NORMATIV

PRIVIND CALCULUL TERMOTEHNIC AL ELEMENTELOR DE

CONSTRUCŢIE ALE CLĂDIRILOR
Indicativ C 107 – 2005

Partea a 5-a - NORMATIV

PRIVIND CALCULUL TERMOTEHNIC AL ELEMENTELOR DE
CONSTRUCŢIE ÎN CONTACT CU SOLUL
C 107/5

1. OBIECT ŞI DOMENIU DE APLICARE

Prezentul normativ se referă la calculul termotehnic, pentru timpul iernii, al elementelor de

construcţie în contact termic cu solul.

Elementele de construcţie în contact cu solul, care fac obiectul prezentului normativ sunt
următoarele:
 plăcile pe sol, amplasate la nivelul terenului sistematizat sau peste acest nivel, pe
umplutură;
 plăcile de la partea inferioară a subsolurilor şi a altor spaţii subterane;
 pereţii de pe conturul exterior al subsolurilor parţial îngropate în pământ şi al
demisolurilor;
 pereţii de pe conturul exterior al subsolurilor şi al altor spaţii subterane, complet
îngropate;
 plăcile de la partea superioară a spaţiilor subterane acoperite cu pământ;
 pereţii de pe conturul interior al subsolurilor parţiale.

Normativul este întocmit în următoarele ipoteze generale :

 transferul termic se face în regim staţionar;
 toate caracteristicile termofizice sunt independente de temperatură;
 toate calculele termotehnice se bazează pe calculul numeric automat al câmpului plan,
bidimensional, de temperaturi.

1
2. DEFINIŢII ŞI SIMBOLURI

▪ Cota terenului sistematizat (CTS): Nivelul pământului în exteriorul clădirii, după

executarea sistematizării pe verticală.
▪ Cota stratului invariabil (CSI): Nivelul la care temperatura în pământ este constantă tot
timpul anului (nivelul până la care se resimt oscilaţiile anuale ale temperaturii exterioare).

3. CARACTERISTICI TERMOTEHNICE

Caracteristicile termotehnice ale pământului variază în limite foarte mari, în funcţie de loc
(amplasamentul şi adâncimea faţă de CTS) şi de timp (conţinutul de umiditate şi starea faţă de
fenomenul de îngheţ).
Calculele termotehnice se vor face considerând următoarele valori, acoperitoare pentru
majoritatea situaţiilor :

 Conductivitatea termică de calcul:

▪ pâna la adâncimea de 3,0 m de la CTS p = 2,0 W/(m K)
▪ sub adâncimea de 3,0 m de la CTS p = 4,0 W/(m K)
 Capacitatea calorica masică cp = 1110 J/(kg K)
 Densitatea aparentă în stare uscată  = 1800 kg/m3
 Capacitatea calorică volumică •cp = 2,0.106 W.s/(m3. K)

4. TEMPERATURI DE CALCUL

TEMPERATURI CONVENŢIONALE DE CALCUL

zona
Caracteristica U.M. climatică
I II III IV
Temperatura exterioară Te -12 -15 -18 -21
o
Temperatura pământului la CSI (la Tp C +11 +10 +9 +8
adâncimea de 7 m de la CTS)
Adâncimea (măsurată de la CTS) la care -- m 2,56 2,96 3,60 4,19
T = 0 0C
Temperatura rezultată la CTS - -11,6 -14,6 -17,6 -20,5
(Rp = 2,54 m2K/W) o
C
la 3 m de la - +2,0 +0,2 -1,6 -3,4
CTS

2
5. DIMENSIUNI DE CALCUL

Ca principiu general, suprafeţele se delimitează prin axele geometrice ale elementelor de

construcţie interioare şi prin feţele interioare ale elementelor de construcţie perimetrale.

Suprafeţele orizontale (placa pe sol, plăcile inferioare şi superioare ale subsolurilor încălzite şi
neîncălzite, precum şi ale spaţiilor subterane complet îngropate) se delimitează prin axele
geometrice ale pereţilor interiori structurali şi nestructurali şi prin conturul interior al pereţilor
exteriori.

