Sunteți pe pagina 1din 47

UNIVERSITATEA TEHNIC GHEORGHE ASACHI IAI FACULTATEA DE MECANIC

Sesiunea de cercuri tiinifice studeneti MAI 2011 Disciplina: STUDIUL MATERIALELOR

RULMENTI

Coordonatori: Prof.univ.dr.ing. Corneliu MUNTEANU Drd.ing. Chicet Daniela Drd.ing. Bistricianu Ionut Studeni: ...........- grupa.....

IAI 2011 Cuprins 1. Tipuri de lagre, definiie .................................................. 5


1

Caracteristici. Pri componente. Materiale ..................... 5 Caracteristici .................................................. 5 Pri componente ............................................ 6 Materiale ......................................................... 7 3 .Clasificarea i simbolizarea rulmenilor ...................... 7 3.1. Rulmenii standardizai ................................... 7 3.2. Rulmenii nestandardizai ............................... 10 3.3. Rulmenii de joas turaie ............................... 11 3.4. Rulmenii de nalt turaie .............................. 12 3.5. Simbolizarea rulmenilor ................................ 13 3.6. Alegerea rulmenilor ....................................... 13 4. Determinarea solicitrilor i deformaiilor ..................... 15 4.1. Consideraii generale ......................................15 5. ncrcarea i deformaiile elastice n rulmentul radial. Rigiditatea rulmentului radial ............................................. 15 5.1. Rulmentul nencrcat ....................................... 15 5.2. Rulmentul ncrcat ........................................... 16 6. Rulmeni radiali-axialimontai pereche ........................... 16 6.1. ncrcare axial .............................................. 16 6.2. Fore centrifuge ............................................... 17 7. Cinematica rumenilor ...................................................... 18 7.1. Rulmenii de joas turaie ............................... 18 7.2. Rulmenii de nalt turaie ............................... 18 7.3. Alunecarea diferenial .................................... 20 8. Frecarea n rulmeni ........................................................ 20 8.1. Rostogolirea n condiiile frecrii uscate sau mixte . .......................... 20 8.2. Rostogolirea n condiiile frecrii fluide. Lubreficaia elasto-hidrodinamic ................................................................. 22 9. Capacitatea de ncrcare a rulmenilor ........................... 24 9.1. Capacitatea de ncrcare static ...................... 24 9.2. . Capacitatea de ncrcare dinamic ................ 24 10. Probleme privind montajul, ungerea i etanarea rulmenilor .............. 26 11. Bibliografie ..................................................................... 30
2.

1. Tipuri de lagre, definiie


Lagarele sunt organe de masini complexe care asigura simultan sprijinirea si rotatia arborilor sau osiilor, respectiv preluarea sarcinilor in timpul functionarii. In functie de tipul frecarii din interior, lagarele se impart in doua mari categorii: lagare cu alunecare carora le este caracteristica frecarea de alunecare intre suprafetele active fus cuzinet, separate sau nu de un strat de lubrefiant si lagare cu rostogolire sau rulmenti carora le este caracteristica frecarea de rostogolire. Dup direcia sarcinii principale fa de axa de rotaie, lagrele se grupeaz n: - lagre radiale cu direcia sarcinii principale perpendicular pe axa de rotaie; - lagre axiale i crapodine avnd direcia sarcinii principale paralela cu axa de rotaie; - lagre radial-axiale a cror sarcin are componente dup cele dou direcii menonate. Dup caracterul frecrii produse n funcionare, lagrele se grupeaz n: - lagre cu alunecare - ntre suprafaa exterioar a fusului i suprafaa interioar a lagrului; - lagre cu rostogolire - ntre elementele rulmenilor; - lagre combinate. 1.1. Lagare cu alunecare Lagrele cu alunecare sunt organe de maini care asigur rezemarea sau ghidarea osiilor sau arborilor, prelund forele radiale i/sau axiale prin intermediul suprafeelor de alunecare. Acest tip de lagare se utilizeaza mai rar (in comparatie cu rulmentii) in domenii si conditii specifice: - incarcari specifice mari, in conditiile unor functionari cu socuri si vibratii importante; - dimensiuni de montaj mari;

- conditii de montaj ce impun demontarea lagarului in plan diametral (arbori cotiti); - functionare in conditii speciale de mediu (medii chimice agresive, temperaturi ridicate); - asigurarea unei ghidari precise a arborelui. Clasificarea lagrelor cu alunecare se face dup mai multe criterii, prezentate mai jos.
Dup regimul de frecare: lagre cu frecare uscat; lagre cu frecare limit;

lagre cu frecare mixt; lagre cu frecare fluid;


Dup direcia forei: lagre radiale; lagre axiale; lagre radialaxiale; lagre

axialradiale;
Dup forma suprafeei de frecare: lagre cu suprafa cilindric; lagre cu

suprafa plan; lagre cu suprafa conic; lagre cu suprafa sferic;


Dup felul micrii de rotaie: lagre cu micare de rotaie complet; lagre cu

micare oscilant. Principial, elementele constructive ale unui lagar cu alunecare sunt: corpul lagarului, capacul lagarului, cuzinetul, sistemul de ungere, organele pentru etansare, fixare strangere si reglaje (joc, pozitie) dupa cum se pot observa in figura 1. Tinand cont de faptul ca variantele constructive ale lagarelor de alunecare sunt in corelatie cu diversele conditii date de functionare si fiabilitate, putem spune despre capacul si corpul lagarului ca sunt fabricate de obicei din fonte cenusii turnate si oteluri carbon turnate sau aliate. Tehnologiile de realizare sunt turnarea sau forjarea, urmate de prelucrari ulterioare in corelatie cu conditiile de functionare si precizie impuse lagarului.

Figura 1. Lagar de alunecare cu capac.

Cuzinetul, ca element constructiv si functional de baza al unui lagar cu alunecare, trebuie sa asigure simultan rezemarea fusului arborelui sau osiei si o stabilitate dimensionala ridicata a suprafetelor active fus cuzinet printr-o uzura cat mai redusa. In aceste conditii, materialul si forma constructiva a cuzinetului capata o importanta determinanta in functionarea lagarului la parametrii de fiabilitate proiectati. Materialele pentru cuzinei trebuie s ndeplineasc rolul de material cu caliti antifriciune. Se ntlnesc urmtoarele soluii:
cuzinet n construcie integrat mpreun cu butucul din material antifriciune; cuzinet n construcie integrat mpreun cu butucul, materialul antifriciune

care formeaz cuzinetul fiind turnat n locaul din butuc;


cuzinet din material antifriciune asamblat pe butuc; cuzinet din mai multe straturi turnate sau placate unul cu rol de suport, iar

cellalt fiind materialul antifriciune;


cuzinetul din materialul butucului i fusul arborelui acoperit cu material

antifriciune soluie rar ntlnit. Materialele antifriciune trebuie s ndeplineasc urmtoarele condiii:
rezisten mare la uzur; coeficient de frecare redus pentru a micora pierderile prin frecare;

s permit deformaii plastice locale (conformabilitate); rezisten mare la oboseala de contact; rezisten la gripare; conductibilitate termic ridicat; coeficient de dilatare termic mic; aderen cu lubrifiantul; rezisten la coroziune.

1.2. Lagare cu rostogolire - rulmenti Lagrele sunt definite ca organe de maini utilizate pentru susinerea arborilor sau a altor piese cu micare de rotaie, servind pentru preluarea sarcinilor care acioneaz asupra acestora. Dac frecarea din interiorul lagrului este frecare cu rostogolire, lagrele se numesc lagre cu rostogolire. Rulmentul este elementul principal al lagrului cu rostogolire. Alturi de rulment, n componena lagrului cu rostogolire intr fusul arborelui, carcasa, elementele de fixare axial, sistemele de ungere i de etanare. Principalele avantaje ale lagrelor cu rostogolire sunt: randament ridicat; capacitate mare de ncrcare pe unitatea de lungime, deci gabarit axial redus; consum redus de lubrifiant; ntreinere uoar; interschimbabilitate, datorit standardizrii internaionale. Dezavantajele lagrelor cu rostogolire sunt: gabarit radial relativ ridicat;

durabilitate sczut la funcionarea cu turaii foarte mari sau n prezena ocurilor i vibraiilor. n prezent, lagrele cu rostogolire constituie principalul tip de lagr utilizat

n construcia de maini, domeniile de folosire fiind limitate doar de necesitatea realizrii unor turaii foarte mari sau de prezena ocurilor i vibraiilor.

