lot.
Pe când se reîntorcea învingător, M elhîsedek
(rege al dreptăţei>, rege al Salemului, numit In
Sfânta Scriptură şi „Preot c! celui P rea-1naif
teşi întru întâm plarea lui Abram şi binecuvân-
tându-1, îi oferi pâine şi vin, Drept recunoştinţă..
Abram îi dădu zeciuială din toate ale sale..

§ 24, m

L e g ă m â n tu l lu i D u m n e z e u e u A b ra m ,

Dupăce Dumnezeu făgădui din nou îul Abaam

că urmaşii săise vor înmulţi foarte, îî zise: „Eu
sunt D om nul D um nezeu! tău ; f ă ce este plăcut
înaintea m ea şi te voiu in m d ţi fo a rte . Iată eu
şi legai ura m ea cu tine ş î vei f i tată a multe
neamuri. Ş i nu se va chierna numele tău m ai
m ult A bram , ci Abraam , pentrucâ tată a mai
m ulte neam uri ie- am pus pe fine , şi împăraţii
din tine vor ieşi. Ş i voiu pune legătura mea
între tine şi între sem inţia ta după tine întru
neamurile lor spre legătura veşnică, ca s ă fiu
ţie D um nezeu şi sem inţiei tale după fine'* Tj.

]) i MoisL XVII. 1 - 7 .
 46

§ 25,

Arătarea Domnului şi făgăduinţa dată Iui

Âbraam de a avea un fiu.
Pe când Abraam şedea la uşa cortului său
lângă stejarul Mambri, a văzut pe cale trei călă­
tori şi gîăbindu-se să ie iasă înainte, s'a Închinat
lor, zicând: „Doamne de am afla har (graţie)
înaintea fa. nu frece pe robul tău; şi voii!
aduce pâine şi veţi mânca şi după aceea veţi
merge pe calea voastră. Pentru aceea abăteţi-vâ
la^sluga voastră", Călătorii primiră să fie ospătaţi
în cortul Iui Âbraam.
Şi au întrebat ei pe Abraam, unde este Sara
soţia lui? Răspunzând Âbraam, că este în cort,
i S’a Spus: J a iâ când m ă ooiu întoarce, voiu
oeni la fine în vrem ea aceasta şi în ceasurile
acestea (adică după un an), şi Sara sofia ta
oa avea fecior*. Auzind Sara care nu era departe
făgăduinţa dată lui Abraam, a râs, pentrucă şi
ea şi Abraam erau înaintaţi în vârstă şi nu se
mai gândeau să aibă copii. Dumnezeu însă care
a apărut sub forma acestor călători, mustrând
pe Sara pentru necredinţa ei, î-a spus că copilul
care se va naşte se va numi Isaac (a râs).
Observare. — Văzând Abraam trei călători, se
adresă lor In singular, ca şi când ar fi fost umii5
D oam ne, zice el. de am aflat har înaintea ta, etc.
 47

Pentruee s’a adresat unuia când erau trei? Părinţii

bisericei spun că lui Abraam i s’a arătat sub
chipul acestor trei călători însăşi Sf. Treime,
adică Dumnezeu cel în trei persoanei Tatăl, Fiul
şi Sf, Duh.

§ 26.

Sodoma şl Gom ora.

Când Dumnezeu se arată lui Abraam sub forma

celor trei călători voind să dea o probă că iubeşte
pe Abraam penrfucă era. drept, i-a spus că s’a
Dogorit pe pământ ca să prăpădească cetăţile
Sodoma şi Gomor»a, căci fărădelegile locuitorilor
lor strigă la cer. Abraam aflând aceasta, a rugat
pe Domnul să nu p ardă şi pe cei drepţi înpreunâ
cu cei nedrepţi; căci poate că în cetăţile abeastea
să se afle 50 de oameni drepţi, să nu piară şi
aceştia cu cei nedrepţi. Dumnezeu a făgăduit că
dacă se vor găsi 50 de drepţi, nu va pierde
cetăţile. Abraam tot scăzu numărul drepţilor, pănă
ajunse la zece; şi Dumnezeu îi făgădui că dacă
vor fi zece drepţi, nu va pierde cetăţile. Nu se
află însă decât un singur drept şi acesta a fost Lot,
Cât de păcătoşi erau locuitorii acestor cetăţi,
se vede din Sf. Scriptură. Ea ne spune că aceştia
aflând că cei trei călători se găsiau în casa Iui
Lot, au venit şi au cerut să Ij»i dea lor ca să-i
maltrateze» Nevoind Lot să facă aceasta, ei s’an
aruncat asupra lai şi au volt să spargă uşa. Dum­
nezeu însă l-a oi bit pe toţi
Lot a fost îndemnat în urmă să’şi ia soţia, fii­
cele şi ginerii şi pe toţi ai săi şi să plece, pentrucă
în dimineaţa următoare cetăţile vor fi nimicite.
Ginerii săi însă n u l ascultară şi rămaseră în So-
doma, pe când Lot cu soţia şi fiicele sale plecară
In revărsatul zilei, dtipăce Dumnezeu Ie porunci'
din. nou să nu privească înapoi îndată începu
pîoae, apoi trăznete şl fulgere care aprinseră
pământul, făcând să piară tot ce era în Sodomea
şl Gomora (precum şl cetăţile din înprejurimi:
Âdama şi Zeboimul),
In locul Sor, după ce pământul s’a scufundat
apă ni Jacul asfaltft sau Marea moartă.
 49

Fiul ş i urm aşii lui Âbraam,

§ 27
Naşterea lui îsaac*
încercarea credinţei lui Âbraam*
Precum făgăduise Dumnezeu Sarei, în anuî ur­
mător ea născu un fiu căruia i-a dat numeîe îsaac.
Prin acesta avea să se înmulţească urmaşii lui
Âbraam şi n >mai prin îsaac avea el să fie părin­
tele unui popor numeros, cum îi făgăduise Dumnezeu.
La câtva timp după naşterea lui îsaac Dumne­
zeu ca să cerce credinţa lui Âbraam, îi porunci să
ia pe fiul său cel iubit şi mergând în muntele ce-i
‘ va arăta să i-î aducă jertfă. Âbraam fără să câr­
tească contra voinţii lui Dumnezeu, luând cele ce*i
trebuia pentru sacrificiu şi pe fiul său, plecă ta
locul hotărît Lăsând pe servitori în urmă, sub
motiv că el şi fiul său merg mai departe să se
roage, puse lemnele pe spatele fiului său, far el
luă focul şi cuţitul. Pe cale îsaac zise tatălui său
că vede focul şi lemnele, dar oaia care trebue jer-
fită unde este? Âbraam răspunse că Dumnezeu va
îngriji de jert ă. Ajungând amândoi la locul unde
trebuia adus sacrificiul, Âbraam ridică acolo un
altar (jertfelnic) pe care a aşezat lemnele şi a
legat pe fiul său deasupra. Când ridică însă cuţitul
ca să-l înjunghie, printr’un înger Dumnezeu îl opri
zicându-i: # S â nu pui mâna ta pe prunc, nici
 50

să fa c i iui ceva, că acum am cunoscut că te

tem i de D um nezeu şi nu fi s ’a fă c u t milă de fiu l
tău cei iubit pentru m i n e Atunci Abraam căutând
cu ochii înaintea lui, a văzut un berbec încurcat
cu coamele înir’un tufiş; pe acesta luându-1, îf
aduse jertfă lui Dumnezeu în locul fiului său.
Atunci Dumnezeu a zis lui Abraam : „Cu adevărat
binecuvântând te voi binecuvânta şi fnm ufind
ooiu înmulţi sem inţia ta ca stelele cerului şi
cct nisipul de pe ţărm ul m ărei. Ş i se vor bine­
cuvânta întru seminţia ta toate neamurile pă­
mântului* ,

Observare. Porunca dată de Dumnezeu lui

Abraam de a-i jertfi pe fiul său, a fost numai ca sâ
cerce credinţa Iul Astfel, Dumnezeu nu avea de
ce s’o ceară; pentru că 1) Dumnezeu care a făcut
pe om, nu a cerut şi nu a primit niciodată jertfe
omeneşti, 2) Dacă Dumnezeu a oprit ia timp
această jertfă, este o probă că a voit numai sa
cerce credinţa Iui Abraam; 3) Proba care ne în­
credinţează şi mai mult despre aceasta, este că
Dumnezeu spusese lui Abraam că prin Isaac se
vor înmulţi urmaşii săi aceea ce nu s’ar fi putut,
dacă îsaac era sacrificat.
Jertfa aceasta, este o icoană a jertfei adusă mai
târziu de însuşi Dumnezeu Tatăl, care a dat pe Fiul
său cel iubit, ca să mântuiască pe omul căzut Fiul
lui Dumnezeu a mers ia răstignire, ca şi Isaac,
fără să cârtească; apoi Fiul lui Dumnezeu Işi duce
 __ 51____

singur crucea (cât a putut să o ducă),, ca şi

Isaac lemnele,
Murind Sara, a fost înmormântată într’o peş­
teră de lângă Herbron, pe care Abraam a curm
păraf-o dela regele locului aceluia,

§ 28,

Căsătoria lui isaac şi moartea ini Abraam.

Ajungând Abraam îa bătrâneţe şi temându-se
ca nu cumva să moară, hotărî să căsătorească
pe fiul său prin ca^e avea să se înmulţească po­
porul ebreu, precum îi spusese Dumnezeu. Pentru
aceasta chemă pe servul său cel mai vechia Eli-
ezer şi-l împuternici să meargă să găsească soţie
fiului său. Ii puse însă să jure că nu va aduce
vreuna din ficele locuitorilor din Canaan cari se
închinau la idoli, ci să meargă în Mesopotamia
unde era locul naştere! sale şi de acolo să aducă
soţie pentru Isaac,
EHezer, după ce luă mal multe cămile ale lui
Abraam, pe cari le încărcă cu merinde pentru drunr
şi cu daruri pentru viitoarea soţie a Iui Isaac,
plecă spre Mesopotamia. Ajungând acolo şi stând
seara îângâ o fântână îa care veneau fetele din
oraşul lui Nahor (fratele lui Abraam) să scoată
apă, s ’a oprit cu cămilele să se odihnească. Apoi
s’a rugat lui Dumnezeu, „să facă El, ca fecioara
care ar veni şi i-ar cere apă şi ea i ar răspunde.
„Bea tu şi cămilele tale voia adăpa, aceasta să
 32

fie soţia stăpânului său Isaac". Rugăciunea i-a fost

împlinită de Dumnezeu, căci înainte de a sfârşi ei,
una din fiicele oraşului anume Rebeca fiica lui
Betuel (fiul lui Nahor, fratele lui Abraam), a venit
să scoată apă. Eiiezer i-a zis: „Dă-mi să beau
puţină apă din vadră; iar ea i-a răspuns Bea doamne*
şi cămilelor tale voiu scoate apă până ce vor bea
toate*. Dupăce au fost adăpare şi cămilele Eiiezer
dădu Rebechii din darurile ce adusese şi o întrebă
a cui fiică este şi dacă se poate să fie primit în
casa tatălui său? Rebeca îi spuse a cui fiică este
şi că poate să meargă spre a fi ospătat în casa
tatălui său. Eiiezer mulţumi lui Dumnezeu că i-a
auzit rugăciunea şi î’a adus aici.
Rebeca mergând acasă a spus fratelui său Laban
cele întâmplate şi acesta ieşind întru întâmpinarea
lui şi ducându-lîn casă, voi s-l ospăteze înainte
de a mânca însă, Eiiezer spuse lui Betuel şi iu!
Laban cine este şi pentru ce a venit. Cunoscând
din istorisirea lui că aceasta este cu voia lui
Dumnezeu, se învoiră ca Rebeca să plece în
Canaan spre a fi soţie lui Isaic. Atunci Eiiezer
vâzându-şi scopul înpdnit, mancă şi în urmă dâod
darurile ce adusese mulţumi adoua oară lui Dumnezeu
După ce Betuel binecuvântă pe fiica sa Eiiezer
înpreună cu ea, plecară spre Canaan şi ajungând
aproape de locuinţa lui Abraam, au fost întâmpi­
naţi de isaac.
In urmă murind şi Abraam, a fost înmormântat
 53

de Isaac lângă Sara. Tot în peştera de lângă He-

bron, pe care o cumpărase Abraam în scopul acesta.

§ 29

Isaac ş i fii s ă i

Dumnezeu făgăduise lui Abraam că seminţia sa

se va îumulţi foarte, prin isaac. Cu toate acestea
ca să încerce şi credinţa lui Isaac, poate, precum
încercase şi pe a lui Abraam, Rebeca multă vreme
nu născu fii de şi amândoi se rugau neîncetat,
lui Dumnezeu. Abia după 20 de ani, Rebeca născu
doi copii gemeni, cel dintâiu a fost numit Isav
(Esau, adică păros) pentrucă era păros, iar cel­
lalt Iacob (ţiitor de călcâiu), pentrucă s’a născut
ţinând de călcâiu pe fratele său.
Pe când Iacob sta pe lângă mama sa care fi
iubea mai mult, Isav se ocupa cu vânătoarea şi
din această cauză era iubit mai mult de tatăl său,
căruia îi plăcea vânatul. Odată Isav venind obosit
dela vânătoare şi flămând, află pe Iacob gata cm
un blid de linte şi ceru să i-o dea lui. Iacob se
învoi la aceasta. însă cu condiţiune ca să-i dea
lui cu jurământ dreptul de întâiu născut; Isav
primi, fără să se gândească la aceea ce face. Cd
dintâiu născut Ia Ebrei, moştenea 2 părţi din
averea părintească, avea o autoritate aproape ca
şi aceea a tatălui, apoi până la darea legei prin
Moisi, era şi preotul familiei şi judecătorul e i
 54

îsaac, orbind ia bătrâneţe şi simţind că i se apropie

sfârşitul, trimise pe Isav să vâneze ceva şi să-i
prepare mâncarea ce-i plăcea şi să-I bmecuvinîeze
înainte de a muri. Dumnezeu însă hotărâse altfel;
iacob trebuia să primească binecuvântarea iar nu
Isav, care dăduse dovadă de lăcomie.
Rebeca, auzind porunca ce primise Isav dela tatăl
său, după plecarea lui chemă pe Iacob şi’i spuse
să tae doi iezi din cari prepără mâncarea, iar cu
pielea lor acoperi mâinile şi gâtul lui Iacob. Acesta
a făcul-o ca în cazul când îsaac Tar pipăi, sâ
crează că- este Isav, îacob nu voi la început de
teamă să nu fie blestemat de tatăl său, dar după
stăruinţa mamei sale, făcu aceia ce i se ceru, înbrâ
eându-se cu hainele fratelui său şi luând mâncarea
merse la tatăl său şi precum î! învăţase mama sa,
îi zise: „Eu sunt Isav cel In-âiu născut ai tău,
făcut am precum ai grăit mie, scoală te, şezi şl
mănâncă din vânatul meu ca să mă bineenvinteze
sufletul tău*. Isiae fiind orb îl chemă să-l pipăe
şi să se încredinţeze dacă este Isav şi pipăindud
a zis; „Glasul este cu adevărat glasul Im Iacob,
iar mâinile sunt ale lui Isav". Şi necunoscându-i,
pentnţcă mâinile şi gâtul erau păroase ca şi ale lui
fsav, după ce mânca, îl binecuvântă zicând: „Să-fi
dea fie D um nezeu din rouă cerului, din graşi
mea pământului mulţime de grâu şi de vin, Ş i sâ
slujească fie neamuri (popoare) şi să se închine
fie domni şi sâ f i i domn fra telu i tău. C ei ce te
 5S

va blesfem a, blestem at sâ fie şi ce! ce t e m

binecuvânta binecuvântat s ă f i e “ î).
Venind mai în urmă şi Isav, după ce prepară
mâncarea merse Ia tată! său şi ceru, ca şi lacob,
să’l binecuvinteze, căci este cel Înîâiu născut Isaac
mirându-se, întrebă cine este cel ce i-a adus
mâncarea mai nainte şi pe care l-a n binecuvântat?
Isav înţelegând ceiace s’a petrecut în lipsa sa
strigă plin de durere şi ceru tatălui său să i bine­
cuvinteze şi pe el. Isaac cunoscând că aceeace
s’a făcut s’a făcut cu voia lui Dumnezeu, nul
binecuvântă ca pe fratele său, ci’i zise: „Iată*
din grăsimea pământului va fi hrana ta şi din rouă
cerului de sus cu sabia ta vei trăv fratelui tău
vei sluji".
In urme celor petrecute, Isav îşi făcu planul să
omoare pe lacob.

§ 30.
Plecarea lai lacob în Mesopotamia,
Isaac şi Rebeca sfătuiră pe lacob să plece în
Mesopotamia la unchiul său Laban, pedeopaiteca
să-l ferească de Isav, iar pedeaîta ca să se că-
sătorească acolo. După ce Isaac lî binecuvântă
din nou, el plecă.
Mergând lacob spre Mesopotamia, a ajuns pe
câmpia Luz şi înserând s’a culcat, după ce şi-a pus
o piatră căpătâiu. In somn, văzu o scară deîa pământ
«) i Moisi, XXVI!, 2M, 26,
 până Ia cer pe care îngerii se suiau şi se pogorau
iar clin capo de susai scărei Dumnezeu îi zise: „Eu
suni D um nezeu! iui Âbraam şi D um nezeu! lui
îsaac tatăl tâuf nu le te m e ; pământul pe care tu
■dormiţi-/ d o iu da fie şi sem inţiei taie. Ş i d o f i
săm ânţa ia ca nisipul pământului şi se va lăţi
spre mare şi spre m iazăzif spre miazănoapte şi
spre răsărit şi se vor binecuvânta întru tine şi
întru sem inţia ia, foaie neamurile păm ântului Şt
iată eu cu tine sunt pâztndu-te în toată calea
şi ie voiu întoarce la pământul acestaul).
Deşteptând a~se lacob din somnul său, a z is: * fn
locul acesta este D om nul şi eu nu om şt/utu.
Apoi luând piatra pe care o avusese căpătâiu, o aşeză
ca un monument spre amintirea vedeniei sale şi a
numit locul acela Beiei, care însemnează „casa
iui Dumnezeu*,
Ajungând în Mesopotamia Ia unchiul său, Laban
■li încredinţă paza turmelor sale şi în schimbul unui
serviciu de 14 ani, fi dădu ca soţii pe două fiice
aîe sale, Lla şi Rachiî, precum şi o parte din turme
Observare,-—Obiceiul de a avea mai multe soţii
(poligamia) a trecut dela popoarele orientale şi ia
Ebrei. Acest obiceiu Insă nu a fost permis de Dum­
nezeu, care dela început a făcut un băi bat şi o feniee
întemeind căsătoria ca taină. Creştinismul a oprit
poligamia.
După ce mai servi unchiului său şase ani (peste tot
20 ani) în care timp turmele hd se înmulţiră,1

1 î Moisi, mm, t$~ ta.

 bl

spuse iui Laban că vrea să se reîntoarcă in Canaan

deşi acesta la început nu voia să-l la^e,
Luându-şi toate aîe sale şi plecând, cu cât se
apropia de Canaan mai mult, cu atât se temea de
fratele său fsav. El se rugă lui Dumnezeu să po­
tolească mânia acestuia; Dumnezeu ca să-l îmbăr­
băteze, trimise întrio noapte un înger cu care el
se luptă până dimineaţa când II învinse pe acesta.
Îngerul binecu«/ântându-l după cererea luif îi zise:
„Nu se va mai chema numele tău !acob, ci
Israel (tare cu Dumnezeu); pentrucă al biruit cu
D um nezeu , şi cu oamenii puternic oei / / “,
De aci înainte şi urmaşilor lui lacob Ii s*a dat
numele de israeiiţi, ca fiind urmaşii lui Israei.
iacob încredinţat în urma luptei cu îngerul că
Dumnezeu 11 va ajuta* plecă înainte spre locuinţa
tatălui său şi mai înainte de a sosi trimise lui
îsav daruri, peni u a’l înbiânzi; Dumnezeu însă îl
înblânzlse. Aflând că vine fratele său, leş! întru
întâmpinarea iui şi amândoi fraţii se înbrăţişarâ
cu bucurie după o despărţire atât de îndelungată.
lacob se aşeză la Sichem, unde cumpărase un
ioc şi unde a adus jenfă de mulţumire Iui Dum­
nezeu, iar Isav merse şi se aşeză spre miazăzi de
Marea moartă, în pământul care sJa numit după
numele său, „at Edemului".
Murind şi Isaac, după reîntoarcerea fui iacob.
a fost înmormântat de fiii săi toţ în peştera de
lângă Hebron, unde erau înmormântaţi şi părinţii săi.
 58

§ 31.

lo s if şi fra ţii Iu i
Patriarhii poporului ebreu.— Epoca lui Abraam
Isaac şi îacob cari au fost părinţii poporului ebreu,
precum şi a fiilor lui îacob, se numeş!e epoca
Patriarhilor. Fiii lui Facob au fost în număr de
12, adică; Ruben, Simeon, Levi, luda, Issahar,
Zebulon, Dan, Nafraîi, Gad, Aser, îosif şi Beneamin,
după numărul cărora se numără cele 12 seminţii
ale Iui Israel. Cei doi din urmă îosif şi Beneamin,
au fost născuţi de Rahiî, ca?e a şi murit când a
născut pe Beneamin, din care cauză a fost numit
astfel (fiul durerei).

Visele iui losif. Dintre toţi fiii săi, îacob iubea

mai mult pe losif şi pentru aceasta fraţii îl urau.
Două vise de cari le-a avut losif şi le-a spus fra­
ţilor săi, au făcut pe aceştia să’l urască şi rnai
mult. Aceste vise sunt: 1) Că ei toţi fiind pe
câmp legau snopi şi pe când snopul lui sta drept,
ai celorlalţi înconjurau pe al lui şi i se închinau;
- 2) Că soarele, luna şi 1 î stele iarăşi i se închinau.
Visul acest supără chiar şi pe îacob căre’i zise :
Au nu cumva eu, mama ta şi fraţii tăi ne vom
închina ţie ? Fraţii mai ales erau aşa de supăraţi,
că după ce?şi făcură planul, căutau prilej să*l
omoare.

lo s if vândut de fra fii săi9 Aflându-se odată

 9

fraţii cu turmele aproape de Siehem, îacob trimise

pe îosif să i vază şi să*! aducă veste,, ce mai fac
Ei văzându-î de departe, s’au sfătuit s ă i omoare
şi sâ spună tatălui ior că iâ mâncat vre-o fiară
sălbatică. Ruben însă nu se învoi ia aceasta, spu~
o.ându-le că nu trebue să verse sângele fratelui
ior, mai bine s ă i arunce într’o cisternă seacă
(groapă în care se păstra apa pentru adăpatul
turmelor) şî să spună tatălui lor că Fa mâncat
o fiară. Planul iui însă era să i scoată de acolo
peste noapte şi să-l trimită înapoi la îacob, Fraţii
se învoiră cu aceasta, tocmai atunci însă treceau
pe acolo mal mulţi neguţători ismaeliţi (neguţători
egbtenî, urmaşi ai lui Imaii, fiul Agareî, o fostă
roabă a lui Abraam), cari mergeau spre Egipt şi
el scoţând pe îosif din groapă, îl vândură lor cu
20 de arginţi. In urmă luând haina lui îosif o
muiară în sângele unui led şl o trimiseră tatălui
lor, întrebândul nu cuni-va este a lui îosif? Îacob
cunoscând-o, îşi rupse vestmintele zicând: „Haina
fiu lu i meu este; fia ra cea rea l-a m âncat pe e i
Măuoiu pogort în m orm ânt fa fiulm eu p lâ n g â n d .
Neguţătorii aducând pe îosif în Egipt, îl vân­
dură lui Putifar care era dregător la curtea lui
Faraon (rege). La acesta multă yreme a trăit bine,
fiind harnic şi cinstit în îndeplinirea însărcinărilor
la cari era pus; mai în urmă însă, soţia acestuia
îl grăi de rău şi deşi nevinovat, a fost aruncat în
închisoare. Pentru nevinovăţia lui însă, Dumnezeu
nul părăsi nici acolo, căci îl înzestnâ cu darul
^xplicărei viselor şi în curând iosif ajunse mai
mare peste toţi cei ce se aflau acolo arestaţi.

Io sif explică uisele dregătorilor lui Faraon.

In aceeaşi închisoare In care era Iosif, se aflau
şi doi dregători a lui Faraon, Paharnicul şi Pitarul,
cari se găseau în bune reîaţiuni cu Iosif. Amândoi
visară întrio noapte câte un vis şi erau trişti, că
nu găseau pe cineva să le explice. Iosif întrebându-i
pricina întristărei lor, ceru să-i spună şi lui visele.
Paharnicul îi spuse: „Se făcea că era o tulpină
de viţă cu trei coarde, care în scurt timp făcu
struguri şi dupăce s'au copt, îi storceam în cupa
(paharul) lui Faraon şfi dam să bea“. Iosif lu­
minat de Dumnezeu îi spuse că peste trei zile
Faraon îl va scoate din închisoare şi'i va da iarăşi
funcţiunea de mai ’nainte. II rugă însă, ca atunci
să-şi aducă aminte şi de el şi să i scoaţă din în­
chisoare, căci suferă pe nedrept, Apoi îi spuse şi
Pitarul visul său zicând: „Se făcea că purtam pe
capul meu trei coşuri cu pâine, şi în cei de dea­
supra erau tot felul de mâncări pentru Faraon,
şi păsările cerului venind, mâncau din ele*. Iosif
îi spuse şi aceşti ia, că peste trei zile Faraon î!
fa scoate din închisoare şi'i va tăia capul, iar
corpul lui va fi spânzurat şi păsările cerului vor
mânca din el.
Intr'adevăr, peste trei zile Faraon sărbătorindu-şi
ziua naşterei sale, îi scoase pe amândoi din închi­
soare. Paharnicului îi încredinţă funcţiunea de mai-
 6!

'nainte, iar pe Pitar ÎI spânzură şi păsările cerului

venind, mâncară din corpul Iui. Astfel se împliniră
explicările Iui îosif.