6. DETERMINAREA CARACTERISTICILOR TERMOTEHNICE ALE ELEMENTELOR

DE CONSTRUCŢIE ÎN CONTACT CU SOLUL

Rezistenţele termice specifice corectate (R’) se caracterizează prin următoarele:

- sunt raportate la diferenţa de temperatură între mediul interior încălzit sau neîncălzit şi
mediul exterior (Ti - Te), respectiv (Tu - Te);

3
 - se bazează pe un calcul bidimensional (2D), ţinând deci seama de efectul punţilor
termice;
- includ aportul pământului.

În fig. 3 sunt reprezentate principalele cinci cazuri caracteristice.

Pe baza rezistenţelor termice specifice corectate R’ şi a coeficienţilor de transfer termic

(transmitanţelor termice) U’, se pot calcula coeficienţii de cuplaj termic (L) şi fluxurile termice
(), cu relaţiile :

A
L = U’ . A = ------ [W/K]
R’

A . ( Tj - Tk)
 = L . ( Tj - Tk ) = ---------------- [W]
R’

4
5
Placa pe sol

Relaţiile de calcul de mai jos, precum şi tabelele aferente sunt valabile pentru încăperile încălzite
amplasate peste CTS, având 0,20 m  z  1,50 m.

Rezistenţa termică specifică unidirecţională a plăcii pe sol R1 se calculează cu relaţia :

1 dp1 + z - f dp2 d
R1 = ---- + --------------- + ----- +  ----- [m2K/W]
6 p1 p2 
în care :
f=d
dp1= 3 m dp2= 4 m, p1= 2 W/(mK), p2= 4 W/(mK).

Rezistenţa termică specifică corectată a plăcii pe sol R’1 şi respectiv coeficientul de transfer
termic U’1 = 1 / R’1 , se determină cu relaţia :

1 1 Tp  (1 . l)
U’1 = ------- = ------- . ------- + ------------- [W/(m2 K)]
R’1 R1 T A
în care :
A aria încăperii sau a întregului parter (m2);
l lungimea conturului exterior al clădirii, aferent suprafeţei cu aria A (m);
R1 rezistenţa termică specifică unidirecţională a tuturor straturilor cuprinse între cota
 0,00 şi cota stratului invariabil CSI, (m2K/W);
1 coeficientul liniar de transfer termic aferent conturului exterior al clădirii (W/mK);
T T=Ti –Te;
Tp Tp=Ti –Tp.

6
Alura geoizotermelor și a liniilor de flux termic pentru placa pe sol

7
7. EFECTUL APEI SUBTERANE

De regulă, stratul acvifer are o influenţa redusă asupra cuantumului fluxului termic prin sol.
În ceea ce priveşte modul de considerare în calcul a prezenţei apei subterane în sol, se disting 3 cazuri:

a) Stratul de apă subterană este imobil iar nivelul hidrostatic maxim este la o adâncime mai mare
de 5,0 m de la CTS.
În acest caz, nu se ţine seama în calcul de existenţa stratului de apă subterană.

b) Stratul de apă subterană este imobil iar nivelul hidrostatic maxim este la o adâncime mai mică
de 5,0 m de la CTS. În acest caz, în calcul se operează următoarele modificări :

- temperaturile Tp din tabelul II se consideră nu la adâncimea CSI (7,0 m de la CTS), ci la

nivelul hidrostatic maxim, cu precizarea că NHM va fi amplasat mai jos decât faţa
inferioară a plăcii eventualelor subsoluri ;

- rezistenţele termice specifice unidirecţionale se vor calcula considerând toate straturile

cuprinse între cota superioară a pardoselii şi NHM (în loc de CSI), iar conductivitatea
termică a pământului se va considera cu valoarea unică p = 2,0 W/(mK) pe întrega
adâncime între CTS şi NHM.

c) Stratul de apă subterană este mobil iar viteza de curgere a curentului subteran este
semnificativă.

Dacă se cunosc viteza şi adâncimea apei subterane, se poate calcula un factor de multiplicare
supraunitar Gw care majorează coeficienţii de transfer termic U’, micşorând corespunzător
rezistenţele termice specifice corectate R’ ale tuturor elementelor de construcţie în contact cu
solul.
Factorul de multiplicare Gw se determină conform anexei F.

Anexa F

INFLUENŢA STRATULUI MOBIL DE APĂ FREATICĂ

Prezenta anexă a fost întocmită utilizând prevederi din [12] EN ISO 13370 – Thermal
performance of buildings – Heat transfer via the ground – Calculation method.