2. Caracteristici. Pri componente. Materiale


2.1. Caracteristici Lagrul de rostogolire se obine prin nlocuirea cuzinetului din lagrul cu alunecare printr-un rulment. De aceea lagrele se numesc i lagre cu rulmeni. Celelalte elemente componente ale lagrelor cu rostogolire difer foarte puin de elementele lagrelor cu alunecare. Ca urmare, studiul lagrelor cu rostogolire se reduce la studiul rulmenilor. Datorit nlocuirii frecrii de alunecare prin frecare de rostogolire, randamentul lagrelor cu rostogolire este superior lagrelor cu alunecare avnd valorile cuprinse ntre 0,98 pn la 0,995. 2.2. Pri componente Rulmenii (figura 2) sunt ansambluri independente, formate din: inel exterior (1), cu cale de rulare la interior; inel interior (2), cu cale de rulare la exterior; corpuri de rostogolire (3) i colivie (4), care mpiedic contactul dintre corpurile de rostogolire prin dispunerea echiunghiular a acestora. La unele lagre, pentru reducerea gabaritului radial, se utilizeaz rulmeni fr inelul interior sau fr ambele inele, caz n care se execut ci de rulare pe fusul arborelui i, eventual, pe carcas.

Figura 2. Partile componente ale unui rulment

Dimensiunile de baz ale rulmentului sunt: - "d" - reprezint diametrul nominal corespunztor diamentrului nominal al fusului; - "D" - reprezint diametrul exterior al inelului exterior corespunztor diametrului interior al corpului lagrului; - "B" - reprezint limea rulmentului. Lagrele dimensiunea cu radial rostogolire mai mare au dect

lagrele cu alunecare, de aceea necesit o precizie mai mare de execuie i montaj, acestea sunt mai rigide i mai puin rezistente la ocuri. n figura 3 este prezentat un lagr cu rulment cu bile pe care se pot urmri principalele elemente componente de mai sus.
Fig. 3. Imagine de ansamblu a unui lagar

2.3 Materiale

Cele mai utilzate materiale antifriciune in cazul lagarelor de alunecare sunt:

Materialele feroase cele mai utilizate sunt fontele cenuii Fc, cu grafit

nodular Fgn, maleabile Fma sau cele manganoase Fmn i se folosesc la cuzinei dintr-o bucat sau la cei multistrat, ca element suport.
Materialele neferoase cuprind bronzurile CuSn, CuPbSn, CuPb i se

utilizeaz la cuzinei dintr-o bucat sau multistrat. Aliajele cu Cu, Sn i Pb se folosesc la cuzineii multistrat obinui prin turnare, iar cei cu Al AlSn, AlPb, AlCuPb la cuzinei multistrat obinui prin placare.
Materialele sinterizate pot fi moi sau dure. Materialele sinterizate moi, pe

baz de FeC, FeCu, CuPb, AlCuPb, sunt utilizate la cuzinei masivi, poroi i autolubrifiani executai multistrat subiri; Materialele sinterizate dure, pe baz de carburi metalice, sunt utilizate la lagre cu gaze.
Materialele nemetalice: lemn stejar presat i impregnat; materiale

plastice bachelite (termorigide), pentru cuzinei masivi i teflon sau poliamide cu proprieti autolubrifiante; cauciuc cuzinet multistrat vulcanizat; grafit; ceramic cuzinei masivi din ceramic fin; pietre preioase n mecanica fin;
Materiale mixte: suport metalic din band de oel i strat sinterizat (bronz)

i lubrifiant solid. In cazul rulmentilor, regimul sever al solicitarilor si caracterul deosebit de complex al fenomenelor de deteriorare nu au facut posibila stabilirea unei legaturi directe intre proprietatile mecanice standard si calitatea otelului utilizat pentru fabricarea rulmentilor. Pentru aprecierea calitatii materialele destinate inelelor i corpurilor de rostogolire trebuie s luam in considerare o serie de proprietati mecanice si fizice: durabilitate la solicitarea de oboseala de contact, duritate la temperatura ambianta si la temperatura ridicata, coeficientul de dilatare, tenacitatea, rezistenta la coroziune, caracteristicile transformarilor metalurgice. Pentru utilizari si conditii de lucru normale, primele doua proprietati trebuiesc luate in considerare. Otelurile utilizate de regula pentru fabricarea inelelor si corpurilor de
9

rostogolire sunt otelurile cu continut ridicat de carbon (pentru calire integrala), utilizandu-se totusi de catre unele firme si otelurile de cementare, acestea comportndu-se bine la solicitri cu ocuri. Pentru rezisten la temperaturi ridicate sau pentru rezisten la coroziune, se utilizeaz oeluri speciale nalt aliate, respectiv oeluri anticorozive, aliate cu crom. Indiferent de tipul otelului, duritatea minima nu trebuie sa depaseasca 58 HRC. In ceea ce priveste categoria otelurilor de calire integrala, cele care ndeplinesc cel mai bine aceste condiii sunt oelurile aliate cu crom, care conin aproximativ 1% carbon i 1,31,65% crom. Alte elemente de aliere sunt manganul i siliciul. Viteza de clire i adncimea de clire sunt direct dependente de coninutul de mangan. Tratamentul termic de durificare este de clire (nclzire la 800C, meninere 1 or, rcire n ulei) urmat de revenire joas (nclzire la 170C, meninere 3 ore, rcire n ulei prenclzit la 70C). Dup tratamentul termic, duritatea inelelor i a corpurilor de rostogolire este de 633 HRC. Pornind de la necesitatea existentei unor rulmenti cu fiabilitate ridicata la temperaturi inalte (circa 1100C) in domeniul tehnologiilor aerospatiale, s-au facut cercetari in domeniul materialor ceramice, ajungandu-se la performanta de a se produce in prezent rulmenti ceramici hibrizi sau complet ceramici din oxid de zirconiu si nitrura de siliciu. Inelele rulmenilor se execut prin strunjire, urmat de rectificare. Semifabricatele utilizate sunt de tip eav laminat, pentru diametre exterioare mai mici de 20 mm i obinute prin forjare, pentru diametre exterioare mai mari de 20 mm. Forjarea se efectueaz pe maini automate. Ulterior semifabricatele forjate se supun unui tratament termic de recoacere de globulizare (n cuptoare electrice) i operaiunii de sablare cu alice din font pentru ndeprtarea underului i a eventualelor bavuri. Strunjirea se face pe maini automate. naintea operaiei de strunjire a cilor de rulare se rectific plan bilateral inelele, pentru asigurarea bazelor
10

tehnologice. Dup strunjire se aplic tratamentul de durificare i abia apoi se execut, n ordine, rectificarea suprafeelor laterale, a suprafeelor cilindrice, a cilor de rulare i superfinisarea cilor de rulare. n final, rugozitatea suprafeelor funcionale este de 0,4 m. Bilele se obin prin presare la rece (n prese speciale), urmat de pilire i eventual rectificare. Se continu cu tratamentul termic de durificare, urmat de rectificare, lepuire i sortare. Rectificarea i lepuirea se execut cu discuri din font special, cu soluii abrazive de Al2O3, Cr2O3 i, n final, motorin. Se obin rugoziti de 0,04 m. In ceea ce priveste colivia rulmentului, aceasta are ca functie principala impiedicarea contactului direct intre corpurile de rostogolire. In cazul rulmentilor cu role, colivia realizeaza si ghidarea rolelor, iar la rulmentii cu inele separabile, colivia retine elementele de rostogolire astfel incat acestea nu pot cadea cand se realizeaza montarea sau demontarea rulmentului. Din acest motiv, rulmentii de dimensiuni mici si medii sunt echipati cu colivii matritate din oteluri cu continut scazut de carbon sau din alama, dar si cu colivii din mase plastice caracterizate de o serie de proprietati favorabile (densitate redusa, elasticitate ridicata, uzura redusa la miscarea de alunecare). Rulmentii de dimensiuni mari folosesc colivii din alama, fonta cu grafit nodular, otel sau aliaje usoare obtinute prin prelucrare mecanica de aschiere.

