18.1.6.

CARACTERISTICILE GENERATORULUI SINCRON

Se vor examina principalele caracteristici care servesc la aprecierea performantelor

generatorului sincron.
a) Caracteristica de functionare in gol, reprezinta dependenta t.e.m. E0 de curentul
de excitatie Ie la turatia nominala n = n0 si curent de sarcina nul, I = 0; E0 = f(Ie) (fig.
18.1.9).

Fig. 18.1.9. Caracteristica de Fig. 18.1.10. Caracteristica

functionare in gol externa a generatorului sincron

Datorita faptului ca E0 = f(Φ0), iar solenatia inductoare θe = f(Ie), rezulta

proportionalitatea caracteristicii de mers in gol cu caracteristica de magnetizare a masinii
(fig. 18.1.9).
Tensiunea nominala se situeaza de obicei in zona cotului de saturatie a caracteristicii
de mers in gol. Fenomenul de histerezis determina neunivocitatea caracteristicii si existenta
unei tensiuni remanente de ordinul 4 ÷ 8% din tensiunea nominala.
b). Caracteristica externa reprezinta dependenta tensiunii la borne U de curentul de
sarcina I, la curent de excitatie constant, turatie constanta si factor de putere constant al
sarcinii; U = f(I).
Caracteristicile se pot ridica experimental direct sau se pot construi cunoscâ nd
caracteristica de functionare in gol si reactantele Xa si Xσ ale masinii. In particular, pentru
o masina nesaturata, ele se pot determina si analitic. Neglijâ nd rezistenta din diagrama de
fazori (18.1.7), rezulta relatia:
2
(U + X in ϕ)2 + (X 2 I cosϕ) = E 0
SI s (18.1.25)
de unde rezulta expresia analitica a caracteristicii externe:

U = E 02 − (X S I cosϕ)2 − X S I sin ϕ (18.1.26)

Forma caracteristicii externe este cf. (fig. 18.1.10) pentru diversi factori de putere,
cos ϕ.
c) Caracteristica reglajului reprezinta dependenta curentului de excitatie Ie de
curentul de sarcina I, pentru tensiune la borne constanta U = Un si la factor de putere
constant; Ie = f(I).

129
 Fig. 18.1.11. Caracteristicile reglajului generatorului sincron

Caracteristicile reglajului se pot determina cu buna aproximatie cu ajutorul relatiei

(18.1.25), intrucâ t la functionarea cu tensiune la borne constanta, starea de saturatie a
masinii variaza foarte putin si parametrul XS se poate considera constant.
In (fig. 18.1.11) s-au reprezentat trei caracteristici tipice.
La sarcina rezistiva si inductiva curentul de excitatie trebuie marit pe masura cresterii
sarcinii, iar la sarcina capacitiva este necesar sa se scada curentul de excitatie.

18.1.7. Cuplul electromagnetic si puterea electromagnetica a masinii

sincrone.

Pe baza diagramei de fazori (fig. 18.1.12 b) prin proiectia pe fazorul I si

multiplicarea cu 3 I se poate scrie:
3 E0I (ϕ + δ) = 3 UI cos ϕ+ 3 RI2 (18.1.27)

Fig. 18.1.12. Diagrama de fazori simplificata

a) cu considerarea rezistentei
b) fara a considera rezistenta
In membrul drept se recunoaste puterea activa utila:
P2 = 3 UI cos ϕ (18.1.28)
si pierderile in infasurari Pj = 3 RI2 (18.1.29)
Facâ nd abstractie de pierderile in fier suma celor doi termeni reprezinta puterea
electromagnetica.
P = 3E0Icos (ϕ + δ) = 3UIcosϕ+ 3RI2 (18.1.30)

130
 Neglijâ nd pierderile in infasurari Pj (R = 0), se obtine diagrama simplificata (fig.
18.1.12 b), din care rezulta:
P = 3 E0Icos (ϕ + δ) = 3UIcosϕ (18.1.31)
si XSIcosϕ = E0sinδ sau XSIcos (ϕ + δ) = Usinδ
Astfel, expresia puterii electromagnetice devine:
E0 U
P =3 sin δ (18.1.32)
X S
Cuplul electromagnetic dezvoltat de masina corespunde puterii electromagnetice,
deci:
P P
M = =p (18.1.33)
Ω ω
unde Ω este viteza unghiulara sincrona a rotorului, -ω pulsatia curentilor indusi iar p
– numarul de perechi de poli.
In (fig. 18.1.13) s-a reprezentat variatia cuplului electromagnetic M si la alta scara
a puterii electromagnetice Pentru, functie de unghiul δ pentru U si E′ constanti.