Efectul unui strat mobil de apă freatică se consideră în calcul prin multiplicarea coeficienţilor de
transfer termic U' ale tuturor elementelor de construcţie în contact cu solul cu un factor
supraunitar Gw.

Valorile factorului Gw sunt în funcţie de următorii parametri :

- adâncimea zw – adâncimea măsurată de la CTS, a nivelului superior al stratului acvifer
[m];
- viteza vw – viteza medie (aparentă) de curgere a curentului subteran [m/s];
- conductivitatea p – conductivitatea termica a pământului [W/(mK)];
- rezistenţa termică Rf - rezistenţa termică unidirecţională a plăcii pe sol sau a plăcii
inferioare a subsolului, incluzând toate straturile existente între suprafaţa pardoselii şi
pământ precum şi rezistenţele termice superficiale [m2K/W]

8
Factorul Gw se determină pe ansamblul clădirii şi el este cu atât mai mare cu cât viteza vw este
mai mare şi cu cât adâncimea zw , conductivitatea p şi rezistenţa Rf au valori mai mici.

Valorile Gw se iau din tabelul F2, în funcţie de rapoartele zw /B’, df/B’ şi lw/B’, în care:

 B’ lăţimea caracteristică, convenţională, a plăcii (m) :

A 2A
B’ = --------- = -------
0,5 . P P
în care :
A aria plăcii (m2)
P perimetrul plăcii (m)
Lăţimea caracteristică variază între B’ = l / 2 ( la un pătrat cu latura l) şi B’ = l (la un
dreptunghi cu lăţimea l şi lungimea infinită).

 df grosimea echivalentă a plăcii (m)

df = g + p . (Rsi + Rf + Rse)
în care :
g grosimea totală a peretelui exterior, cuprinzând toate straturile (m)
d
Rf =  ------


Pentru p = 2 W/(m K) şi Rsi + Rse = 0,21 m2K/W

rezultă :
d
df = g + 0,42 + 2 .  ------

 lw lungimea convenţională care stabileşte o relaţie între fluxul termic prin
conducţie, şi fluxul termic determinat de existenţa stratului mobil de apă freatică [m]

p
lw = ------------------- în care :
w . cw . vw

cw capacitatea calorică masică a apei la presiune constantă (4180 J/kg . K)

w densitatea apei ( 1000 kg/m3)
w . cw= 4,18 x 106 Ws/m3K

Pentru p = 2 W /(mK) , rezultă :

478
lw = -----------
109 . vw

Viteza medie de curgere a curentului subteran de apă freatică vw se poate determina aplicând
legea lui Darcy :

vw = k . i [m/s]
în care :
k coeficientul de permeabilitate Darcy [m/s];
i panta hidraulică a stratului acvifer [o/o o].

9
Coeficientul de permeabilitate Darcy se determină fie experimental în laborator, fie prin
măsurători directe pe teren, efectuând probe de pompare în mai multe foraje de studiu.
Orientativ, în tabelul F1 se dau câteva valori ale coeficienţilor k, în funcţie de natura
pământurilor.
Coeficienţi de permeabilitate k
Tabelul F1
k
Natura pământurilor
m/zi cm/s
Nisipuri argiloase 1-5 0,001 - 0,006
Nisipuri fine 5-10 0,006 - 0,012
Nisipuri cu granule mijlocii 15-25 0,017 - 0,029
Nisipuri cu pietriş 50-150 0,058 - 0,174
Pietriş cu nisip 75-150 0,087 - 0,174
Pietriş cu granule mari 100-200 0,116 - 0,231
Bolovăniş cu pietriş 300 0,347

Panta hidraulică se stabileşte cu ajutorul nivelurilor de apă măsurate simultan în reţeaua de foraje
de studiu; în general, panta hidraulică a stratului acvifer nu depăşeşte 10 o/o o (i  0,01)
Factori de multiplicare Gw
Tabelul F2
lw zw/B’ = 0,00 zw/B’ = 0,50 zw/B’ = 1,00
---- df / B df / B’ df / B’
B’ 0,1 0,5 1,0 0, 1 0,5 1,0 0,1 0,5 1,0
0,00 2,00 1,74 1,39 1,20 1,12 1,08 1,05 1,04 1,02
0,02 1,78 1,50 1,28 1.11 1,08 1,05 1,04 1,03 1,02
0,10 1,33 1,20 1,13 1,06 1,04 1,02 1,03 1,03 1,01
0,20 1,16 1,11 1,07 1,05 1,03 1,01 1,02 1,02 1,01
1,00 1,01 1,01 1,01 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00 1,00