§ 32.
îo s if esplică vîseie Iu i Faraon.
Doi ani trecuseră de când Paharnicul ieşise din
Închisoare şi de atunci nu’şi mai adusese aminte
de îosif. După trecerea acestui timp, Faraon visă
două vise: I) Că era pe malul Nilului şi din râu
ieşau şapte vaci grase, cari păşteau prin stufurile
de pe malul Iui; şi iată alte şapte vaci slabe
ieşau iarăşi din râu şi acestea mâncară pe cele
grase. El se deşteptă spăimântat de visul acesta
şi adormind visă iarăşi: 2) Dintr’un paiu de
grâu ieşau şapte spice pline şi îndată după acestea
alte şapte spice subţiri şi arse de vânt (seci),
cari înghiţeau pe cele pline.
DeşteptândU'Se Faraon şi îngrijat de aceste
vise, chemă dimineaţa pe toţi înţelepţii Egiptului
ca să le esplice, dar nici unul nu putu să'i spună
nimic. Abia acum se gândi Paharnicul la îosif
şi’i spuse lui Faraon că în închisoare se găseşte
un tânăr ebreu sare i-a esplicat şi Li şi Pitarului
visele şi aşa cum a zis el, s ’au înpiinit esplicăriie
lui. Faraon trimise atunci să’i aducă pe îosif
din închisoare,
Prezentându-se îosif înaintea Iui Faron şi auzind
dela el că nimeni nu a putut să’i esplice visele,
 o'2

i-a spus că nu el, ci numai Dumnezeu va spune

lui Faraon cele ce sunt spre mântuirea iui. îsiori-
sinduri Faraon visele, losif i-a sp u s: Visul este
unul; Dumnezeu a arătat cele ce va face. Cele
şeapte vaci grase şi cele şeapte spice pline, în­
semnează şeapte ani de îmbelşugare; iar cele
şeapte vad slabe şi cele şeapte spice subţiri şi
seci, însemnează şeapte ani foamete cari vor urma
după cei •şeapte de îmbelşugare» Foametea în
acest timp va fi mare şi în toată ţara se va simţi
greutatea e l Pentrucă visul s*a repetat, însem­
nează că anii de îmbelşugare vor începe numai
decât, iar după aceştia va urma foametea. Pentrucă
Dumnezeu a descoperit regelui acestea, losifzise
lui Faraon să găsească un om înţelept şi priceput
pe care s ă i pună mal mare peste tot Egiptul şi
acesta să construiască magazii multe în care sâ
adune bucate de ajuns în cei şeapte ani de îm­
belşugare, pentrucă în urmă să aibă ce împărţi
poporului în timpul foametei
Plăcând Iui Faraon atât explicarea visului, cât
şl sfatul lui losif, zise acestuia: „De vreme ce
Dumnezeu ţi a arătat ţie toate acestea, nu este om
mai priceput de cât tine. Tu vel fi mal mare peste
casa mea şi de cuvântul tău va asculta tot popo­
rul meu; numai scaunul vom avea eu mai presus
decât dne. Iată, te pun pe tine astăzi peste tot
pământul Egiptului". Apoi Faraon scoase inelul din
degetul său şil puse în al Iii losif şi îmbră-
cându-1 In haine strălucitoare şi punând uri lanţ de
 63

aur înprejuru! gâtului, porunci să-l sue în carul

său şi să-l plimbe prin Egipt, ca să’î facă cunoscut
poporului.
După puţin rimp îosif se căsători cu Asineta
fica preotului din Heîiopolis, şi deveni tată a doi
fii: Manase şi Efraim,

§ 33.

C ă lă to riile fiilo r lu i la c o b în E gipt.

Sosind timpul celor şeapte ani de îmbelşugate,

îosif strânse bucate în magaziile pe cari le con­
struise în mai multe cetăyi ale Egiptului. După
trecerea de şeapte ani, se înteţi foametea care s'a
simţit nu numai în Egipt, dar şi în alte ţări cari
trimeteau tot aci să cumpere bucate.
!. Simţindu-se şi în Canaan o lipsă mare de
bucate chiar de la începutul foametei, lacob tri­
mise pe cei zece fii ai săi, afară de Beneamin,
In Egipt, ca să cumpere bucate Ajungând ei acolo,
au fost duş; înaintea lui îosif, căruia după obiceiu
ţărei i se închinară, făcând astfel să se împlinească
visul lui. îosif se făcu că nu'i cunoaşte şi vorbin-
du-le cu asprime, le spune că sunt spioni, cari au
venit să cerceteze locurile puţin întărite ale Egip­
tului şi în urmă să se unească cu duşmanii ţârei.
Ei răspunseră că nu au venit pentru aceasta, ci că
să cumpere bucate; că sunt 12 fraţi, fii ai acelu­
iaşi tată, dintre care unul a rămas cu părintele lor,
 64

iar cellalt nu mal trăeşte. îosif îs ţinu trei zile Sa

închisoare şi le spuse apoi că nud va crede, până
nu vor ad.ice şi pe fratele lor ma! n#c, ca să se
încredinţeze. Atunci se gând ră fraţii lui şi’şi
ziceau că pe drept şuieră, pentru că nici ei nu
au avut milă de îosif,.când îi ruga să nu-i facă
nici un rău, „Iată sângeleîurse cerea zise Ruben.
Dar ei nu ştiau că, deşi vorbind In limba for.
Îosif îi înţelegea. Acesta auzind cum se căesc
de fapta lor, se retrase şi plânse; în urmă reîn-
torcându-se, penfrucă dorea mult să vază şl pe
Beniamin fratele lui de aceiaşi mamă, ca semn
de siguranţă că-I vor aduce, opri pe Simeon şi
dădu poruncă să se umple sac ii celorlalţi cu bucate
şi să se pună şi banii fiecăruia în sacul său, fără
ca ei să ştie.
Ajungând în Canaan, ei istorisiră iui lacob
aceea ce li s ’a întâmplat şi mal ales cum s’au
mirat pe cale, când au găsit banii în sacii lor
Când auzi însă lacob că Simeon a fost oprit
până când vor duce pe Benjamin, Ie-a zis: „Pe
mine m’aţi făcut fără fii; îosif nu este, Simeon
nu este, şl pe Beniamin să-l luaţi?".
Iî) Foametea înteţindu-se tot mai mult şi bu­
catele aduse sfârşindu-se, fi i lui lacob trebui ă să
plece din nou în Egipt lacob însă nu se învoia.
să lase şî pe Beniamin; abia după ce văzu că altfel
ar muri de foame şi dupăee fiul său luda îi
jură că nu se va reîntoarce fără Beniamin, se
învoi să-l lase şi pe acesta.
 65

Când ajunseră în Egipt şi se prezentară iarăşi

naintea îui îosif, în casa lui, unde~i chemase, şi
când acesta văzu pe fratele său Beneamin, aemai
puîându-şi stăpâni lacrimile, se retrase în altă ca­
meră şi acolo plânse. Apoi spâlându-şi faţa şi
venind iarăşi, porunci să se pună masa, la care
aduseră şi pe Simeon. îosif aşeză pe fraţi săi la
masă, pe fie-care după vârsta lor, aşa că ei se
mirau cum de ştie el aceasta. Mare le-a fost mi­
rarea şi când au băgat de seamă că lui Beniamin
îi dă mâncare de cinci ori cât celorlalţi,
A doua zi îosif porunci iarăşi să se umple sacii
fraţilor săi cu bucate, să se pună banii ca şi
mai’namle, iar în sacul iui Beniamin să pună şi
cupa sa cea de argint. Dupăce ei plecară şi abia
ieşiseră din cetate, fură ajunşi de pe urmă de cel
mai mare deşte casa lui Îosif şi acesta-i întrebă
pentru ce au răsplătit cu rău pentru bine; pentruce
au furat cupa Domnului său? Ei ştiindu-se nevi­
novaţi, îi spuseră că dacă cupa se va găsi la unul
din ei, acela să moară. Cercefându-se şi găsinduse
cupa în sacul lui Beniamin, ei au fost aduşi din
nou înaintea lui îosif care le spuse că va opri în
Egipt pe cei vinovat. Atunci luda care jurase
tatălui său că nu se va reîntoarce fără Beniamin
făcu cunoscut aceasta lui îosif şi’i declară că nu
se va reîntoarce fără el. «Cât de mult iubeşte
lacob pe acest copil! Va muri când va vedea că
el nu este—a zis Iuda—Opreşte-mă pe mine ca
rob în locul lui».
5
 66

losif, nemai putând să se stăpânească porunci

să iasă din camera lui toţi egiptenii cari erau acolo
iar el plângâng zise fraţilor s ă i: „Eu sunt losif 1
Trăeşte încă tatăl m eu?“. Fraţii nu putură să’i
răspunză deocamdată, căci erau înmărmuriţi. „Apro-
piaţi-ă, le zise el, şi nu vă întristaţi, căci pentru
păstrarea vieţei voastre m’a trimis Dumnezeu în
Egipt“. Apoi pentru că foamealea avea să mai ţină
încă cinci ani, le spuse să meargă în Canaan şi
să aducă şi pe tată! lor, căruia să’i spună că el
este Domn peste tot Egiptul. In urmă căzând pe
grumazul lui Beniamin, după ce plânseră amândoi
losif sărută si pe ceilalţi fraţi, cari abia acum în­
drăzniră să’i vorbească.

§ 34.

A şezarea Israeiifilor în Egipt.

Ajungând fii lui lacob.în Canaan, spuseră ta­
tălui lor toată istoria lui losif, precum şi cele ce
s’au întâmplat în Egipt. La auzul vestei că losif
trăeşte, bătrânul Patriarh esciamă: „Aiunge atâta;
îosif fiul meu trăeşte încă, mă voiu duce şi’l voiu
vedea înainte de a muri“.
El plecă după ce'şi luă toate ale sale şi în calea
spre Egipt se opri la Beerşeba, unde aduse jertfă
lui Dumnezeu înainte de a părăsi Canaanul. Dum­
nezeu îi spuse în vis să nu se teamă de a merge în
Egipt, că acolo va face să se nască din el un popor
 67

mare, pe care îl va aduce iarăşi în Canaan. Când

se apropiară de ţinta călătoriei lor, Iuda merse mai
’nainte şi comunică îui losif că tatăl lor se apropie;
losif aflând, ieşi întru întâmpinarea lui şi plânse
când îl văzu după atâta timp. Atunci bătrânul
părinte ’i spuse că acum după ce l-a văzut, poate
să moară.
îacob cu toţi fiii săi şi cu toate ale lor, căpătând
învoire dela Faraon, se aşezară în pământul Goşen
unde se aflau întinse câmpii de păşunat pentru
turmele cele numeroase,

§ 35.

P ro fe ţia iu i îa c o b ş i m o a r te a lu i M o a rte a
Iui lo sif. R o b ia E g ip tu lu i.

îacob simţind că i se apropie sfârşitul, după ce

adoptă pe cei doi fii ai lui losif şi după ce’i bine
cuvântă, dădu dreptul de întâiu născut lui Efraîm
care era mai mic decât Manase.
Apoi profeţind ce avea să fie în-viitor urmaşii
fiilor lor, venind rândul îui Iuda, după ce’i dădu
dreptul de întâiu născut, de şi era ai patrulea fin
al său, îi profeţi zicând : „Nu va lipsi D om n din
Iuda şi povăţuit or din coapsele iui, până când
va veni împăciuitorul şi aceluia se vor supune
p o p o a r e l e In aceste cuvinte, bătrânul patriarh a
profeţit că Mântuitorul—Iisus Christos—pe care-1
numeşte împăciuitor, se va naşte atunci când ebreii
 68

nu vor mai avea Domn din neamul lor, ci unul

din neam străin, aceea ce s’a întâmplat Profeţia lui
lacob despre timpul când va avea să se raseă
Mântuitori.!, este cea mai veche dintre profeţiile
Veshiiiîui Testament, în această privinţă.
lacob simţindu-şi sfârşitul apropiat, după ce a
dat lui Iosif două părţi clin averea sa, ceru fiilor
săi s ă i înmormânteze în Canaan iar nu în Egipt.
După ce încetă din viaţă, eî îi duseră şil înmor­
mântară în peştera de lângă Hebron, unde fuse­
seră înmormântaţi şi părinţii lui.
Aproape de moarte, Iosif puse şi el pe fraţii săi
să jure c ăi vor duce şi pe el (oasele Iui) în Canaan
când ei vor pleca din Egipt încetând din viaţă, a
fost plâns nu numai de Ebreî, dar şi de Egipteni.

Ohseroare. Astfel ştie să răsplătească Dumnezeu

acelor cari rabdă până ia sfârşit fără să cârtească;
şi aceasta, pentru că tot Ei hotărîse ca dreptul
care a suferi-: fără vină să se ridice atât de sus
şi să fie în acelaş timp mântuitorul acelora cari
nul lăsau să trătancă.
Tot astfel şi Mântuitorul îumei, a fost vândut
şi apoi resbgnif, ca să mântuiască şi pe aceia cari
î-au t Trebuia moartea Mântuitorului ca
să se poat| riiântui făptura, precum a trebuit şi
vâp^atea lui Iosif, pentru ca fraţii şi neamul său
să rm plară defoam e.
TMpă 'ănoârteâ' lui îbsif, Târăbriii cari urmară în
Egipf liltâhd1de fostul ni ântuitor al ţărei şi neţinând
 69

seamă de tot ce făcuse ei pentru Egipt, începură

să persecute pe Israiliţi, care eran consideraţi ca
lîişmani ai lor. Afară de alte munci la cari erau
supaşi, ei au fost constrânşi să construiască cetăţi
vestitele piramide ale Egiptului, ale căror urme
se păstrează şi astăzi.
De aci începe să se socotească robia Egiptului
care a ţinut patnisute şi mai bine de* ani, până în
timpul lui Moisi.

§ 36.

I o v .

în părţele Arabiei de miazănoapte, trăia pe vremea

patriarhilor un om drept şi temător de Dumnezeu
:are se numea Iov şi care în acelaş timp era foarte
>ogat, Satana însă pismuind pe Iov, acuză odată
)e acesta înaintea lui Dumnezeu că dacă se arată
>un şi drept, pricina este că l-a încărcat cu avuţii
;i că dacă nu le-ar avea, atunci s'ar convinge că
m este aşa, ci un om făţarnic. Ca să probeze vir-
utea lui Iov, Dumnezeu a dat voe Satanei să lip­
ească pe acest drept de toate avuţiile sale, aşa
:ă în scurt timp e! rămase sărac, ba încă şi şapte
ii ai săî şi trei fiice periră sub dărâmăturile
aselor cari căzură peste ei. Iov însă nu păcătui
u nici un cuvânt contra Iui Dumnezeu, ci văzând
l auzind despre toate acestea, a spus că nu s'a
 70

născut cu nicio avere şi nici nu-i trebuie. „Dorn

nul a dat, D om nul a luai; fie numele lui bine
cuvântat„ — a zis el,
Satana înşelat în nădejdea sa, ceru adoua oară k
Dumnezeu să-i dea voie să se atingă şi de corpi
Iui şi atunci se va vedea dacă nu va cârti contr
Lui. Dumnezeu îi dădu voie şi de data aeeaste
îi porunci însă, de viaţa lui să nu se atingă. îo
se văzu plin de lepră (un fel de bubă care acc
perea tot corpul cu răni) dela creştet până la îăîp
dar îndură suferinţa cu cea mai mare răbdare
chiar şi atunci când şi soţia lui îi spuse s
blesteme odată pe Dumnezeu şi apoi să moar
El nu păcătui nici acum, ci mustră pe femeea s
că vorbeşte astfel. „Pentruce să nu primim del
Dumnezeu pe cele rele, precum am primit şi pe cel
bune?,,
Trei prieteni ai lui Iov, aflând de starea î
' care se găseşte el, au venit să-l vază şi să-
mângâie. Fiind acum martori ai suferinţelor lu
mai multe zile nu avură curajul să-i vorbească
Iov, zdrobit de dureri, începu ,să se ^tânguiasc
prietenilor săi şi-şi blestemă ziua naşterei sak
Gpi trei prieteni crezând că aceste cuvinte sur
îndreptate contra lui Dumnezeu, îi spuseră că <
trebuie să fi făcut vr’un păcat mare, pentruc
altfel nu s’ar chinui aşa; Iov însă Ie răspunse c
ia martor pe Dumnezeu, că nu se ştie vinovat c
nimic. Atunci intră în vorbă şi un aî patrulei
care era un tânăr şi rudă cu Iov, şi mustră p

\
 71

cei dintâi spunându-le că pe nedrept cred ei pe

Iov vinovat; în acelaş timp mustră şi pe iov că
a spus că se crede fără păcat. Dumnezeu ceartă
adeseaori pe om fără ca acesta să fie vinovat,
ci numai ca să nu se sumefească. Cuvintele acestea
însemnează că omul poate să fie cât de drept şi
•totuşi va suferi, căci pe pământ este timpul cercărei,
iar nu a răsplărirei faptelor. Nici odată nu va putea
omul să-şi dea seama cum conduce Dumnezeu
lumea şi pentru ce face înt’un fel şi nu într’altul.
Iov înţelegând aceea ce i sa spus şi părându’i
rău şi numai pentrucă a blestemat ziua naşterei
sale, în urma căinţei pe care a arătat-o, Dumnezeu
U făcu sănătos, dându-i şi avere îndoită decât a
avut înainte, precum şi alţi fii şi fice.
Biserica noastră sărbătoreşte amintirea dreptului
k>Y ta 6 Maiu în fiecare an.

*
 72

Ebrei sub Moisi

§ 37.

Naşterea şt copilăria iui Moisi.

Inmuitindu-se Isradiţii tot mai mult, Faraonii de
teamă de a nu’i vedea unindu-se cu popoarele duş-
mane contra Egiptului, începură sâ ia măsuri toi
mai aspre ca să-i înpuţineze. După ce’i supusei
la diferite munci grele fără nici un rezultat, dăduri
poruncă moaşelor să omoare pe toţi copiii nou năs
cu{i de parte bărbătească ai Ebreilor, Aceasb
poruncă însă nu’şi ajunse scopul,căci moaşele
temându-se mai mult de Dumnezeu decât de Faraoni
nu omorau copii. Când erau întrebate pentru c<
nu îndeplinesc porunca, spuneau că femeile ebreilo
sunt mai tari decât ale egiptenilor şi nasc mai ’naint*
până a nu sosi ele. Atunci dădură poruncă să arunc<
în apa Nilului pe toii copiii de partea bărbăteasci
ai ebreilor, cari se vor naşte în viitor.
O femeie din seminţia lui Levi, născând întim
pul acesta şi fiindu-i milă să arunce în râu pe fiu
ei, îl ţinu ascuns trei luni, mai în urmă fiindu-
teaniă ca fapta ei să nu fie descoperită, făcu ui
sicriaş de papură pe care’l unse cu smoală şi ci
reşină şi apoi aşezând în el pe copil, îl duse şi'
lăsă în trestia după marginea Nilului, Nerăbdând-i
inima să dea drumul copilului pe apă, lăsă pe sora It
 ?3

să păzească de departe şi să vază ce se va întâmpla

tu el ? Fiica lui Faron, din întâmplare, pogorîn-
iu-se tocmai atunci la râu să se scalde, fiind atrasă
îe plânseiu! copilului, porunci să ii aducă şi văzân-
iti-1 cât era de frumos, de şi ştia că este dintre
:opii Israelifilor, i se făcu milă de el. Sora copilu-
ui văzând ce s'a întâmplat, veni şi întrebă pe fica
•egeiui dacă voie şte să i aducă o doica dintre feme­
ie israelite şi aceasta primind, li aduse chiar pe
nama lui ca săi crească. In amintirea scoaterei lui
lin apă, copilul a fost numit M oisi adică (scos din
mă}, El fu adoptat de ficâ lui Faraon şi astfel
:rescu la curtea regelui, unde învăţă ştiinţele, pe
:ari le aveau pe atunci Egiptenii.
Moisi făcându-se mare, nu uită că este fiu al po-
)oru!ui ebreu. Ştiind odată cum erau munciţi fraţii
;ăi de neam şi văzând pe un egiptean, care bătea
>e un ebreu, omorî pe egiptean şil ascunse fn nisip
\ doua zi văzând iarăşi pe doi israeliţi cari se cer-
au, zise celui ce nu avea dreptate, pentru ce se
:eartă cu fratele său cu care îndură aceieşi robie?
Vceîa însă 1 întrebă: „Cine te-a pus pe tine Domn
i judecător peste noi ? Au doară vrei să mă omori
ii pe mine ca pe egipteanul de eri ? Moisi aflând
:ă fapta lui este cunoscută şi fiindu-i teamă de
nânia lui Faron, fugi de acolo în pământul Madiam,
înde intră în serviciul preotului Ietro doior) ca să’i
lăzească turmele. Mai târziu se şi căsători cu fiica
cestuia Sefora (Semfora) cu care a avut doi fii.
 74

§ 38.

Chemarea lui M oisi să elibereze pe Efore

De şi Faraonii voiseră să înpuţineze pe Ebrei, tc
tuşi nu au izbutit. Dumnezeu făgăduise lui Abraar
Isaac şi Iacob că urmaşi lor au să se înmulţeasc
foarte. Plângerile poporului ebreu asuprit de egip
teni au fost ascultate de Dumnezeu care în înţe
lepciunea sa cea mare hotărî să-i libereze.
Pe când Moisi păştea turmele socrului său, ajur
gând cu ele până la muntele Horeb, văzu un rug cai
ardea insă nu se mistuia. El voind să vază mai d
aproape cum se face această minune, se apropie d
rug; Dumnezeu însă’i zise: „ Nu te apropia a ic i; dei
leagă încălţămintea dela picioarele tale, căi
locul pe care stai tu pământ sfâ n t este. E
sunt D um nezeul părinţilor tăi Âbraam, fsaa
ş i Iacob; am văzut necazul poporului meu ţ
strigarea lor am auzit şi m ’am pogorît să
sco t din mâna Egiptenilor şi din pământul acel
şi să ’i duc în pământul în care curge lapte \
miere. Ş i acum vino să te trimit la Farao
şi să scoţi pe poporul meu din pâmânh
E g ip tu lu i ,).
Moisi fiind cu faţa la pământ, a întrebat: „Cin
sunt eu Doamne, ca să merg la Faraon şi să sc(
pe fiii lui Israel din pământul Egiptului" ? h
Eumnezeu i-a răspuns : „Eu voiu fi cu tine :

0 II Moisi, III, 5 -1 0 .
 75

aceasta'H va fi semn că eu te~am trimis, că după

ce vei fi scos pe poporul meu, vă veţi închina mie
în muntele acesta". Moisi atunci a zis: „Dar dacă
fiii Iui Israel mă vor întreba care este numele tău,
atunci ce le voiu spune"? Dumnezeu îi zisz.„Eu
sunt cel ce su n tu, aşa vei zice fiilor lui Israel,
„ C el ce este m’a trimis la voi“. Ca să încredinţeze
atât pe fiii lui Israel cât şi pe Faraon că este
trimis de Dumnezeu, I’a învăţat şi cum să Iacă
minuni înaintea lui, Aşa Moisi aruncândtoiagul
pe pământ acesta s'a prefăcut în şarpe şi luându-1
de fos s*a prefăcut iarăşi toiag, ducându-şi mâna
în sân, a seos-o plină de lepră şi introducând-o din
nou, a scos-o sănătoasă ; dacă nu vor crede nici în
urma acestor două minuni, să ia apa din râu şi
turnând-o pe uscat, se va preface în sânge.
Moisi rugă din nou pe Dumnezeu să nu’l trimită
pe el pentru că este greu de limbă (gângav), ci
zise: Doamne, trimite pe acela ce ai să trimiţi,
înţelegând pe Mântuitorul cel făgăduit ia căderea
norului. Dumnezeu îi spuse să ia pe fratele său
Aaron spre a vorbi în locul lui. In urmă fiind
asigurat de Dumnezeu că toţi aceia cari cunoşteau
fapta lui în Egipt au murit tde mult, el merse şi
spuse socruiui său toate cele întâmplate. Apoi
luându-şi sofia şi copiii şi în(âinindu-se pe cale
şi cu fratele său Aaron, plecă spre Egipt.
Ajungând în Egipt, ei adunară pe bătăânii po­
porului ebreu şi ie spuse care este porunca lui
Dumnezeu. Încredinţaţi prin minunile pe care le-a
 76

făcut Moisi că el este trimis cu adevărat <

Dumnezeu, bătrânii crezură şi se închinară 1
Iehova (Dumnezeu).
După acestea, Moisi şi Aaron merseră înaint*
lui Faraon şi ’i cerură în numele lui Iehova, s
lase pe Israehţi să iasă din Egipt. Faraon însă
răspunse: „Cine este Iehova ? Nu’l cunosc, nici ţ
Israeliţi nu’i voiu lăsa să meargă El dădu p(
runci, ca ebreii să fie asupriţi şi mai rău, c
atât mai mult că minunile pe cari le-a făci
Moisi, le-au făcut şi magii Egiptului.

§ 39.

Cele sece plăgi. Mielul pascal,

Neînduplecându-se Faraon cu nici un chip î
dea voe Israeliţilor să iasă din Egipt, Damneze
porunci lui Moisi să bată Egiptul mai întâiu (
nouă plăgi, cari ori cât de rele ati fost, nu £
putut hotărî pe Faraon să’i lase să plece.
Aceste nouă plăgi au fost: 1) Toate ape
Egiptului s ’au prefăcut în sânge; 2) Broaşte c*
intrau până şi prin c a se ; 3) Pulberea s’a pr
făcut în muşte rele; *4) Muşte câineşti cari intn
iarăşi prin c ase ; 5) Ciumă care omorî vitele egî|
teniîor; 6) Răni şi bube rele ; 7) Grindină şi fo
8) Lăcuste şi 9) Trei zile de întuneric mare pes
tot Egiptul.
M ielul pasca! sau Instituirea sârbăioarei P&
 77

te!or Ia Ebref.— Impietriădu-se inima iui Faraon

şi ne voind să lase pe Israiliţi să iasă din Egipt
nici după cele dintâi nouă plăgi, Dumnezeu spuse
Iul Moisi că va lovi Egiptul cu o nouă plagă,
după care Faraon se va spăimânta şi’i va lăsa să
plece. înainte însă pe aceasta, s’a poruncit îsrae-
liţilor ca în ziua a zecea aprimei luni (Nisan),
fiecare casă să ia câte un miel pe care să i păs­
treze până în ziua a patrusprezecea, iar în această
zi s ă i junghie. Seara fiind foţi încinşi şi preparaţi
de drum, să mănânce carnea mielului toţi ai casei
şi dacă nu vor putea să cheme şi pe alţi, ca să
nu rămână nimic pentru a douazi; dacă va rămâne
să se arză. Carnea mielului să o mănânce cu azimă
şi cu ierburi arnare (spre aducere aminte de amă­
răciunea pe care au avut să o îndure în Egipt),
iar cu sângele lui să ungă pragul uşilor. Nici unu!
din oasele mielului să nu se zdrobească.
In noaptea serbărei pastelor avu loc cea din
urmă plagă, care întrecu pe toate celelalte. îngerul
pierzător omorî pe toţi cei dintâi născuţi ai egip­
tenilor, dela fiul regelui până la al celui din urmă
animal. Casele Israeliţilor au fost cruţate pentrucă
după porunca lui Dumnezeu aveau pragurile în­
semnate cu sângele mielului jungiat. Fiind de­
şteptat Faraon şi aflând ceea ce s ’a întâmplat,
chemă îndată pe Moisi şi pe Aaron şi le spuse
să ia pe Israeliţi cu tot ce este ai lor şi să plece
din Egipt.
 78

Astfel se institui sărbătoarea Paştelui Vechiului

Testament, sau precum a spus Dumnezeu îui Moisi
„Pasca lui Iehoua“ adică trecerea lui lehova,
pentrucă în acea noapte trebuind să urmeze a zecea
plagă, avea să treacă Dumnezeu prin pământul
Egiptului să omoare pe toţi cei dintâi născuţi.
Mielul pascal, care până la venirea Mântuito­
rului se înjunghia odată în fiecare an, închipuia
sacrificiul de mai târziu al lui fisus Christos, care
din voia sa „ca şi un miel nevinovat" s’a adus
pe sine jertfă pentru păcatele omenirei.

