SECRETUL LUI HECTOR

de Ion Pribeagu

O zi de mai. Nici cald, nici rece

Ca atmosfera s-o mai schimbe
Prin Cişmigiu, moş Niţă trece
Cu Azor şi Hector, să se plimbe

Cu cureluşe lucitoare
Şi funde, cum la alţii nu-s
Câinii îi trec printre picioare
Privind în jos, privind în sus...
Pe pajiştea cu roşi muşcate
Venea o blondă încântătoare
Cu picioruşe minunate
Şi într-o rochiţă scurtă tare.

O ce plăcere...! a zis moş Niţă

Privind cu ochii plini de rouă,
Ce faci frumoasă cuconiţă?
Şi-i pupă mâinile amândouă...

- Merci beaucoup! Dar mătăluţă?

- Comsi-comsa! Văzând că-i soare,
Ieşii la aer o lecuţă
Cu pechinezii la plimbare.

Şi-n timp ce firea stă să fiarbă

Căţeii se jucau nespus
Tot tăvălindu-se pe iarbă
Privind în jos, privind în sus,

Şi mârâiau cu nesimţire
Şi se trânteau în prund smintiţi
Că ades moş Niţă,scos din fire,
Spunea: Ţi-ai dracului să fiţi!

Au mai vorbit de-a ei rochiţă

De-al câinilor temperament
Şi pururea galant, Moş Niţă
Găsi prilej de compliment:

-Ce păr frumos ai, un tezaur

De parcă soarele subit
Te-a nins în păr cu stropi de aur
Şi-n bucle raze ţi-a-mpletit!

Prin prund cu salturi jucăuşe

Azor şi Hector cum v-am spus
Se încurcau printre picioare
Privind în jos, privind în sus…

Dar Hector, javră rubicondă

Lui Azorel a prins să-i spună:
- Moş Niţă crede că e blondă
Dar numai noi ştim că e brună!