Universitatea din Oradea Facultatea de Geografie, Turism si Sport

Conducator stiintific: Asist.univ. Pop Anca

Student: Botos Roland Benjamin

Oradea 2012

Inceputurile tirului sportive cu pusca

Evolutia omului a fost marcata de momente ce au constituit puncte de rascruce in dezvoltarea sa ulterioara. Unul dintre aceste momente a fost descoperirea aruncarii la distanta a unor obiecte (arme) impotriva adversarului, castigand in acest mod spatiu in lupta cu aceasta. Aruncarea spre tinta s-a perfectionat continuu devenind un exercitiu, o funcie specifica omului, ce-I permite lupta de la distanta. Pentru lovirea de la distanta a unui obiect omul a incercat sa se perfectioneze in permanenta, utilizand atat forta musculara, cat si cea a unor dispositive simple sau complexe. Dezvoltarea fiintei umane si a societatii au determinat perfectionarea dispozitivelor utilizate pentru lovirea unor tinte. La inceput a fost folosita elasticitatea unor corpuri in inventarea prastieisi a arcului. Manuirea armelor cerea multa indemanare, fapt care a determinat invatarea acestor deprinderi inca din copilarie. Atentia acordata este reflectata si in includerea lor in diferite serbari, dar mai ales in cadrul exercitiilor de intrecere si lupta. Vechii greci manifestau interes deosebit fata de intrecerile sub orice forma, la aruncarile cu sulita urmarindu-se atat lungimea cat si precizia acestora. Un pas inainte in perfectionarea modalitatilor de aruncare, de transmiterea proiectilelor la distanta, l-a constituit descoperirea prafului de pusca de catre chinezi. Un rol important in inventarea pulberii pirice l-a avut si calugarul Berthold Scwartz, a carui nationalitate este imprecise neamt sau danez declansand astfel marea aventura a armelor de foc. Se stie ca prin jurul anului 1250 oamenii de stiinta semnalau un amestec de sulf, carbine de lemn si salpetru, ale carui calitati erau chiar ingrijoratoare, de care Roger Bacon s-a interesat si a scris. Arderea acestui amestec provoaca emanarea gazului in expansiune rapida, aparand ideea utilizarii lui la trimiterea obiectelor la distanta. Instrumentele folosite pentru propulsarea lor se vor numi arme. La inceput armele construite erau rudimentare, grele si nu prezentau securitate in manuire. Erau denumite archebuze si confectionate la inceput din lemn, iar ceva mai tarziu din fier. Incarcarea lor necesita mult timp, iar declansarea se facea prin folosirea flacarii deschise la partea dinapoi a tevii.

Archebuzelor li se aduc in permanenta inbunatatiri, ajungandu-se la sfarsitul secoluluial XV-lea sa aiba greutatea mult redusa si manuirea sa se faca cu usurinta. Secolul al XVI-lea a insemnat mult pentru dezvoltarea armelor de foc. S-a fabricat archebuza cu fitil, iar ceva mai tarziu a fost folosit mecanismul de dare a focului cu tragaci (Matchlok 1450) si cremene. Incepand cu anul 1560 incarcatura este dozata in pungi ce se introduce pe teava. In anul 1624 sunt fabricate primele cartuse, ajungandu-se la solutia intrducerii intr-un tub a pulberii si proiectilului. Ceva mai tarziu sunt utilizate cartusele cu capsa, cartuse ce foloseau ca initiator fulminatul de mercur. Perfectionari importante au adus englezul Joseph Egg in anul 1818 la constructia cartusului, francezii Lefoucheaux (1853) la incarcarea cartusului cu capsa prin partea dinapoia tevii si Vreille (1886) la descoperirea pulberii fara fum. Cu toate imbunatatirile aduse armele cu foc sufera insa in precizie. Acest lucru avea sa fie indreptat prin ghintuirea interiorului teviilor, care pana atunci fusesera lise: la inceput ghinturile au fost longitudinale, dar mai tarziu in spirala, metoda utilizata si astazi. Principiile stabilite de englezul Lencester in 1865 in ceea ce priveste percutia cartusului au constituit un pas inainte, fiind valabile si in zilele noastre. Perfectionarile aduse tirului sportive s-au datorat la inceput nevoilor tirului militar, dar si tirul sportiv a contribuit la perfectionarea armamentului militar prin caracterul competitive al intrecerilor si permanenta incercare a armelor militare. Treptat insa armele din tirul sportiv incep sa se deosebeasca de cele militare si de cele de vanatoare. Vor fi construite de calibru redus, din nevoia de ieftinire a materialelor sportive si necesitatea practicarii lui de catre o categorie cat mai larga de catateni. Amploarea fenomenului sportiv a determinat perfectionarea permanenta a armelor, dispozitivelor de ochire, mecanismelor de dare a focului, cartuselor, echipamentului de tragere, instalatiilor de tragere. Prin aparitia a noi tipuri de pusti si pistoale s-au diversificat probele sportive iar performantele absolute successive au determinat micsorarea repetata a dimensiunilor tintelor sau reducerea timpului de tragere. Ultimele modificari aduse regulamentului de desfasurare a concursurilor de tir au fost facute cu scopul maririi spectaculozitatii aceste discipline sportive, datorita implicarii televiziunii in tranzmisiile sportive. Concurenta dintre diversele discipline sportive, dorinta de a gasi simpatizanti la o categorie cat mai mare de cetateni, au determinat adoptarea de solutii spre a-l face cat mai atractiv. Intrecerile organizate de tragere la tinta dateaza inca din antichitate, existand stiri referitoare la concursuri tir cu sulita si cu arcul. Dar cele care erau destinate armelor cu foc 3