§ 40.

Ieşirea (sraelifilor din Egipt

Trecerea prin Marea Roşie. In aceeaşi noapte
Israeliţi siliţi de Faraon, părăsiră pentru totdeauna
Egiptul, după un timp atât de îndelungat de rodie.
La eşirea din Egipt, numărul lor era de^şase sute
de mii afară de copii. Âducându-şi aminte de do­
rinţa îui Iosif, când plecară, luară şi oasele lui
pentru a le duce în Canaan. Dumnezeu ştiind că
ei nu cunosc calea spre pământul făgăduinţei, îi
conducea ziua printr’un stâlp da nor, iar noaptea
printr’un stâlp de foc care mergea înaintea lor.
Nu mult după plecarea lor din Egipt părân-
du-i rău îui Faraon că i-a lăsat să plece, îi
urmări în fruntea oşti or sale şi’i ajunse după
câtva timp, aproape de Marea Roşie. îsraeliţii
 79

văzândti-se urmăriţi, începură să cârtească contra

lui Moisi şi’i ziseră: „Au nu erau morminte în
Egipt de ne-ai scos să murim în pustie Moisi
însă le răspunse: „Nu vă temeţi, ci aşteptaţi mân­
tuirea pe care Iehova o va face vouă .astăzi".
Dumnezeu zise lui Moisi să’şi ridice toiagul şi să
întinză mâna spre mare; şi făcând aşa, Marea
se despărţi în două părţi şi îsraeliţii trecură prin
mijlocul ei ca pe uscat. Egiptenii veniră cu toţii
în urma lor, dar îsraeliţii ajungând acum de cea­
laltă parte, Moisi după porunca iui Dumnezeu în­
tinse mâna şi Marea revenindu-şi la loc, acoperi
pe egipteni cari pieriră până la unul.
In amintirea trecerii minunate prin Marea Ro­
şie precum şi a pierderei egiptenilor, Moişi şi fii
lui Israel, cântară lui Dumnezeu un imn de laudă
şi de rşiulţumire, care se cântă şi până astăzi în
biserica noastră, în postul cel m are: „Să cântăm
Domnnului că cu mărire s5a prea mărit, Pe cal
şi pe călăreţ Ta aruncat în Mare. Ajutor şi aco­
peritor s’a făcut nouă Domnul spre mântuire

îsraeliţii în pustie.—După o călătorie de trei

zile, îsraeliţii ajunseră în deşert şi negăsind apă
bună de băut, începură iarăşi să cârtească contra
lui Moisi, că el este pricina. Moisi după porunca
lui Dumnezeu aruncă un lemn şt apa cea amară
se îndulci.
Mai departe începură să cârtească din nou contra
lui, că i-a adus în pustie şi nu au ce mânca. Dum-
 80

nezeu făcu să cază pe pământ mano, cu care se

nutreau şi din care adunau atât cât Ie trebuia
pentru o singură zi, căci a douazi numai era
bună. După porunca Iui Dumnezeu, numai în ziua
a şea -ea trebuia să adune şi pentru a douazi
(când era bună), căci aceasta era ziua cea sfântă
a Domnului Spre aducerea aminte a rmtrirei mi­
nunate a fsraeJiţilor în deşert, Moisi după porunca
Iui Dumnezeu, spuse fratelui său Aaron să ia un
vas în care să pună mană, spre a fi mărturie ur­
maşilor lor cum a nutrit Dumnezeu pe poporul său.
Ajungând ei lângă muntele Horeb şi lipsindu~!e
iarăşi apa, Moisi după porunca Iui Dumnezeu
iovi o stâncă cu toiagul şi aşa izvorî apa şi’i
adapă. In drurnui lor, Israeliţiî au avut de luptat
cu diferite popoare.
Puma lor luptă a fost cu Amaie citii, uti popor
care locuia în Arabia nordică şi care a fost învins
de Isfaeiiţi, comandaţi de losua Navi. In tot timpul
cât a ţinut lupta, Moisi se sui pe munte însoţii
de fratele, său Aaron şi de Hur şi o zi întreagă
sJa rugat Iui Dumnezeu cu mâinile înălţate spre
cer, susţinut de cei c el însoţeau. Cât timp Moisi
sta cu mâinile ridicate Izraeliţii erau învingători
şi din contră, când le lăsa în jos din cauza obo-
selei, erau biruiţi. Din această cauză, trebuia să
fie ajutat de Aaron şi de Hur ca să poate ţine
mâiniie ridicate. Pe locul luptei, Israeliţiî, drept
mulţumire lui Dumnezeu, ridicară un aî;ar.
 Darea legei pe montele Şinei
După o lună şi jumătate de ia plecarea din
Egipt, Isrâeliţii ajunseră !a muntele Sinai. Aci
Moisi primi poruncă de îa Dumnezeu să sfinţească
poporul în timp de două zile şi să fie toţi curaţi
în ziua a treia, pentru că în această zi va da
legea poporului său. In ziua a treia se înplineau
tocmai 50 de ziie de la serbarea Paştelui şi de
la plecarea din Egipt
In dimineaţa acestei zile, muntele fu acoperit
de un nor gros, iar fuîgerile şi tunetele făcură
poporul să se îngrozească. După porunca lui
Dumnezeu, Moisi spuse poporului să nu se apropie
de munte, căci cel ce se va apropia va muri;
numai el singur se sui spre a primi legea.

Cele ze ce porunci sau Decalogul, compun

partea cea mai însemnată a îegei pe care a primit-o
poporul fsrailitean pe muntele Sinai prin Moisi.
Aceste porunci se păstrează până astăzi de Is-
raeliţi, cât pi de creştini, Ele sunt următoarele:
î) Eu su n t D om nul D um nezeul fâu care
te-am sc o s din păm ântul Egiptului, din casa
ro b iei; s ă nu ai alţi D um nezei afară de mine,
(adică zei păgâneşti sau idoli).
II) S ă nu'fi fa c i chip cioplit, nici asemănarea
oreunui lucru din câte sunt în cer sus ş i din
 82

câte sunt pe pământ jo s, din câte sunt în ape

sub pământ; să nu te închini, nici să sluşeşti lor.
Observare. Prin această poruncă se opreşte
numai închinarea la idoli, adică chipuri cioplite de
mâini omeneşti, iar nu închinarea la icoane. închi­
narea nu o dăm icoanelor, ci acelora a! căror
chip se află pe icoană ; chipuri sculptate sau tur­
nate din metale nu se găsesc în biserica noastră.
Afară de aceasta, sub numele de idoli, se înţelege
chipul cioplit căruia i se atribue putere dumneze­
iască. Şi Moisi după porunca lui Dumnezeu cons­
truind Cortul sfânt, puse doi Heruvimi să susţină
acoperământul Chivotului, dar nici aceştia nu atr
fost consideraţi vreodată ca idoli, pentru că ebreii
nu s’au închinat lor, Din contră, Viţelul de aur
pe care l-au făcut Israeliţii în lipsa lui Moisi, a
fost sfărâmat pentru că era idol, pe care şii fă­
cuseră ei ca să i se închine.
n o Să nu iei numele Dom nului D um ne­
zeului tău în deşent, că nu va lăsa D om nul
nepedepsit pe cel ce va lua numele lui în deşert
(a nu jura strâmb).
IV. Adu-ţî aminte de ziua Sâm betei şi o sfin­
ţeşte pe ea; şa ze zile lucrează şi fâ -ţi toate
lucrurile tale, iar în ziua a şeaptea odihneş-
le-tet căci este ziua Domnului D um nezeului tău.
V. C insteşte pe tatăl iau şi pe mama fa,
ca s ă ’ţi fie ţie bine şi să trăeşti ani mulţi pe
pământ.
VI. S ă nu ucizi.
 VIL S â nu fa c i fapte desfrânate,
VIII. S â nu fu ri.
IX. S â nu m ărturiseşti m ărtune mincinoasa
contra aproapelui tău.
X. S ă nu p o fteşti nimic din cele ce suni
ale aproapelui tău.
Precum sa vede, în cele dintâi patru porunci
se copiind datorii către Dumnezeu, iar în ceielate
şase din urmă, datoriile pe cari trebue să ie înde-
piinim în viata noastră, către aproapele.
î\ . • . ;

Legătura nouă între D um nezeu şi Israel.—A

doua zi după darea legei, Moisi zidi un altar cu
12 stâlpi după numărul celor 12 seminţii şi aduse
jertfă lui Dumnezeu. Cu jumătate din sângele ani­
malului sacrificat stropi altarul, iar cu cealaltă ju­
mătate, după ce poporul îi asigură că va păstra
legea, stropi tot Isiaelulzicând: „ iată sângele îe-
găturei pe care o fă c u Iehoua cu voiu.
Legătura aceasta s ’a numit „legătura veche
sau sângele legii oechiu, adică a Vechiului Tes­
tament, spre deosebire de „legea nouă sau sân­
gele legii noui11 adică a Noului Testam ent în
Vechiul Testament legă ura între Dumnezeu şi po­
porul ebreu s’a încheiat prin sânge de animale,
iar în Noul Testament prin sângele iMântuitoiuîuj,
care s’a adus pe sine jertfă pentru păcatele lumii.
Sângele Vechiului Testament a fost aşa dar o închi­
puire a jertfei aduse de Mântuitorul, care a pecetluit
cu sângele său legătura sau legea cea nouă.
 84

Viţelul de aur.— Moisi, suindu-se în munte ea

să ia legea (cele zece porunci) pe care Dumnezeu
avea să i-o dea scrisă pe două table de piatră,
întârzie acolo 40 de zile şi 40 de nopţi. Israeliţii
crezând că el nu mai vine, cerură lui Aaron să
îe facă zei (idoli) cari să fieduşi înaintea lor pe
cale şi la cari să se închine. Aaron neputând să’i
facă să aştepte, ceru să’! aducă sculele de aur
pe cari le aveau Israeliţii şi topindu-le, le făcu un
viţel, înprejurul căruia ei strigă: „Aceştia sunt
Israele Dumnezeii tăi cari te-au scos din pământul
Egiptului".
Moisi, pogorându-se din mnnte cu tablele legii
şî găsind poporul jucând împre’urul idolului aruncă
tablele pe cari le sfărâmă şi luând viţelul ş i. to-
pindu-1 îl prefăcu în cenuşe. Apoi mustrând pe
Aaron şi aflând cum a fost silit să facă aceasta,
a strigat: «Cine este al lui lehova să vie la mine».
Adunând u-se toată seminţia lui Le vi lângă el,
după porunca ce le dădu, aceştia uciserâ aproape
trei mii de Israeîiţf,
Moisi suindu-se din nou în munte, Dumnezeu
îi spuse cum să ferească poporul de idololatrie
şi în urmă îi dădu alte două tab-e cu caii se
pogorî în tabără. Acum Insă faţa lui numai era
ca mai ’naînte, ci strălucia aşa de tare că Aaron
şi capii poporului (pe cari Moisi îi pusese să con­
ducă seminţiile), numai puteau să se uite ia el.
 83

§ 42.

Tabernacolul (Cortul sfânt).

După porunca lui Dumnezeu, Moisi ceru Is-
raeliţiior să’i aducă daruri preţioase ca să le poată
face un Tabernacol sau cort, care să le fie casă
de rugăciune până la construirea Templului din
Ierusalim. îsraeliţii îi aduseră fiecare sculele cele
mai preţioase ce aveau, pedeoparte pentmea să
se poată face şi înfrumuseţa Tabernacolul! iar
pedealta pentru a se face obiectele trebuincioase.
Tabernacolul era făcut din stofe preţioase şi după

Cortul sfânt, văzut pe din afară.

porunca iui Dumnezeu, avea forma dreptunghiulară,

El a fost construit din lemn de salcâm roşu (care)'
nu putrezea şi acoperii cu patru învelişuri. învelişul
de deasupra era mai lung şi făcut, aşa ca la timp, să
 86

poată fi lăsat să acopere şi intrarea, Stâlpii cari

pela coifuri aveau inele de aur prin cari se pe»
treceau pârghii înbrâcate în argint, cu ajutorul
cărora* Tabernacolul putea să fie mutat dintr un
loc întraltul (Vezi figura î).
fnprejurul lui era o curte mare care aveă intrarea
despre răsărit, ca şi Tabernbcolul (Vezi figura 2,a ta,
a f a). In curtea careînconjuta Tabernacolul, se aflau:
A ltarul jertfelo r sau al sacrificiilor.—Aceasta

Curtea, planul orizontal

şi Împărţirea interiorului Cortului sfânt.

era făcut din lemn de salcâm îmbrăcat în aramă»

iar pe dinlăuntru plin de pămâpt sau cu pietre. El
ssrvia pentru arderea jertfelor (Vezi figura 2, c).
B azinul preoţilor, care se afla între altarul
amintit şi Tabernacol, însă puţin mai spre miazăzi.
Acesta era un vas mare cu apă şi era făcut din
aramă. Aci preoţii îşi spălau mâinile şi picioarele
“înainte de a începe serviciul (Figura 2. d).
 87

In interior, Tabernacolul era despărţit în două

printr’o perdea care avea cusături bogate. Partea
dintâiu sau partea despre răsărit se numea Sfânta
(Figura 2, ^4). în care aveau voe să intre numai
preoţii; iar cea despre apus se numia S fânta S fin ­
telor (Figura 2, B). şi în ea nu putea să intre
preoţii, ci numai Marele Preot sau Arhiereul şi
acesta numai într’o zi a anului, numită ziua „Im-
pă cărei".
In Sfânta se aflau :
A ltarul tămâier ei, aşezat în mijloc, pe care se
ardea tămâe dimineaţa şi seara (Figura 2. î).
M asa pâinilor , numită şi m asa pâinilor pune­
rii înainte sau a pâinilor feţei, aşezată în partea
nord-vestică a Altarului tămâierii. Pe această masă.
se puneau 12 pâini nedospite (după numărul se^
minţiilor) şi se schimbau în fiecare Sâmbătă. Di&
aceste pâini nu puteau să mănânce de cât preoţii
(Figura 2, 2),
Candelabrul, care era aşezat în dreptul mesei
pâinilor, în partea despre miazăzi. El era de aw
şi avea şapte lumini (Figura 3).
In S fâ n ta S fin te lo r se afla:
Chivotul legii sau Sicriul mărturiei (sau Arca
alianţei), Acesta era un sicriu în forma unei lădiţe,
făcut din lemn îmbrăcat în aur. In Chivot se păs­
trau : Cele două table ale legii, pe cari erau scrise
cele 10 porunci şi vasul cu m ană, în amintirea
nutririi minunate a Israeliţilor în pustie. Mal te*
urmă s a aşezat în Chivot şi toiagul lui Âaron
care în chip minunat înfrunzise (Figura 2, 4),
Deasupra Chivotului se afla o tablă c!e aur, care
servea ca acoperământ şi se num la „scaun ai în­

Candelabrul
durării" pe care şade (tronează) lehova. Pe acest
acoperământ se aflau doi heruwm i (îngeri cu ochi
mulţi) cu aripile întinse şi cu faţa unul spre altul,

■V»■ § 43.

Sărbătorile
Cele mai însemnate sărbători pe cari le-au avut
israellbl încă de pe vremea lui Moi şi, afară de ziua
Sâmbetei sau ziua Domnului, suni: .
 Sărbătoarea Poştelor, instituită în noaptea
ieşirei din Egipt Ea se serba tot deauna ia
14— 15 Nisan (aceasta era ca şi astăzi prima
iună a lor, cum ar fi ia noi Ianuarie; ea însă
corespunde iui Aprilie aî nostru),
Sărbătoarea A zim e lo r, care se serba odată
cu a Paşteior şi ţinea ca şi aceasta şapte zile.
In tot timpul aceasta nu se mânca pâine dospită,
ci numai azimâ,
Serbătoarea Rusaliilor (CincPzeciinea numită
Serbofoarea secerişului, pentrucâ se serba
dupăce se începea secerişul, aducându-se ca
jertfă pâini dospite de grâu nou: Ea se serba la
50 de zile după Paşti,
Serbătoarea împăcării sau „ziua cea mare
a împăcării*, zi de post şi umilinţă. Numai în
ziua aceasta avea voe Marele Preot sau Arhie­
reul să intre în Sfânta Sfintelor, după ce aducea
jertfă pentru el şi pentru popor. Ea se serbează
şi azi în ziua a zecea a lunei a şeaptea, care
corespunde aproximativ lui Octombrie al nostru,
Serbătoarea Colibilor sau a corturilor, ins­
tituită în amintirea petrecerei îsraeliţilor în colibe
făcute din ramuri şi frunze, cât timp au eutreerat
prin deşerturile Arabiei, dupăce au ieşit din Egipt.
Ea se serba ca şi azi la cinci zile după ziua cea
mare a împăcării.
Serbătoarea lunilor noul, adică începutul
fiecărei luni.
Toate celelalte serbători pe cari le au Israeliţii până
astăzi, nu sunt din timpul lui Moisi, ci de mai târziu.
 90

§ 44.

Preojia Vechiului Testament,

înainte de a se da legea poporului ebreu,
Capul familiei era şi judecătorul şi preotul ei,
după darea legii, preoţia a fost încredinţată numai
seminţiei lui Levi. Aceasta este cauza pentru care
seminţia lui Levi nu a luat pământ la împărţirea
Canaanului, ci a fost înprăştiată printre celelalte,
Toţi cei dintâi născuţi, deîa darea legii înainte,
trebuiau rescumpâraţi dacă erau parte bărbătească
şi din seminţia lui Levi şi din altă seminţie decât
a lui. ■
Dupăce Moisi termină Tabernacolul, după porun­
ca iui Dumnezeu, sfinţi pe fratele său Aaron ca
Mare Preot sau Arhiereu, iar pe doi fii ai săi ca
preoţi. Celorlalţi din seminţia lui Levi, li se încre-
dinţăpaza Tabernacolului şi mai târziu a Templului.
Marele P reot sau Arhiereu! , ocupa treapta cea
mai înaltă în preoţia Vechiului Testament. La ziua
cea mare a împăcărei, el singur avea voe să intre
în Sfânta Sfintelor, dupăce aducea jertfă mai întâiu
pentru păcatele sale şi apoi pentru ale poporului.
Preoţii , ocupau treapta a doua şi numai ei aveau
voe să intre în Sfânta; niciodată însă în Sfânta
Sfintelor. Ei aveau grijea să ţină neatins focul de
la altarul tămâierei, să schimbe cele 12 pâini în
fie care Sâmbătă, să aprinză candele şi să aducă
jertfele obişnuite, etc.
 91

Leoiţii. ocupau treapta cea mai de jos şi nu

erau decât ajutoare ale preoţilor. Ei nu puteau
să intre decât în curtea Tabernacolului, până ia
intrarea în Sfânta. Ei nu puteau asemenea sa
aducă nici jertfe, ci numai să pregătească cele
trebuincioase pentru serviciul preoţilor.

§ 45.
Rătăcirea în pustie.
Când Israeliţii plecară dela muntele Sinai, aceia
cari erau în stare să poarte armele, erau în număr
de şase sute de mii, afară de seminţia lui Levî.

Condamnarea cîe a râtâci 40 de am în pustie.

Ajungând în deşertul Paran (la nordul Arabiei)
când Cannanu 1 era aproape, după porunca lui Dum­
nezeu, trimise Moisi 12 bărbaţi, câte unul din
fiecare seminţie, ca să cerceteze ce fel sunt locui­
torii Cannanului şi dacă sunt numeroşi. Aceştia
plecând, se reîntoarseră după 40 de zile şi adu­
seră veste cât de productiv este Canaanul; ca
probă au adus şi un strugure pe 'o pârghie pur­
tată de doi oameni, precum şi alte fructe. Ei
mai şupuseră însă că oamenii din Canaan sunt
foarte mari în comparaţie cu ei, poporul puternic
şi cetăţile întărite. Când auziră Israeliţii că locţii­
torii Cannanului sunt ca uriaşii, se speriară atât
de tare încât începură să plângă şi să murmure
din nou contra lui Moisi şi Aaron. Numai dpi
 92

dintre cei trimişi: iostta Navi şi Caleb, căutară

să înbărbăteze poporal, spunând că ei cu ajutorul
lui Dumnezeu, vor birui pe Canaariiţi, Israeliţii
Insă speriaţi, cereau să-i omoare cu pietre.
Atunci Dumnezeu a zis lui Moisi: „Până când
mă va nesocoti acest popor şi până când nu va
crede în mine, cu toate minunile ce am făcut între
ei ? “ Iar drept pedeapsă i-a condamnat să rătăcească
40 de ani prin pustie şi dintre aceia cari aveau
20 de ani când s a numărat poporul după ieşirea
din Egipt, nimeni să nu intre în Canaan decât
fosua Navi şi Caîeb; ceilalţi să moară in pustie.

Căfcâtorii de lege.—Numărul cel mare al Isra-

efifiîor nu putea să fie condus aşa uşor, cu atât
mal mult că ei au trecut prea repede dela robie
Ia libertate. Din această cauză, ivindu-se des căl­
cători de lege, Moisi trebuia să se poarte cu cea
mai mare asprime. Aşa de ex. aflând pe un Is-
raelit care aduna lemne Sâmbătă, îl scoase afară
din tabără şi puse să-l omoare cu pietre, căci aşa
spunea legea; pe altul care a hulit (adică a spus
cuvinte necuviincioase, blasfemii) numele lui Dum-
ifiezeti, î’a omorât în acelaşi chip. Dumnezti chiar
pedepsia cu cea mai mare asprime pe călcătorii de
lege; aşa, focul sfânt care se pogorîse peste jertfă
lui Aaron când a {ost sfinţit ca Mare Preot, tre­
buind să nu se stingă niciodată şi fiii lui (Nadab
şi Abihu) cari erau preoţi lăsându-1 să se stingă,
m fot pedepsiţi cu moartea. întrebuinţând adică
 93

foc străin la altarul tămaierei, au fost mistuiţi de

flăcările cari au ieşit din altar.

Toiagul lui  aron.—Pentrucă Moisi sfinţise pe

Âaron ca Arhiereu şi pe fiii săi ca preoţi, precum
fi poruncise Dumnezeu, o parte din îsraeliţi se
rescuîară contra lui, acuzându-î că el şi neamul
fui, s’a înălţat peste ceilalţi.
Moisi, ca să încredinţeze pe îsraeliţi că a făcut
aceasta după porunca lui Dumnezeu, ceru fiecărei
seminţii să-i aducă câte un toiag pe care să fie
scris numele ei, iar pe al seminţiei lui Levi, scrise
numele lui Âaron. Aceste 12 toege, precum îi
poruncise Dumnezeu, le-a dus în Tabernacol unde
îe-a lăsat până dimineaţa. A doua zi când s’a
dus să le îa, toiagul lui Âaron a fost aflat în­
frunzit. De acum Israeliţii, văzând minunea, au
încetat de a mai murmura,
Acest toiag, dună porunca lui Dumnezeu, a fost
pus de Moisi în Chivotul legei, Ia un loc cu cele
două table şi cu vasul cu mană.

Necredinţa lui M oisi şi a iui  aron,—Rătă­

cind Israeliţii prin pustie şi lipsindu-Ie apa, au
început iarăşi să cârtească contra lui Moisi şi a
Iui. Âaron. Aceştia se rugară lui Dumnezeu, care
Ie spuse „să zic ă unei stânci s ă ie dea apă şi
fe va da“. Moisi, temându-se că stânca nu va da
apă dacă’i va zice numai, o lovi de două ori cu
toiagul şi eşi apă. Pentrucă amândoi se îndoiseră
 94

şi nu ascultară porunca iui Dumnezeu de a vorbi

numai stâncii, iar nu de a o lovi, Dumnezeu le
spuse „că nu ei vor conduce poporul îsraeiit în
Canaarri1 şi că vor muri mainainte de a intra în
pământul făgăduit Aaron a şi murit în scurt
timp după aceasta.

§ 46.

Şarpele de Aramă
fsraeliţii, obosiţi în timpul rătăcire! lor prin
pustie, ajunseră până aproape de pământul Edo-
muiui şl începură să cârtească nu numai contra
lui Moisi, dar chiar contra lui Dumnezeu, Drept
pedeapsă, Dumnezeu trimise şerpi veninoşi cari
muşcândtw, făcură să piară o mare parte dintre
ei. Poporul speriat de mânia dumnezeiască, că-
indu~se*de aceeace a făcut, îndemnă cu stăruinţă
pe Moisi să roage pe Dumnezeu pentru iertarea
lui. Dumnezeu veşnic îndurător faţă de eeice Se
căesc din inimă, ascultă rugăciunea şl spuse lui
Moisi să facă un şarpe de aramă pe care să-i
înalţe pe un lemn, ca să poată fi văzut; şi oricare
Îsraeiit va fi muşcat, să se uite la acest şarpe
şi nu va muri, Moisi făcând astfel, poporul urma
porunca şi scăpă de moarte.

Şarpele înălţat în pustie, închipuia pe Mân­

tuitorul care a f o s t răstignit pe cruce, ca să scape
omenirea de moartea păcatului căci precum zice
 95

Sf. Scriptură „prin păcat a intrai moartea in

îum e„ !). însuşi Mântuitorul vorbind despre răs­
tignire zice: „Precum M oi si a înălţat şarpele
în pustie, aşa se cade a se înălţa Fiul om ului;
ca tot ce crede întru el s ă nu piară, ci să
■aibă viaţa veşn ică “ 2).