Fig. 18.1.13
Puterea electromagnetica si cuplul electromagnetic

Pentru valori ale unghiului intern cuprins intre 0 ÷ π si 0 ÷ -π masina functioneaza

ca generator, respectiv ca motor.
π π
Portiunile din caracteristica cuprinse intre o si pentru generator si 0 si −
2 2
π
pentru motor sunt portiuni de functionare stabila a masinii. Pentru unghiuri δ> (in
2
π
regim de generator) si δ<− (in regim de motor) masina nu poate functiona stabil in
2
regim permanent. Pentru simplificare, consideram regimul de generator si fie cuplul Mext
cuplul care antreneaza rotorul generatorului.
Relatia de echilibru M = Mext determina pe caracteristica cuplului electromagnetic M
(δ) doua puncte posibile de functionare A si B, dintre care numai primul este stabil. Daca
131
dintr-un motiv oarecare, unghiul δ ia valoarea A1, atunci M < Mext si rotorul va fi accelerat
tinzâ nd spre punctul A. In mod similar pentru punctul A2, rotorul este frâ nat deoarece M >
Mext si unghiul intern scade. Deci A este un punct stabil de functionare intrucâ t cuplurile
care apar la scoaterea rotorului din aceasta pozitie tind sa restabileasca pozitia initiala.
Un rationament similar arata ca punctul B este un punct instabil. Intr-adevar in
punctul B1, rotorul va fi frâ nat, caci M > Mext si unghiul intern scade adica se indeparteaza
de punctul B, iar in punctul B2, rotorul va fi accelerat caci M < Mext si unghiul intern va
creste.
Similar se poate rationa si pentru regimul de motor, tinâ nd seama ca in acest caz M
este cuplul activ si Mext este cuplul de sarcina.
Cuplul maxim pe care-l poate dezvolta masina
UE0
M m =3p (18.1.34)
ωX S
este proportional cu tensiunea la borne si curentul de scurtcircuit E0/XS al masinii sincrone
functionâ nd in regim de generator.

18.1.8. Functionarea masinii sincrone ca motor electric

Masina sincrona conectata la o retea electrica poate functiona atâ t in regim de

generator câ t si in regim de motor prin simpla modificare a semnului cuplului mecanic
exterior aplicat arborelui rotorului, cum s-a aratat in studiul cuplului electromagnetic. La
trecerea din regim de generator in regim de motor, unghiul intern isi schimba semnul, iar
componenta activa a curentului I devine negativa in conventia de asociere a sensurilor de
referinta folosite la generatorul sincron.
In (fig. 18.1.14) s-a reprezentat schema echivalenta si diagrama de fazori
corespunzatoare a motorului sincron adoptâ nd conventia de sensuri de referinta de la
receptoare.

I′
ϕ′ U
δ

E0 jX ′
sI

Fig. 18.1.14. Schema echivalenta si diagrama de fazori

( )
a motorului sincron

unde E 0 = U − jX S I ′ ; U = E 0 + jX S I ′
Corespondenta dintre cele doua seturi de marimi (in cele doua conventii) este
evidenta.

I ′ = −I ºi ϕ′ = -π + ϕ (18.1.35)

132
 Daca motorului sincron i se aplica un cuplu ext. Mext care nu depaseste cuplul sau
maxim Mm, se modifica unghiul sau intern δ, curentul I si factorul de putere, insa viteza
rotorului ramâ ne neschimbata si egala cu cea de sincronism:
ω 60 60 f
n = n1 = ⋅ = rot/min
p 2π p
Deci caracteristica mecanica a motorului sincron n = f(M) = ct. (fig.18.1.15).

