Managementul performanțelor și consiliere vocațională

Onofrei Anca-Gabriela

În acest articol voi aborda și prezenta structura ședințelor de psihoterapie în cazul unui adolescent; principalele
puncte abordate vor fi planul de intervenție și evaluarea intervenției.

Prima etapă este:

1. Definirea problemei – se identifică aspectele problematice cu care clientul vine în terapie în urma
ședinței de cunoaștere;

A doua etapă este:

 Descrierea problemei – se realizează un rezumat al problematicii clientului în care sunt notate inclusiv
cuvintele/expresiile clientului, factorii gestico-mimicali, precum și reacțiile din timpul ședinței 1.

În următoarea etapă se identifică factorii generatori ai problematicii clientului:

 Identificarea posibililor factori generatori, de menținere si dezvoltare a problemei – principalii factori

întâlniți la adolescenți sunt:
o plasarea în centrul atenției și rolul de copil unic;
o adoptarea pasivității și acceptarea refuzurilor copilului;
o lipsa de răbdare;
o continuă pasivitatea părinților;
o neimpunerea unor reguli și a unui program;
o timp insuficient petrecut cu copilul;
o lipsa comunicării în vederea identificării dorințelor copilului;
o stil parental inadecvat (neglijarea copilului, suport emoțional redus);
o stimă de sine scăzută, insuficientă încredere în sine.

În etapa a 4-a se identifică factorii de activare a problemei:

 Identificarea factorilor de activare a problemei (analiza funcţională a comportamentului) prin mai multe
activităţi specifice. Analiza funcțională a comportamentului curpinde factori precum:
o Întărirea pozitivă de tip social: atenție exagerată din partea celorlalți – clientul primește foarte
multă atenție de la cei din jur (părinți și bunici), adeseori aceștia realizează sarcini în locul lui;
o Întărirea negativă de tip social: evitarea efectuării sarcinilor – clientul manifestă atât
opoziționism, cât și tendința de tergiversare în ceea ce privește temele și activitățile rutiniere,
preferând să petreacă timp în fața calculatorului jucându-se;
o Localizarea comportamentului opoziționist: doar acasă, în preajma părinților și bunicilor –
întrucât clientul are aprte de toată atenția adulților din jurul lui, acesta îi șantajează emoțional
[plânge, se desconsideră (spune că nu înțelege ce trebuie să facă), astfel încât adulții reacționează
imediat preluând sarcinile și cutindu-l de efort];
o Factori de natură fiziologică: accidente, decese în familie, boli;
 o Factori sociali: calitatea relațiilor cu membrii familiei și efectul dinamicii clasei (grupului)
asupra copilului –nu are relații constructive cu toți membrii familiei, pe mama și bunica le
șantajează mereu emoțional atunci când știe că poate obține ceva de le ele, singura relație în care
se simte bine este cu tatăl lui; pe de altă parte, revenirea în colectivitate după
accidente/boli/tratamente îi determină pe să se izoleze de colegi (stau singuri în ultima bancă).

Planul de intervenție

Planul de intervenție este realizat pentru 6 luni, cu teme pentru fiecare ședință (durata unei teme este de 1-2
săptămâni), astfel planul va cuprinde 11 ședințe.

Obiectiv de lungă durată: formarea unei stime de sine pozitive, dezvoltarea abilităţilor de management al
stresului, dezvoltarea abilităţilor de pregătire pentru examene.

Ședința 1-Obiectiv specific: identificarea comportamenului copilului

Strategii de intervenție:

 observația – observaţia directă reprezintă o metodă de identificare şi de analiză a unor manifestări

comportamentale mai puţin adecvate. Observaţia constă în actele de urmărire şi descriere sistematică a
comportamentelor şi a evenimentelor studiate, ce au loc în mediul social natural. Observaţia pune
accent pe înţelegerea unei persoane în situaţii reale de viaţă. Prin observaţie, se înregistrează
comportamentul vizibil şi, totodată, factorii care determină acţiunile şi interacţiunile oamenilor (de
exemplu, ce face elevul în timpul pauzei, cum comunică el cu colegii).
 interviul cu părinții – în cadrul interviului se vor investiga aspecte ce țin de: relaționarea cu copilul,
îndeplinirea nevoilor de bază ale copilului, istoricul școlar și familial al copilului, istoricul cercului de
prieteni. Interviul oferă informaţii relevante cu privire la anumiţi factori antecedenţi care ar putea
influenţa comportamentul problematic, în acest sens, pot fi consultaţi părinţii sau chiar elevul cu privire
la persoane, activităţi sau factori ai mediului înconjurător, care ar putea cauza apariţia comportamentului
vizat.

