SOMATOSCOPIA

Postura
 Poziția caracteristică omului este ortostatică,
antigravitațională.
 Postura reprezintă o funcție a corpului omenesc bazată pe
acțiunea sinergică și coordonată a elementelor aparatului
locomotor și a sistemului nervos central și periferic.
 Postura aliniamentului ortostatic: stând, privirea anterior,
bărbia orizontală, umerii relaxați, membrele superioare pe
lângă trunchi, palmele în poziție intermediară de
pronosupinație, degetele ușor flectate, membrele inferioare
aliniate, genunchii extinși, picioarele orientate anterior,
călcâiele și vârfurile apropiate; ca variantă vârfurile
picioarelor depărtate la un unghi de 45⁰.
Gravitația
 Gravitația este forța prin care toate corpurile sunt
atrase spre pământ, este orientată spre centrul
pământului; noi o percepem pe direcție verticală,
sensul acesteia fiind de sus în jos.
 Linia gravitației este verticala care trece prin centrul de
greutate al corpului și se proiectează în interiorul bazei
de susținere.
 Baza de susținere
 Este aria care suportă greutatea
unui corp sau obiect.
 În cazul corpului omenesc, are
formă geometrică variabilă și
este delimitată anterior de vârful
picioarelor, lateral de marginea
externă a tălpilor și posterior de
linia călcâielor.
 Baza de susținere mai poate fi
reprezentată de punctele prin
care segmentele corpului
omenesc iau contact cu solul
Diagnosticul poziției aliniamentului
ortostatic
Metode Metode
subiective obiective
Examen
Somatoscopia
clinic general

Examen
radiologic

Examen
cinetic

Somatometria
1. Somatoscopia
 Constă în examinarea vizuală a aliniamentului global
și segmentar al corpului din față, spate și profil, în
stare statică și dinamică (mers).
 Somatoscopia generală analizează:
 Statura
 Starea de nutriție
 Atitudinea globală a corpului
 Proporționalitatea segmentelelor corpului
 Tegumentele și fanerele
 Articulațiile
 Atitudinea în timpul examinării
Examinarea somatoscopică
instrumentală a aliniamentului
 Firul cu plimb – raportările se fac doar pe verticală
 Cadrul antromopetric de simetrie (CAS) - raportările
se fac atât pe verticală, cât și pe orizontală
Cadrul antropometric de somatoscopie
 Are dimensiuni de 2m înălțime pe 1m lățime.
 Gradarea se face pe orizontală de la mijloc – de la
punctul 0 spre dreapta și spre stânga, din 10 în 10 cm,
iar pe verticală de jos în sus.
 Astfel, CAS este împărțit în pătrate cu latura de 10 cm
 Verticala din mijloc se suprapune liniei mediane a
corpului.
 Examinarea somatoscopică instrumentală se
realizează: din spate, profil și față.
 Examinarea din spate
 În această examinare, aliniamentul
corpului este ideal, când linia
mediană a CAS coincide cu axa de
simetrie a corpului, care trece prin:
vertex, protuberanța occipitală
externă, apofizele spinoase ale
vertebrelor cervicale, toracale,
lombare, pliul interfesier, printre
epicondilii femurali interni,
maleolele tibiale și se proiectează în
centrul bazei de susținere. Verticala
trebuie să fie echidistantă față de:
relieful median al călcâielor,
gambelor și coapselor.
Examinarea din spate
La această verticală se raportează o serie de
linii orizontale care unesc:
 Marginea inferioară a lobilor urechilor
 Extremitățile acromiale (linia biacromială)
 Spinele omoplaților (linia bispinoasă) –
trece prin apofiza spinoasă T3
 Vârfurile omoplaților și trece prin apofiza
spinoasă a vertebrei T7
 Crestele iliace (linia bicretă)
 Trohantele mari (linia bitrohanteriană)
 Condilii femurali interi (linia bicondiliană)
 Maleolele tibiale (linia bimaleolară)
 Toate aceste linii trebuie să fie
perpendicular pe vertical CAS, dar și
paralele între ele și cu orizontala CAS
Examinarea din profil