§ 47.
Coprinderea G hileadului. Bileam
Coprinderea Ghileadului. — Dupăce Israeliţii
trecură râul Arnon, venind despre miazăzi intrară
în Ghilead. Primul popor cu care veniră în atin­
gere aci, au fost Amoreii, cărora cerându-le voe
să’i lase să treacă prin (ara lor ca să intre în
partea de răsărit a Iordanului, regele acestora se
opuse, Din lupta care s’a dat aci, Israeliţii ieşind
învingători, tot pământul cât era stăpânit de ei, a
fost ocupat de Ebrei. Tot astfel s'a întâmplat şi
cu aceia cari ocupau pământul despre partea Ba­
banului,
£/7eam.~-M oabiţii speriaţi de aceste victorii
ale Israelifilor, au chemat în ajutorul lor pe Bi-
îeam, care era un vărjitor vestit, ca să’i blesteme
şi ei să’i poată învinge. Plecând Bileam însă, pe
cale a fost oprit prin puterea lui Dumnezeu şi în
urma poruncii ce a primit, nu numai că nu bles­
temă pe Israeliţi, dar încă’i şi binecuvântă, profe-
*) Romani V, 12.
*) «oan 1tt, 14-15.
 96

tind în urmă cum Israeiiţii vor supune popoarele

streine.
în urmă.» cerându-i din nou icgele Moabiţiior
să’i blesteme, Bileam profeţind despre Mântuitorul,
a ziş: „Râsâri-ua o stea din lacob şi se do
scufa un om din Israel şi na zdropi pe domnii
iui M oâb şi oa prăda pe toţi fecio rii iui S it;
şi se va scula din lacob şi va pierde pe cel
ce a scăpat din eefafe“ l).

§ 48.

P ro fe ţia şi moartea la i MoisL

Când s ’a înplinit timpul rătăcire! de 40 ani,

din toţi câţi ieşiseră din Egipt şi aveau vârsta de
20 de ani, numai rămăsese decât îosua Navi şi
Caieb.
Pentru că Molsi nu avea să intne Io pământul
făgăduit, Dumnezeu îi spuse să se sue pe mun­
tele Abarim (vârful Nebo) ca de acoîo să vază
şi el Canaanuî. El rugă pe Dumnezeu să dea îs-
raeliţilor alt conducător în locul său şi în urma
poruncii ce primi, încredinţă această demnitate
lui îosua Navi, asupra căăuia 'şi puse mâinile, In
faţa Mraelui Preot şi a poporului
Dupăce a fost coprlns tot pământul Ohiieadului,
Moisi I'a dat seminţiilor Ruben, Gad şi o jumă­
tate d n Manase, pentrucă aci erau locuri multe
*) lV,Moîs? XXIV, 17 -10.
 9î

dă păşuna! şi aceste seminţii aveau turme nume­

roase, Moisi însă a obligat pe Israeliţii acestor se
minţii să meargă şi sa ajute pe fraţii lor până
vor cuprinde Canaanul.
Ştiind de mainainte cât a fost de nerecunâscător
poporul ebreu faţă de Dumnezeu care Pa încărcat
de binefaceri, Moisi repetă Isrâeliţiîor toate legile
primite, apoi le dădu şi alte învăţături noui. între
altele eî îndemnă pe îsraeliţî „sâ iubească pe
Dumnezeu mai presus de cât pe oricine, iar pe
aproapele ca pe sine însuşi. Apoi le dădu po­
runca să omoare pe toţi locuitorii din Canaan după
ce vor cuprinde ţara, stârpind şi idolii lor, căci în
caz contrariu, ei au să le fie „spini în ochi şi
ghimpe în c o a s t ă adică au să întâmpine din
pârlea lor mari necazuri.
, > /
Dnpăce binecuvânta poporul, Moisi profeţi fie­
cărei seminţii ce avea să se întâmple eu ea în vi­
itor, iar în urmă profeţi şi despre Mântuitorul. Ca
să mângâie pe Israeliţi pentru timpul cât el nu ar
mai fi cu ei, le spuse una dintre cele mai însem­
nate profeţii, care i-a şi tras numele de profet.
El a zis: „Prooroc din fra ţii tăi ca pe mine va
scula ţie D om nul D um nezeul tău, de el să as­
cultaţi» căci Dumnezeu sdusese lui Moisi: P ro­
oroc ooiu scula lor din fra ţii lor, ca pe tine, şi
ooiu pune cuvintele mele în gura Iui şi va grăi
lor„')
,) V. Mofsi XVIII, 15 -18.
7
 98

Că profetul despre care se vorbeşte aci a fost

lisus Christos, se vede din faptul câ fsraeliţii după
im timp îndelungat, pe timpul Mântuitorului, când
se ivi îoan Botezătorul, trimiseră la ei sâ’l întrebe:
„ Tu eşti Proorocul? adică, El este acel despre
care a vorbit Moisi?

Moisi, simţind că i se apropie sfârşitul, după

porunca lui Dumnezeu, se sui pe vârful Nebo, de
unde mai văzu încă odată pământul făgăduit. El
muri acolo fără ca Lsraeliţii să cunoască vreodată'
Socul unde a fost înmormântat (şi aceasta poate
din cauză ca nu cumva ei să se închine corpului
lui şi astfel să cază în îdoloiatrie). lsraeliţii l’au
plâns pe Moisi 30 de zile.
Moisi, nu numai că a fost cel mai mare legiuitor
pe care l'a avut lumea vrodată, dar şi cel mai
mare profet ai Vechiului Testament, precum ne
spune Sf. Scriptură: „Şi m ai m ult nu s'a sculat
prooroc în Israel ca M ofsi„*).

§ 49.

losirn Navi.
Cuprinderea Canaanului şi împărţirea Iui.
îosua Navi fiind recunoscut de popor ca condu­
cător al său, mainainte de a trece Iordanul, tri­
mise doi bărbaţi ca să cerceteze din nou Cana-

,) V Moisi XXXIV, 10. ' ’/

 anul şî mai ales cetaiea ierihon care era cea mai
întărită şi mai în aprop ere. Auzind regele Ierihonului
despre aceasta, voi să’i prinzâ şi să^i omoare; au
fost scăpaţi de o femee numită Raab, care Ie-a dat
ospilitate şi în urmă putinţa de a fugi. Trimişii
- sosind în tabăra Israeliţilor, spuseră aceeace ii s'a
întâmplat, precum şi spaima ce a cuprins pe locui­
torii Canaanuiui, când au aflat de apropierea lor.

Trecerea iordanului.—Prima pedică ce li se

puse la calea Israeliţilor, era Iordanul losua p o ­
runci poporului să se sfinţească şi să se curăţească
prin post şî rugăciune, căci Dumnezeu va face
pentru ei fapte minunate. După porunca lui Dum­
nezeu, el spuse preoţilor să meargă înainte cu Chi­
votul - legei, iar după ei poporal Când picioarele
preoţilor atinseră apa, iordanul se despărţi în
două şl tot Israeui îl trecu ca pe uscat ca şi
altădată Marea Roşie. Sp e aducere aminte de
această minune, losua înălţă un altar din 12
pietre, câte una de fiecare seminţie, precum ii
poruncise Dumnezeu.
Plecând dela Iordan moi departe, israeliţi ajun­
seră la Ghidai unde se odihniră şi serbară Paş-
tele. Aci mâncară pâine de grâu nou, pentrucă de
aci înainte a încetat de a mai cădea mana.
Cuprinderea îerihonuJui.— Plecând dela Ghii-
gaî, cea dintâiu cetate ce aveau în cale era Ieri-
honul, pe care ei credeau că are să’l ia cu uşu­
rinţă, neţinând seamă de zidurile Iui tari şi groase.
 100

Pentrucă nu Far îi putut iua niciodată prin puterea

lor a trebuit să-i ajute Dumnezeu, care hotărîse ca
această cetate să cază printr’o minune, iar nu cu
puterea armelor. Pentru aceasta losua, după po­
runca ce primi, spuse că poporul având în frunte
şapte preoţi cari să sune din trâmbiţe, să ocolească
zidurile în timp de şase zile, câte odată pe zi, iar
In ziua a şaptea să 1 înconjoare de şapte ori şi
la a şaptea ocolire poporul să strige tare şi zidu­
rile vor cădea.
Astfel făcură Israeiiţii şi când zidurile căzură
ei năvăliră în ierihon şi omorîră tot ce era viu
afară de femeea Rab şi neamul ei, iar cetăţii îi
dădură foc.
Dupăce ajunseră la munţii Ebal şi Garizim,
cucerind şi alte cetăţi, losua îndeplini porunca lui
Moisi, dată în timpul când trăia, şi anume, după
ce citi legea, împărţi tot poporul în două: şase
seminţii aşezate pe Gaizim, rostiră binecuvântarea
asupra celor ce vor ţine legea, iar şase, aşezate
pe Ebal, rostiră blestemul asupra celor ce o voi
călca. Ei înălţară un altar pe Ebal şi aduseră jertfă
Sui Dumnezeu.
Israeiiţii mai avură lupte şi cu alţi regi în par­
tea de miazănoapte a Canaanului, pe care îi învin­
seră lângă lacul Merom şi le cuprinseră ţinuturile.
Ei însă nu îndepliniră porunca lui Moisi de a stâr­
pi toate popoarele Canaanului, cari se înshinau la
idoli şi din această cauză avură să îndure mai târ­
ziu multe neajunsuri. Aşa s’au îndeplinit cuvintele
 101
I

lai Moisi, cari îe spusese că dacă nul vor nimici,

are să Ie fie spin în ochi şi ghimpe în coastă*.

i Impârâţirea Canaaufui, — Dupăce încetară

laptele cu popoarele din Canaan, seminţiile Ruben,
{jad şi jumătate din Manase cărora îi să dăduse
Ohiîeaduî, plecară în pământul lor. Canaanui
( propriu zis, a fost împărţit în zece părţi pentru
; cele nouă seminfii şi pentru cealaltă jumătate a
lui Manase, cari nu luaseră pământ până acum.
Seminţia iui Levi nu a luat pământ, pentrucă a
fost împrăştiată printre celelalte şi avea să trăiască
din zecimală, (adică a zecea parte), ce trebuia să'i
dea fiecare Israielit din toate productele sale.
Lui Caleb, drept resplată a vitejiei sale, i s’a
dat oraşul Hebron.
Tabernacolul a fost aşezat în Şilo, iar oasele
lui îosif aduse din Egipt, au fost înmormântale
la Sichem.

§ 50.
Judecătorii
Înainte de a muri, îosua Navi adună poporul
la Sichem şi aducând aminte Israeliţilor de toate
binefacerile ce au avut dela Dumnezeu, le spuse să
păzească legea şi să respecte pe mai marii lor. Pe
cât timp vor păstra poruncile şi nu vor uita pe
Dumnezeu, le va fi bine; iar uitând pe Dumnezeu
şi închinându-se la idoli, vor peri cu toţii.
 Ne lăsând după moartea să nici un conducător
puterea cea mai mare o avea acum Marele Prea
sau Arhiereul, iar după el veneau bătrânii sau capi
seminţiilor, cari aveau însă putere numai în se
minţiile lor. Dacă trebuia să se ia hotărîri pentn
întregul popor, ei se adunau toţi ia un loc şi for­
mau astfel „adunarea generală a poporului*\
Nemai având de aci înainte o căpetenie Secare
să asculte toţi, când erau atacaţi de popoarele cele
ce rnai rămăseseră în Canaan, fiecare seminţie se
lupta singură pentru sine, iar îa nevoie cerea şi
ajutorai alteia, Popoarele cu care avură sâ se lupte
Israeîiţii după aşezarea lor în Canaana, mai ales
Filîsteii, pândeau numai să vază neunirea între Is­
rael iţi şi numai decât porneau cu resbel contra lor.
Fiind în legătură cu popoarele eanaanitrice, Is­
raeîiţii de multe ori căzură în idololatrie; când se
căiau însă, şi-şi aduceau aminte de Dumnezeu, E!
nu părăsea pe poporul său, cfi venea în ajutor
La timpul potrivit, se ridica dintre ei câte un băr­
bat, care chemând în ajutor şi alte seminţii şi mer
gând în fruntea lor, mântuia poporal şi ţara, stâr­
pind şi idololatria. Aceşti bărbaţi cari judecau ş
pricinile mai însemnate în popor, s'au numi
Judecători.
In tot timpul până s’a introdus regalitatea, &
raeîiţii au avut 16 judecători, dintre cari cei ma
însemnaţi au fost: Sam son, H eli şi Sam uel
 103

§ 51.
Sams o el

Samson, a fost judecătorul ce! vestit pentru pu-

tîa cea mare pe sare i-o dăduse Dumnezeu. încă
linte de a se naşte,.părinţii lui făgăduiseră lui
minezeu să nu’i tunză părui (Aceia cari făceau
tfel de făgăduinţe lui Dumnezeu, se numeau
tzirei).
Israeliţii nerecunăscăton şi acum ca şi altădată,
ară pe Dumnezeu şi legea lui şi căzură sub stă-
nirea Fiîisteilor, cari ocupau partea sud-vestică a
inaanuiui, pe coasta Mărei Mediterane. Samson
re ură pe apăsătorii neamului său, îşi alese ca
fîe tocmai pe una dintre filistence. Cu ocaisiunea
oţei sale, ei propuse Fiîisteilor o ghicitoare (e-
pnâ) şi le dădu timp de o săptămână ca să o
slege; dacă ei o vor desîega, Samson se obliga,
le dea 30 de rânduri de haine, iar dacă nu să’i
a ei Iui. Filisteii neputând să ghicească, amenin-
ră în felurite chipuri pe soţia sa şi aceasta prin
Ins şi rugăciune, află deslegarea deia Samson.
:esta ştiind că soţia sa Pa înşelat, se ţinu de
rbă ca să le dea hainele făgăduite, însă a plecat
a omorît 30 de Filistei şi luându-îe hainele, ie-a
t celor cu prinsoarea. In urmă supărat, a pără-
pe soţia sa şi pe Filistei, fără ca să spună
iva. Mai târziu reîntorcându-se şi aflând*o mă-
iiă cu un altul şi voind să-şi răzbune, a prins
 104

trei sute de vulpi şi iegându-le de coadă două c

două şi atârnându-îe câte o torţă aprinsă, ie-a
drumul în holdele Filisteîlor. Aceştia de mânie
omorît pe fosta lui soţie din cauza cărei au
ferit paguba şi pe tatăl ei, iar în urmă au po
cu resbel contra Israeliţilor, cu gând ca să prii
şi pe Samson. Acesta s’a înţeles cu Israeh'ţii :
dea lor şi pe când se afla legat în tabăra Fiiistei
rupse legăturile dela mâini şi găsind o falcă
măgar, începu să lovească cu ea în Fiiistei,
morînd o mulţime dintre ei.
Altădată, afiându-se pe pământul Filîsteilor
aceştia voind să’1 prinză, încuiară porţile cet
(Gaza), el însă scuîându-se peste noapte, a lua
spinare porţile cu stâlpi cu tot şi îe-a dus pe
deal din apropiere.
In cele din urmă Samson tot căzu în mâii
Filîsteilor prin intrigile unei femei anume D(
(filisteancă), care reuşi să’î înşele aflând în ce
puterea lui. Aflând că puterea lui stă în părul
pulul şi spunând Filîsteilor. aceştia pândiră tiin
când dormia şi tunzându-1 îi scoaseră ochii şi’l
seră în fiare, condamnându-l să învârtească pieti
unei mori. Cu încetul însă, părul lui Samson ere
iarăşi şi odată cu părul îi reveni şi puterea, i
ca inamicii Iui să ştie de aceasta. Având Filis
o sărbătoare în cinstea unul zeu al lor, adus
acolo şi pe Samson ca să’şi bată joc de eî, T(
piui idolului precum şi acoperământul fiind plin
oameni, Samson care se afla jos, înălţă o rugăcii
 m

i Dumnezeu şi apucând stâlpii cari susţineau

operemândul, îi zgudui cu putere. Acoperemâtul
prăvăli şi în căderea lui omorî pe toţii Fiîesteii
rinaţî; odată cu ei însă, peri sub dărâmături şi
imson.
§ 52
Heli, Ârhiereu şi judecător.
Dela Moartea lui Samson şi pânăîa introducerea
galităţei, Marele preot sau Arhiereul au iost în
elaşl timp şi judecător. Arhiereii care îndepliniră
acest timp serviciul aceasta, au fost doi: Heli
Samuei.
Purtarea lui Heli cu f i i săi.—Heli, devenind
hiereu şi Judecător al Israeiiţilor, a fost pe cât
drept pe atât şl temător de Dumnezeu. Avu
$ă nenorocirea de a avea doi fii desfânaţi, pe
ri nu numai că nu’i mustra pentru faptele lor cele
e, ba de mulfeori le şi trecea cu vederea. Din
eastă cauză, îşi atrase şi murmure din partea po­
rului, pentrucă fii lui erau servitori ai Tabema-
IiîÎuî, dar ce este mai mult şi mânia iui Dumnezeu.
i profett trimes de Dumnezeu îi spuse că pentru
eastă faptă a lui în curând va muri şi că ar-
îria se va iua dela el şi dela familia lui „Nu
mai fi nici un bătrân în casa ta“ îi spuse Pro-
u! „şi fiii tăi vor muri fiind încă tineri".

N aşterea şi copilăria tui Samuei. — în Rama

raia un Israelit bun şi temător de Dumnezeu, a
 tos

căruia soţie neavând nici un copil, se rugau set

cetât Iui Dumnezeu, făgăduind că dacă le va <
un copil, îl vor închina Tabernacolului spre a sei
lui lehova. Rugăciunea lor fiind ascultată şi d
bândind un copil, îi dădură numele Sarnue/
auzit Dumnezeu) şi după câtva timp ÎI aduseră
Heli care'şi avea locuinţa lângă Tabernacol
Dupăce trecură mai mulţi ani, într.ojioapîe, j
când Samuel dormia, a auzit că’l strigă cineva
crezând că arhiereul îl chiamă, merse la el, al
însă că nu la chemat. Aceeaşi strigare se repe
încă de două-ori şi Heli ştiind că Dumnezeu chian
pe Samuel, îi spuse să meargă să se culce şi da
va fi strigat din nou, să zică: „Vorbeşte îehov
că ascultă robul tău". Făcând astfel şi auzind i
rîlşi glasul câre’l chema pe nume, Samuel răspun
precum îl învăţase Heli. Atunci Dumnezu spu
hn Samuel că aceeace a prezis lui Heli prinpr
fe iJ de mainainte, va face să se îndeplineasc
căci ei nici după aceea nu a inpedic ti pe fiii $
deîa rele. Adouazi de dimineaţă întrebând Heli j
Samuel cc i-a vorbit Dumnezeu şi aflând, şi
plecat capul şi a esclamat cu tristeţe: „îehova
facă aceeace este bun In ochii săi".
Lupta cu F i liste ii, răpirea Chivotului legii
moarte . Iui Heli. — Aceeace Dumnezeu anuţa
lui Heli nu întârzie mult până să se îndeplineasc
Filisteii având râzboiu cu Israeliţii şi aceştia fiii
bătuţi, au crezut că dacă vor duce Chivotul ie£
pe câmpul de luptă, vor învinge. în scopul aces
 m

merseră la Şi!o şil luară, adticându-î în tabără;

umnezeu voind însă altfel, Israeliţii fură bătuţi
n nou, Chivotul răpit de Filistei, iar fiii Iui
e!i omorîţi amândoi.
Helf auzind despre cele întâmplate, căzu de pe
tăunul pe care sta şi în cădere rupându~şi gâtul
uri.
Filisteni luând Chivotul legii, Pau dus şi Pau
sezat în templul unui zeu al lor; a douazi însă
Isiră zeul răsturnat îa pământ, iar a treiazi, de
'1 aşezaseră ia Ioc, Pau aflat cu capul şi mâinile
ante, îvindu-se şi boale rele prntre ei, Filisteii
aşezară într’un car nou, la care înjugară doi
nci şi’i deteră drumul fără conducător. Astfel
unse iarăşi în Palestina.

§ 53

S a m u e i, A r h ie r e u ş i J u d e c ă to r

Samael a fost cel din urmă judecător al Israi-

ilor şi a dobândit această demnitate după moar-
a iui Helt. El a fost unul dintre cei mai buni
decătorf, perdrucă introduse iarăşi închinarea la
levăratul Dumnezeu, stârpind închinarea la idoli,
.re fusese introdusă pe aîocurea. !n cetatea Rama,
:ul naşterei* sale, a înfiinţat o şcoală de profeţi
re avea scopul să înveţe pe aceia cari trebuiau
explice poporului legea Domnului.
 Lupta cu Filisteif, — Samueî adunând popaw
cu scopul de a se ruga lui Dumnezeu, şi Filisfei
auzind de aceasta, porniră cu armata contra îsrae
litilor. înainte de a începe lupta, Samueî aduşi
jertfă lui Dumnezeu şi Filisteii speriaţi de un rifo
mare, luară fuga. Jsraeliţii, îi urmăriră şi’i bătură
Iuându-le înapoi toate cetăţile pe cari le pierdu
seră în trecut.
t
îsraeHţti cer sâ ti se dea rege. — Spre hâtră
neţe, Samuei făcu greşeala de a împărtăşi putere;
judecătorească celor doi fii ai săi, cari prin fap
tele lor, ca şi altă dată fiii lui Heli, râscular
poporul contra lor. îsraeliţii nu se mai mulţumir
a fi conduşi de judecători şi cerură iui Samuei s
te dea şi lor rege, precum aveau şi popoarele dii
prejurul lor. Samuei se opuse la început, arătân
du-le cu câtă greutate se susţine un regat şi cât
cheltuială cere întreţinerea unui rege; ei însă nu
ascultară, ci mai mult cereau să le dea rege, E
neştiind ce să facă, Dumnezeu îi spuse să le as
culte cererea şi să le dea rege.

§ 54 .
. i
îa te m ie r e a r e g a t u lu i

Până !a darea legii prin Moisi, ebreîi nu a

avut un guvernământ propriu zis, pentrucă orie
guvernământ trebue să albă o lege după care $
se conducă. Cu toate acestea şi în timpul PaMaa
r .
1/

hilor, când părintele sau cadul familiei era dom-

; nitorul, judecătorul şi preotul ei, era aproape o
formă de guvernământ. Din cauza aceasta capii
celor 12 seminţii, se şi numiau principii lui israel
3 sau principii adună re i !).
Dnpăce s ’a dat legea, Moisi a dat Israeliţilor
şi o formă proprie de guvernământ, care s ’a
numit mai târziu guvernăm ânt teocratic, după
care Dumnezeu era considerat ca rege. Top cari
au condus pe Israelip, adică Moisi, losua, Jude­
cătorii şi mai târziu regii, erau consideraţi ea
locopitori ai lui Dumnezeu.
Prin întemeierea regatului aşa dar, forma de
guvernământ la Israelip se poate zice că nu a
fost schimbată; pe lângă* regeie. ceresc, Dumnezeu
a voit să fie şi unul 'pământesc.
Profepa deaitădată a lui iacob, câ Israelipi
aveau să aibă domni din neamul lui iuda, fie
aceştia regi sau Impărap, trebui să se înplinească.

§ 55.

Sau!, primul rege

Ungerea fui Saut ca rege şi recunoaşterea
lui. — Saul a fost fiul unui îsraelit din seminpa
lui Beneamiii. Trimis fiind de tatăl său să caute
nişte asine pierdute, el merse la Samuel s ă i în­
trebe dacă nu cumva ştia unde sunt? Samuel.
1) IV Moisi l. 44 ; IV, 34; XXII, 2 etc.
 m

după cel . spuse că asinele s fau găsit, ascultând

porunca Iui Dumnezeu îi unse ca rege ai Isralî-
filor, turnând untdelemn pe capul Iul în urmă
adunându-se poporul să’şi aleagă rege, sorţul căzu
pe Sau! care fu recunoscut la' început de o parte
din popor, iar mai în urmă de tot Israelul.
Samud după porunca lui Dumnezeu scrise
drepturile şi datoriile regilor şi alătură scrierea
aceasta Ia- celelalalte cărţi sfinte, cari se păstrau
Chivotul legeL
Lupta cu Âm onifu. — Abia se alese Saui ca
rege şi Amoniţii, un popor depe laturea sud-estică
a GhiSeadului, se sculară contra cetăţeî Iabe$-
Ghilead; Sau! adunând în pripă pe fsraelifi,
aceştia bătură şi înprăştiară pe inamici.

Lupta cu F i tis teii şi yreşa îa tui Saui, —

Nu mult după lupta cu Amoniţii, se resculară şi
Filisteii contra Israeiîţilor. Samuel vesti pe Saui
să nu înceapă lupta până când nu va veni eî
în tabăiă să aducă jertfă lui Dumnezeu, insă,
pentîiică israeiîţii începuseră să se împrăştie de
frica Fiiisteilor şi lui Saui îi era teamă să nu
rămâîe fără ostaşi, aduse eî jertfă şi începu lupta
Filisteii au fost învinşi, mai ales în urma., vitejiei -
cu ca;e se purtă Ionatan, fiul iui Saui.
Sosind în tabără şi Samuel şi af;ând că Saui
■ad-sese jertfă fată voia sa şi pentrucă jertfa nu
putea să o aducă decât Arhiereul sau preoţii, îi spuse
cum Fa judecat Dumnezeu. Ef îi zise: „Pentrucă
 211

ai lucrat cum nu-ţi se cuvenea, domnia ta $e va

sfârşi, căci Iehova şi-a ales un om din altă fa­
milie, după inima sa, pe care l’a aşezat domn
peste poporul $ău“. Atunci a cunoscut Saul câ
Dumnezeu numai este cu el.

Lupta cu A m a 'ecifii. — Amaleciţii locuiau îa

sudul Palestinei. Profetul Samuel venind !a Sau!,
îi spuse câ Dumnezeu a poruncit să piarză pe Ama-
Leiţi cu tot ce este al lor, pentru aceştia ataca­
seră pe Israeliţi în calea lor spre Canaan, când
veneâu din Egipt. Saul adunând poporul, trecu pe
sub sabie pe Amaleciţi cu toate ale lor, cruţând
însă pe regele lor Agag şi mai multe din vitele
pe cari le luase pradă. Venind Profetul Şamuel şi
auzind zgomotul făcut de vite, pcntrucă Saul îi
spuse că a nimicit tot, îl întrebă ce însemnează
aceasta? El răspunse că le-a oprit pentru a le
aduce jertfă Iui Dumnezeu; Profetul însă, îi răs­
punse: „Lui Dumnezeu îi place mai bine a asculta
de Ei, decât a’i aduce jertfă". Apoi din nou îi
spuse că domnia se va lua dela eî şi neamul lui.