3. Clasificarea i simbolizarea rulmenilor


3.1. Rulmenii standardizai Pentru tipurile de rulmeni utilizate n mod curent n practic a aprut ca o necesitate economic, pentru simplificarea utilizrii i aprovizionrii, stabilirea unui numr limitat de execuii tipo-dimensionale. S-a ajuns astfel la standardizarea construciilor i dimensiunilor tipurilor uzuale de rulmeni, reglementare fcut prin norme ISO, adoptate i la noi prin STAS.
11

Clasificarea rulmenilor se face dup o serie de criterii:

Dup forma corpurilor de rostogolire (figura 4), se deosebesc: rulmeni cu bile, rulmeni cu role cilindrice, rulmeni cu ace, rulmeni cu role conice, rulmeni cu role butoi simetrice sau asimetrice.

Figura 4. Corpuri de rostogolire

Numrul de rnduri de dispunere a corpurilor de rostogolire mparte rulmenii n rulmeni cu corpurile de rostogolire dispuse pe un rnd, pe dou rnduri sau pe mai multe rnduri (vezi figura 5).

Dup capacitatea de preluare a deformaiilor unghiulare se deosebesc rulmenii obinuii (care pot prelua abateri unghiulare foarte mici) i rulmeni oscilani (cu capacitate ridicat de preluare a abaterilor unghiulare).

Direcia sarcinii principale preluate mparte rulmenii n: rulmeni radiali (preiau sarcini radiale i, eventual, sarcini axiale mici) (vezi figura 6.a), rulmeni axiali (preiau sarcini axiale) (vezi figura 6.b), rulmeni radialaxiali (preiau, n principal, sarcini radiale, dar i sarcini axiale), rulmeni axial-radiali (preiau, n principal, sarcini axiale, dar i sarcini radiale) (vezi figura6.c).

12

Fig5. Reprezentarea schematica a principalelor tipuri de rulmenti: a-radial cu bile pe un singur rand; b-radial oscilant cu bile pe doua randuri; c-radialaxial cu bile pe un singur rand; d-axial cu bile pe un rand; e-axial-radial cu bile pe un singur rand cu cale de rulare adanca; f-radial cu role cilindrice pe un singur rand.

Fig.6. Lagare cu rulmenti: a-cu rulment radial; b-cu rulment axial; c-lagar radial-axial din rulment radial combinat cu rulment axial.

Dup construcia i materialul coliviei, se deosebesc rulmeni cu colivie tanat (din tabl de oel) sau cu colivie masiv (din textolit, alam etc.).

13

Dup elementele de etanare cuprinse n construcia rulmentului, rulmenii pot fi: neetanai (fr sisteme de etanare proprii), etanai (umplui cu unsoare consistent i prevzui, ntre inele, pe ambele fee, cu discuri din materiale nemetalice), protejai (umplui cu unsoare consistent i prevzui, ntre inele, pe ambele fee, cu discuri din materiale metalice).

Dup valoarea jocului radial se deosebesc rulmeni cu joc radial normal, mrit sau micorat, joc determinat de precizia de execuie care poate fi normal sau ridicat. Dup dimensiunile de gabarit, conform standardelor, se deosebesc serii de diametre (cu diferene pe direcie radial) i serii de limi (cu diferene pe direcie axial numai la rulmenii cu role), acestea influennd capacitatea de ncrcare a rulmenilor. Rulmenii cu role cilindrice suport sarcini de 1,7 ori mai mari dect cei cu bile i pot funciona la turaii sporite. Rulmenii cu dou rnduri de corpuri de rulare suport sarcini de 1,5 ori mai mari. Rulmenii cu role cilindrice lungi sau cei cu ace se folosesc cnd sunt necesare diametre exterioare reduse sau foarte reduse. Rulmenii cu role conice i cei cu role butoia dispuse pe dou rnduri pot fi ncrcai de 1,9 ori mai mult fa de cei cu role dispuse pe un singur rnd. Rulmenii oscilani pot suporta nclinarea axei de rotaie a arborilor sau osiilor cu 2-3. Dup precizia de execuie, care influeneaz precizia de funcionare, corespund necesitilor de utilizare sunt prescrise un numr de patru clase de precizie P0, P6, P5, P4 (STAS 4207-70) toleranele cele mai strnse fiind cele ale clasei P4. Numrul mare al caracteristicilor constructive i dimensionale care trebuie indicate pentru identificarea unui rulment au impus necesitatea unei simbolizri codificate. Dimensiunile rulmenilor au fost sistematizate n serii de diametre (notate cu una din cifrele 8, 9, 0, 1, 2, 3, 4) i serii de limi (notate cu una din cifrele 0, 1, 2, 3, 4, 5, 6). Prin definiie rulmenii din aceeai serie de diametre care au acelai interior vor avea i acelai diametru exterior. Combinaiile seriilor
14

de diametre i limi dau natere seriilor de dimensiuni. n construcia de aparate, se utilizeaz de cele mai multe ori rulmeni de dimensiuni reduse, care pentru un diametru de alezaj mai mic de 10 mm, uneori sunt denumii rulmeni miniaturali. Ca tipuri constructive se utilizeaz n special rulmeni radiali i radiali-axiali cu bile. 3.2. Rulmeni nestandardizai Pentru multe explicaii din domeniul construciei de aparate, tipurile constructive i dimensionale ale rulmenilor standardizai nu pot fi utilizate datorit spaiului redus avut la dispoziie pentru lagr, sau a condiiilor tehnice speciale. S-au creat astfel tipuri noi de rulmeni cu o arie de utilizare mai restrns, rulmenii nestandardizai care sunt de asemenea supui unui proces de tipizare i normalizare odat cu creterea cantitativ a produciei. O clasificare a rulmenilor nestandardizai poate fi fcut n raport cu turaia de lucru i anume rulmenii de turaie joas i rulmeni de turaie nalt. 3.3. Rulmenii de turaie joas Rulmenii de turaie joas cuprind o mare varietate de tipuri. n aceast categorie se poate ncadra rulmenii miniaturali de construcie special. Se ntlnesc i rulmeni miniaturali de construcie simplificat, cu bile libere, sau la care lipsete inelul interior sau exterior, nlocuii direct de arborele cilindric sau conic al aparatului sau de carcasa aparatului. Cercetrile experimentale nu arat c rulmenii miniaturali, care n locul inelului interior lucreaz direct cu terminaia conic a arborelui aparatului, prezint unele avantaje n comparaie cu lagrele pentru vrfuri sau cu centrajele. Astfel, la un moment de frecare comparabil ca mrime cu al lagrelor pentru vrfuri, variaia acestuia n timpul unei rotaii este de peste dou ori mai mic dect n lagrele pentru vrfuri i concentrajele conice. n plus, trebuie menionat montajul simplu i un cost de fabricaie relativ sczut. n construcia aparatelor optico-mecanice de precizie se cer uneori lagre
15

cu diametru mare al cilor de rulare. Acestea nu sunt ncrcate la capacitatea lor maxim, cerinele fiind axate mai ales de precizia deplasrii. S-au utilizat iniial lagre prin rostogolire cu patru ci de rulare. Pentru a avea capacitatea de ncrcare i durabilitatea corespunztoare cile de rulare trebuie executate dintrun material capabil s fie durificat prin tratament termic. Din aceast construcie s-au dezvoltat rulmenii cu cile de rulare din srm, la care cile de rulare sunt realizate din srm de oel avnd o duritate HB= 4500 ... 5000 [N/mm]. n aceast construcie apare ca un avantaj deosebit faptul c materialul corpului nu trebuie s fie dur, deci nu este necesar clirea, eliminndu-se astfel i o surs de deformaii, cea datorat tensiunilor termice. Soluia constructiv este destinat n special ncrcrilor axiale, unghiului fiind = 45 60. Din motive de montaj unul din corpuri se execut din dou buci, plcuele intermediare fcnd posibil reglajul jocului din lagr. Precizia funcionrii este legat de execuia cilor de rulare, care pot fi libere sau ncastrate n corp, soluie mai avantajoas pentru montaj i ntreinere. n condiiile unor ncrcri mari i a unei precizii de funcionare ridicate, este necesar rodarea lagrului. n cazul cilor de rulare ncastrate se poate executa nainte de rodaj o rectificare preliminar care scurteaz mult timpul necesar rodajului. Pentru unele aplicaii speciale, cum ar fi lagrele suspensiei cardanice a giroscoapelor, a aprut necesar creerea unor lagre de o sensibilitale deosebit, la care momentul de frecare care acioneaz asupra arborelui mobil este redus prin aplicarea unui moment oscilant asupra corpurilor de rostogolire cu o frecven mai mare dect frecvena de rotaie a arborelui. Aceasta se obine printr-o construcie deosebit a rulmentului, la care exist trei inele i dou rnduri de bile. Inelul intermediar antrenat din exterior execut micarea de oscilaie care se transmite bilelor. Dac deplasrile axiale datorate dilatrilor termice sunt nsemnate se utilizeaz construcia cu inelul intermediar neted. Pentru simplificarea construciei i micorarea gabaritului, inelul interior poate fi
16