Ședința 2-Obiectiv specific: identificarea factorilor declanșatori ai comportamentului opoziționist

Strategii de intervenție:

 interviul cu copilul – Intervievarea directă a elevului poate aduce informaţii utile cu privire la
reprezentarea pe care o are asupra performanţelor lui şcolare şi a potenţialilor factori care contribuie la
deficitul performanţelor sale şcolare şi la comportamentele problematice. Pe baza interviului se pot
obţine informaţii utile despre variabilele ecologice care influenţează performanţele şcolare. A doua
componentă se concentrează pe consecinţele care succed comportamentului. Pot fi adresate întrebări în
legătură cu reacţiile colegilor, posibila evitare a unor îndatoriri sau căutarea unor senzaţii. Colectarea
informaţiilor referitoare la excese / deficite, antecedente şi consecinţe este necesară pentru a formula
ipoteze privind motivaţiile elevului care, odată depistate, pot duce la proiectarea de modalităţi efective
prin intermediul cărora să intervină profesorul.

Ședința 3-Obiectiv specific: creșterea stimei de sine

Strategii de intervenție:
  pentru creșterea stimei de sine, se poate recomanda o tehnică facilă, de dezvoltare personală și
anume “Harta inimii” – ce presupune întocmirea unei fișe ce conține 4 cadrane (în primul cadran să
precizeze cum se vedea ea, în cel de-al doilea cum crede că o/îl percep ceilalți, în cadranul al treilea cum
și-ar dori să o/îl perceapă ceilalți și în ultimul cadran cum se vede peste 5 ani);
 întocmirea unei liste de tipul: „sunt mândru de ce am realizat” – copilul, ajutat de părinte trebuie să
întocmească o listă cu toate realizările sale.

Ședința 4-Obiectiv specific: înlăturarea tendinței de tergiversare

Strategii de intervenție:

 recompensarea comportamentului – zilnic, atât profesorul, cât și prăinții pot alcătui un plan de
recompensare cu puncta, cu scopul modificării comportamentale, astfel va fi apreciată măsura în care au
fost respectate scopurile propuse: 1) sunt atent la lecție și lucrez împreună cu ceilalți; 2) termin sarcinile
primate în clasă în mod constant; 3) cooperez cu colegii și nu mă cert cu ei; 4) țin cont de regulile și
ceințele profesorilor. Se vor avea în vedere următoarele niveluri de apreciere: foarte bine – astăzi ți-ai
atins scopurile propuse (2 puncte); bine – astăzi ți-ai atins scopurile cu efort (1punct); insuficient –
astăzi nu ți-ai atins scopurile, mâine trebuie să te străduiești mai mult (0 puncte).
 „continuă șirul” – exercițiu de îmbunătățire a memoriei, atențiie și menținerea acestora până la
finalizarea sarcinii. Exerciuțiul poate fi realizat acasaă, cu membrii familiei sau în cercul de prieteni.
Unul dintre participanți spune un cuvânt din sfera mâncărurilor (se pot alege țări, orașe, nume de
animale) de exemplu „friptură”, următorul participant trebuie să numească o altă mâncare care începe cu
ultima literă a cuvântului rostit anterior. Jocul se termină atunci când nu se mai pot forma cuvinte.

Ședința 5-Obiectiv specific: abilități de management al stresului

Strategii de intervenție:

 controlul respirației – Copilul este instruit să închidă ochii şi să inspire atât de adânc, încât abdomenul
inferior să fie proeminent în timpul inspirării aerului şi să se retragă la expirare. Poate fi ajutat să înveţe
mişcarea corectă, dacă este aşezat pe spate şi are aşezat un pahar de plastic, o carte mică sau o jucărie de
pluş pe abdomen: dacă obiectul se ridică în timpul inspirului, respiraţia abdominală este realizată corect.
Apoi, copilul este învăţat să numere în gând până la cinci când inspiră şi tot până la cinci când expiră,
urmând ca în timp expiraţia să devină mai lentă decât inspiraţia. Deoarece pentru unii copii, mai ales cei
care ai avut experienţa abuzului sexual, poziţia întinsă poate reactiva amintirea traumei, aceleaşi
exerciţii pot fi executate şi în poziţie şezândă, cu ochii închişi. Pentru a menţine atenţia focalizată pe
actul respiraţiei, copiii pot fi învăţaţi să repete în gând un cuvânt – “calm”, “relaxat” – cuplat cu
expiraţia.

Ședința 6-Obiectiv specific: dezvoltarea abilităţilor de pregătire pentru examene

Strategii de intervenție:

 Strategii care facilitează elaborarea și înțelegerea materialului (realizarea de analogii între cunoștințele
noi și cele vechi, realizarea de comparații si identificarea asemănărilor/deosebirilor între conceptele
învățate, monitorizarea prin întrebări – ce am citit – o definiție, o clasificare, un exemplu?, „am înțeles la
ce se referă problema?)
 Strategii de organizare a materialului de învățat (identificarea ideilor principale, sumarizarea,
reprezentarea materialului sub forma de hartă, grafic, matrice, rețea, tabel)

Ședința 7-Obiectiv specific: diminuarea comportamentului opoziționist

Strategii de intervenție:

 Consiliere familială – obiectivul educațional va fi stabilit împreună cu familia și axat pe

comportamentul cel mai neadecvat cu ignorarea lui și cu recompensarea atitudinilor dorite, se va
menționa ce este „rău” și ce este „bine”; consilierea familiei ajută și la propria cunoaștere a părinților și
la conștientizarea eventualului conflict existent între mamă și tată cu privire la deciziile educaționale.
 Terapia de interactiune părinte-copil – psihologul îi îndrumă și învață pe părinți cum să interacționeze
cu copilul pentru a consolida comportamentul pozitiv al acestuia. Părinții învață tehnici parentale
eficiente, care îmbunătățesc relația cu copilul.

