RELIGIA DACILOR

Zalmoxis (ori Salmoxis, Zamolxis, Samolxis) a fost considerat de multi autori romni ca si zeul suprem din panteonul geto-dacic. Unii consider chiar c getodacilor, priviti ca strmosii neamului romn, a facilitat convertirea acestora la crestinism; aceast teorie este mai ales vehiculat de mediul ortodox romn, fiind c ar arta predispozitia romnilor pentru crestinism. Aceast idee se afl n opozitie cu opinia mai multor cercettori mai recenti cu metode mai stiintifice care afirm c religia getilor ar fi fost politeist, precum erau si religiile celorlalte popoare indo-europene si c getii nu reprezent exceptia istoric. n afar de discutia despre monoteismul sau politeismul getilor mai exist o a dou discutie care priveste caracterul htonic, subpmntesc, sau uranian, celest, al zeittii. Toate discutiile despre Zalmoxis pornesc de la un text al istoricului antic Herodot care l mentioneaz cnd vorbeste despre geti. Alte surse sunt mai ales Strabon si Iordanes care, chiar dac adug multe amnunte, l copiaz pe Herodot, dup cum arat tnrul cercettor Dan Dana care i-a dedicat teza sa de doctorat lui Zalmoxis, opera care este pn acum cea mai complet existent despre acest subiect. Herodot spune c unii i spun lui Zalmoxis si Gebeleizis, ceea ce a provocat discutii ntre savanti ca s se stie dac chiar este un alt nume pentru Zalmoxis sau dac este numele unei alte zeitti confundat de Herodot cu Zalmoxis. Vasile Prvan, probabil ca s salveze monoteismul get, a afirmat c unii cercettori atribuie n mod arbitrar geto-dacilor (tracii de la nord de muntii Haemus - muntii Balcani) culturi si zeitti care au fost specifice numai tracilor sudici aflati sub influenta grecilor, fcnd din Gebeleizis un zeu specific trac. ns, rudenia getilor si tracilor rmne subiect de alte discutii. Nicolae Densusianu a argumentat c numele vine de la Zeus mos. Mircea Eliade afirm ca numele zeului dac venea din frigianul "zalmos" care nsemna lup, din acestea putem spune c numele zeittii este de fapt Zalmoxis, si nu Zamolxis. ns, fiind c limba getic nu a fost scris, lingvistica getic rmne o ncercare foarte riscat.