eliminat, calea de rulare fiind realizat direct de arborele aparatului. 3.4. Rulmeni de turaie nalt Se consider c rulmenii la care produsul dm n 300 000 unde dm este diametrul mediu al rulmentului [mm]; n-turaia n rot/min, sunt de turaie nalt. Ca tipuri constructive se folosesc rulmenii radiali i radiali-axiali cu un singur rnd de bile. Mrimea unghiului de contact (nchis la dreapta care unete punctele de contact dintre bile i inele i urma planului perpendicular pe axa rulmentului), se alege n nfucie de raportul dintre ncrcarea axial Pa i ncrcarea radial Pr din rulment. Unele recomandri n aceast privin sunt prezentate n tabelul 1.1. Tabelul 1.1. Raportul Pa / Pr 00,35 0,36-0,8 0,36-1,2 >1,2 Pentru turaii mai mari dect 100 000 rot/min i Pa mai mare dect 0,6 Pr ncrcarea axial Pa (mai mare de 0,25 nu se recomand Valoarea produsului dm nmax [mm rot/min] 450 000 (colivie matriat) 1 200 000 1 200 000 900 000 1 200 000 - 2 000 000 Unghiul [] 0 12 12 26 36 12 - 26

3.5. Simbolizarea rulmeniilor Simbolizarea rulmeniilor este necesar: la marcarea pe fiecare rulment, la notarea pe desene tehnice i n listele de schimb, la precizarea comenzilor i livrrilor, pentru catalogarea tuturor tipodimensiunilor i identificarea interschimbabilitii lor din cataloage. Simbolizarea se face prin cifre sau prin grupe de cifre ce caracterizeaz rulmentul ca mrime serie de limi pentru acelai diametru interior d tip caracteristici speciale.
17

Gradul preciziei al rulmenilor se simbolizeaz prin litere. Simbolul rulmenilor se compune din simbolul de baz, sub form de cifre, litere, sau alfanumeric i din simbolurile suplimentare. Semnificativ este grupa ultimelor dou cifre caracteristice mrimii rulmentului. Pentru diametre interioare d cuprinse ntre 20 i 495 mm, numrul constituit din ultimele dou cifre ale simbolului unui rulment prin nmulire cu numrul 5 indic diametrul d. De exemplu, diametrul d al unui rulment reprezint simbolul 92218 este: d = 18 5 = 90 mm, care este i diametrul nominal al fusului.Corespunztor acestei mrimi, celelalte dimensiuni ale rulmentului se extrag din catalog sau din tabele cuprinse n standarde. Citirea simbolurilor se face astfel: prima cifr reprezint seria de limi, a doua cifr seria diametrelor exterioare pentru acelai diametru interior. 3.6. Alegerea rulmenilor Alegera rulmenilor standardizai comport dou faze alegera orientativ i alegera definitiv. Alegerea preliminar sau orientativ stabilete tipul rulmentului pornind de la direcia forei principale (reaciunii) din lagr, avndu-se n vedere caracteristicile de baz ale diferitelor tipuri de rulmeni. Alegera definitiv a seriei i a dimensiunilor tipului de rulment ales n prima faz se face pe baza calculelor, n funcie de mrimea sarcinii, a turaiei, de durata de funcionare i de alte condiii de funcionare cnd acestea se impun.

18

Datorit avantajelor standardizrii, rulmenii se supun numai calculelor pentru determinarea sau verificarea capacitii de ncrcare dinamic i a durabilitii, pe baza sarcinii dinamice echivalente, care-i solicit.
Rulmeni cu bile Radial pe un rnd Radial cu aib de etanare pe ambele pri Radial tip magneto Radiali-axiali pe un rnd Recomandri de utilizare Rulmeni cu role Recomandri de utilizare - capacitatea de ncrcare radial mai mare de 1,7 ori dect la cei cu bile - pentru situaii cnd se cere precizie mare i capacitate portant ridicat - preiau simultan sarcini radiale i axiale mai mari dect la cei cu bile - aezai pe dou rnduri suport ncrcri mari i permit nclinarea fusurilor cu 2-3 - cnd gabaritul radial trebuie s fie mic - pentru sarcini mari i viteze mici(au frecri mari de alunecare) - funcioneaz cu frecri mai mici dect cei anteriori - pentru ncasri mari i turaii relativ reduse

Radiali cu role - au fecrile cele mai mici cilindrice simple - suport sarcini! sau nfurate (ncrcri) axiale mari i viteze Radiali cu role relativ cilindrice pe dou mari rnduri - pentru turaii mari i sarcini mici - preiau sarcini mari n ambele sensuri i reglarea jocului axial - capacitatea portant este de doar 1,5 ori mai mare dect a celor cu un singur rnd de bile - preiau sarcini axiale mici dar asigur paralelismul permanent al cuplei fuscuzinet(unul din inele se poate nclina la 2-3) - preiau numai sarcini axiale i lucreaz la turaii medii Radiali-axiali cu role conice

Radiali-axiali cu role butoi

Radiali-axiali pe dou rnduri

Radiali cu ace

Radiali-oscilani pe dou rnduri

Axiali cu role cilindrice

Axiali cu simplu efect Axiali cu dublu efect

Axiali cu role conice Axiali-oscilani

n tabelul 1.2 de mai sus sunt prezentate diferite variante constructive de rulmeni i recomandri de utilizare. Cnd se cunosc diametrul fusului, precizia impus n exploatare, mrimea, natura i sensul sarcinii, se alege tipul de rulment i apoi se verific durata de funcionare. Cnd se cunoate diametrul fusului, alegerea se realizeaz n dou etape: - etapa preliminar: se stabilete tipul rulmentului n funcie de direcia sarcinii
19

principale din lagr; - etapa final: se calculeaz dimensiunile i seria tipului de rulment stabilit la prima etap, innd seama de valoarea sarcinii, a turaiei , de durata de funcionare i de condiiile de exploatare.

4. Determinarea solicitrilor i deformaiilor


4.1. Consideraii generale Calculul solicitrilor i a deformaiilor din rulmeni se face cu ajutorul raliilor lui Hertz i pe baza cercetrilor ulterioare care au completat teoria lui Hertz i relaiile obinute pe aceast cale. Conform acestei teorii, dac exist un punct sau o linie de contact ntre dou corpuri elastice, sub influena forelor exterioare, normale fa de aria de contact, pe aria de contact apar tensiuni normale iar corpurile conjugate se deformeaz elastic. Cu ajutorul ecuaiilor din teoria contactului hertzian se pot calcula deformaiile corpurilor conjugate i tensiunile pe suprafa. n teoria hertzian a contactului se consider urmtoarele ipoteze simplificatoare:

aria de contact nu este lubrifiat, fiind, deci, uscat; materialele corpurilor conjugate sunt omogene i izotrope; se accept valabilitatea legii lui Hooke pentru deformaiile elastice; corpurile conjugate au suprafee geometrice ideale, fr s se in seama de deformaiile sunt complet elastice i aria de contact este mic n comparaie se presupune c se manifest numai tensiuni normale, adic nu exist Calculul tensiunilor i al deformaiilor n contact se face pe baza rezolvrii

rugozitate i de erorile de form;

cu dimensiunile corpurilor n contact;

tensiuni interne sau tangeniale. ecuaiilor teoriei liniare a elasticitii, fr a lua n considerare frecarea. Acest calcul se refer la cuplele de frecare superioare (clasa I i a II-a) care realizeaz
20

contacte punctiforme i liniare, i care formeaz tribosisteme de rostogolire, cu sau fr alunecare. 4.2. Elemente geometrice specifice cuplelor de frecare de clasa I i a II-a. Pentru o cupl de frecare de clasa I, realizat din elementele i aflate n contact direct (fig. 7), se definesc urmtoarele elemente geometrice: a) normala comun N-N a celor dou elemente, n punctul de contact este dreapta perpendicular pe planul tangent comun la cele dou suprafee n contact, S1 i S2; b) planele principale 1 i 2 ale celor dou suprafee n contact. Aceste plane se intersecteaz dup normala comun N-N; c) razele de curbur pentru curbele rezultate din intersecia celor dou plane principale cu suprafeele S1 i S2, n punctul de contact: R11; R12; R21; R22 (primul indice reprezint suprafaa, iar al doilea indice reprezint planul principal); d) razele de curbur echivalente pentru cele dou suprafee i corespunztoare unui plan (sau unei direcii) R 1(2):
1 1 1 = R 1( 2) R 11(2) R 21(2)