10
Anexa F: Exemplu de calcul

Se consideră o clădire cu următoarele caracteristici:

 Dimensiunile clădirii 30 x 10 m
 Conductivitatea termică a pământului p = 2,0 W/(mK)
 Grosimea totală a peretelui exterior g = 0,55 m
 Adâncimea, măsurată de la CTS, a nivelului
stratului mobil de apă freatică zw = 4,5 m
 Alcătuirea plăcii pe sol :
- pardoseală din mortar de ciment 5 cm
- polistiren celular 10 cm
- placă beton armat 15 cm
- pietriş 10 cm
 Panta hidraulică a stratului acvifer i = 0,005
 Coeficientul de permeabilitate Darcy k = 0,001 m/s

Se cere să se determine coeficientul de multiplicare Gw

A = 30 x 10 = 300 m2
P = (30 + 10)2 = 80 m

2.A 2 x 300
B’ = --------- = ------------ = 7,5 m
P 80

d 0,05 0,10 0,15 0,10

 ---- = ------ + -------- + -------- + -------- = 2,555 m2 K/W
 0,93 0,044 1,74 0,70

df = 0,55 + 0,42 + 2 . 2,555 = 6,08 m

vw = k . i = 0,001 . 0,005 = 0,5 . 10-5 m/s

478 .105
lw = -------------- = 956 . 10- 4 m
109 . 0,5

Rezultă următoarele rapoarte :

zw 4,5
--- = ------- = 0,60
B’ 7,5

df 6,08
---- = ------ = 0,81
B’ 7,5

lw 956 . 10 - 4
---- = ---------------- = 0,0127
B’ 7,5

Pentru aceste rapoarte, conform tabelului F2, prin interpolare, rezultă: Gw = 1,065

11
8. VALORI NORMATE

Rezistenţa termică minimă, necesară din considerente igienico-sanitare se calculează cu

relaţia:

(Ti - Te)
R ’nec = ------------- [m2K/W]
i . Ti max

în care Ti max este diferenţa maximă de temperatură, admisă între temperatura interioară şi
temperatura medie a suprafeţei interioare : Ti max = (Ti - Tsi m)
VALORI NORMATE Ti max

Ti max [K]

Grupa i Pereţi Pardoseală pe :
Destinaţia clădirilor
clădirii % sub peste Tavan A B C
CTS CTS
I - Clădiri de locuit, cămine,internate
- Spitale, policlinici, ş.a.
60 3,5 4,0 3,0 2,5 2,0 1,5
- Creşe, grădiniţe
- Şcoli, licee, ş.a.
II - Alte clădiri social-culturale cu
50 4,0 4,5 3,5 3,0 2,5 2,0
regim normal de umiditate
III - Clădiri sociale cu regim ridicat de
umiditate
60 5,0 6,0 4,5 3,5 3,0 2,5
- Clădiri de producţie cu regim
normal de umiditate
IV - Clădiri de producţie cu regim ≤
75 0,9Tr Tr 0,8Tr 4,0 3,5 3,0
ridicat de umiditate *)
A PLACA PE SOL
B PLANŞEU PESTE SUBSOL NEÎNCĂLZIT
C PLACA INFERIOARĂ A SUBSOLULUI ÎNCĂLZIT
*) Tr = Ti - r

Rezistenţele termice specifice corectate R’ ale tuturor elementelor de construcţie în contact cu

solul, calculate pentru fiecare încăpere în parte, trebuie să fie mai mari decât rezistenţele termice
minime necesare :

R ’ ≥ R ’nec [m2K/W]

Rezistenţa termică corectată, medie pe clădire, a fiecărui element de construcţie în contact cu

solul, trebuie să fie mai mare decât rezistenţa termică minimă prescrisă în actele normative în
vigoare.

R’m ≥ R’min [m2K/W]

Temperaturile de pe suprafeţele interioare ale elementelor de construcţie în contact cu solul, atât

în câmp curent şi în dreptul punţilor termice, cât şi la intersecţii şi colţuri trebuie să fie mai mari
decât temperatura punctului de rouă r:

Tsi ( Tsi min , Tsi colt) ≥ r [0C]

12
9. Determinarea coeficienţilor 

13
14
15