Ungerea Iui Daoid ca rege. — După porunc a

lui Dumnezeu, Samuel merse la Beileem şi ac
unse în secret ca rege pe Da vid, care era fiul cel mai
mic ai lui Işai (lesei) şi care se ocupa cu păstoria,
Dumnezeu părăsind pe Saul, ei îşi petrecea vieaţa
în chinuri pe care i ie alina David cântându-i din-
fr’un instrument muzical cu coarde, numit Chinor
(nu harpă). El nu ştia însă că David a fost uns rege
 112

Lup fa lui Daoid cu Goliat. — Pe când Filis-

teii porniră din nou cu rezbel contra îsraeh'ţiior,
David fu trimis de tată! său să vază ce mai
fac fraţii săi cari se aflau în oaste, Ajungând
aci, găsi Intre Fîlistei pe un uriaşi anume Goliat,
care cerea Israeiiţiior să lasă din rândurile for
unu! sâ se lupte cu el şi poporul aceluia care
va învinge, să fie declarat învingător. Nimeni
însă nu .avusese curaj până acum.
David, care păzind turmele tatălui său avusese
sâ lupte odată cu un leu, iar altădată cu un urs
.şfi biruise, merse şi spuse iui Sau! că e! vrea să se
lupte cu Filisteanul şi Dumnezeu care i-a ajutat
altădată, îi va ajuta şi acum. Sau!, deşi neîncre­
zător în puterea lui David, îl îmbrăcă cu hainele
saîe de zale şi puse coif pe capul: iui; fiindu-i
prea greu, pentrucă nu era obişnuit cu astfel de
haine, David le lăsă şi luându-şi toiagul şi praştia
plecă spre Goliat. Acesta văzândi:-!, II întrebă,
penfrace vine la el cu toiagul, ce este câine?
David fi răspunse că vine. I n .numele lui îehova
pe care ei Fau defăimat şi care’! va ajuta să’l
omoare. Când Filisteanul se sculă, David învâr­
tind praştia In care pusese o piatră, î! Iovi •drept
Io frunte şi acesta căzând, la pământ, el se repezi
şfi luă sabia cu cărei tăie capul. Filîsteii văzând
aceasta luară fuga iar fsraeîiţii urmărindu-i până
în ţara lor, omorîrâ o mulţime dintre e i
Din acest timp, se legă cea mai strânsă priete­
nie Intre David şi Ionatan, fiu! iui Sau!,
 m

Saul persecută pe Daotrf.— Vestea despre uci­

derea Sui Qoiiat se răspândi repede printre îsrae-
iiţt şi David ajunse comandatul oşiirei Pe când
se întorceau deîa luptă, femeile ieşind întru întâm­
pinarea regelui şi mai ales a lui David, strigau-.
„Sauî a bătut mii iar David zeci de Stri­
gătul acesta de bucurie, însă, aprinse mânia lui
Saul care de aci înainte caută de multeori să o-
moare pe David; aşa, de două ori, pe când David
îi cânta. A voit să i omoare cu lancea, dar o u a
reuşit Aitădadă Ta trimis să se lupte cu Filisleii,
fâgăduindu-i că dacă va ieşi învingător, îl va da ca
soţie pe una din ficele sale. In chipul acesta credea
că se va scăpa de ei, fiind omorât în luptă; Dum­
nezeu însă a voit ca Dav d să bată 200 de Fiîis-
teî şi regele Saui fu nevoit să’şi ţină făgăduiaîa,
Saul continuând cu presecuţiunile, David a fost
nevoit să fugă mai mult timp prin deşerturile Iu­
deii, urmărit fiind de rege. El, pătrunzând de mai
multe ori noaptea în locurile unde se adăpostea
Sau! şi ai săi, ar fi putut s ă i omoare, niciodată
însă nu a făcut aceasta nevoind să verse sângele
aceluia care era unsul Domnului.
în fuga sa, David a ajuns până Ia cetatea Nob,
unde fiindu-i foame neavând ce mânca el şi ai
lui, preotul de acolo i-a dat pâinile punerei înainte,
pe cari nu puteau să le mănânce decât preoţii.
Mântuitorul, vorbind despre aceasta mai târziu,
spuse că nu i s'a socotit ca păcat, arătând că la
nevoe se poate trece peste lege.
 114

Lupta cu fitistei! ş i moartea Iui S a u l.— Tre­

când mai multă vreme dela moartea lui Samuei,
Filisteii se rescuîară din nou contra îsraeîiiilor şi
veniră In Palestina, până aproape de munţii Ghil-
boa. In lupta care avea loc, Israeliţii fiind bătuţi,
Saul ceru purtătorului său de arrne sâ’l străpungi
cu lancea, ca nu cumva să cază în mâna Filistei-
!or. Aceasta însă nevoind, el singur se aruncă în
sabia sa şi muri, după ce în aceeaşi luptă au fost
omorîţi şi trei fii ai săi, între care şi viteazul Io-
noian, prietenul lui David. Filisteii aflându-i, k
iăiară capetele la toţi şi le spânzurară corpurile pe
zidurile cetăţei Betşean, de unde au fost luate de
\ locuitorii din labeş-Ghilead şi înmormântate ?n
cetatea lor, cu toată cinstea cuvenită.
David plânse moartea lui Saul şi ai fiilor săi şi
compuse cu această ocaziune o cântare de jale.

§ 56.
Regele David, Psalmii.

David îşi trăgea neamul din seminţia lui luda

şi Sf. Scriptură ne-o descrie în chipul următor:
Pe timpul Judecătorilor întâniplându-se o foamete
'mare în Palestina, un îsraiîte&ri din Betleem(Eîi-
meleh) pleacă în pământul Moabiţiîor înpreună cu
sofia şi doi fii ai s ă i Acolo fiii săi se căsătoriră,
cu două fete moabite şi nu mult timp, după moar­
tea tatălui for, muriră şi ei. Mama lor. anume Mo-
 Vf5

omi sau Noemi, se hotărî să plece in patria sa,

unde o însoţi şi una din nurorile sale anume Rut,
care nu voi să se desparţă de soacra sa. Ajundând
Ia Betîeem pe timpul secerişului, Rut aduna spicele
rămase pe urma secerătoriîor în ţarina unui isra-
eîitean bogat, nurnit Boaz, Soacra sa aflând cine
e te aceasta, îi spuse că fiind din neamul lor, Boaz,
după lege, trebuia să ia în căsătorie pe Rut, aceeace
se şi făcu. Din această căsătorie s’a născut Obed
care a fost şi tatăl lui lesei şi aceasta tatăl M David.

Daoid recunoscut ca rege,— După moartea lui

SauL. David veni Ia Hebrbn unde a fost uns din
nou ca rege ai semeţiei iuda, iar după doi ani fu
recunoscut de poporul întreg.
Ce! dintâiu lucru , pe care Fa făcut David după
ce a fost recunoscut ca rege, a fost să bată pe le-
busîţi cari ocupau partea de răsărit a Ierusalimu­
lui numită Sfon, şi care în urmă s5a numit „Ce­
tatea tui D avid*.
în scurt timp făcându-se stăpân pe tot Ierusalimul,
îşi strămută şi reşedinţa dela Herbon aci,
Pe Fiîistei, care veniră de două ori cu armele
contra lesraeliţîior, îi bătu din nou.
După ce David 'îşi construi un palat măreţ în
Sion, cu lucrători aduşi dela regele Tirului, a aşezat
în el şi chivotul legei, pe care l-a adusTn cân­
tări, însuşi David mergând înaintea ’poporuîai şi
cântând pe cale.
 118

Proectul construirei Templului — David voind

să construiască un templu în care se aşeze Chi­
votul legi şi care să servească şi ca loc unde să
se adune îsraeîiţii să se roage lui Iehova, strânse
mai întâi materialul trebuincios. Insă, când a fost
aproape să înceapă construcţiunea lui, Dumnezeu I
opri prin Profetul Natan, spunându-i să lase grija
aceasta fiului său care’i va urma pe tron. Ca să
mângâe pe David care se întristase, îi spuse că „va
exista totdeauna casa Iui şi tronul, adică împă­
răţia Iui, va dura în veci*. Priu aceste cuvinte
s’a anunţat dinainte lui David că Mântuitorul care
avea să nască din casa (neamul) lui, va întemeia
o împărăţie care va fi fără sfârşit, precum se spune
şi în „Simbolul credinţei" (Crez Intru uunl Dmn~ ^
nezeu).

Păcătui Iui David— Suindu-se David pe tron,

vesti despre aceasta şi pe regele Amoniţilor, cu
care voia să fie în bune relaţiuni. ceasta însă
batjocori pe trimişii lui David şi din această cauză
dedarându-se resbel, îsraeliţii îi învinseră atât pe
ei, cât şi pe Sirieni, cu care se aliaseră. Pentru
ca să’şi răsbune, Amoniţii, se pregătiră din nou
de luptă şi porniră contra Israeîiţilor. In lupta care
avu loc, David porunci lui îoab care era coman-
datul oştirilor sale, să pună în frunte pe Orie,
pentruea aceasta murind, el să ia pe Batşeba, soţia,
acestuia.
Oricât de mare rege a fost David şi oricât de
drept, prin această faptă îşi atrase mânia lui Duraoe-
 iî?

zeu, care trimise Ia eî pe Profetul Natan şi acesial

sp u se: „Erau doi oameni într'o cetate; unu! bogat
şi cu turme multe, iar altui sărac, neavând decât
o singură mieluşa Venind la bogat un călător,, el
nu s’a îndurat să tae'una din oile cele multe aîe
sale, ci a luat mieluşeaua săracului şi cu ea a ospătat
pe călător. David auzind aceasta a zis: „Vă muri
celce a făcut aceasta şi oaia o va întoarce împătrita
Atunci Profetul îi răspunse: „Tu eşti aceia*; din
această cauză sabia nu se va depărta de casa ta zice
Iehova; din casa ta voiu ridica asupra ta nenoro­
cirea, iar copilul născut din Batşeba, va muri*.
David cunoscând abia acum cât de mare este
păcatul său, se căi înaintea lui Dumnezeu şi com­
puse acel frumos psalm pe care’! avem şi noi te
biserică : „M ilueşte-mă D um nezeule după mare
mila ta şi după mulţimea îndurărilor tale, şterge
fărădelegea mea şi de păcătui m eu m ă curăţeşle*'
etc. Dumnezeu în mila sa cea mare, se îndură şi
asculă rugăciunea Iui David cea făcută cu „inimă
înfrântă şi umilită" iar în locul copilului născut
de Batşeba, care murise, îi dădu mai târziu altul
pe care l’a numit Soîomoo*

Revolta tui Abşalom . Acee&ce Dumnezeu spu­

sese lui David prin Profetul Natan că „sabla nu
se va depărta din casa lui şi câ din casa Iui va
ridica asupra lui nenorocire" a trebuit să se împli­
nească. Abşalom, unul din fiii săi, omorând pe un
frate al său, fugi din Ierusalim la Hebroa şl adu-

/
m m î pe cei nemulţumiţi de domnia tatălui său,
•arzi o răscoală contra Iui David Acesta plângând
şi cu faţa acoperită, plecă pe jos la Muntele Măsli­
nilor, însoţit de câţiva, credincioşi ai săi, iar Abşalom
care auzi de fuga tatălui său, intra în Ierusalim
şi se proclamă rege. David, suferi cu răbdare batjo­
curile şi loviturile cu pietre ale duşmanilor săi,
nelăsÂnd pe ceîce erau cu d să’i pedepsească, pen-
trucă ştiâ. că această nenorocire este urmarea pă­
catului său.
Aflând ca Abşolom vine cu . armată contra sa,
trecu In Ghîîead şi adunând şi e! altă armată, bătu
pe aceea a fiului său. Abşalom fond nevoit să fugă
:pe un catâr, In fuga sa râmase cu părul spânzurat
de crăciîe urnii arbore, tinde aflându-i loab, credin­
cioşi comandant a! armatei lui David, îl străpunse
cu lancea şi'l ucise, David, aflând de moartea fiului
său pe urma căruia suferise atât de mult, nu’f
blestemă, d ea un adevărat părinte, îl plânse, zicând
că era mai bine să fi murit el De aci se poate
vedea ce va să zică iubirea părintească; fiul voeşte
să ridice viaţa tatălui, iar acesta'! plânge. Dum­
nezeu însă, care ştie să răsplătească, a pedepsit pe
fiuî care nu numai că nu; a respectat pe tatăl, dar
i şj| îndrăznit să ridice mâna asupra lui,

O nouât greşatâ a Iui Daoid— h juus în culmea

ţputerel şi dorind să ştie numărul supuşilor săi,
David porunci credinciosului său îoab să numere
.poporul. întreg. Această mândrie a lui nepîă-
 n§

când lui Dumnezeu, trimise la ei pe Profetul

Gad, care’i spuse să’şi aleagă din trei rele, una
sau foamete de şapte ani, sau fugă din faţa
duşmanilor în timp de trei luni, sau ciumă de
trei zile. Oavid, dorind să cază mai bine !n mâna
Iui Dumnezeu decât a oamenilor, îşi alese ciuma
de trei zile. O mulţime de îsraeliţi periră din
această cauză şi în acest timp. David nu încetă
de a se ruga lui Dumnezeu să ierte poporul şt
mânia cea dreaptă a lui, îehova să cază asupra
lui căci eî este singurul vinovat
In urmă; după îndemnul Profetului, cumpără
un loc dela un febusit şi construind un altar, aduse
jertfă lui Dumnezeu şi ciuma încetă.

Psalm ii lui David.— Pe cât de mare a fost

David ca ostaş, tot pe atât de mare a fost şi ca
scriitor. Scrierile Iui numiţe „P salm i* sau cântări
religioase, au fost şi sunt renumite până astăzi,
pentru coprinsul şi frumuseţea lor. Ei se citesc
până astăzi atât în biserica creştină, cât şi în sina­
goga iudaică, (adică locul unde se adună ebreii
să se roage, , cum ar fi bisericile noastre).
Mulţi dintre psalmii lui Davjd conţin şi profeţii
privitoare la Mântuitorul Iisus Christos sau Mesia
pe care’i aştepta poporul Israelit Unii dintre psalmi
conţin profeţii aşa de clare cu privire la aceea ce
avea să se întâmple cu Mântuitorul, că se pare a
fi scrise de cineva care a văzut Pentru aceasta ei
se numeşte nu numai „Regele sau Împăratul* da*
şi ,, Pro f e te ! David4*.
 m

Obser&are Deşi toţi psalmii îa un k)c se

numesc Psalmii Sui David® nu toţi însă au fost
compuşi de eî. Din numărul total de 150, sunt
unii compuşi de alţi autori şi dintr’un timp mai
târziu; s*a zis însă «psalmii lui David“ pentrucă
cea mal mare parte din ei au fost sorişi de el.

Moartea- iui David. Ajungând David ia bă­

trâneţe, In urma înţelegere! ce avu cu Profetul
Hatan, unse ca rege pe fiul său Solomon, îndem­
nând pe acesta să umble în căile Domnului toată
viaţa lui, pentrucă numai aşa va putea să guver­
neze pe Israefiţi şl să fie fericit.
Eî muri după o domnie de 40 de ani.

§ 57.
Solomon. înţelepciunea lai. Templul
Scrierile Iui. Solomon. Moartea lu i
Solomon ajungând rege al poporului Israelit, şi
voind să’şi asigure domnia în pace, porunci să
•se omoare toţi duşmanii săi, între cari şi loab
credinciosul lui David, care în timpul din urmă
trecuse de partea unui frate al Iui, care voia să
ocupe tronul..

înţelepciunea h i Solom on.—După ce s au îm­

păcat toate seminţiile şi nu mai era nici un pre­
tendent Ia tron, Solomon voi să'şi înceapă domnia,
aducând mai întâii? sacrificiu lui Dumnezeu şi pentru
 12$

acest scop merse ia Ghibeon. Aci î se arătă

Dumnezeu în vis şi’i spuse să ceară orice va voi
ei sa să’i dea, Solomon deşi era prea tânăr, nu a
cerut nici avuţie, nici viaţă lungă, nici slavă de­
şartă, ci a zis: „Eu sunt.un copil şi poporul ce
mi-ai dat să stăpâuesc e foarte mare ; dă-mi înţe­
lepciune ca să pot înţelege şi judeca poporul tău
şi să pot deosebi binele de. rău*. Dumnezeu îi
spuse că’i va da nu numai înţelepciune, dar încă şi
avuţie şi cinste, pe cari nu le-a cerut, şi că nimeni
între regi nu va fi asemene lui. Dacă va păzi legea,
îi va lungi şi viaţa — i-a spus Dumnezeu,.
După ce veni la Ierusalim şi aduse din nou jertfă
i se prezintă şi ocaziune să’şi arate înţelepciunea,
Două femei cari locuiau în aceiaş casă, avea câte
un copil; uneia dintre ele murindu-i copilul într’o
noapte, a luat pe ai tovarăşei sale şi a pus pe al
ei în locul lui.. Mama copilului viu cunoscând vi­
cleşugul, şi-a cerut copilul înapoi; dar cealaltă sus­
ţinea că copilul cel viu este al ei. Venind amân­
două înaintea lui 'Solomon să le facă dreptate şi
el neavând nicio dovadă, pentru ca să cunoască
pe mama cea adevărată, porunci să se tae copilul
cel viu în două şi să dea f-ecăruia din ele câte o
jumătate. Aceea care furase copilul se învoi numai
decât cu această hotărâre ; dar mama cea adevă­
rată, fiindu-i miiă şi neputând să vază copilul său
omorît, rugă pe Solomon sâ’l lase viu şi mai bine
sâ’l dea celeilalte, Regele înţelegând acum cum stâ
 122

lucrul, porunci să se dea copilul mamei celei

adevărate.
Tot israelul se miră când află despre această
judecată înţeleaptă! Iar vesea despre înţelepciunea
fui Solomon se răspândi şi peste hotare, aşa că
mulţi din ţări depărtate, veneau să vadă pe acest
lege înţelept şi puternic.
Templu/ lui Soîom on.— Intre clădirile cele
multe pe care le ridică Solomon în ierusalim, cea
mai măreaţă a fost „Templul" pe care’l construi
el, precum spusese Dumnezeu lui David prin Pro­
fetul Natars. Acest templu a fost construit de
maeştri fenicieni renumiţi, cari’i fuseseră trimişi de
regele Tirului şi numai de lemn de cedru şi pin,
adus de Liban. Aurul trebuincios, 1-a avut parte
defa David, parte din ţara Ofir (India), până unde
ajunseră corăbiile Ssraeliţiîor.
Interiorul templului era despărţit ca şi al Taber­
nacolului sau al Cortului sfânt, numai că templul
era de trei ori mai mare. în Sfânta se aflau:
Altarul tămâierii, 10 candelabre şi 10 mese pentru
pâini, câte cinci de fiecare parte. In Sfânta Sfin­
telor se aşeză Chivotul legei, care a fost adus cu
mare pompă.
Bazinul de afară, pentmcă era foarte mare, s fa
numit M area de Aramă,
Când templul a fost terminat după şapte ani şi
jumătate, un nor s ’a pogorît de sus şi a umplut
Casa Domnului ca să o sfinţească, iar Solomon cu
mâinile ridicate spre cer, înălţă o rugăciune fer-
 m

binte iui Dumnezeu, in urma acestei rugăciuni, se

ppgorî foc de sus şi mistui jertfele cele multe cari
fuseseră aduse.
Dumnezeu se arătă lui Solomon aduaoară In
vis şi'l spuse că i-a auzit rugăciunea şi că pecâtă
vreme el şi poporul vor păz! legea, Se va fi bine;
dacă nu atunci'! va stârpi şi templu nu va mai fi,

Mărirea şi căderea iui Solomon .—Pecât de

răsboinic a fost David, peatâi de paşnic a fost So­
lomon aşa că în timpul domniei sale avu numai
grija prosperităţei ţărei şf a supuşilor săi. De în­
semnat este că în timpul său şi comerţul Israeîiţiîor
luă un avânt atât de mare, cum nu Ta avut
niciodată.
Dar oricât de mare şi de vestit a fost Solomon,
către bătrâneţe, fiind şi el om supus greşeîei, căzu
în păcat Având mai multe femei de neam şi de
religiune streină Pau făcut să construiască pentru
ele temple şi altare zeilor păgâneşti. Din această
cauză Dumnezeu îi spuse printfun profet că re­
gatul după moartea lui se va despărţi şi fiului său
îi va rămâne credincioasă numai o parte mică,
ceeace s'a şi întâmplat.

Scrierile lui Solom on. — Solomon a fost nu-

numai un rege mare, dar şi un .scriitor renumit,
caşi tatăl său. Dela el ne-a rămas trei scrieri:
Cântarea Cântărilor (adică, o eâtare din cele mai
frumoase) P roverbiilesm şi Pildele şi E cleziastul
 124

•sm Predicatorul (vorbitorul). Dintre acestea, mai

ales cele două din urmă sunt pline de învăţături
cari arată: 1). Cum trebue să poarte omul în
via{ă ca să fie cu adevărat înţelept şi 2) că ori­
cât ar ajunge omul de sus şi oricât de bogat ar
'fi cum a fost şi el, să nu uite că „totul este o
deşertăciune".
Asemenea, Solomon a mai scris şi psalmi.

M oartea iui Soîomon, — După o muncă atât

de îndelungată şi după o domnie de 40 de ani,
Solomon muri şi a fost înmormântat lângă tatăl
săet în cetatea lui David, adică în Sion.

§ 58.
Desbinarea
După moartea lui Solomon urmă Ia tron fiul
său Roboam , care trebuind să fie recunoscut de
popor, merse la Sichem, unde se adunase poporul.
Acolo se afla şi Ieroboam, care în timpul din ur­
mă al domniei lui Soîomon fugise în Egipt de
teamă să nu fie omorît, pentrucă i se profeţise că
m fi rege peste 10 seminţii.
Pentrucă Solomon spre sfârşitul vieţii pusese
•dări grele (biruri) asupra poporului, acesta având
acum în frunte pe Ieroboam, ceru lui Roboam să
ridice aceste biruri, pentrucă în urmă să’l recu-
jioască „de rege. Roboam ceru trei zile să se gân-
descă şi în urmă neascultând sfaturile bătrânilor
 125

şi luându-se după tineri, le spuse că nu numai nu

ra uşura dăriie, dar că „dacă tatăl său i-a bătut
cu bice, el ti va bate cu scorpioane". Răspunsul
aceasta îndârji atât de mult poporul, că se desbină,
şi lui Roboam îi rămase credincioase numai se­
minţiile lui luda şi Beneamin, iar celelalte 10 se­
minţii despărţindu-se de cele două, îşi aleseră rege
pe Ieroboam Astfel se formarădouă regate: Regatul
Iuda, peste care domnea Roboam şi’şi avea Capi­
tala în Ierusalim şi Regatul Israel , care şi-a ales
ca regee pe Ieroboam şi a avut prima Capitală în
Schiem şi mai în urmă în Samaria.
Astfel se înplini aceeace spusese Dumnezeu Iui
Solomon, că după moartea lri regatul se va des­
părţi şi că fiului său îi va rămâne credincioasă
•numai o mică parte.
De aici înainte (anul 975 înainte de Cristos).
Israeliţii avură câte doi regi şi acesta a fost cauza
pentru care amândouă regatele au căzut în mâinile
popoarelor streine.
§ 59.
Regatul Israel.
Dela despărţirea regatului sub Ieroboam,şi până
ia apusul lui sub Osie, regatul Israel a avut 19
regi dintre cari puţini sunt aceia cari au umblat
în căile Domnului.
Ierobaom , rămânând singur rege peste regatul
Israel, pentruca poporul să numai meargă să se
 *26

închine Ia templul dfn Ierusalim şi astfel să fie

atras In partea Iui Robeam, făcu doi idoli. Idolii
aceştia erau doi viţei de aur, aşezaţi unui în Dan,
oraşul cei mai despre miazănoapte şi altul în Bete!,,
oraşul cel mai despre miazăzi al regatului Israel
îsraelîţiior li $*a spus câ aceştia sunt zeii care i-a
scos din robia Egiptului şi lor trebuie să li- se a-
ciucă jertfe, dând exemplu la aceasta chiar îero-
boarii.

Dintre regii următori, puţini sunt aceia- cari m

guvernat cu frică de Dumnezeu şi cari au lucrat
pentru prosperitatea regatului. Partea cea mai mare,
nu numai că nu făcură aproape nimic, dar susţi­
nură mai departe îdoloîatria Introdusă de îeroboam,
grăbind astfel aptmerea acestui regat cu mult mai
înainte decât regatul Iuda.
Cel mai corupt între toţi regii din Israel, a fost:
Âhab,— Acesta, luâ&dttşi de soţie pe lezebel
fiica regelui din Tir, se ■întreceau unu! pe altul în
nelegimî, Ei Introduseră Io regatul israel închi­
narea îa idolii fenicieni Baal ş! Âşera (Âstarte),
cărora Ie zidiră mai multe altare pe cari li se a-
duceau jertfe de o mulţime de preoţi păgâneşti.
Pentru nelegiurlle lor,' atrăgând asupră-îe mânia
Dumnezeiască care le-a fost anunţată prin profetul
Iile, Ahab şi lezebel cântară sâ omoare pe Profet,
dar au reuşiră.
Ahab voind sâ cumpere o vie. dela un IsraM-
îeai anume Nabot şi aceasţa nevoind să înstrăineze
 127

averea părintească, lezebel scoase martori mincinoşi

sari spuseră că au auzit pe Nabot hulind numîe
Hui Dumnezeu şi din această cauză a fost omorît
cu pietre. Acum voia rămase în stăpânirea lui Ahab
Profetul !lie trimis de Dumnezeu, veni la Ahab
şi’i spuse că pentru această faptă nelegiuită, toată
partea bărbărească din familia lui va peri, iar sân­
gele lui va fi lins de câini acolo unde a lins şi
sângele lui Nabot şi corpul soţiei sale va fi mâncat
de câini,,. Jn urma unui rezbel ce avu cu sirenh,
într'adevăr câ Ahab fu omorît şi pe când era dus
pe un car în Samaria, câinii lingeau sângele lui.
în timpul unui rege anume lehu, îezebel a fost
aruncată pe fereastră şi mâncată de câini, înpli-
nindu-se profeţia lui Ilie. Tot în timpul acestui
rege au fost omorîţi toţi fiii Iui Ahab, precum şi
rudele lui şi preoţii lui Baal şi ai Aşerei, intro-
ducându-se iarăşi închinarea Ia adevăratul Dum­
nezeu.
*\
Robia asirianâ.—Cel din urmă rege din israel,
anume Hoşea sau Osie, soind să se scape de stă­
pânirea Asireniior sub care căzuse de mainainte,
încheie în scopul acesta o alianţă cu regele Egip­
tului, Aflând însă despre aceasta Salmanasar, re­
gele Asiriei, porni cu armata sa contra Israeliţiloj-
şi înconjură Samaria care era Capitala regatului.
Dupăce o constrânse prin foame să se predea,
odată cu ea cuprinse şi regatul întreg, iar pe lo­
cuitorii îi duse în captivitate (pela anul 720 a Chr.)
 m

§ 60.

R e g a ta ! Ia d a .
Defa Întemeierea Sui sub Roboam şi până la
apusul lui sub Sedechia sau Ţedechia, regatul
lui iuda a avut 20 de regi..
Roboam rămânând singur rege numai peste cele'
două seminţii, luda şl Beneami rt, voia să meargă
contra lui îeroboam în fruntea unei armate nume-
'roasc. Dumnezeu losă’l opri dela aceasta prfntr'un
profet (Şeniaia) care fi sduse să domnească peste
seminţiile cari au rămas credincioase casei lui
David. Sub domnia lui. începu să se Introducă
şi în regatul iuda închinarea la idoli, din care cauză
a fost pedepsit de Dumnezeu atât e! cât şi poporul
ebreu, făcându-î tributari regelui, Egiptului, care
venind la lerusahm, prădâ templu! şi palatul regesc.