(4.1)

Semnul (+) se utilizeaz pentru suprafee convexe iar semnul (-) se utilizeaz pentru suprafee concave; e) curbura suprafeelor n cele dou plane se definete ca fiind inversul razei de curbur, avnd semnul (+) sau (-) dup cum suprafaa este convex i, respectiv, concav; deci, curbura unui corp solid mrginit de o suprafa convex este pozitiv iar cea a unui corp mrginit de o suprafa concav este negativ;
= 1 R

(4.2)

f) suma curburilor :

= 11 + 12 + 21 + 22

(4.3)

g) funcia curburilor F() se definete prin relaia:

21

F() =

(11 12 ) + ( 21 22 )

(4.4)

Fig. 7. Elemente geometrice la contactul punctiform.

Pentru un contact liniar (cupl de frecare de clasa a II-a, fig. 8), pentru relaiile (4.1) (4.4) se face observaia c razele de curbur pentru ambele suprafee, n planul 2 (axial), au valori infinite i curburile corespunztoare sunt nule, 12=22=0 i deci F()=1. Cuplelor de frecare de clasa I-a i a II-a li se ataeaz un sistem ortogonal de coordonate, cu axa Oz pe direcia normalei comune i axa Oy pe direcia de micare.

22

Fig. 8. Elemente geometrice la contactul liniar.

5. Elemente de tribologie
Tribologia este un domeniu interdisciplinar care se ocup cu studiul fenomenelor de frecare, uzare i lubrificaie. 5.1. Frecarea n rulmeni Frecarea se definete ca interaciunea unui corp n micare cu un alt corp sau cu mediul nconjurtor care conduce la disipare de energie. Fora de frecare reprezint rezistena, n cupla de frecare, care se opune micrii sau tendinei de micare a unui corp pe suprafaa celuilalt. Lucrul mecanic al forei de frecare se transform, n cea mai mare parte, n cldur, restul contribuind la uzarea suprafeelor corpurilor aflate n contact, prin smulgerea unui numr de particule metalice de pe aceste suprafee. Frecarea apare n tehnic att ca fenomen dorit (mersul pe jos, traciunea rutier, frne, ambreiaje etc.) ct i n special ca fenomen nedorit, caz n care are loc: scderea randamentului mainilor i mecanismelor; nclziri i dilatri locale; uzarea suprafeelor n contact etc. Frecarea se clasific dup mai multe criterii, dup cum urmeaz:

23

dup starea de micare


frecarea static: exist numai tendin de micare; frecarea cinetic: exist micare relativ ntre corpuri

Forele de frecare care apar la frecarea static sunt mai mari (uneori chiar duble) fa de cele care apar la frecarea cinetic.

dup felul micrii relative dintre corpuri


frecare cu alunecare frecare cu rostogolire

dup regimul de ungere


frecare riguros uscat frecare tehnic uscat frecare limit frecare mixt frecare fluid

Figura 10.

Frecarea riguros uscat se poate realiza numai n vid, n absena unui mediu lubrifiant n zona portant. Se obine n condiii de laborator sau poate s apar la utilajele de tehnica vidului i la echipamentele tehnicii spaiale. Frecarea frecvent n tehnic i uscat tehnic, apare cnd natur

suprafeele n contact sunt neunse. Aceast frecare admite prezena aerului sau a altui mediu gazos. Microneregularitile rezultate n urma prelucrrii mecanice a suprafeelor n contact angreneaz ntre ele formnd, din
Figura 9.

loc n loc (figura 9), puncte de adeziune molecular (sudur). Forele de frecare sunt determinate de rezistena la forfecare a punctelor de sudur. Datorit acestui fapt, frecarea tehnic uscat se caracterizeaz prin coeficieni de frecare mari, deci i prin pierderi mari prin frecare i uzuri importante. n situaia frecrii uscate, se
24

aplic legile frecrii (fora de frecare este direct proporional cu fora normal de apsare i coeficientul de frecare depinde numai de cuplul de materiale i nu depinde de mrimea suprafeelor n contact). Frecarea limit (semiuscat) se realizeaz atunci cnd ntre suprafeele n contact ale celor dou piese este prezent un strat subire de lubrifiant, puternic ancorat de suprafeele celor dou piese aflate n contact. Stratul de lubrifiant, continuu sau discontinuu, de grosime cuprins ntre 10-3 i 10-2 m, mpiedic formarea punctelor de adeziune molecular ntre suprafeele n frecare (figura 10). i n cazul frecrii limite se aplic legile frecrii. Forele de frecare scad de 23 ori fa de cele corespunztoare frecrii uscate iar uzarea se poate micora de sute sau chiar de mii de ori. Explicaia acestui fenomen const n faptul c rezistena la forfecare a stratului aderent este mult mai redus dect cea a materialelor cuplei. Frecarea fluid se produce cnd ntre suprafeele cuplei este interpus un film de lubrifiant portant mai gros dect nlimea maxim a asperitilor (figura 11). Acesta este regimul ideal de funcionare a unui lagr cu frecare cu alunecare. Contactul dintre filmul de lubrifiant i suprafeele celor dou piese care formeaz cupla este continuu, iar forele de frecare sunt determinate de tensiunile tangeniale din fluid. Acest tip de frecare reduce foarte mult uzura i forele de frecare datorit valorilor reduse ale tensiunilor tangeniale de rupere a filmului de lubrifiant. Se studiaz conform teoriei mecanicii fluidelor. Noiunea de coeficient de frecare are, n acest caz, doar un sens convenional,
Figura 12. Figura 11.

25

acesta determinndu-se cu relaia

u pm h

, n care reprezint vscozitatea

dinamic a lubrifiantului; u viteza relativ; pm presiunea medie; h grosimea filmului de lubrifiant. Frecarea mixt apare n situaiile n care zonal se ntlnesc diferite regimuri de frecare (figura 12). Este cazul unor grosimi prea mici ale stratului de lubrifiant sau prea mari a rugozitilor suprafeelor din cuple. Convenional, forele de frecare se calculeaz ca la frecarea uscat. 5.2. Uzarea Uzarea este un proces de pierdere progresiv de material care apare din interaciunea suprafeelor cuplelor de frecare. ntre procesul de uzare i cel de frecare exist o strns interdependen n sensul c uzarea este o consecin a frecrii, iar starea suprafeelor rezultate prin uzare influeneaz frecarea. Uzarea poate fi un proces dorit (prelucrarea mecanic, polisare etc.) sau, de cele mai multe ori un proces nedorit. Evoluia uzurii (U volumul de material dislocat prin uzare de pe suprafeele cuplelor) este prezentat n figura 13, notaiile avnd urmtoarele semnificaii:
t1 perioada de rodaj, cnd uzura are o evoluie intens; n aceast

perioad, suprafeele de frecare se autoajusteaz (rugozitile se micoreaz);

t2 uzare normal (perioada de exploatare); uzura evolueaz foarte lent.

26

Figura 13. Evolutia uzurii.