 Postura corectă se
realizează când vertical 0
a CAS coincide cu axa de
simetrie a corpului care
trece prin: vertex, lobul
urechii, articulația
umărului, marele
trohanter, ușor anterior de
mediana genunchiului și
de maleola laterală.
Examinarea din față
 Aliniamentul corpului este
ideal când verticala 0 a CAS
coincide cu axa de simetrie a
corpului și trece prin mijlocul
frunții, nasului, buzelor,
barbiei, sternului, ombilic,
simfiza pubiană, printre
condilii femurali interni și
maleolele tibiale și se
proiectează în mijlocul bazei
de susținere.
Examinarea din față
La această verticală se
raportează următoarele linii
orizontale:
 Bisprâncenoasă
 Biacromială
 Bimamelonară
 Bicretă
 Bispinoasă (SIAS)
 Bitrohanteriană
 Bicondiliană
 Bimaleolară
2. Examenul clinic general
 Este precedat de anamneza medicală, prin care se obțin
date despre: vârstă, gen, stare civilă, condiții de viață și
mediu, antecedente personale și heredo-colaterale, date
privind istoricul afecțiunii.
 Este efectuat de medic și constă în palpare, percuție și
ausculație. Ispecția se efectuează în cadrul examenului
somatoscopic.
3. Examenul radiologic
 Completează sau precizează datele examenului clinic. Astfel
se pot depista aspecte morfologice și dimensionale legate de:
forma, dimensiunile oaselor, raporturi articulare, etc.
 Aprecierile se raportează la scheletul normal al unui individ
de vârsta și genul subiectului examinat.
 Radiologia poate oferi și informații cu privire la structura
osului.
4. Somatometria
 Reprezintă un asnamblu de măsurători antropometrice
pe baza cărora se apreciază nivelul de creștere și
dezvoltare.
 Măsurătorile antropometrice se sistematizează în:
 longitudinale
 transversale
 sagitale
 circulare
 determinarea plicilor
 Repere osoase
 Vertex: punctul cel mai înalt de pe craniu, când subiectul este în ortostatism și
menține capul în rectitudine ;
 Trachion: punctul de pe linia mediană a capului, aflat la intersecția frunții cu
scalpul;
 Glabela: proeminența situată pe linia mediană a feței, între arcadele
sprâncenoase;
 Fosa temporala: depresiunea de pe fața laterală a capului, situată extern de
arcada sprâncenoasă;
 Gnation: punctul latero-inferior al mandibulei, situat la nivelul unghiului
mandibulei;
 Suprasternal: punctul superior al manubriului sternal (incizura jugulară), pe
linia mediană;
 Xifion: corespunde extremității inferioare a sternului, respectiv apendicului
xifoid;
 Acromial: extremitatea cea mai laterală a apofizei acromiale a omoplatului;
 Olecranale: olecran;
Repere osoase
 Epicondilar humeral: proeminențele laterale și mediale ale
epifizei distale humerale;
 Dactilion: punctul distal al degetului mijlociu (medius), când
membrul superior este liber pe lângă trunchi, iar degetele se află
în extensie;
 Simfizar: reprezentat de marginea superioară a simfizei pubiene
pe linia mediană;
 Sacral: punctul situat pe linia mediană a bazei sacrului;
 Iliocretal: punctul cel mai lateral al crestei iliace ;
 Iliospinal: partea inferioară a vârfului spinei iliace antero-
superioare ;
 Patellar: patelă/rotulă
 Apofizele spinoase
 Scapula – spina scapulei, vârful scapulei, marginile scapulei
Repere cutanate
 Deltoidale – punctul cel mai proeminent la nivelul
deltoidului
 Gluteal – punctul cel mai proeminent la nivelul
fesierilor
 Omfalion – ombilic
 Pliu interfesier
 Pliu subfesier
 Spațiu popliteu
 Axilaris anterior – plica axilară
 Telion - mameloane