Dintre regii cari urmară lui Roboam !n regatul

Iuda, o parte din' ei erau mal buni decât cei din
regatul Israel, din care cauză a durat aproape un
secol şi jumătate mai mult decât aî lu i' israel.
Cei mai nelegiuiţi regi -pe cari i-a avut regatul
Iuda/ au fost Ahaz şl mai ales Manase.
A h a z, urmând ia tron îătăfui său fotam, care a
fost unui dintre cei mai bun! regi, în loc să calce
pe urmele acestuia, introduse, în regat închinarea
11a Idoli; nici o înrâurire nu avură asupra lui sfa­
turile Profetului Isaia. Cât de nelegiuit a fost acest
rege, se vede din faptul că a jertfit de propriu! său
copii idolului Moloh (Moleh) pe care’l aşezase în
frumoasa vale Hinom de lângă Ierusalim.
Fiind ameninţat de regele Siriei şi de acela al
regatului Israel, ca să placă regelui Asirian pe
care-1 chemase în ajutor, luă mai multe din obiec­
tele sfinte ale templului şi le dădu aliatului său.
M anase1 urmând la tron tatălui său Hischia
sau Ezechie, care a fost iarăşi unul dintre cei
mai buni regi din regatul Iuda, nici acesta nu
calcă pe urmeie tatălui său, ba încă a întrecut
şi pe Ahaz. El a fost cel mai nelegiuit dintre toţi
regii din Iuda, aşa de ex. numai că a ridicat
altare idolilor, dar a mers cu îndrăsneala până
acolo că a întroduS' idolii chiar şi în templul lui
Iehova. Dintre toţi regii cari au urmat lui Ahaz,
numai el Fa imitat, aducând jertfă idolului Moloh
pe propriul său copil.
Pentru nelegiuirile lui, Manase a fost dat de
Dumnezen captiv Asirienilor cari l’au dus în Babi-
lon Acolo căindu-se de fărădelegile lui şi rugân-
du-se lui Dumnezeu din adâncul inimei, a fost
ascultat şi astfel a putut să se reîntoarcă la Ieru­
salim şi să-şi reia tronul.

Coprinderea Ierusalimului şi dărâmarea lui

şi a Templului.— In timpul regelui loachim, care
fusese ridicat pe tron de către regele Egiptului că­
ruia îi plătea tribut, veni în Ierusalim Nabucodo-
nosor regele Babilonuîui. Acesta prădând templul
şi făcând tributar regatul Iuda, luă şi o mulţime
 130

de captiv! pe caii’i duse în Babilon; între aceştia

se afla şi profetul Daniil.
D eaci înainte încep să se numere cei 70
de ani ai captivităţei sau robiei babilonice
(anul 606 a Chr.).
După moartea lui îoachim, tronul a fost ocupat
de fiul său îehonia care nu a domnit decât trei
luni şi a fOvSt dus captiv şi el în Babilon de către
comandantul armatelor lui Nabucodonosor. între
cei duşi în captivitate odată cu îehonia, a fost şi
Profetul lezechiî.
Cel din urmă rege al regatului Iuda a fost Sede-
chia' sau Ţedechia, care fusese ridicat pe tron de
către Nabucodonosor» După o domnie de nouă ani,
nemai voind să se supună stăpânirei babilonene,
fu înconjurat de către Nabucodonosor în Ierusalim
şi din cauza foametei a trebuit să predea după un
an şi jumătate şi poporul şi cetatea. Sedechia voind
să fugă printr’o spărtură făcută în zidul cetăţei a
fost prins şi după ce babilionenii au omorît pe toţi
fiii lui în faţa lui, i-au scos ochii şi legându-1, î’au
dus în Babilon. Astfel se împlini profeţia lui Iezechil
care a z is: Ş i’l voiu duce în Babilon, în pământul
Chaldeilor şi nu’I va vedea, deşi va m uri acoloul).
în urma celor întâmplate, comandantul armatelor
lui Nabucodonsor porunci să se dea foc Ierusali­
mului şi Templului, dărâmând şi zidurile cetăţei,
iar vasele şl obiectele sfinte câte le-au aflat, le-au
dus în Babilion.1
1) l2zech.il VII, 13).
 131

Astfel se sfârşi şi acest regat, pentrucă Israeliţii

nu au ţinut seamă de sfaturile ce le-a dat Dum­
nezeu prin profeţi, cum nu a ţinut seama nici de
ameninţări. Dărâmarea Ierusalimului şi a Templului,
a avut loc pela anul 587 a. Chr.
Desbinarea între fraţi nu a dat şi nu va da
niciodată alt- sfârşit decât „peirea lor prin ei înşişi*
precum le prefeţise şi Moisi.

§ 61.
Captivitatea babilonică
Profetul Ieremia a profeţit că 70 de ani va
dura robia sau captivitatea babilonică.
Cea mai mafe parte a poporului fiind dusă în
captivitate, a fost răspândită prin mai multe părţi
ale Imperiului babilionean.
Tineri din familiile însemnate cari fuseseră luaţi
captivi, au fost ţinuţi la curtea regească şi puşi
să înveţe limba şi ştiinţele Chaîdeilor, ca în urmă
să’i poată pune mai mari peste popor. Cu toată
buna îngrijire ce li se da pentru a’i atrage mai cu
înlesnire, ei nu uitară legea părinţilor lor şi din
această cauză, nici mâncările pe cari le primeau
dela babiloneni nu voiau să le mănânce.
Suferinţele Israeliţilor în Babilon, se văd mai
aleş din psalmii compuşi pe acea vreme, când se
plânge nenorocirile şi îndărătnicia poporului nere­
cunoscător faţă de Dumnezeu. Iată un exemplu:
„La râulBabilonului am stat şi am plâns când
 132

ne-amadus aminte de S io n “. Iar când Babilonenii,

în batjocură, le cerau să fie veseli şi să cânte
vreuna din cântările lor, ei răspundeau: „Cum să
cântăm cântarea lui îehova pe pământ strein ? De
te voi uita Ierusalime, să’şi uite dreapta mea iscu­
sinţa e i; să se lipească limba mea de cerul gurei
mele de nu’mi voiu aduce aminte de tine şi de nu
voiu pune Ierusalimul în culmea bucuriei mele" !).
Dumnezeu insă, nu ascultă rugăciunea omului
numai când el cade în necazuri, cum Dumnezeu
este acelaş totdeauna, tot aşa omul trebue să’şi
aducă aminte de El şi Ia bine şi la rău.
Suferinţele Israeliţilor se mai îndulciră întru
câtva când Daniil şi alţi trei tineri prieteni ai săi,
au ocupat funcţiuni însemnate la curtea regelui
babilonean.

Daniil explica visul lui Nabucodonosor. —

Nabucodonosor visă într’o noapte un vis care’l
sperie atât de mult că dupăce s’a deşteptat, nici
nu şi-a mai adus aminte de el.
Niciunul din înţelepţii Babiîonului nu putură
să’i spună ce a visat; din această cauză porunci
să’i omoare pe toţi, între cari şi pe Daniil şi pe
prietenii săi, cari se socoteau între înţelepţi. Daniil
merse la rege şi’l rugă să amâne hotărîrea până
adouazi; iar el şi prietenii săi (Anania, Azaria şi
Misael). dupăce ajunară, înălţară o rugăciune fier-1

1) Psalm. 137, iar în traducerea română 136.

 V
133

binte lui Dumnezeu. Descoperindu-i-se visul şi

esplicarea lui, veni la rege şi’i spuse:
„Tu ai văzut o statue mare, care avea capul
de aur, pieptul şt braţele de argint, pântecele şi
coapsele de aramă, o parte a picioarelor de fier şi
o parte de pământ. Pe când priviai, o piatră s ’a
desfăcut din munte şi prăvălindu-se, a lovit picioa­
rele statuei şi a prefăcut-o în pulbere. Tu eşti
regele regilor, capul de aur al statuei; după tine
va urma un regat tot puternic, reprezintat, prin
argint (împărăţia Perşilor), va urma apoi altă îm­
părăţie reprezintată prin aramă (împărăţia lui
Alexandru Macedon), iar cea din urmă reprezin­
tată prin fier şi pământ va fi tare ca fierul şi în
acelaş timp moale ca pământul (împărăţia romană).
Piatra care a sfărâmat statuia, este împărăţia
cea din urmă pe care o va ridica Dumnezeu,
nimicind pe toate celelalte. Această împărăţie se
va răspândi peste tot pământul, cum şi pulberea
în care a fost prefăcută statuia, a fost dusă de
vânt în toate părţile. „
Regele auzind u-şi visul şi esplicarea lui, se în
chină adevăratului Dumnezeu şi numi pe Daniil
locoţiitor regesc în Babilon.

Cei trei tineri in cuptorul cu fo c . — Nabuco-

donosor ridicând o statue mare de aur, porunci ca
toţi supuşii să se închine ei şi cine nu va împlini
porunca, Să fie aruncat într’un cuptor cu foc.
Babilonenii cari pizmuiau pe Daniil şi pe prie-
 134

tinii săi, pârîră pe aceştia din urmă, pe când

Daniil nu era de faţă şi din această cauză au
fost aruncaţi în cuptor, dupăce ei au spus că nu
se pot închina decât Dumnezeului lor. Regele
venind să vază ce a mai rămas din ei, află că
focul a mistuit pe acei cari’i aruncaseră în foc,
pe când ei stau nevătămaţi.
In urmă Nabucodonosor îi puse în funcţiuni şi
mai -.nalte decât acelea pe cari le avuseseră mai
înainte.
Ospăţul lui B altazar şi scrierea tainică. — In
timpul domniei lui Baltazar, dându-se un ospăţ ia
care regele adusese vasele de aur şi argint luate
dela Templul din Ierusalim ca să bea cu ele, se
întâmplă această minune. Pecând ceice erau acolo
beau, au apărut degete cari scriau pe părete şi
nimeni nu putea să citească ce scrie; toate făgă-
duelile regelui rămaseră fără nici un folos. Fiind
chemat şi Daniil, i s’a făgăduit al treilea rang în
regat, haină regească şi lanţ de aur pe grumaz,
dacă va»putea să spună ce însemnează aceeace s’a
scris pe perete ? Daniil respingând toate făgădue-
lele a zis regelui: „Tu te-ai ridicat asupra Dom­
nului şi împreună cu ai tăi ai băut vin cu Vasele
casei Lui, lăudând pe zeii voştri cari nici nu
văd, nici nu aud, nici nu înţeleg. Aceasta este
scrisoarea: Mene> adică a numărat Dumnezeu anii
împărăţiei tale şi le-au făcut sfârşit, Techel}
adică a cântărit împărăţia ta şi a aflat-o cu
scădere şi llfarsin, adică s’a împărţit regatul tău
 135

şi s’a dat Mezilor şi Perşilor". In urma acestor,

regele a dat lui Daniil tot aceea ce’i făgăduise.
In aceeaş noapte, Baltazar a fost omorît de
armatele lui Dariu Medul (Ciaxare II) cari intrară
în cetate pe albia Eufratului, după ce au dat apei
alt curs.

Daniil în groapa leilor. — Dariu Medul co-

prinzând şi Babilonul, împărţi regatul întreg în
120 de părţi, punând peste fiecare câte un satrap,
iar peste aceştia trei guvernatori, dintre cari unul
era Daniil.
Satrapii pismuind pe Daniil, făcură pe Dariu
să dea o poruncă în urma căreia 30 de zile
nimeni nu avea voe să se roage decât regelui,
în locul zeilor; celcear fi călcat porunca, trebuia
să fie aruncat în groapa leilor. Pentrucă Daniil
nu putea să respecte porunca, neputând să se
închine decât lui Dtmnezeu, a fost aruncat în
groapa leilor, cu toată părerea de rău a regelui, care
porunci să se pecetluiască piatra de deasupra.
Adouazi regele venind să vază ce s’a întâmplat,
strigă pe Daniil care’i răspunse: „Dumnezeul meu
a trimis pe îngerul său care a astupat gurile leilor",
Dariu, cu bucurie mare, a poruncit să-l scoajă afară
şi în locu-i puse să se arunce pârâşii săi.
După doi ani dela coprinderea Bâbilonului, Dariu
Medul murind, regatul său a trecut sub stăpânirea
lui Ciru, care reuni sub sceptrul său ambele îm­
părăţii, a Mezilor şi a Perşilor. Daniil a mai fost
 136

aruncat încă odată în groapa leilor pe timpul lui

Ciru, dar şi acum a fost scos nevătămat după
şase zile.

Din aces{e întâmplări se poate judeca cât de

mare a fost credinţa lui Daniil în Dumnezeul
părinţilor săi. Scăparea din nevoi a fost şi va fi
totdeauna răsplata aceluia ce crede în Dumnezeu
fără să şovăiască.

§ 62.
Profeţii.

Profefiile sunt preziceri sau vestiri de mai

’nainte a unor întâmplări cari trebuiau să aibă*
loc în viitor; iar aceia cari spuneau aceea ce
trebuia să se întâmple în viitor, s ’au numit „profeţi".
In înţeles mai larg al cuvântului, se numiau
profeţi şi aceia cari învăţau cum să explice popo­
rului legea, cum erau aceia cari au ieşit din şcoala
profetică pe care o înfiinţaşe Samuel în Rama,
Profeţi însă în Istoria Sfântă, se înţeleg aceia
cari în urma descoperirei D um nezeeşti, pre­
ziceau întâmplări însem nate cari aveau s â se
împlinească în viitor.
Profeţiile aveau de scop mai ales starea vii»
toare a poporului eareu, precum şi cele privitoare
la Mesia, adică la Mântuitorul Iisus Cristos. Pe
lânţă profeţie, ei ca trimişi ai lui Dumnezeu, aveau
 137

încă să înveţe poporul şi să săvârşească minuni,

ca să încredinţeze lumea că Dumnezeu i-a trimis.
Ei, la ocaziuni anumite, mustrau tot în aşa fel pe
regi, ca şi Ia popor, fără a se teme de moartea
pe care mulţi o îndurară din partea regilor nele­
giuiţi.
Cea dintâiu profeţie în Vechiul Testament, este
aceea a Patriahului Iacob, deşi el nu se numără
între profeţi. Cel dintâiu profet, în adevăratul
înţeles al cuvântului, este Moisi, iar mai în urmă
Samuei. Din timpul lui David încoace profeţii se
înmulţesc tot mai mult şi au continuat până după
captivitatea babilonică.
Unii dintre profeţi au fost chiar de familie re­
gească, alţii de familie preoţească iar alţii din
treapta cea de jos a poporului.
Dintre profeţi unii au lăsat scrieri, iar alţi nu.
Dintre aceia cari au lăsat scrieri, cei mai mulţi
au trăit înainte de desbinnare; aşa ne spune Sf.
Scriptură despre profeţii Natan, Gad, şi alţi cari
au trăit mainainte, iar pe timpul lui Roboam,
despre Şemaia.
Cei mai renumiţi între profeţii cari nu au lăsat
scrieri, sunt profeţii Ilie şi Eliseu, cari au trăit în
regatul Israel.
Prefeţii cari au lăsat scrieri sunt în număr de
16, Dintre aceştia patru se numesc profeţi mari:
Isaia, leremia, lezechil şi Daniil; iar ceilalţi 12,
profeţi mici (Aceştia sunt; Obadia, Ioil, Iona,
Amos, Osie, Mihea, Naum, Avacum, Sonfonie,
Agheu, Zaharia şi Meleahi).
* . ,v
 138

§ 63.
Profetul îlie.

Profetul Ilie, supranumit şi Tesviteanul după

locul naşterei sale (Tesbe), a trăit pe timpul
când idololatria ajunsese la culmea ei în regatul
Israel, în zilele regelui Ahab şi a soţiei sale Iezebel.
Pentrucă poporul, caşi regele şi regina, se în­
china la idoli, Profetul Ilie fiind trimis de Dumnezeu
se înfăţişă înaintea lui Ahab şî’i spuse, că pentru
aceasta „nu va da ploaie nici rouă pe pământ “
decât când va zice el. In timpul secetei celei
mari care urmă, Ilie se aşeză lângă râuleţul Crit
unde fu nutrit printr’o minune Dumnezeiască, iar
dupăce secă şi acest râuleţ, merse la Sarepta
(lângă Sidon, în Fencia). Aci locui el multă vreme
la o femeie săracă şi aceasta neavând decât
puţină făină şi untdelemn în urma rugăciunilor
/ Profetului, nu se mai înpuţinară tot timpul cât a
fost secetă. Intâmplându-se să moară fiul acestei
femei, Ilie dupăce rugă pe Dumnezeu îl învie şi
mama copilului abia acum a cunoscut că Profetul
este omul lui Dumnezeu.
Când era aproape să se împlinească trei ani şi
jumătate dela începutul secetei, Dumnezeu trimise
pe Ilie să spună lui Ahab că va da ploaie. Acesta
cum văzu pe profet, ^îi spuse că el este acela care
amărăşte pe Israel; ilie însă’i răspunse: Nu sunt
eu, ci tu şi casa părinţilor tăi, cari aţi părăsit pe
 139

Dumnezeu şi vă închinaţi Iui Baal *)“. In umiă

ceru lui Ahab să adune tot Israelul la Muntele
Cârmii, unde să. vie şi cei 450 preoţi ai lui Baal
şi împreună cu el să aducă jertfe înaintea popo­
rului.1’ Apoi, rugându-se fiecare, peste a cărora
jertfă se va pogorî foc şi o va mistui, Dumnezeul
acelora să fie recunoscut ca adevărat' Dumnezeu.
Venind cu toţii la Muntele Cârmii, preoţii lui
Baal îşi construiră un altar pe care aduseră jertfă
şi se rugară idolului lor de dimineaţă până seara,
ca să pogoare foc peste jertfa lor. Văzând că nu
sunt auziţi de Baal, începură să sară împrejurul
altarului şi să se taie cu cuţitele până s’au umplut
de sânge., In timpul acesta Profetul îşi bătea joc
de ei, spunându-îe să strige mai tare, căci zeul
lor poate acum vorbeşte cu cineva şi nu’i aude, sau
că este în călătorie, sau poate că doarme. Ei ră~
; maseră cu jertfele tot cum au fost la început.
Către seară, înălţă şi Uie un altar din 12 pietre
peste care puse lemne şi apoi juncul junghiat,
turnând şi apă deasupra. In urmă rugându-se lui
Dumnezeu, a zis: lehova, D um nezeul lui Abraam ,
Isaac şi lacob f ă să ţie ştiut astăzi că tu e şti
D um nezeu in Isra el! A u zi-m ă }ca să cunoască
poporul acesta că tu eşti D um nezeu0. Atunci s ’a
pogorît foc, care a mistuit nu numai jertfa, «dar ş
altarul;, poporul văzând această minune căzu cu
Baal nu era idol propriu zis, ci ca „zeu al arşiţei era
reprezentat prin nişte c o lo a n e sau stâlpi. în templul sau locul unde
se închinau Babilonenii şi Fenicieni La Fenicieni se numea Bel1
 140

faţa la pământ şi zise: „lehova, acesta este

D um nezeu11. Apoi Ilie spuse poporului să prinză
pe toţi preoţii lui Baal şi să’i omoare, iar lui Ahab îi
spuse că are să vie ploaie mare şi seceta va în­
ceta. Preoţii lui Baal au fost ucişi şi în urmă a
venit şi ploaia cea mult aşteptată.
Iezebel, aflând dela Ahab aceeace a făcut
Profetul şi cum au fost ucişi preoţii lui Baall,
trimise vorbă lui Ilie că „tot aşa să’i facă şi ei
zeii, dacă până adouazi seara nu’l va omorî". In
urma acestei ameninţări, Profetul fugi în deşertul
Beerşeba şi rugă pe Dumnezeu să’i ia sufletul,
că nu este mai bun de cât părinţii lui. Adormind
acolo, un înger îi porunci să se scoale şi să mănânce,
căci drumul pe care are să’l facă este lung şi
deşteptându-se, a găsit lângă el o azimă şi un
vas cu apă. Dupăce a făcut cum i-a poruncit
îngerul, a mers cale de 40 zile până la Muntele
Horeb şi de aci, după porunca lui Dumnezeu plecă
în Siria de unde se întoarse mai târziu şi unse ca
profet pe Eliseu.
Dupăce a prezis cum avea să moară Ahab şi
soţia sa, Profetul Ilie şi-a continuat mai departe
activitatea, profeţind şi fiului lui Ahab în ce chip
avea să moară.
Simţind că i se apropie şi lui sfârşitul, luă pe
Eliseu şi venind amândoi până la Iordan lovi apa
cu vestmântul său şi aceasta desfăcânduse, trecură
de cealaltă parte ca pe uscat. Atunci Eliseu îi ceru
ca puterea pe care o are Ilie, să vie şi asupra lui
 fiI''
'( 141
jB
, acesta’i făgădui, dacă va vedea cât va fi răpit de
lângă el. Pe când vorbiau, un car de foc luă pe
Iiie şi se înălţă cu el, iar profetul Eliseu striga:
„Părinte, tu conducătorul lui Israel
li Profetul Ilie a fost una dintre figurile cele mai
; măreţe ale vechiului Testament.
Amintirea Profetului Ilie o serbează biserica
! creştină la 20 Iulie (2 August) în fiecare an.

§ 64.
E '
Profetul Eliseu
Eliseu a fost chemat] la misiunea profetică de
Ilie, pe când se afla cu plugul într'o ţarină pe
care o ara.
Dupăce a rămas singur, şi-a rupt haihele şi a
luat vestmântul ce’i aruncase Profetul Ilie, cu care
venind la Iordan şi lovind apa a trecut-o ca pe
uscat.
După ce făcu apele deja Ierihon să fie bune de
băut, Eliseu trecu la Betel, unde mai mulţi copii
râseră de el, pentrucă era pleşuv. Profetul rugân-
'du-se lui Dumnezeu, doi urşi ieşind din pădure,
sfâşiară cea mai mare parte dintre ei. Fie şi
această întâmplare ca exemplu celor tineri şi mai
ales copiilor, să nu râză de nimeni şi cu atât de mult
de bătrâni.
Cele mai însemnate dintre faptele şi minunile
Profetului Eliseu, sunt următoarele:
1. Regele Moabiţilor răsculându-se contra rega-
 142

tului Israel, regele din Israel s’a unit cu cel din

luda şi cu Edomiţii, ca să nu poată lupta contra
duşmanilor. Pe când armatele mergeau prin pustia1
Edomului, neavând apă se îndreptară către Profetul
Eliseu care le zise : „Faceţi gropi în valea aceasta
căci aşa zice lehova : Nu va fi nici vânt, nici ploae
şi valea aceasta se va umple de apă şi veţi bea,
iar Moabiţii vor fi daţi în mâinile voastre„. Dimi­
neaţa într’adevăr, au găsit gropile pline cu apă.
Moabiţii văzând din depărtare apa, care la răsărita
soarelui părea că este sânge şi crezând că regii
aliaţi s’au omorît între ei, au pornit repede contra
lor. Fiind bătuţi, şi fugind, Israeliţii i-au urmărit
până în ţara lor, dărâmându-le cetăţile şi predând
tot ce le sta în cale.
2. O femeie văduvă având să plătească o datorie
a soţului ei şi fiind săracă, după lege, dacă nu avea
cu ce să plătească, trebuia să i se vânză copiii.
Indreptându-se către Profet şi acesta găsind în
casa ei un vas mic cu untdelemn, spuse femeei
să adune cât mai multe vase. Apoi după ce turnă
şi le umplu pe toate, o trimise să vânză untde­
lemnul şi să’şi plătească datoria.
3. In casa unde primise ospitalitate Profetul mai
multă vreme, nefiind nici un copil în yrma rugă-
ciunei stăpânilor de casă, rugă şi el pe Dumnezeu
şi le dădu un fiu, Intâmplându-se ca acesta sa
moară, Eiiseu Ta înviat.
4. Neeman, comandantul armatelor siriene, fiind
bolnav de lepră, veni la Eliseu ca să-l vindice

.n
 143

aducând cu el mai multe daruri. Profetul trimise pe

servitorul său să’i spună să se scalde de şapte ori
in Iordan; Neeman nu voi la început să facă aceasta,
zicând că şi apele din Siria sunt tot aşa de bune
ca şi cele din Israel. îndemnat însă cu stăruinţă
de ai săi, făcu aceeacei-azis Profetul şi se vindecă;
j venind apoi la Profet să’i mulţumească, îf rugă
să ia darurile ce i-a adus; Eliseu nu voi.
Plecând spre ţara sa, a fost ajuns din urmă de
servitorul lui Eliseu, care’i spuse că Ta trimis
stăpânul săi dea darurile pe cari i le oferise, că
tocmai acum au venit la el doi fii de profeţi şi
vrea să le dea lor. Servitorul luând darurile şi
j . ascunzându-le, a venit la Eliseu şi la întrebarea
acestuia, unde a fost, a răspuns că nu a fost
nicăeri. Profetul ştiind ce s’a întâmplat, i-a spus
că lepra care a fost pe Neeman să se lipească
de el şi de neamul lui şi servitorul a ieşit din
faţa stăpânului său plin de lepră.
5. In .resbeiuî pe care la avut regele din Israel
cu Sirienii, Eliseu descoperi regelui cursele ce’i
întindeau sirienii. Regele sirian aflând că Profetul
este contra lui, trimise să’l prinză. Eliseu însă’i orbi
pe toţi trimişii şi’i duse în Samaria, care era acum
Capitală a regatului. Samaria fiind înconjurată de
Sirieni, se ivi o foamete atât de mare încât regele
din Israel voi să omoare pe Eliseu ca şi cum el
ar fi fost cauza, Profetul însă comunică regelui că
a doua zi foametea va înceta, dar regele nu va
apuca să mănânce pâine. Sirienii speriaţi de un vuet
 144

mare ce părea a fi făcuf de care de rezbei şi oaste

mare, fugiră, lăsând tot ce aveau acolo. Aflând
Israeliţii de aceasta merseră şi prădară tabăra
rămasă pustie şi urmărind pe sirieni, adunară tot
ce găsiră lăsat de ei pe cale.
Regele nu mâncă într’adevăr din pâinea rămasă,
pentrucă a fost călcat în picioare de popor la
porţele cetăţei şi astfel omorît.