Ședința 8-Obiectiv specific: creșterea motivației pentru învățare

Strategii de intervenție:

 Tehnica „cafeneaua de învăţare”, aceasta este o metoda de lucru pe grupe, fiecare grupă având de
rezolvat o anumită sarcina de lucru, elevii trebuind să treacă – pe rând, prin toate grupele. Profesorul are
rolul de “gazdă” care stabileşte sarcinile de lucru si îi serveşte pe cursanţi cu suc, dulciuri, pentru a crea
o atmosferă plăcută de lucru. De asemenea, în fiecare grup un participant îndeplineşte rolul de “gazdă” –
care prezintă noilor participanţi sarcina de lucru și rezultatele obţinute până atunci. În acest mod, elevii
se implică în activitate în mod liber şi totul se desfăşoară într-un mod atractiv.

Ședința 9-Obiectiv specific: creșterea creativității

Strategii de intervenție:

 Starbursting (Explozia stelară) – Starbursting (eng. “star” = stea; eng. ”burst” = a exploda), este o
metodă de dezvoltare a creativităţii similară brainstormingului. Începe din centrul conceptului şi se
împrăştie în afară, cu întrebări, asemeni exploziei stelare. Se scrie ideea sau problema pe o foaie de
hârtie şi se înşiră cât mai multe întrebări care au legătură cu ea. Un bun punct de plecare îl constituie
cele de tipul: Ce?, Cine?, Unde?, De ce?, Când?. Lista de întrebări iniţiale poate genera altele,
neaşteptate, care cer şi o mai mare concentrare.

Ședința 10-Obiectiv specific: identificarea hobby-urilor

Strategii de intervenție:

 realizarea unei fișe ce cuprinde:

o ce îmi place să fac și fac deja în prezent;
o ce îmi place să fac și mi-aș dori să încep curând;
o ce îmi place să fac și aș vrea să fac peste 5 ani.

Ședința 11-Obiectiv specific: reducerea timpului petrecut în fața calculatorului + feedback final

Strategii de intervenție:

 petrecerea unui timp de calitate cu părinții – discuții, jocuri de rol;

 înscrierea copilului la un sport ales de acesta;
  ultima ședință se realizează cu părinții și presupune prezentarea raportului final privind evoluția
copilului, se cere feedback atât din partea părinților, cât și din partea copilului, iar terapeutul oferă la
rândul lui feedback privind evoluția și progresul înregistrat de copil.

Evaluarea intervenției

În faza inițială s-a folosit observația ca instrument de evaluare, apoi s-a continuat cu interviuri cu membrii
familiei și au fost evaluate următoarele:

A. Evaluarea psihologică a copilului – este realizată în vedere evaluarea mecanismelor și funcțiilor psihice ale
copilului și se realizează prin observație clinică, teste specifice și raportare la standardele existente, cu scopul
identificării unor condiții sau stări patologice în aria cognitivă, afectivă, de comportament sau a personalității –
psihodiagnostic și formularea unui program de intervenție psihologică de specialitate.

B. Evaluarea psihologică a familiei – este deseori combinată cu cea socială și este centrată pe funcționalitatea
acesteia vizând: resursele familiei pentru a îndeplini nevoile de bază zilnice, cele de dezvoltare și de protecție
ale copilului; comunicarea în cadrul familiei; rolurile și responsabilitățile membrilor familiei; relațiile dintre
membrii familiei; exprimarea și implicarea afectivă; relația cu rudele; situațiile în care membrii familiei au mai
beneficiat de suportul serviciilor sociale și modul în care au fost folosite; controlul comportamentului.

C. Evaluarea educaţională – are în vedere stabilirea nivelului de achiziții curriculare, a gradului de asimilare și
corelare a acestora cu posibilitățile și nivelul de dezvoltare cognitivă, psihomotorie și socioafectivă a copilului,
precum și identificarea decalajelor curriculare, a particularităților de învățare și dezvoltare.

Ulterior, s-au aplicat strategii de intervenție pentru atingerea obiectivelor stabilite inițial, strategii ce s-au
desfășurat pe parcursul a 6 luni, constând în tehnici de terapie cognitiv-comportamentală, activități practice,
fiecrae tehnică având ca scop atingerea unui obiectiv specific. Fiecare obiectiv s-a realizat prin două tehnici
pentru a vedea care îi este mai accesibilă copilului, astfel au fost desfășurate 11 ședințe pe parcursul celor 6
luni.

În ședința finală, s-a prezentat părinților raportul final privind aspectele de debut, obiectivele, tehnicile folosite
și progresul înregistrat de client la fiecare ședință. A a avut loc o sesiune de feedback atât cu copilul, cât și cu
părinții și s-au prezentat așteptările viitoare.