Dup aceast perioad, datorit acumulrii unor modificri dimensionale nsemnate, funcionarea cuplei se nrutete i uzura evolueaz accelerat, ducnd la scoaterea din funciune a cuplei ntr-un timp foarte scurt. Principalele tipuri de uzuri sunt: uzarea de adeziune (griparea); uzarea de oboseal superficial (ciupirea suprafeelor active, formarea de caviti pe suprafee); uzarea abraziv etc. 5.3. Lubrifiani Lubrifiantul este, n general, cel de-al treilea corp interpus ntre suprafeele cuplei de frecare. Poate fi interpus n mod natural (aer, umezeal, oxizi etc.) sau, cel mai des, n mod intenionat, n scopul micorrii frecrii. Lubrifianii exist n toate strile de agregare, dar cei mai rspndii sunt uleiurile minerale i unsorile consistente. Uleiurile minerale se obin prin rafinarea fraciunilor lubrifiante extrase din ieiuri i apoi se adaug aditivi n proporie de 220%, n scopul ameliorrii proprietilor acestora. Vscozitatea uleiurilor minerale scade puternic la creterea temperaturii i crete foarte puin cu creterea presiunii. Pentru a menine vscozitatea uleiurilor
27

minerale ntre anumite limite indiferent de temperatura de nclzire, acestea se aditiveaz corespunztor.
onctuozitatea este proprietatea lubrifianilor de a forma straturi puternic

ancorate de suprafeele cuplei, permind realizarea unui regim de frecare limit.


detergena este capacitatea de a menine curate suprafeele cu care vine

lubrifiantul n contact. Unsorile consistente sunt dispersii de spunuri metalice n uleiuri minerale sau sintetice. Spunurile se obin, de obicei, prin reacia dintre acizii grai naftenici i metale (calciu, sodiu, litiu). Unsoarea consistent este caracterizat de un prag de curgere mrimea tensiunilor tangeniale din unsoare la care aceasta ncepe s curg. Pentru tensiuni mai mici dect pragul de curgere, unsoarea se comport ca un corp solid i apare posibilitatea existenei unei zone stagnate i a unor filme de unsori portante static. Datorit acestei proprieti, unsorile consistente se folosesc att pentru micorarea frecrilor ct i pentru protejarea anticorosiv a suprafeelor i pentru ermetizarea interstiiilor.

6. Formele de deteriorare ale lagarelor


Tipul si evolutia deteriorarilor lagarelor depinde de urmatorii factori: factori de material (omogenitatea structurala si compozitia chimice); factori constructivi (forma si dimensiunile); factori tehnologici (operatiile si regimurile tehnologice, precizia de executie, conditiile de control); factori de montaj (ajustajul si conditiile de montaj); factori de exploatare (sarcina, viteza, ungerea, temperatura, etansarea etc). 6.1. Uzura lagarelor cu alunecare Fenomenul de uzura a doua suprafete aflate in miscare relativa de alunecare si supuse unei forte de apasare este o consecinta a frecarii si a altor influente mecanice si chimice.
28

In cazul lagarelor cu alunecare, uzura este teoretic nula pentru conditiile ungerii fluide; in realitate insa si in aceasta situatie se constata uzuri reduse ca rezultat al actiunii particulelor abrazive din lubrifiant si al fenomenelor de coroziune. Dupa natura factorilor care provoaca uzura, aceasta se poate clasifica astfel:

uzura de alunecare: materialul din care este executat lagarul trebuie sa faca

fata situatiilor limita, cand apar contacte directe intre suprafete, ca rezultat al unei pelicule lubrifiante discontinue. In practica, aceasta situatie se intalneste la porniri si opriri, la suprasarcini sau in cazul unui debit de lubrifianti insuficient. Pentru a evita aceste situatii, materialele pentru cuzineti manifesta o uzura de alunecare redusa, iar gripajul apare numai dupa o perioada indelungata de timp, atunci cand conditiile de lucru sau de alimentare cu lubrifiant devin precare.

uzura de abraziune: in exploatarea lagarelor cu alunecare este cunoscut

faptul ca lubrifiantul ajuns in spatiul dintre fus si cuzinet nu este absolut curat deoarece fluxul de ulei antreneaza diverse microparticule de natura metalica sau minerala, provenite din mediul de lucru sau din interiorul masinii. Aceste microparticule, avand o duritate ridicata si un diametru mai mare decat grosimea filmului lubrifiant, se fixeaza in suprafata moale a cuzinetului sau raman libere actionand ca o scula aschietoare asupra fusului. Rezultatul este deteriorarea rapida a lagarului prin uzura excesiva a fusului, rizarea materialului antifrictiune a cuzinetului, cresterea jocului de functionare, scaderea presiunii de ulei si in final, gripajul. Ca mod de preintampinare a acestor fenomene se poate utiliza pentru cuzineti un material capabil sa inglobeze aceste microparticule, avandu-se grija la alegerea lubrifiantului si la mentinerea puritatii acestuia.

uzura de coroziune: este rezultatul atacului agentilor chimici din uleiul

lubrifiant asupra materialului lagarului. In cazul lagarelor de la motoarele termice, la procesele de corodare ale lubrifiantului se asociaza si procesul de combustie impreuna cu fenomenul de oxidare a moleculelor de ulei, inclusiv degradarea diversilor aditivi. Trebuie precizat insa faptul ca, dintre cele trei tipuri de uzura caracteristice
29

functionarii lagarelor de alunecare, uzura abraziva este cea care contribuie intr-un grad mai ridicat la scoaterea din serviciu a cuzinetilor decat celelalte doua. 6.2. Uzura rulmentilor: Dupa natura factorilor care provoaca uzura, putem face urmatoare clasificare:

uzura prin oboseala de contact: in conditii normale de lucru (sarcini, viteze ungere abundenta cu lubrifianti recomandati

si temperaturi moderate,

necontaminati) se apreciaza ca deteriorarea prin oboseala a suprafetelor de contact este deteriorarea caracteristica a rulmentilor. Punctul de initiere il constituie existenta inevitabila in material a unor microdefecte (incluziuni nemetalice, goluri, neregularitati structurale etc) care sub o sarcina dinamica genereaza microconcentrari de tensiuni. Acestea, sub sarcina variabila, in corelatie cu geometria si distributia in material, cu caracteristicile elastice si plastice ale materialului, determina evolutia defectului intr-o microfisura, ce creste si se propaga catre suprafata, finalizandu-se cu indepartarea tipica de material prin efecte mecanice si hidrostatice (figura 14).

Figura 14. Evolutia unui microdefect

Conform observatiilor de mai sus, deteriorarea se va produce cu predilectie in zonele suprafetelor de contact cu tensiuni de contact maxime, descrise in figura 15: localizarea normala pe zona cu tensiuni de contact maxime la rulmentii cu bile (a) si respectiv cu role (d); localizarea deplasata pe inelul interior (b) sau pe inelul exterior (c) in cazul rulmentilor cu bile; localizarea in zonele marginale de contact la inelul interior la rulmentii radiali cu role cilindrice pentru sarcini superioare sarcinii de optimizare (e); localizare deplasata catre o zona marginala la inelul interior de rulment cu role cilindrice dezaxat in raport cu inelul exterior (f).
30

Figura 15. Zone in care se produc cu predilectie deteriorarile

Forma exterioara initiala a defectarii prin oboseala de contact se manifesta prin dezvoltarea unor mici gropite sau ciupituri (circa 0.1 mm adancime) cunoscute sub denumirea de pitting figura 16,a,b; daca deteriorarea nu este depistata se va extinde pe zone mai mari, cu suprafete cojite (spalling, flaking figura 16,c,d). Pe langa microconcentratorii de tensiuni, deteriorarea prin oboseala mai poate fi influentata si de alti factori: ungerea insuficienta pe suprafata de contact; existenta strangerii in rulment, in functonare, abaterile de la coaxialitate in montaj, precizia necorespunzatoare a arborelui sau carcasei de montaj, existenta unor zone cu uzura de tip abraziv sau de coroziune de contact ce pot fi puncte de plecare pentru uzura prin oboseala de contact.