§ 65

Profetul lonâ
lonâ a fost unul dintre cei î 2 profeţi mici. El
locuia în regatul Israel de unde a'fost chemat şi
trimis de Dumnezeu la Cetatea Ninive, Capitala
Asiriei ai cărei locuitori ajunseră vestiţi pentru
nelegiuirile lor. Trimitereadui avea de scop să spună
locuitorilor din Ninive să se pocăiască, căci altfel
cetatea şi tot ce veţueşte în ea se va pierde.
lonâ însă, nu ascultă porunca lui Dumnezeu, ci
mergând la Iafa, se sui într’o corabie ce pleca spre
Tars (Cilicia). Aflându-se pe mare şi corabia fiind
ameninţată de o furtună îngrozitoare, marinarii se
rugară lui Dumnezeu, dar văzură că furtuna tot nu
încetează. După credinţa care domnia pe acel timp
ei îşi închipuiră că trebue să fie cineva păcătos
între ei şi aruncând sorţi, sorţii căzură pe lonâ, care
a fost aruncat în mare şi furtuna încetă. Iona, fu
înghiţit de un peşte mare care’l aruncă pe uscat
 145

după trei zile, în urma unei rugăciuni pe care ei

o înalţă lui Dumnezeu.
După o nouă poruncă pe care o primi, el merse
la Ninivie şi vesti locuitorilor ei că dacă nu se vor
pocăi, Dumnezeu va pierde cetatea cu tot ce este
în ea, după 40 de zile. Locuitorii Ninivei auzind
amenin{area lui Dumnezeu^ se căiră de faptele lor
şi astfel au fost iertaţi.
[ aşteptând tot timpul hotărît şi văzând că
prezicerea sa nu se înplineşte, se întristă foarte şi
rugându-se lui Dumnezeu, îi spuse că tocmai pentru
aceea a fugit şi nu a venit prima dată ia Ninive,
căci se temea că profeţia lui nu se va împlini. In
urmă ceru lui Dumnezeu să’i ia sufletul.
In locul unde se oprise Ionâ ca să văză cum
va pedepsi Dumnezeu cetatea, făcuse Dumnezeu să
crească o plantă mare care’1 umbrea, păzindu-1 de
arşiţa soarelui. Tot Dumnezeu însă, făcu ca înti/o
noapte, planta la care Iona ţinea atât de mult,
să se urce fiind roasă la rădăcină de un vierme;
îonâ întristat şi acum, ceru lui Dumnezeu din nou
să na sufletul, Dumnezeu însă’i mustră pentru aceasta
şi’i spuse că lui i-a părut rău pentru o plantă;
dar Dumnezeu nu trebuia să se îndure de o cetate
întreagă în care sunt peste o sută de mii de oameni
cari s ’au căit de greşelele lor?
Atunci a înţeles lonâ că tainele lui Dumnezeu
nu poate să le înţeleagă omul şi s ’a căit şi el de
aceeace a făcut.
"Profeţia lui lona deşi este mai mult o istorie,
 146

însă pentru adevărui coprins în ea, a fost şi este

preţuită foarte multîn biserica creştină, fiind imaginea
înmormântării lui lisus Christos. Insuş Mântuitorul
vorbind despre întâmplarea lui Ionâ şi vorbind să
spună cât timp vasta în mormânt, zice că „Precum
Io na a f o s t în pântecele chitului trei zile şi trei
nopţi, aşa va f i Fiul omului în inima pământului
trei zile şi trei nopţi."1).

O bservare. — Peştele care a înghiţit pe Ionâ, nu

este numit în Cartea lui, ci se spune numai peşte
m a re; când s’a tradus Sf. Scriptură în limba gre­
cească, s’a zis chit, cum avem şi în'româneşte, în
îoc de peşte mare.
Precum ne spune unii dintre esplicatorii Sf.
Scripturi el trebue să fi fost un rechin de cari
sunt foarte mulţi în Marea Mediterană, unde a fost
înghiţit Ionâ. Sunt rechini aşa de mari că în ei
poate să şază şi un cal.
Peştele acesta a şi înghiţit odată pe un marinar
englez, tot/pe Marea Mediterană şi fiind prins de
alţi marinari, cel înghiţit a fost scos sănătos2).

î) Matei XIÎ. 40.

2) Dr. d’AUioli, Commeqţaire surle Propfa£te Jonas, Tome V-roe,
. 631—632, Note 1, v. 1, Paris 1868
 /' ■ 'm
147
’M : ' 7'
; / ■

Profeţii mari şi profeţiile

lor privitoare la Mesia
§ 66
Profetul Isaia
Profetul Isaia a fost fiul unui Israelit anume
Amos şi locuia în ierusalim, prin urmare în regatul
Iuda despre care se şi ocupă mai mult în profeţiile
sale, iar despre regatul Israel numai câte odată.
Precum ne spune Sf. Scriptură, el a profeţit până
în zilele regelui Hischia sau Ezechie, tatăl lui
Manase; tradiţiunea însă (adică aceeace s ’a păstrai
din tată în fiu fără ca să fi fost scris la început),
spune că a trăit până în zilele lui Manase, După
porunca acesuti rege, se spune că Isaia ar fi fost
tăiat cu fierăstrăul în două, deaîungul corpului.
Profeţiile lui Isaia sunt strălucite. El arată cum
poporul Israelit dupăce va fi dus în captivitate va
fi liberat de un rege pe care’l numeşte Choreş
(Ciru) şi cum adevărata credinţă se va răspândi
la popoare şi va surpa păgânismul. #
Profeţiile lui despre Mesia sunt aşa de friţmoase
şi clare, că el vorbeşte de Mântuitorul care avea să
vie şi de învăţătura lui, ca şi cum l’ar fi văzut
şi auzit. Precum în Noul Testament Evangheliştii
au scris despre tot ce a învăţat Mântuitorul şi
despre tot ce a făcut El, precum au auzit şi au
i
 148

văzut, asemenea şi Isaia în Vechiul Testament.

Din cauza aceasta, cu dreptul biserica, creştnă l'a
numit „Evanghelist al Vechiului Testament11,
Cele mai însemnate profeţii ale lui, cu privire
la Mântuitorul, sunt:
1) Vorbind despre neamul din care avea să se
nască Mesia, spune că „din neamul lui lesei, tatăl
lui David, va ieşi Acela peste care se va odihni
Duhul lui Dumnezeu"1).
2) Despre naşterea Mântuitorului, spune că
Fecioara va naşte iiu şi se va chema numeielui
Irnanuil" care va să zică „Dumnezeu cu noi».12)
3) Despre minunile ce avea să săvârşească Mân­
tuitorul, zice că „Cei slabi la inimă se vor întări,
/ochii orbilor se vor deschide, urechile celor surzi
vor anzi, şchiopii vor sări ca şi cerbii şi limba
celor gângavi va fi limpede".3)
4) Cel fel de patimi avea să sufere Mântuitorul
cum avea să fie răstignit cu cei fărădelege (între
tâlhari), arată Isaia ca şi cum ar fi fost de faţă.
El spune că Mântuitorul se va aduce jertfă pentru
păcatele lumiii şi nu’şi va deschide gura, întocmai
ca un miel nevinovat adus la junghiere4).
5) Apoi mai spune că „Mântuitorul va întemeia

1) Isaia XI, I.
2) Idem VII, \3 .
3) Idem XXXV, 4 - 6 .
4) Isaia LIII 1 -9 .
 149

o împărăţie a păcei şi a dreptăţei şi că această

,mpărătie va fi mare şi veşnică “ !).
In general, profeţiile lui Isaia rezumă întreaga
activitate a Mântuitorului care avea să fie: „Profet,
Rege sau împărat şi Preot sau Arhiereu

§ 77.

Profetul Ieremia.

. Profetul Ieremia a fost fiul unui preot din

Anatot El a fost chemat {a misiunea profetică
fiind foarte tânăr şi activitatea lui a durat în
regatul Iuda nu numai în timpul celor din urmă
regi, dar şi în timpul captivităfei babilonice.
Până a nu fi dărâmat Ierusalimul, Ieremia nu
înceta de a îndemna poporul să se căiască de
faptele cele rele ce a săvârşit şi să se îndrepteze*
Sfaturile Iui însă nu avură nici un răsunet în
inimile Iudeilor şi cuvintele lui au fost ca o predică
în pustiu, din această cauză Ie profetiză dărâmarea
cetăţei şi a templului, precum şi ducerea în robia
babilonică care va ţine 70 de ani, Pentrucă pro­
feţiile Iui erau aşa de triste, a fost urgisit chiar
de rudele sale, apoi bătut şi aruncat în închisoare,
în zilele lui Sedechia. Nabucodonosor aflându-1 în
închisoare, nu numai că’I liberă, dar îl trată foarte
bine şi’i dădu voesă’şi aleagă, dacă vrea să meargă1

1) Isaia IX, 0 - 7 .
 150

in Babilon cu captivii ceilalţi, sau dacă vrea să

rămână
i
în Palestina. El se hotărî să rămână aci
cu Iudeii cei mai săraci, ca să poată plânge pe
ruinele Ierusalimului, nenorocirile poporului său.
Cu toate întâmplările nenorocite prin care au
trecut Ebrei, ei tot nu se înţelepţiră şi omorîră
pe Ghedalia, un ebreu pe care Nabucodonosor
îl lăsase ca locoţiitor regesc peste cei rămaşi în
Palestina. De frica pedepsei ce’i aştepta, ei fugiră
în Egipt unde luară şi pe Ieremia, care nu a
încetat de a’i mustra şi acolo. Din cauza aceasta,
tradiţiunea spune că ei l’au omorît cu pietre, ,
Intre profeţiile lui Ieremia, avem unele cari se
referă direct la Mântuitorul, iar altele la întâm­
plări din timpul Mântuitorului. Dintre acestea cele
mai însemnate sunt:
1. Ca şi Profetul Isaia, Ieremia spune că unul
dintre urmaşii lui David va domni cu dreptate
şi va mântui pe Iuda, şi Israel, iar numele lui
va fi M ântuitorul!).
2. Profeţind despre măcelul de prunci ce avea
să facă Irod cu gândul de a omorî şi pe Mân­
tuitorul, Ieremia zice: „ Glas în Ram a s ’a auzit,
plângere şi tânguire şi ţipăt m u lt; Rachil
plângând pe f i i săi şi nu vrea să se mângâe
pentru că nu su n til 2).

\ ) Ieremia XXIII. 5 —6.

2) Idem XXI, 15.
 V

151

§ 60.
Profetul Iezechil.
Profetul Iezechil a fost fiu de preot şi a făcut
parte din aceia cari au fost duşi în captivitatea
babilonică odată cu regele Iehonia. El a fost chemat
la misiunea profetică pe când se afla în capti­
vitate, Cât timp a ţinut activitatea lui şi când a
murit, nu se ştie.
Iezechil a profeţit despre dărâmarea Ierusali­
mului care trebuia să aibă loc mai târziu, precum
şi fuga regelui Sedechia prin zidul spart al cetăţei^
âdăogând însă, că regele nu va vedea Babilonul
deşi va fi dus acolo. Profeţia aceasta s’a împlinit,
pentrucă lui Sedechia i s’au scos ochii mainainte
de a fi dus în ţara Chaldeilor.
Iezechil a mai profeţit şi despre reîntoarcerea
Israeliţilor din captivitate.
Intre profeţiile lui Iezechil, sunt şi unele pri­
vitoare la Mântuitorul, însă nici una dintre ele nu
are aşa cuprins şi nu este aşa de clară ca ale
celorlalţi profeţi cari vorbesc de Mesia. In general,
se poate zice că Iezechil descrie mai mult întâm­
plări cari aveau să aibă loc în timpul Mântui­
torului, decât profeţii directe privitoare la Mesia-

§ 69
Profetul Daniil.
Profetul Daniil, a fost de neam dintr’o familie
însemnată a seminţiei Iuda. El a fost luat în
 152

captivitatea în zileîele lui Ioachim,, împreună cu

prima colonie de captivi cari au fost duşi în
Babilon. Inpreună cu cei trei prieteni ai săi, au
fost ţinuţi la curtea regelui babilonean şi cres­
cuţi în aşa chip ca să poată ocupa cu timpul
funcţiuni însemnate în regat. Dupăce termină în­
văţătura, fu înzestrat de Dumnezeu cu atâta în­
ţelepciune, încât era socotit printre înţelepţii
Babilonului.
Spunând Iui Nabucodonos.or aceeace visase,
cum şi aceeace însemna visul, a fost numit
locoţiitor regesc în Babilon.
Esplicând mai în urmă regelui Baltazar scrierea
neînţeleasă ce apăruse pe părete, a fost numit al
treilea demnitar în regat şi în această funcţiune
era şi pe timpul lui Dariu Medul şi apoi al lui
Ciru. In timpul Iui Ciru, dându-se voe Israeliţilor
să se reîntoarcă în ţara lor, Daniil a putut să vază
cu bucurie sfârşitul captivităţei babilonice.
Cartea sau scrierea lui Daniil, este mai mult o
istorie a captivităţei babilonice; spre sfârşitul ei
însă, coprinde una dintre cele mai însemnate
profeţii privitoare la timpul când avea să se arăte
Mântuitorul adică timpul când avea să înceapă acti­
vitatea lui mesianică (după ce a primit botezul).
In această profeţie Daniil spune că „dupăce vor
trece 69 de săptămâni (de ani, adică fiecare săp­
tămână 7 ani) dela darea poruncii pentru recons­
truirea zidurilor Ierusalimului dărâmat de Chaldei,
se va arăta Mesia. In mijlocul săptămânei a
şeaptezecea—spune el—Mântuitorul va fi omorît
 153

fără ca să aibă vre-o vină; iar în urmă, Ierusali­

mul şi templul vor fi pustiite pentru todeauna.

O bservare, — Profera lui DaniiI s ’a împlinit.

Porunca despre care vorbeşte DaniiI, a fost dată
de regele Artaxerse (Mână lungă) al Perşilor, în
al XX an al domniei lui. Anul acesta este anul
453 a. Chr. Dacă mai adogăm 30 de ani, adică
vârsta ce avea Mântuitorul când a primit botezul
fac 483; acesta este unul profeţit de DaniiI, pentrucă
69 înmuiat cu 7, ne dă 483. După trei ani şi
jumătate, adică \ de săptămână de ani, Mântui­
torul a fost omorît.
Pustiirea despre care vorbeşte DaniiI, a avut loc
în scurt timp după aceasta, adică la anul 70 după
Christos, în timpul lui Tit, mai în urmă împărat
al Romanilor.

Rentoarcerea Ebreilor din robie

§ 70

Templul al doilea

In timpul când Ebreii trecură sub stăpânirea

Perşilor,era aproape să se împlinească cei 70 de
ani ai captivităţeî, precum prezisese Profetul Ieremia.
După profeţia lui Isaia Israeliţii aveau să fie
eliberaţi de un rege pe care el, cu mult timp
 154

înainte Ia numit Choreş (Ciru). Intr’adevăr că

Ciru în anul cel dintâi^ al domniei sale, dădu voe
Ebreiîor să se reîntoarcă în patria lor. ca să-şi
rezidească Ierusalimul şi templul. El le înapoie şi
vasele sfinte pe cari babilonenii le luaseră sub
Nabucodonsor, când a fost dărâmată cetatea şi
templul.
Cea mai mare parte din Iudeii cari s'au reîntors
din captivitate, au fost aceia din seminţiile Iuda
şi Beniamin, stabilindu-se toţi în partea de miazăzi
a ţărei. O mare parte dintre ei însă, legaţi de ţara
In care s’au născut şi au crescut, au rămas în ţara
Perşilor.
Aceia care s’au reîntors în patrie, în număr de
peste 42 de mii au fost conduşi de Zorubabel,
care reconstrui mai întâiu altarul jertfelor, după
care în urmă se serbă serbătoarea Colibelor.
R ezidi rea templului.— Incepându-se şi recons­
truirea templului, Samarinenii cerură să le dea voe
şi lor să lucreze; Zorubabel însă, în înţelegere cu
bătrânii poporului, nu se învoi la aceasta, pentrucă
Samarinenii nu se lepădasără de îuchinarea la Idoli
Din această cauză puseră Ebreiîor o mulţime de
pedici şi reuşiră să facă pe urmaşul lui Ciru ca
să'oprească reconstruirea templului. In zilele lui
Dariu Histaspe, poporul înpemnat de doi dintre
profeţii mici Agheu şi Zaharia, începu din nou
reconstruirea. Cu toate piedicile şi pârile Samari-
nenilor, Dariu nu numai că încuviinţă porunca pe
.i

$ ^
 r

N155

care o dăduse Ciru, dar şi ajută pe Ebrei să

termine lucrul început, dând porunci guvernatorilor
să ocrotească pe Ebrei.
In locul unde fusese Chivotul lagii distrus la
dărâmarea templului, se afla acum numai o piatră,
care arăta locul unde fusese mai’nainte.
Dupăce templu a fost terminat, se aduseră jerte
Iui Dumnezeu şi în urmă avu loc sărbătoarea Paşte-
lui şi a Azimilor.
Cei mai bătrâni dinire Ebreii cari ştiau cum
era măreţul templu al lui Solomon, când văzură
templu acesta, începură să plângă pentrucă nu se
putea compara în frumuseţe şi bogăţie cuceldin-
tâiu. Profetul Agheu însă îi mângâe, spunându-îe
că „mărirea templului acestuia va fi mai mare
decât a celui dintâiu, pentrucă în el va întră
Mântuitorul lum ii\

§ 71.
E z r a
Ezra a fost unul dintre Ebreii captivi, renumit
învăţător şi explicator al legii mozaice. El a obţinut
voe dela regele Artaxerse al Perşilor eă plece în ,
patrie cu o nouă colonie de Ebrei, dândui şi mai
multe daruri pentru templu, precum şi împuterni­
cirea de a întocmi acolo toate, după legea popo­
rului său.
Ajungând Ezra în Ierusalim, puse să se aducă

%
 \ 156

jertfă lui Dumnezeu şi încredinţă preoţilor darurile

iui Artaxerse, igar uvernatorilor regeşti, porunca
acestuia de a ajuta pe Israeliţi.
Ezra, află că mulţi din aceia cari se reîntoarse-
seră din captivitate, se căsătoriseră cu femei de
neam şi de religîune străină şi le porunci să se
desparţă de ele. Dupăce aceştia au făgăduit că se
vor despărţi, Ezra aşeză dregători în faţa cărora
să se desfacă aceste căsătorii cari erau oprite de
legea lor,

§ 72.

Neemia.

Neemia a fost un contimppran al lui Ezra şi

paharnic al regelui Artaxerse.
Aflând despre starea nenorocită a Israeliţilor din
Ierusalim, ceru regelui să’i dea voe să meargă să
restaureze zidurile Ierusalimului. Artaxerse'i aprobă
cererea în anul al XX al domniei sale, dând şi
porunci locofiitorilor regeşti să’l ajute la aceasta.
Sosind la Ierusalim, Neemia îndemnă pe fraţii
săi să se unească toţii şi să rezidească zidurlie
cetăţii. Samarintenii însă, duşmani ai lor, uniţi şi cu
alte popoare, căutară prin Intrigi să oprească pe
Ebrei dela lucru; neputând să reuşească, îşi făcură
planul să atace pe aceştia în timpul când lucrau.
Din această cauză, Neemia împărţi pe Israeliţi în
două tabere armate şi pe când una lucra, cealaltă
 157

păzia. După 52 de zile, zidurile Ierusalimului au

fost ridicate din nou.
Ezra şi Neemia s ’au ajutat foarte mult unul pe
altul. După ce zidurile cetăţii au fost restaurate,
poporul ^ceru lui Ezra să’i citească legea şi ascul­
tând-o Israeliţii, plângeau. Ezra şi Neemia însă,
îndemnară poporul să se bucure şi cu ţoţi îm­
preună înălţară o rugăciune în care recunoscură
că pe drept au fost pedepsiţi. Apoi reînoind
legătura cu Dumnezeu, făgăduiră că totdeauna
’i vor rămâne credincioşi.
Dupăce Neemia părăsi Ierusalimul, se reîntoarse
iarăş după tracerea de mai multă vreme şi puse
mai multe obligaţiuni Israeliţilor, între cari şi pe
acea de a nu mai lua în căsătorie femei streine.
Aceia însă care’şi luaseră de mainainte, au fost
obligaţi să se despartă de ele, nefiind permise
de lege astfel de căsătorii. Fiul Arhiereului, care
avea ca soţie pe o samarineancă şi nu voi să
se despartă de ea, a fost izgonit din Ierusalim
şi s ’a retras în Samaria.

§ 73. .
Samarinenii.

In regatul cel pustiit de către Salmancsar,

Iui Israel, Asirienii au trimis colonii păgâne cari
s ’au amestecat cu Israeliţii rămaşi în ţară. Din
cauza leilor celor mulţi ce se prăsiseră în regatul
pustiit, locuuitorii supăraţi totdeauna, au crezut
 158

că pricina nu poate să fie alta, decât că au

supărat pe Dumnezeul ţărei, neştiind cum să i se
închine. In scopul acesta, au trimis la Salma-
nasar rugându-1 să le dea un preot care să i
înveţe să se închine lui Iehova. Salmanasar le-a
trimis un preot israelit şi acesta i-a învăţat sa
se închine lui Dumnezeu; au rămas însă şi cu
închinarea la idolii pe care’i avuseseră de mai
dinainte. Din acest amestic şi de popoare şi de
religiuni diferite, s’a născut poporul samarinean,
numit aşa, pentrucă între alte cetăţi, ocupa şi
Samaria.
Din această cauză, ura dintre adevăraţii Israeiiţi
şi Samarineni era foarte mare, mai ales dupăce
Samarinenii căutară să pună piedici Israeliţilor la
reconstituirea templului şi a zidurilor Ierusalimului.
Fiul Arhiereului care nu voise să se despartă de
soţia sa care era samarineancă, şi care a fost
izgonit, venind laSamarineni a devenit arhiereu ai
lor, Ei îşi aveau un templu pe Muntele Garizim.
Dintre scrierile Vechiului Testament, Samarinenii
nu ţineau decât pe acelea ale lui Moisi, >
Pe timpul Mântuitorului, vrajba între Israeiiţi
şi Samarineni era atât de mare, că o femee
samarineancă a întrebat pe Iisus care’i ceruse
să’i dea să bea apă: „Cum tu Iudeu fiind, ceri
deîa mine să bei, muere samarineancă fiind eu ?*).
In semn de batjocură, Israeliţii numiau oraşul
Sichem, Sihar (beat).
1 oan IV, 9. /
 159

§ 74.
Ebreii sub Alexandru Macedon.
După profeţia lui Daniil, împărăţia Perşilor avea
să fie surpată de alta, care în visul Iui Nabuco-
donosor a fost reprezintată prin aramă; aceasta a
fost Imdărăţia Macedonenilor. întradevăr, Alexandru
Macedon după mai multe lupte distruse cu totul
împărăţia Perşilor şi astfel deveni stăpân şi peste
această ţară, sub a cărui stăpânire se găseau Iudeii.
Perftrucă Israeîiţii au trăit bine sub Perşi, nu
voiră să dea ajutor împăratului Alexandru Macedon
în răsboiul ce acesta avu cu Fenicienii; din cauza
aceasta, el după ce învinse pe Fenicieni, înaintă
contra Ierusalimului, Iudeii, ca să’i întoarcă mânia,
ieşiră întru întâmpinarea lui, având în frunte pe
Marele preot îmbrăcat în vestmintele sale şi’i
arătară- profeţia lui Daniil, care spusese că el va
supune împărăţia Perşilor. Marele împărat fiind
astfel măgulit, le dădu voe să se guverneze după
legile lor, scutindu-i şi de biruri în anul sabatic (an
sabatic se numia tot al şaptelea, socotit dela ieşirea
din Egipt).
U rm ătorului A lexandru Macedon. Alexandru
cel mare murind încă tânăr şi fără să lase moşte­
nitori !a tron, Imperiul său cel mare a fost împărţit
de comandanţii armatelor sale.
De aci înainte până în timpul când Palestina a
 160

căzut sub stăpânirea Romanilor, Iudeii au fost

supuşi când regilor Egiptului, când acelora al Siriei,
pentrucă aceştia au fost urmaşii cari împărţi­
seră între ei împărăţia lui Alexandru cel Mare.

§ 75.

Ebreii sub Egipteni

Cel dintâiu rege al Egiptului sub a căror stăpâ­

nire a căzut Ebreii după moartea lui Alexandru
Macedon, a fost Ptoîomeu Lagu. Acesta intrând
în Ierusalim într’o Sâmbătă, când Ebreii credeau
ca nu le este ertat să se apere cu armele, pentrucă
era ziua Domnului, îl cuprinse fără vărsare de
sânge. El luă o mulţime de captivi pe cari’i duse
în Egipt, populând cu ei maiales oraşul Alexandria,
in tot timpul domniei Iui Plolomeu Lagu. Iudeii
au fost trataţi aşa de bine, că nu au avut să se
plângă de nimic.

Traducerea S f. Scripturi în limba grecea­

scă. După câtva timp, Palestina se desfăcu de
regii Egiptului, d a r, a fost alipită din nou de
Ptoîomeu Filadeful, sub care Iudeii au fost destul
de bine trataţi.
Acest rege, îndemnat de mai marele bibliotecei
din Alexaneria, cern Marelui Preot al Ebreilor s’ăi
trimiţă bărbaţi învăţaţi cari să traducă Sf. Scrip­
tură din limba ebraică în cea grecească. Aceasta’i
 161

, . . ' v, „ . j dgiinA £quQ

trimise 72 de bărbaţi, cate şase din fiecare sşmm-
ţie. Traducerea aceasta te numeşte „trafaqpfeţi
celor şeapfezeci“ (s’a zis 70 în loc de 72Q, spju
„Septuagînfa* sau şi traducereg
Această traducere s’a făcut între an]i 284—r 2 4 |
înainte de Christos. ... / / I ",
;SDfUv-l.;OD Fu i k,fîii

Sub Ptolomeu Fiîopator, Iudeii avuM' să sufere

cele mai man asupriri. El voi să profaneze (şş
necurăţească) până şi templul, dar fu oprit'la uşe
printr’o minune Dumnezeească. . ^
Suferinţele Iudeilor sub acest rege, *au d u m t p |^
în timpul când a fost învins de sirieni, gpb a
stăpânire ei au trecut cu mare bucujîe. ,y r’.g
80b3'30£ termin
§ 76, firmu roin «ooisoonî

Ebreiii sub Sirieni. (Seleucizi).

•;'--qâ Hf.-asq7 usul o
UnA sb b inse! sb imni
Sub stăpânirea Sirienilor, Ipdeii au trăit câtva
timp foarte bine. Ufidrnkb8 38 b ^ fi
Cel mai bun rege sirian sub care veniră Iudeii
după ce scăpară de sub stăpânirea'P^fonieifor^ a
fost Antioh III, supranumit şi cel Mate. Acesta

i^au cic
Ie plătească în timpul din urmi! Iu$ei£ veniţi sub
stăpânirea acestui rege pun, aducându-şj aminte
de suferinţele îndurate suB'cei'Uin"ţirmH''rege Egip­
tean, s’au purtat bine în :
ii
 162

După Antioh HI urmând Seleuc Filopator, un

rege cât se poate de lacom, Iudeii avură să înceapă
din nou suferinţele trecute. Acest rege voind să
răpească banii adunaţi la templul pentru uşurarea
nevoilor celor săraci şi mai ales pentru susţinerea
văduvelor şi orfanilor, trimise în scopul acesta pe
unul din comandanţii armetelor sale la Ierusalim.
Venind însă comandantul la templu, a fost oprit
de Dumnezeu printr’o minune şi nu a putut să
săvârşească această nelegiuire.