Alturi de forma Zalmoxis care apare a fi cea real (prezent la Herodot, Platon, Diodor din Sicilia, Apuleius, Iordanes, Porphirios, etc.), antichitatea cunostea si forma Zamolxis (Lucian, Diogenes, Laertios, etc.). Eliade observ c una dintre forme poate deriva prin metateza celeilalte. Porphiros, explic varianta Zalmoxis prin cuvntul trac zalmos, piele, blan, ceea ce se acord cu o anecdot conform creia, la nasterea lui, o blan de urs a fost aruncat peste Zalmoxis. Din aceast etimologie, unii autori au dedus c Zalmoxis ar fi fost la origine un Brengott (zeu-urs). Ipoteza este reluat de Ryhs Carpenter care l aseaz pe zeul get printre alti sleeping bears (ursi dormind ). Cealalt etimologie interpreteaz numele plecnd de la tema "zamol", pentru care Matthus Prtorius (1688) propusese sensul de pmnt. n 1852, Cless l compar pe Zalmoxis cu zeul lituanian al pmntului, Zameluks.[14]. Paul Kretschmer, n 1935, a elaborat o demonstratie lingvistic, discutnd n paralel Zemel (de pe inscriptiile funerare greco-frigiene din Asia Mic), tracul "zemelen" (pmnt) si Semele (zeita pmntului, mama lui Dyonisus), termeni care deriv din tema protoindoeuropean "g'hemel"-, pmnt, sol, apartinnd pmntului (cf. si avesticul "zam", pmnt, lituanianul "m", letonul "zeme", vechi prusacul "same", "semme", vechiul slav "zemlia" ( pmnt, tar). Nici ipoteza lui Kretschmer nu a putut fi acceptat, dar Eliade a remarcat c are meritul de a fi ncercat explicarea faptului cunoscut c Zalmoxis si Gebeleizis erau de fapt nume date unui singur zeu suprem. O alt ipotez are n vedere partea onomastic Zelmo-, de exemplu Zelmoutas si n numele compuse, cu -zelmis: Aulouzelmis, Abro-, Dala-, Dole, Ebry-, Mesto-, din protoindoeuropeanul *g'hel- a sclipi; galben; verde ,soare sau *g'el- limpede, luminos. De asemeni n Zalmodeghikos (v. Zalmodegicos); Zermodeghikos si Zoltes. Cuvntul *soare nu este altfel format dect prin pronumele reflexiv Se + rdcina g'hel Pe lng impresia vie pe care textul lui Herodot a produs-o n lumea antic, Eliade observ si coerenta legendei relatate de Herodot: Grecii din Hellespont sau Herodot nsusi integraser tot ce aflaser despre Zalmoxis, despre doctrina si cultul su ntr-un orizont spiritual de structur pitagorician. Or aceasta nsemna c cultul zeului getodac comporta credinta n imortalitatea sufletului si anumite rituri de tip initiatic. Dincolo de rationalismul si evhemerismul lui Herodot, sau a informatorilor si, se ghiceste caracterul misteric al cultului. Acesta este poate motivul pentru care Herodot ezit s dea amnunte (dac -ceea ce nu e ns sigur- cei de la care aflase acste lucruri i le spuseser cu adevrat): discretia sa propos de Mistere este bine cunoscut. Dar Herodot recunoaste c el nu crede n istoria cu Zalmoxis sclav a lui

Pitagora, si c, dimpotriv, el e convins de anterioritatea daimonului get, si acest detaliu este important. Cu privire la credinta getilor n nemurire mentionat de Herodot, Eliade, urmnd studiile lui Linforth, face o precizare esential n ntelegerea cultului zalmoxian, anume c "thanatizein" nu nseamn a se crede nemuritor, ci a se face nemuritor. Aceast imortalizare, dup termenul folosit de Eliade, se dobndea prin intermediul unei initieri, ceea ce apropie cultul instaurat de Zalmoxis de Misterele grecesti si eleniste. Desi ceremoniile propriu-zise nu au fost transcrise de ctre istorici, informatiile transmise de Herodot indic, potrivit interpretrii lui Eliade, un scenariu mitico-ritual al mortii (ocultare) si rentoarcerii pe pmnt (epifanie). Iar, ct priveste semnificatia magic a singurului ritual transcris de ctre Herodot, sacrificiul, Eliade l interpreteaz drept menit pentru a reactualiza raporturile dintre geti si zeul lor, asa cum fuseser ele initial, cnd Zalmoxis se afla printre ei, constituind, astfel, o repetitie simbolic a ntemeierii cultului, similar, doar din punct de vedere functional, cu reactualizarea Cii Crucii n crestinism. Caracterul htonic al zeului a fost evidentiat de anumiti autori antici, precum si de ctre multi savanti moderni, care l-au pus pe acesta n relatie, pe de o parte, cu Dionis si Orfeu, si, pe de alt parte, cu personaje mitice sau puternic mitologizate, a cror trstur principal era fie o tehnic samanic, fie mantica, fie coborrile n Infern. Mircea Eliade, ns, vede n relatrile lui Herodot despre cultul lui Zalmoxis elemente ce l apropie pe zeul dac de Mistere. De curnd exista teoria sincretic partial anonim conform creia Zamolxes a fost un dac simplu care si-a nscenat moartea si nvierea pentru a-si nsela neamul naiv, cstignd astfel ncrederea lor cum ca ar fi o divinitate. Aceasta zeitate l-a fascinat si pe marele nostru scriitor Lucian Blaga, care i-a folosit numele ca titlu al unei piese de teatru. n piesa de debut Lucian Blaga nu reconfigureaz cultul lui Zamolxe n reperele sale istorice, ci creeaz un spaiu n care imaginaia creatoare a poetului zmislete un mit propriu. Mircea Eliade este cel care rezum sintetic interpretrile oferite apartenenei religioase a zeului dac: autorii vechi ca i anumii savani moderni l-au solidarizat pe Zalmoxis pe de o parte cu Dionysos i Orfeu, iar pe de alt parte cu personaje mitice sau foarte mitologizate, a cror trstur caracteristic era fie o tehnic a extazului de tip amanic, fie mantica, fie coborrile n Infern, catabasele . Orbul lui Blaga se vrea a cuprinde dou dimensiuni deopotriv, natura n plenitudinea capacitilor creatoare, ntr-o tentativ de a exprima i a concilia artistic o indecizie perpetu i