31

Figura 16. Defecte cauzate de oboseala de contact: a,b pitting; c,d flaking, spalling

uzura abraziva: presupune fie contactul direct intre suprafete sub sarcina

redusa sau moderata si in miscare relativa, cu ungere insuficienta, fie prezenta in lubrifiant, intre suprafete a unor particule dure, abrazive, de contaminare din exterior sau ca produse de uzura. Acest tip de uzura se manifesta atat pe suprafetele de contact cat si pe cele de contact pentru ghidare. Evolutia in timp este relativ lenta, depinde de sarcina, viteza, dimensiunile, caracteristicile si numarul particulelor abrazive in lubrifiant, fiind caracterizata prin modificari ale calitatii si aspectului suprafetei, cresterea jocului de lucru, a zgomotului si vibratiilor, reducerea durabilitatii prin modificarea distributiei de sarcini, iar in final duce la o uzura superficiala prin cojire.

uzura adeziva: se produce atunci cand suprafetele cu miscare relativa

sunt in contact direct, cu ungere si racire insuficienta, in conditii de sarcina si viteza ridicate si are ca rezultat aparitia unor microdeformatii plastice, microsuduri si ruperi locale. Un fenomen foarte des intalnit este griparea, caracterizata prin formarea unor microsuduri locale la contactul corpurilor de rostogolire cu inelele sau cu coliviile. Evolutia deteriorarii este rapida si se manifesta prin cresterea brusca a frecarilor, incalzirea suprafetelor afectate si, in final blocarea rulmentului, cu consecinte grave. Daca regimul de functionare este mai putin sever, cu intreruperi ale peliculei de lubrifiant pe durate scurte, la sarcini si viteze moderate, uzura este localizata si incetinita, pe suprafetele afectate fiind constatate pete, pierderi locale de luciu sau zgarieturi multiple.

32

fisurarea: se produce pe suprafetele de contact, de montaj sau pe alte

suprafete ale rulmentului prin: lovirea rulmentului cu ciocanul la montaj; aplicarea unor sarcini mari cu soc; strangere excesiva de montaj; blocarea prin corpuri straine; forma necorespunzatoare a suprafetelor de montaj; incalziri locale prin alunecari; ungere insuficienta etc.

stirbirea si amprentele plastice: stirbirea apare in zonele de capat ale

inelelor, mai ales la rulmentii cu role conice sau cu role butoi si este provocata de sarcini axiale excesive sau prin batere la montaj. Amprentele plastice apar in urma unei sarcini cu soc sau unei lovituri la montaj, putand fi cauzata si de particulele dure aflate intre suprafete. Sunt caracterizate printr-un aspect fara luciu, cu rugozitate mai mare, dar nu au consecinte majore asupra bunei functionari a rulmentului.

oxidarea, coroziunea si trecerea curentului electric: atunci cand mediul

de lucru este foarte umed sau inregistreaza schimbari bruste de temperatura, din cauza fenomenului de condensare pot aparea pe suprafete picaturi de apa ce duc la oxidarea si/sau corodarea rulmentului. Coroziunea se poate produce din cauza unor reactii chimice ce se produc la nivelul suprafetelor metalice in medii cu urme de acid sau alcaline, sau sub actiunea sulfurilor si clorurilor din aditivii lubrifiantilor. Desi coroziunea sau oxidarea nu sunt legate direct de fenomenul de oboseala, prezenta acestora, mai ales pe adancime, conduce la cojiri rapide si premature. Trecerea curentului electric prin zona contactelor provoaca pe suprafete deteriorari specifice, asemanatoare initial cu deteriorarea prin oboseala de contact (pitting electric pe bilele de rulment sau pe calea de rulare a inelului exterior).

deteriorarea coliviei, a inelelor sau a corpurilor de rostogolire sunt

forme de deteriorare ntmpltoare, datorate erorilor, impreciziilor de execuie i montaj sau exploatrii necorespunztoare a rulmenilor. Cea mai periculoas este ruperea coliviei, la rulmenii care funcioneaz la turaii ridicate i la cei montai cu presrngere. Ruperea coliviei apare n dreptul corpurilor de rostogolire, dup o uzare prealabil a locaurior acestora, sau n zona de asamblare prin nituri. La
33

inelele rulmenilor se poate produce fisurarea gulerelor. Dac uzarea abraziv, ruperea elementelor rulmenilor sau griparea pot fi evitate sau limitate prin execuie, montaj i exploatare corespunztoare, pentru evitarea celorlalte forme de deteriorare se impun calcule specifice: calculul de durabilitate (dup capacitatea de ncrcare dinamic), la rulmenii rotitori, pentru evitarea formrii de ciupituri; calculul dup capacitatea de ncrcare static, la rulmenii nerotitori, pentru evitarea formrii de adncituri pe cile de rulare. 6.3. Cauze de defectare a rulmentilor

Incarcare excesiva:

Acest tip de defectiune are aspectul unei

defectiuni normale cauzata de oboseala, desi sunt prezente urmele de rulare ale bilelor, zone de supraincalzire, iar suprafata afectata este mult mai extinsa. Solutia evitarii acestui tip de defect este reducerea incarcarii sau utilizarea unui rulment adecvat.

Supraincalzirea

34

Semnele acestui tip de defectiune sunt decolorarea inelelor, a bilelor si coliviei de la culoarea normala la una albastra. Temperaturile foarte mari pot cali inelele si bilele. Acest fapt duce la o scadere a duritatii, care micsoreaza rezistenta rulmentului si duce in final la defectarea acestuia. In cazuri extreme, bilele si inelele se pot deforma. In cele mai multe cazuri, de vina poate fi incalzirea cauzata de curentul electric, racirea sau lubrefierea insuficiente in momentele in care sarcinile sau vitezele sunt foarte mari. Aceste tipuri de defecte pot fi evitate prin controlul riguros al incalzirii si supraincarcarii electrice si prin asigurarea unei raciri suplimentare.

Urme Brinell false

35

Aceste urme au un forma eliptica pe directia axiala a fiecarei bile, un aspect stralucitor si o buna demarcatie, deseori inconjurate de un inel de aschii maronii fapt ce indica o vibratie externa excesiva. O astfel de miscare usoara relativa intre bile si calea de rulare se produce in momentul in care rulmentul nu este in miscare de rotatie, dar este supus unor vibratii din exterior. In aceste momente nu se produce nici un film de ulei care sa previna uzura caii de rulare. Aschiile desprinse se oxideaza si accelereaza procesul de uzura. Astfel de defecte pot fi prevenite prin izolarea rulmentilor de vibratiile din exterior si utilizarea unor unsori care sa contina aditivi anti-uzura de tipul disulfatului de Mo atunci cand rulmentii sunt supusi unor miscari de oscilatie sau de reversie rapida (cum e in cazul motoarelor pentru actuatori).

Urme Brinell

36

Urmele Brinell se produc atunci cand incarcarile depasesc limita elastica a materialului din care este produs inelul. Acest tip de defecte au aspectul unor identatii pe calea de rulare care produc o crestere a vibratiilor rulmentului (zgomot). Orice supraincarcare statica sau un impact foarte puternic pot cauza aparitia acestor defecte. De exemplu: utilizarea ciocanelor pentru inlaturarea sau montarea rulmentilor, caderea sau lovirea ansamblului montat, presarea rulmentului prin aplicarea fortei pe inelul exterior.

Uzura prin oboseala


Defectarea cauzata de oboseala denumita uzual exfoliere se manifesta prin fisurarea suprafetei de rulare urmata de indepartarea unor particluel mici de material. Exfolierea se poate produce pe inelul exterior, interior sau pe bile. Acest defect este de tip progresiv, iar odata ce a fost initiat, aria afectata se va mari. Va fi intotdeauna insotita de o crestere a vibratiei rulmentului, cea care indica intotdeauna o defectiune. Pentru a remedia aceasta defectiune se inlocuieste rulmentul, lunadu-se in considerare utilizarea unuia caracterizat de o durata de viata mai mare.

37

Incarcare inversa

Rulmentii cu contact unghiular sunt proiectati sa accepte o incarcare axiala pe o singura directie. Daca incarcarea se face pe directie opusa, zona eliptica de contact de pe inelul exterior este redusa de umarul inferior al acelei parti a inelului exterior. Rezultatul este o tensiune excesiva in acea zona si cresterea temperaturii, urmata de cresterea vibratiei si defectarea prematura a rulmeentului.
38

Bilele vor prezenta o banda de uzura cauzata de rularea pe zona exterioara a caii de rulare. Singura metoda de evitare a acestui defect este montarea corecta a rulmentului.

Contaminare
Contaminarea este una dintre cauzele principale ale defectarii rulmentilor. Simptomele contaminarii sunt ciobirea cailor de rulare si a bilelor, fapt ce duce la vibratii puternice si uzura.

Printre contaminanti putem numara praful din aer, mizeria si orice alta substanta abraziva care patrunde in rulment. Principalele surse sunt sculele murdare, zonele de lucru contaminate, mainile murdare si particulele straine prezente in lubrefianti sau in solutiile de curatat.