A ntioh Epifane.— Ce Imai nelegiuit şi neîmpăcat

duşman al Iudeilor, între regii sirieni, a fost
Anitioh Epîfane despre care profeţise Daniil că avea
să vie. Demnitatea de Mare Preot sau rhereu
numai era aceeace fusese în timpul dela Moisi
încoace, nici următoare din tată în fiu, ci se
schimba după placul regului. Aceia cari o doreau,
o luau pentru speculă, cumpărându-o cu sume
mari de bani dela Antioh Epifane, pentruca în scurt
timp să vie altul să dea mai mult şi să o ia pentru el;
altfel se schimbau des unul după altul,
Pentrucă Iudeii se bucuraseră foarte mult când
se răspândise vestea că Anitioh Epifane ar fi murit
într’un rezbel cu Egiptenii, acesta se înfurie şi mai
t -re contra lor. După ce termină rezbelul, veni în
Palestina şi înconjură Ierusalimul pe care'I cuprinse
în câteva zile, omorînd o mulţime de Iudei, deva­
stând cetatea şi răpind averea tefnplului. In urma
acestor cruzimi şi nelegiuiri, porunci să se omoare
 163

loji Iudeii car nu se vor lepăda de credinţa în

Dumnezeu şi nu se vor închina idolilor (între cari
Iui Joe căruia pusese să i se ridice o statuie) şi
mi le vor aduce jertfe. Mulţi dintre Iudei cuprinşi
de groază, se lepădară de religiunea strămoşească
pecând alţii suferiră mai bine moartea, decât să
se lepede de Dumnezeul părinţilor lor.
Aceia cari au suferit moartea măriurisindu-şi
până la sfârşit credinţa lor, se numesc martiri
(mucenici). Intre aceştia din urmă, în timpul lui
Anitioh Epifane, sunt renumiţi la Ebrei mai ales
bătrânul E liezer şi o femee anume Saiom i cu
şapte f i i ai soi.
E liezer fiind bătrân, a fost constrâns să mănânce
carne de porc, care era oprită de lege. El nu a
voit să facă aceasta nici când prietenii săi îl sfătuiră
ca să’şi cruţe viaţa, ci le spuse „că nu vrea
să dea un aşa exemplu tinerilor şi că nu’şi necin­
steşte el acuma bătrâneţea, după ce a petrecut o
viaţă întreagă păzind legea". Din această cauză a
fost omorît.
S aiom i cu cei şapte f i i ai săi, fiind constrânsă
să se lepede de credinţa sa, nu voi să facă aceasta
nici după ce văzu chinurile la cari au fost supuşi
copiii ei. Aceşti copii suferiră să li se tae limba
apoi degetele de la mâini şi dela picioare şi muriră
bărbăteşte, lăudând pe Dumnezeul părinţilor lor. In
urmă veni şi rândul mamei; aceasta, dupăce a
fost chinuită îndeajuns, muri fără să voiască a
aduce jertfă idolilor.
 164

Amintirea acestor fraţi şi a mamei lor, o ser­

bează, şi biserica creştină ca a unora cari au
arătat atâta statornicie în credinţă.
Suferinţele Iudeilor continuară şi sub următorii
lui Antioh Epifane.

§ 77.

Maccabeii
Suferinţele pe cari avură să le îndure Iudeei sub
stăpânirea Sirenilor şi mai ales sub Antioh Epifa­
ne, au dat naştere la răscoale. Cea mai însemnată
răscoală, este aceea în care şi-au câştigat un
renume strălucit P reotul Matatia, capul familiei
numită a Asmonilor, şi cinci f i i ai săi cari pentru
vitejia, lor, au fost numiţi Maccabei.
Preotul Matatia împreună cu fii săi speriaţi
de suferinţele poporului, se retraseră în cetatea
Modin şi de aci dădură semnalul luptei. Dupăce
omorîră pe trimişi lui Antioh Epifane, urmaţi de
o parte din Iudeii care rămaseră credincioşi Iui
Dumnezeu, se retraseră spre munţi dărâmând toate
altarele idoleşti peste care dădură în calea lor.
Apucând armele, ei se luptară de mai multe ori
contra Sirienilor, omorînd pe toţi Iudeii cari se
lepădaseră de legea strămoşească.
După moartea Preotului Matatia, conducerea
Iudeilor o luară cei cinci fii ai săi, între care cei
mai însemnaţi sunt: Iuda, Ionatan şi Simon.
 165

Iuda M accabeul, luă comanda tovarăşilor săi

de luptă după moartea tatălui său. Pentru vitejia
lui cu dreptul a fost numit, mai mult decât tatăl
şi fraţii săi, cu supranumele de M accabeul. Cu o
mică armată pe care şi-o formă în pripă, învinse
de douâ ori armatele streine conduse de cei mai
buni comandaţi ai lor. Mai renumită însă a fost
lupta din urmă, în care armata siriană, deşi foarte
nume roşă în comparaţie cu aceea Iudeilor a fost
straşnic bătută de aceştia. Dupăce învinse pe siri­
eni, luda reuşi să intre în Ierusalim, unde curăţi
şi sfinţi din nou templul în care se introduseseră
idoli. Antioh Epifane auzind de aceasta, 'se hotărî
să meargă el însuş în capul armatei ca să distrugă
Ierusalimul; nu-şi putu însă ajunge scopul, pen­
tru că muri pe cale.
Următorul lui Antioh Epifane (Antioh Eupator)
plecând contra Iudeilor, a fost înlâmpinat cu mare
curaj de aceştia; lupta însă nu s’a putut decide
căci regele a încheiat pace cu Iudeii trebuind să
plece numai decât în Siria.
Iuda Maccabeul, crezând că va pune capăt lup­
telor cu sirienii, încheie o alianţă cu Romanii. A
fost însă înşelat In aşteptările sale, căci regele sirian
care era acum (Demetru Sotir), trimise contra sa
o armată numeroasă, care’l învinse. Iuda Maccabeul
rămase mort în această luptă şi multă vreme a fost
plâns de popor.

Ionatan, luând comanda după moartea fratelui

 166

său, a avut să se lupte o singură dată cu sirienii

pe cari i-a învins. E! a fost omorît de sirieni prin
trădare.

Simon. urmând fratelui său Ionatan, a fost cei

dintâiu principe al Iudeilor, care a întrunit în
persoana sa şi demnitatea aceasta şi pe aceea de
Arhiereu. După mai multe lupte cu sirienii, muri
şi Simon ucis de un ginere al să u ; în timpul cât
a trăit însă, a reuşit să scoaţă pe ludei de sub
jugul sirian şi să dea poporului său liniştea dorită
de atâta timp. Poporul Iudeu asuprit întru’n timp
atât de îndelungat, ajunse să trăiască încă odată
ca în timpurile cele fericite ale lui Solomon.

Fiul şi urmaşul lui Simon Maccabeul, îoan

Hirican, a domnit liniştit; el a dărâmat templul
samarinean după Muntele Garizim şi a supus pe
Idumei, cărora le-a impus legea mozaică.
loan Hirican a reînoit alianţa cu Romanii, a
căror influtenţă în Palestina a început să fie din
ce în ce mai mare.
După moartea lui, demnitatea de principe şi Ar­
hiereu ajunse mai mult pe mâna sectelor religioase
cari începuseră să se ivească şi cari prin certurile
lor, grăbiră căderea Iudeilor sub stăpânirea.
Romanilor.

\
 167

§ 78

Ebreii sub Romani,

Dintre urmaşi Maccabeilor, Hircan II şi Aris-
taboi II grăbiră, prin certele lor, căderea pentru
totdeauna a statului iudeu.
Neînţelegângu-se între ei ea să domnească,
Aristoboî făcu apel la Pompeiu, renumitul comandant
al armatelor romane, care pe acel timp se afla în
Asia unde biruise pe Mitridate regele Pontului.
Aceasta venind în Palestina, dupăce află cum stă
lucrul, cuprinse Ierusalimul înt’o Sâmbătă şi
trimise pe Aristoboî captiv la Roma, lăsând pe
Hirican numai cu Arhiereu şi tributar Romanilor.
Nu puţin a contribuit la acest sfârşit trist, două
dintre sectele religioase, adică a Fariseilor şi a
Saducheiîor.
După moartea lui Pompeiu, Iuliu Cezar se pro­
clamă împărat al Romanilor. Antipator Idumeul,
prin linguşiri şi prin intrigile ce făcu Ia Roma,
reuşi să fie numit procurator al Iudeilor, răpind
puterea din mâna lui Hircan II. El a numit pe
cei doi fii ai săi guvernatori: de Fasael în Iudeea
iar pe Irod în Galileea.

După moartea Iui Antipator Idumeul, Irod plecă

la Roma, unde prin linguşiri pe lângă Antoniu
şi Octavians, reuşi să fie numit rege al Iudeei,
deşi în lipsa a din ţară, Ierusalimul fusese ocupat
 168

de Antigon, fiul lui Aristobol II. Irod venind deia

Roma, îşi strânse o armată cu care înconjură Ieru­
salimul pe care'l coprinse şi prinzând pe Antigon,
ÎI trimese captiv la Roma, unde a fost omorît.
Cu moartea lui Antigon, se stinse şi cel din
vlăstar al familiei Asmoneilor (Maccabeilor)
^"îffîpreunâ cu acesta şi domnia naţională a
ebreilor. De aci înainte, ei n’au mai avut domn
dîîrăieamuf lor.
m t¥od Idumeul, rămase astfel singur rege după
e l ’fş asigură domnia, punând să omoare pe toţi
a c t e @8ri doriau un rege Iudeu. Ca să atragă în
partea sa *pe Iudeii cari’l urau şi pentruca să Ie
poată da o cultură (învăţătură) păgâneascâ, el re-
ebndtfui templul din Ierusalim (al lui Zorubabei).
Adfesfâ mângâe şi linişteşte întru câtva pe Iudei.
^ El eâte cunoscut în Istorie sub numele de Irod
©efe Măre.

când Iudeii văzură rege de neam strein

pe ţfQfţul ţârei, îşi aduseră aminte de profeţia
PqţpparhuluiIacob, care le spusese că „nu va
[lip si domn din Iuda p â n ă cândva veni M ân-
Iq ito su l" . A cum erafim pui [să aştepte venirea
ţuijifeţesia, m ai m ult ca oricând.
P rofeţia aceasta s ’a împlinit întocmai, căci
sub domnia lu i Irod Idum eul s’a născut
Melsia cel aşteptat adică lisu s Christos, fm-
plmindu-se a stfel toate profeţiile privitoare la
timpul, locul şi la fe lu l cum avea să se nască.
Ifiouo
 169

După moartea lui Irod cel Mare, Palestina a

fost împărţită de către Octavian August, împă­
ratul Romanilor, între cei trei fii ai lui Irod:
Arhelau cu titlul de Etnarh (cap al poporului,
.ca şi un rege) peste Samaria, Iudeea şi Idumea;
Irod Ântipa peste Galileea şi Perea; iar Filip
peste partea despre răsăritul Pereei. Amândoi
aceştia din urmă aveau titlul de tetrarhi, adică
mai mari peste a patra parte a poporului.

§ 79.

Procuratorii.

Nu mult timp după aceasta, Arhelau fiind

exilat, partea peste care domnea el a fost de­
clarată provincie romană sub conducerea unui
procurator, adică înputernicit al Romanilor', cari
erau acum stăpânii ţărei.
Dela anul 6 până la 41 după Christos, ludea
a avut şapte procuratori; dintre aceştia, unul a
fost Pontie Pilat de către care a fost judecat şi
condamnat Mântuitorul.
După puţin timp şi partea lui Filip şi mai în
urmă a lui Irod Antipa, au avut aceeaşi soartă
ca si a lui Arhelau. Acum prin urmare, întreaga
ţară a Ebreiior a devenit provincie romană.
Palestina întreagă, precum fusese sub Irod cel
Mare, s’a mai unit odată sub Irod Agripa I, care
 170

a fost crescut la Roma în timpul împăratului

Caligula; el a domnit cu titlul de rege până la
anul 44 după Christos. Fiul său, Irod Agripa II
numit şi Marcu Agripa, i-a urmat tot cu titlul de
rege, însă numai peste tetrarhia lui Filip. Acesta a
fost cel din urmă rege de neam strein al Iudeilor,
căci domnia naţională încetase cu venirea lui Irod
cel Mare.
Deîa Irod Agripa II înainte. Palestina a avut
numai procuratori.

§ 80.

Sectele religioase Ia Ebrei.

Sectele religioase la Iudei, au început să se
ivească în timpul luptelor contra sirienilor, deşi
numele cari le-au purtat sunt de mai târziu.
Aceste secte au fost în număr de trei: Farisei!,
Saducheii şi E seii sau Esenii.

Fariseii, adică deosebiţii, pe lângă aceea că pre­

tindeau ca legea să fie păzită cu cea mai mare
rigoare, au introdus încă o mulţime de învăţături
noui, pe cari cei de mainainte nu le cunoscuseră.
Unele dintre aceste învă{ături, ziceau ei că sunt
dela Moisi. care nu le-a scris, dar s’au păstrat prin
tradiţiune (din tată în fiu) până la rabini (învăţaţi
sau învă{ători), cari au avut mai ales însărcinarea
de a espîica poporului legea, după captivitate.
Cu timpul însă, aceste porunci noui ajunseră să
 171

fîe impuse mai mult chiar decât legea, din cate

cauză adeseori au fost mustraţi de Mântuitorul ca
unii cari dau porunci altora şi ei înşişi nu le păzesc.
Aşa Mântuitorul vorbind despre ei zice că „leagă
sarciri grele şi cu anevoe de purtat şi le pun
pe umerii oamenilor, iar ei nici cu degetul
lor nu vor să le m işce pe eleu In alt ioc
tot Mântuitorul zice: „ Vai vouă Cărturarilor şi
Fariseilor făţarnici, că m âncaţi casele vădu­
velor, fă câ n d rugăciuni lungi întru fă fă r ie ;
pentru aceasta m ai m are osândă veţi luaa 2).
Fariseii erau de mai multe feluri şi se deosi-
beau de ceilalţi oameni chiar prin hainele lor; cu
toate acestea, toate felurile de Farisei aveau ace­
leaşi credinţe religioase, adică:
1) Ei credeau în „Providenţa D um nezeiască" .
Sub numele de Providenţă înţelegem că Dum-
nexeu nu a lăsat pe om în părăsire, ci a îngrijit şi
îngeijeşte de el, ca şi de toate creaturile sale.
2) Credeau că su fletul nu m oare odată cu
corpul şi că sufletele ceîorce au făcut bine în vieaţâ,
după moarte trec în corpurile altor oameni şi încep
o vieaţă nouă.
3) Credeau că există atât îngeri buni cât şi răi.
4) Credeau că pentru meritele Patriarhilor*
Dumnezeu susţine pe Ebrei şi că nu are să con­
damne pe nici unul după moarte.

1) Matei, XXIII, 4.
2) Idem XXIII, 13.
 172

Saducheii, au avut în timpuri anumite aceeaş

putere ca şi Fariseii, putere pe care o schimbau
rând pe rând, în aceeace priveşte conducerea
poporului.
Ei nu se fineau decât de legea scrisă, respin­
gând prin urmare toate învăţăturile tradiţionale
ale Fariseilor, cărora le erau cei mai mari duşmani,
Credinţele lor religioase erau cu totul contra
acelora pe cari le aveau Fariseii. Ura lor contra
acestora era atât de mare, încât putem zice în
scurt, că „aceeace credeau Fariseii, nu voiau să
crează Saducheii".

E seii sau Esenii, erau o sectă însemnată mai

ales prin viaţa lor, pe care o petreceau departe de lume
şi adunaţi toţi la un loc, precum vieţuiesc astăzi
călugării deîa noi în mănăstiri. Deşi păziau unele
învăţături tradiţionale mai mult chiar decât Fari­
seii, ei însă nu erau făţarnici ca aceştia, ci doriau
din inimă vieaţa cinstită şi adevărata frică de
Dumnezeu, pe cari le arătau în felul lor de a
trăi. Ocupaţiunea lor consta în a lucra neîncetat
de dimineaţă până seara şi se dedau mai ales la
studiul vindecărei boalelor. Ei puteau să se căsă­
torească, însă numai cu femei cinstite cari puteau
şi ele să între în secta lor.
in privinţa credinţelor religioase, se asemănau
în mare parte cu Fariseii.
Terapeufn, erau o sectă care se asemăna cu Eseii
din cari se şi trăgeau şi locuiau în Egipt, în apro-
 173

piere de Alexandria. Acestora nu le era permisă

căsătoria şi femeile cari intru în secta lor, trebuiau
să rămână pentru totdeauua necăsătorite.
§ 81.
Sinedriul.
Sinedriul sau tribunalul cel mare al Ebreilor,
s'a înfiinţat aproape de timpul Macabeilor şi avea
să judece numai pricinile cele mai însemnate ale
poporului Iudeu. El avea puterea să condamne şi
la moarte; după ce însă Ebreii căzură sub stăpâ­
nirea Romanilor, au pierdut dreptul de a executa
condamnarea care nu se mai putea săvârşi decât
dacă era aprobată de procuratorul roman.
Din Sinedriu făceau parte:
Arhereii, adică atât acela care era într’un anume
timp, cât şi aceia care fuseră mainainte.
Bătrânii sau capii seminţiilor, cari, sau se
alegeau, sau se numiau deadreptul.
învăţaţii sau Cărturarii, cari se alegeau, sau se
numiau deadreptul, atât dintre Farisei, cât şi dintre
Saduchei.
A cesta a f o s t tribunalul care a judecat m ai
târziu şi a condamnat la răstignire pe M ân­
tuitorul.
Afară de Sinedriu existau şi tribunalele mai mici
în Ierusalim şi în alte cetăţi mari, acestea însă
judecau numai pricinile neînsemnate ale Iudeilor.

— FINE —
 TABLA DE MATERII

GEOGRAFIA PALESTINEI
Pagina

§ if. Situaţiunea P a le stin e i................................................... 3

§ 2. Numirile Palestinei 3
rJP VJ>(£h UP 'Jp

3. Munţii P alestinei...................... N.................................. 5

4. Apele P a le stin e i............................... 8
5. Deşerturile şi V ăile........................................................ 11
7. Oraşele P a le stin e i........................................................ 14
8. Celelalte oraşe şi locuri însemnate ale Palestinei:'
In l u d e e a ............................................ ......................... 17
f-&>& Vf>CmUP ’fP

9. In Sam aria....................... 29
10. In Galileea......................................................... . . 21
11. In P e r e a ....................................................................... 22
12. Clima Palestinei............................................................. 23
13. Productele P alestinei.................................................... 24
14. Locuitori Palestinei şi felul lor de tra i....................... 26

ISTORIA SFÂNTĂ A VECHIULUI TESTAMENT

§ 15. Creaţiunea l u m e i ................................................................. 29

§ 16. Creaţiunea omului................................................................. 30
§ 17. Greşeala primilor o am en i................................................... 34
§ 18. Făgăduinţa unui M â n tu ito r ....................... • . . . 35
§ 19. Omenirea până la p o t o p ................................................... 37
§ 20. Potopul. Noe şi fii s ă i ........................................................39
§ 21. Turnul. Babilonului şi amesticarealimbilor..........................41
§ 22. Chemarea Iui Abram şi aşezarea luiînpământul
Canan............................................... ...........................42
 II
Pagina
§ 23. M elhisedsk................................................................. 44
§ 24. Legământul lui Dumnezeu cu ab ram ....................... 45
§ 25. Arătarea Domnului şi Făgăduinţa dată Iui Abram de
a avea un f i u . ........................................................ 46
§ 26. Sodoma şi G o m o ra ......................................................... 47
Fiul şi u rm a şii lui Abram .
§ 27. Naşterea lui Isac. încercarea credinţei lui Abram. . 49
§ 28. Căsătoria lui Isac şi moartea luiAbram . . . . 51
§ 29. Isaac şi fiii s ă i ................................................................. 53
§ 30. Plecarea lui Iacob în M eso p o tam ia........................... 55
§ 31. losif şi fraţii l u i ............................................................ 58
§ 32. losif esolică visele lui Faraon......................................... 61
§ 33. Călătoriile fiiilor lui Iacob in Egipt................................ 63
§ 34. Aşezarea Israeliţilor în Egipt......................................... 66
§ 35. Profeţia lui Iacob şi moartea Iui. Moartea lui losif.
Robia E g ip tu lu i........................................................ 67
§ 36. I o v ................................................................................... 69
E breii sub Moisi.
§ 37. Naşterea şi copilăria lui M o is i..................................... 72
§ 38. Chemarea lui Moisi să libereze pe Ebrei . . . . 74
§ 39. Cele zece plăgi. Mielul p a s c a l ..................................... 76
§ 40. Ieşirea Israeliţilor din Egipt . .. ... ............................ 78
§ 41. Darea legei pe muntele Sinai......................................... 81
§ 42. Tabernacolul (Cortul s f â n t ) ......................................... 85
§ 43. S ă rb ă to rile ...................................................................... 88
§ 44. Preoţia Vechiului Testam ent.......................................... 90
§ 45. Rătăcirea în p u s t i u ....................................................... 91
§ 46. Şarpele de aram ă........................................................... .9 4
§ 4.. Coprinderea Ghileaduiui. B ile a m ................................ 95
§ 48. Profeţia şi moartea lui M o is i..................................... 96
§ 49. Iosua Navi, Coprindarea Canalului şi împărţirea lui 98
§ 50. Judecătorii......................................................................... 101
§ 51. Samson.............................................................................. 103
§ 52. Heli. Arhiereu şi Judecător............................................. 105
§ 53Samuel, Arhiereu şi Judecător........................................... Î0/
§ 54. întemeierea regatului....................................................... 108
§ 55. Saul, primul rege ............................................................ 109
§ 56. Regele David. P sa lm ii.................................................. 114
§ 57. Solomon. înţelepciunea lui. Templul.; Scrierile lui
Solomon. Moartea l u i .............................................. 120
§ 58. D esb in area..................................................................... 124
§ 59. Regatul Is r a e l................... * ..................................... 124
II

Pagina
§ 60. Regatul Iuda................................................................ 128
§ 61. Captivitatea babilonică............................................. 131
§ 62. Profeţii....................... * .............................................. 136
§ 63. Profetul llie ................................ 138
§ 64. Prefetul E lie s c u ....................................................... 141
§ 65- Profetul Ionâ ........................................................... 144'
P ro fe ţii m ari şl p ro fe ţiile lo r p riv ito a re la Mesia
§ 66. Profetul Isaia . . . ............................................... 147
§ 67. Profetul Ieremia ... ................................................... 149
§ 68. Profetul Ie z e c h il...................... 1511
§ 69. Profetul D a n ii........................................................... 151
R eîn to arcerea E b re ilo r din robie.
§ 70. Templul al doilea...................... 152
§ 71. E z r a ......................................................................... 155
§ 72. Neemia.......................................................................... 156
§ 73. Samarinenii . * ................................................... . 15?
§ 74. Ebreii sub Alexandru Macedon............................... 159
§ 75. Ebreii sub E g ip ten i.................................................. 160
§ 76. Ebreii sub Sirieni (Seleucizi).................................... 161
§ 77. Maccabeii.................................................................... 164
§ 78. Ebreii sub R o m a n i....................... * ...................... 167
§ 79. Procuratorii................................................................ 169
§ 80. Secretele religioase la E b r e i.................................... 170
§ 71. S in ed riu l....................... • ......................................... 173
 Cetăţi de scăpare
•& iţera da dincoco daJonlan

S t chem (E ira i/n )

Jielfrcn.Ui/dcL.)
Jjiţera
sY 1
de dincolo
* -AA-
deJordxzt
Golan, fundtSfanxxM)
Ş g rtw t/tj ( r f ilm d fs. (fa c i)
JjeZCT / întm ra./lujbctb)

Locurile ocupateA.S«mrif;
IT -Judo,.
7. ~7 . ** *
Iî S im o o n .
Dfm
IV Bm tam iri
V S fr a in v
V I Ojju/n.a/Utsfycttt msird ti hijUwa
V II JxMacÂur.
W i Z e U lo n .
IX JLşer.
X Naftafi
XT G ad
X II J h d te n .
Zt/uajrontiem ■
itdrttSe/nintit
d x iia jr v tlite r e i u d re u iifien u t
J u d a fiJ â ra el
 Publicaţiunile Casei Şccaleior
BIBLIOTECA PEDAGOGICĂ
Lei B.
No. i. Didactica Magna de Am'os Com enius................................ 12,—
„ 2. Câteva idei asupra educaţiunei. Partea I de Locke . . 4,25
„ 3. Pedagogia Practică de A. Mathias . . . . . . . . 32,—
„ 4. Introducerea fn pedagogia lui Herbat de Chr. U f e r . sub tipar
„ 5. Leonard şi Gertruda de P e sta lo zzi.................................... 42,—
„ 6. Psihologia Pedagogică de Em. M a r l i g ........................... 30,—
„ 7. Eroii de Th. Chariyle . • ..................................... sub tipar
„ 8. Câteva idei asupra educaţiunei. Partea II de Locke . . 2,50
„ 9. Emil de Rousseau, tradus de G. Adamescu . . . sub tipar
„ 10. Pedagogia lui Spencer de G. G. Antonescu . . . . 4,50
II. Educaţia Cetăţenească .................................epuizat
„ 12. Pedagogia lui Pestalozzi de G. G. Antonescu . . . . 6,50
„ 13. Şcoala Educativă de NI Moisescu .......................................8,50
„ 14. Introducere în filozofie de Paulsen, traducere de /.
Lupu şi D. Puşchilă .................................................. 13,—
„ 15. Psihologia pentru şcoalele normale de I. Nisipeanu . . 26,—
„ 16. Evoluţia sistemelor de morală de Gr. Tâuşcn . . . 5,—
„ 17. Cultivarea minţii ,cu ajutorul biologiei de N. Moisescu . 15,—
„ 18. Filosofia lui Plotin de Gr. T ă u ş a n ....................... sub tipar
„ 19. Trei studii filosofice de Gr. T ă u ş a n ..................................4,—
„ 20. Metodologia după F. Collard de /. Isbăşeanu . . . . 30, -
„ 21. Educaţia fetelor de Fenelon trad. de C. Sudeţeanu . . 10,—
„ 22. Probleme de logică de I. P e i r o v i c i....................... sub tipar
„ 23. Introducere în metafizică de /. Pctrovici . . . . sub tipar
„ cî4. Literatura copiilor şi şezătorile cu copiii de Ap. Culea . 23,—