cronic a receptrii realitii istorice a cultului lui Zamolxis, vzut ca o coincidentia oppositorum: Zalmoxis, de altfel, este o variant a numelui originar de Zamolxis, cu semnificaie de zeu al pmntului. Este posibil ca transformarea metatetic a numelui s se situeze istoric la nivelul reformei iniiatice, cnd Zamolxis, a crui oculaie i epifanie are loc n vrful unui munte, loc specific de cult uranic, i pierde sensul htonic, aa nct se confund cu divinitatea iniial a cerului Gebeleizis. ntre htonic i uranic, n piesa lui Blaga, este posibil ca Zamolxe s fi pierdut contactul cu semenii. Pornind dintr-o dimensiune existenial att de specific i de familiar neamului su, anume htonicul, Zamolxe se va fi nstrinat de daci prin prea ndelungata sa adstare n peter, unde, n tentativa de a mbria o nou dimensiune, uranicul, le-a cerut prea mult celor de jos, care, prizonieri ai propriilor lor limite spirituale, ontologice, l-au sancionat drastic, i dintr-un instinct primar de autoaprare. ns mitul se nate spontan dup dispariia profetului, intuiia i contiina dacilor sugernd o revelaie. Sacrificndu-i mesagerul, Orbul i-a asigurat fiinarea n zaritea nemuririi. Reuitele artei dramatice ale autorului, aflat la nceput de drum deopotriv ca poet i ca dramaturg, pot fi considerate, fr reinere, cuprinderea lumii n perspectiv cosmic, intuirea i exprimarea sugestiv a fondului absolut al omului, relaionarea fiinei umane n raport cu Firea universului.

BIBLIOGRAFIE 1. Heinrich Pantaleon: Teutscher Nation Warhafften Helden [...], i. e. Prosopographia heroum atque illustrium virorum totius Germani, Basel 1567-1578. 2. Dan Dana, Zalmoxis de la Herodot la Mircea Eliade. Istorii despre un zeu al pretextului, 2008 3.Mircea Eliade: De la Zalmoxis la Genghis-Han. Studii comparative despre religiile si folclorul Daciei si Europei Orientale, trad. de Maria si Cezar Ivnescu, Humanitas: Bucuresti 1995 (bazat pe traducerea din De Zalmoxis Gengis-Khan, Paris 1970). 4. Mircea Eliade: Histoire des croyances et idees religieuses, (traducere de MariaMagdalena Anghelescu Istoria credintelor si ideilor religioase, ed. Polirom 2007)

5. D. Popov: Zamolksis. Religija i obtestvo na trakite, Sofia 1989. 6. Lucian Blaga, Revolta fondului nostru nelatin, n Gndirea, anul I, nr. 10, 1921, pp. 181-182, apud. Lucian Blaga, Ceasornicul de nisip, ediie ngrijit, prefa i bibliografie de Mircea Popa. Cluj-Napoca. Editura Dacia. 1973, p. 48. 7. Ov. S. Crohmlniceanu, Lucian Blaga. Bucureti. Editura pentru Literatur. 1963, p. 161.