Lipsa de lubrefiant

39

Zonele decolorate (albastre/maro) de pe caile de rulare si pe bile sunt simptomele lipsei de lubrifiant. Uzura excesiva a bilelor, inelelor si coliviilor sunt consecintele acestui fenomen, care va duce in final la supraincalzire si la defectarea rulmentului. Buna functionare a rulmentilor depinde de prezenta continua a unui film foarte subtire (de ordinul micronilor) de lubrefiant intre bile si inele, bile si colivie. Defectiunile se produc din cauza intreruperilor filmului de lubrefiant sau a temperaturilor excesive care degradeaza proprietatile lubrefiantului.

Coroziune
Zonele rosii/maro de pe bile sau cai de rulare sunt semnele acestui tip de defectiune. Aceasta este cauzata de expunerea rulmentilor la fluide corozive sau la atmosfera de lucru coroziva. Rezultatul este cresterea vibratiilor urmata de uzura si de cresterea jocului radial. In cazuri extreme, coroziunea poate duce la

40

defectiuni premature ale rulmentului.

Erori de aliniere: pot fi detectate pe


calea de rulare a inelului fix, care prezinta o urma de uzura care nu este paralela cu marginile inelului. Daca eroarea de aliniere depaseste o miime, se pot produce cresteri anormale de temperatura in rulment si uzura avansata a coliviei.

41

Ajustaje foarte largi

Ajustajele foarte largi pot cauza miscari relative intre elementele conjugate. Daca miscarea relativa dintre acestea este slaba dar continua, se va produce fenomenul de fretting. Acesta reprezinta generarea de mici particule metalice care oxideaza, determinand o colorare maro distinctiva. Aceste particule sunt abrazive
42

si vor duce la agravarea fenomenului. Daca acesta permite miscari considerabile ale inelelor interior sau exterior, suprafetele care se monteaza (alezajele, diametrele exterioare, fetele) se vor uza si incalzi, cauzand zgomot si probleme la rulare.

Ajustaje foarte stranse

O urma de rulare foarte vizibila pe calea de rulare pe intreaga circumferinta a inelului interior indica un ajustaj foarte strans. Atunci cand ajustajele cu presare depasesc jocul radial la temperatura normala de functionare, bilele vor deveni excesiv de incarcate. Acest lucru va duce la o crestere rapida a temperaturii acompaniata de un cuplu foarte mare. O continuare a functionarii va duce la uzura rapida si implicit la oboseala.

7. Probleme privind montajul, ungerea i etanarea rulmenilor

43

Montajul are o mare importan pentru buna funcionare a rulmenilor, experiena artnd c de cele mai multe ori defeciunile i deteriorrile provin dintr-un montaj incorect. Montajul corect presupune n primul rnd alegerea unui ajustaj corespunztor, care depinde de o serie de factori cum sunt : calitatea suprafeelor, forma geomentric a arborelui i alezajului, regimul termic, ncrcare, precizia i rigiditatea cerute ansamblului. In alegerea ajustajelor trebuie inut cont de faptul c rulmenii poziia i mrimea cmpurilor de toleran pentru exteriorul inelului exterior i pentru interiorul inelului sunt identice, i anume, abaterea superioar este zero, iar cea inferioar depinde de mrimea i clasa de precizie arulmentului. ntruct n domeniul diamensiunilor mici, cmpurile de tolerane standardizate nu sadisfac ntotdeauna cerinele ridicate de precizie impuse, adesea se utilizeaz cmpuride de tolerane nguste. Firmele productoare de rulmeni miniaturali vin n ntmpinarea acestei cerine, sortnd i marcnd rulmeni n subgrupe dimensionale. ntre rulment i elementul de fixare se alege o strngere cu att mai mare cu ct sarcina i viteza cresc. Pentru definitivarea constructiv a montajului trebuie s se asigure o raz de racordare a suprafeei de sprijin mai mic dect corespunztoare inelului rulmentului, iar nlimea acestei suprafee s fie suficient pentru a garanta o poziionare corect a rulmentului la ncrcarea axial. Totodat nu trebuie atins dect un singur inel, recomandndu-se rondele intermediare . Pentru fixarea axial a rulmenilor se folosesc n general dou sisteme : a) Se fixeaz axial un singur rulment, iar cellalt se poate deplasa axial pentru a prelua modificrile dimensionale datorate variaiilor de temperatur ;
b)

Se fixeaz ambii rulmeni, iar preluarea variaiilor dimensionale termice este asigurat de un sistem de compensare elastic. Pentru aceasta se folosesc elemente elastice intermediare (figura 17 a)
44

cu ajutorul crora se regleaz i strngerea iniial de montaj, sau, chiar elasticitatea capacului n care este fixat rulmentul (figura 17 b). n cazul n care este dificil asigurarea alinierii alezajelor de fixare a rulmanilor direct din prelucrare, o soluie const n fixarea rulmentului la capac liber, care, dup poziionarea corect la montaj, se fixeaz de corpurile ansamblului.

Fig. 17. Schema de montaj

Fig. 18. Schema de montaj Pentru rulmenii miniaturali, reglarea jocului sau a strngerii de monatj se face adesea prin montare rulmentului ntr-o pies intermediar filetat (figura 18 a). Protecia mpotriva ocurilor mari poate fi asigurat tot cu ajutorul unor elemente elastice, ca n figura 18 b. O problem deosebit de important o constituie lubrefierea rulmenilor,
45

care are rolul de a micora momentul de frecare i uzur, asigurnd n acelai timp o protecie anticoroziv, o funcionare mai silenioas i contribuind la disiparea cldurii degajate prin frecare. Lubrifierea se face cu uleiuri sau unsori consistente, alegera tipului depinznd n primul rnd de condiiile de ncrcare i funcionare. Uleiurile se aplic cu ajutorul unei seringi, o pictur (4 ... 8 mg) fiind n general suficient. Pentru doze mai mici se recurge la dizolvarea uleiului ntr-un solvent volatil adecvat. Unsorile se aplic cu ajutorul seringilor echipate cu un dispozitiv distribuitor special. n general se umple 25 50% din volumul disponibil n rulment. Pentru a mpiedica ptrunderea impuritilor n zona de lucru a rulmentului, precum i penru limitarea pierderilor de lubrefiant, trebuie luate msuri de etanare a rulmenilor. Cele mai multe tipuri de rulmeni standardizai sau tipizai pot fi prevzute chiar din construcie cu elemente de etanare. Pentru rulmenii de capt, capacele asigur un mijloc practic i eficient de etanare. Etanarea este de mai multe tipuri (figura 19) cum ar fi : etanare cu inele de pist; cu labirini; etanare cu inel de cauciuc; etanare prin construcie.

Fig. 19. Tipuri de etansari Bibliografie : [1] Damian, Tr. Calculul i construcia elementelor de mecanic fin, vol. II, Edit., Didactic i pedagogic, Bucureti, 1972.
46

[2] Damian, Tr. Construcii la studiul i ncarcarea lagrelor pentru vrfuri, Tez de doctorat, Institutul politehnic Bucureti, 1968. [3] Damian, Tr. Influena uzurii din lagrele cu suprafee sferice asupra erorii fundamentale de indicare a aparatelor, Construcia de maini, 6 (1973). [4] Constantinescu, V.N. Lubreficaia cu gaze. Edit. Academiei Bucureti, 1963. [5] Hertz, H., Uber die Beruehrung fester elastischer Krper. Ges. Werke I, Leipzig, J.A. Barth, 1895. [6] Organe de masini, vol II, M. Gafitanu, C. Racocea, I. Bostan, Gh. Hagiu, V. Dulgheru, A. Jula, E. Chisu, Gh. Moldovean, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002. [7] Rulmenti. Proiectare si tehnologie, vol II, M. Gafitanu, D. Nastase, Sp. Cretu, Gh. Coman, C. Racocea, T. Nestor, D. Olaru, Editura Tehnica, Bucuresti, 1985. [8] Lagare cu alunecare, V. Constantinescu, A. Nica, M. Pascovici, Gh. Ceptureanu, St. Nedelcu, Editura Tehnica, Bucuresti, 1980. [9] Rulment. Proiectare si tehnologie, vol. I, M. Gafitanu, D. Nastase, Sp. Cretu, D. Olaru, Editura Tehnica, Bucuresti, 1985.

47

S-ar putea să vă placă și