Fig. 18.1.15
Caracteristica mecanica

E0 U P P
Din relatia (18.1.32) P =3 si din relatia (18.1.33) M = =p
X s Ω ω
rezulta ca la pornire (ω = 0 deci E = 0) cuplul dezvoltat de motorul sincron este nul.
Pentru pornirea si aducerea la sincronism a motorului sincron se folosesc:
pornirea in asincron, autosincronizarea (sincronizarea bruta) si sincronizarea fina (exacta).
a) Pornirea in asincron este in principal cea mai simpla si cea mai utilizata
metoda pentru pornirea motorului sincron. In acest scop, rotorul motorului poseda o colivie
formata din conductoare situate in talpile pieselor polare, interconectate in partile frontale
ca si la motoarele asincrone, conectarea la retea se poate face direct prin conectarea stea-
triunghi, cu bobine de reactanta sau cu autotransformator.
Pe timpul pornirii, infasurarea de excitatie este deconectata de la sursa de tensiune
si conectata pe un rezistor. Nu se admite deschiderea infasurarii de excitatie, deoarece la
pornire câ nd alunecarea este mare se vor induce t.e.m. foarte mari care strapung izolatia.
Câ nd dupa conectarea la retea, alunecarea a scazut la mai putin de 5% se conecteaza sursa
de c.c in circuitul infasurarii de excitatie si rotorul este atras in sincronism.
b) Autosincronizarea presupune conectarea motorului la retea dupa antrenarea
prealabila a rotorului cu ajutorul unui motor primar in sensul câ mpului invâ rtitor la o
turatie apropiata de cea de sincronism (diferenta de maxim 3-5%). Conectarea la retea se
face direct prin intermediul unei bobine de reactanta care apoi este scurtcircuitata.
Infasurarea de excitatie trebuie de asemenea conectata in prealabil la un rezistor.
c) Sincronizarea exacta este metoda cea mai mult folosita pentru pornirea si
conectarea in paralel a generatoarelor sincrone. Prin aceasta metoda fenomenele tranzitorii
sunt mult mai reduse. Aceasta metoda presupune antrenarea rotorului cu ajutorul unui
motor auxiliar pâ na la sincronism, se regleaza curentul de excitatie pâ na câ nd tensiunea
generatorului devine egala cu cea a retelei, iar câ nd intre bornele fazelor masinii si cele ale

133
retelei nu mai exista o valoare importanta a valorilor de tensiune instantanee, se efectueaza
cuplarea la retea.
O proprietate pretioasa a motorului sincron este faptul ca prin modificarea
curentului de excitatie I e (respectiv a t.e.m. E0 , proportionala cu I e ) s poate modifica
′
valoarea curentului indusului I si factorul de putere cos ϕ′.
In (fig. 18.1.16) s-a construit diagrama motorului sincron pentru o putere activa P′
data, la diferite t.e.m. E0. Intrucâ t la U = ct. conditia de putere constanta P′ = 3UI′cosϕ =
ct., atrage constanta componentei active a curentului I′cosϕ = ct., vâ rfurile fazorului I ′ se
afla pe o dreapta ∆1 perpendiculara pe U. In mod similar,
′
inceputul fazorului jX I cu
s

vâ rful in β se va deplasa pe o dreapta ∆2 paralela cu U, iar vâ rful fazorului E0 se va gasi

pe aceeasi dreapta. La diferite t.e.m. E 0 1 , E 0 2 , E 0 3 (corespunzâ nd unor curenti de
′ ′ ′
excitatie I e1 , I e2 , I e3 ) vor rezulta curentii I 1 , I 2 , I 3 .
Se observa ca motorul sincron poate functiona atâ t in regim inductiv ( I ′ in urma
lui U ) câ t si in regim capacitiv ( I ′ inaintea lui U ) (fig. 18.1.16).

Fig. 18.1.16. Functionarea motorului Fig. 18.1.17. Curbele in

sincron la putere activa constanta V ale motorului sincron
si excitatie variabila

Deci pentru tensiune la borne U′ constanta si in sarcina P′ constanta prin variatia

curentului de excitatie se poate modifica curentul si factorul de putere al motorului sincron.
Reprezentâ nd curentul I′ functie de curentul de excitatie Ie se obtin asa-numitele
curbe in V. La un anumit curent de excitatie, curentul este minim iar cosϕ′ = 1. La o
excitatie mai mare (regim supraexcitat) motorul se comporta ca un receptor capacitiv, iar la
excitatii mai mici (regim subexcitat) ca un receptor inductiv.
In (fig. 18.1.17) sunt reprezentate curbele in V pentru diferite puteri P′.
Pe aceasta proprietate se bazeaza utilizarea motorului sincron la compensarea
puterii reactive in instalatii industriale.

134