sunt mentionate in perioada imediata descoperirii prafului de pusca. Cea mai veche asociatie de tir se pare a fi cea din Grandcour si a fost fondata in anul 1381. In secolul al XV-lea sunt semnalate mai multe asociatii, in mod deosebit in elvetia. Principalele date cu privire la tirul organizat: dintre primele competitii sunt mentionate: un concurs de archebuze in anul 1426, un concurs in anul 1472 in Elvetia, unul la Leipzig in anul 1489 si un concurs la tinta miscatoare organizat la Praga in 1585; in 1630 este folosita pentru prima data pusca cu cremene in intrecerile cu caracter oficial; 1640 anul de atestare documentara a unei societati de tir la Lucerna in Elvetia; 1830 si dupa, infiintarea primelor societati de tir la Bucuresti, Arad si Brasov; 1831 primul poligon construit la Arad; 1865 decretul Domnesc Nr. 1147 dat de Alex Ioan Cuza de recunoastere si aprobare a statutelor Societatii de dare la semn; 1874 concurs la Bucuresti intre tragatorii dintre Tarile Romanesti si Ardeal; 1881 concurs la Arad in cinstea aniversarii a 50 de ani de la infiintarea societatii de tir din Arad; 1896 tirul este prezent la prima editie a Jocurilor Olimpice de la Atena; 1897 are loc primul Campionat Mondial de tir la Paris; 1907, iulie 17, la Bassel, cu ocazia unui concurs international de tir, reprezentantii a 7 tari europene si una sud americana pun bazele Uniunii Internationale a Federatiilor si Asociatiilor Nationale de Tir (UIFANT); 1919 in localitatea Le Mans (Franta) Romania ocupa locul 2 la concursul tarilor aliate in primul razboi mondial; 1934 ia fiinta Federatia Romana de Tir care se afilieaza la U.I.T. (Uniunea Internationala de Tir) in 1936.

Istoria tirului sportiv in Romania

Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a dovedit mult interes pentru aceasta forma de activitate. Sub indemnul si indrumarea sa, a luat fiinta Societea de Dare la Semn BUCURESCI infiintata legal la 5/17 Mai 1862 (Societatea Romana de Arme si Dare la

Semnu Bucuresci), iar la data de 9 Septembrie 1865, prin Inaltul Decret Domnesc nr. 1147, Alexandru Ioan Cuza recunoaste oficial si aproba statutele Societatii de Dare la Semn. Mai mult, Domnitorul dispune sa se doneze Societatii, 13.211 stanjeni din terenul Manastirii Radu Voda secularizat care sa slujeasca pentru asezarea semnelor si desfasurarea solemnitatii generale de dare la semn. Se poate spune ca darea la semn, in acceptiunea moderna tirul, a fost printre primele sporturi, recunoscute oficial de catre stat. La concursurile de dare la semn generale (campionatele nationale) participau atat tragatori din Tarile Romanesti, cat si din Transilvania. La 26 Septembrie 1874 s-a organizat primul asemenea concurs, la Bucuresti. In anul 1881, Aradul a organizat un mare concurs in cinstea celor 50 de ani de la infiintarea Societatii de tir locale. La acest concurs, organizat pe o durata de 4 zile, au participat si membrii Societatii de Dare la Semn din Bucuresti. Adunarea Deputatilor din 1 Aprilie 1900, prin legea nr. 1954, acorda Societatii de Dare la Semn BUCURESCI statutul de persoana juridica, lege promulgata de catre Regele Carol I. In anul 1922 Socitatea de Dare la Semn BUCURESCI, care avea si statutul de reprezentare nationala, se afiliaza la U.I.T. in (Uniunea Internationala de Tir) sub denumirea Societatea Nationala de Tir din Romania, avandu-l ca presedinte onorific pe Regele Ferdinand I si ca secretar general onorific pe principele mostenitor, Carol II. Odata cu promulgarea legii Educatiei Fizice in Romania, ia fiinta in anul 1932 Uniunea Federatiilor Sportive din Romania, care are ca menire dezvoltarea activitatii sportive din tara noastra . Ca urmare a acestui fapt in anul 1934, se constituie Federatia Romana de Tir, a carei presedinte este George Plagino, care era in acelasi timp si presedintele Societatii de Dare la Semn Bucuresti si membru in Comitetul Olimpic International (C.I.O). Dupa 1934 Federatia Romana de Tir se afiliaza la Uniunea Internationala de Tir (U.I.T.), forul international de specialitate. In temeiul Legii 69/2000 a Educatiei Fizice si Sportului, cu prilejul Adunarii Generale a Federatiei din 12 Noiembrie 2001, are loc actiunea de reorganizare a Federatiei Romane de Tir in Federatia Romana de Tir Sportiv, denumire ce precizeaza mai clar domeniul de activitate si preocuparile Federatiei. Romania detine si 2 recorduri mondiale: un record mondial in proba de pistol liber 50 m. seniori echipe, obtinut la Campionatele Europene de la Osijek (Yugoslavia) 1985, de catre Babii Sorin, Stan Liviu, Ilie Petru

 un record mondial la proba de pistol viteza juniori realizat in anul 1992 la Munchen , de catre sportivul Iulian Raicea

Istoria tirului sportive International

In 1859 se infiinteaza Asociatia Nationala a Armelor in Regatul Unit pentru a strange fonduri pentru intalnirea nationala anuala a armelor pentru incurajarea Corpului de Voluntari puscasi, precum si pentru promovarea tirului de-a lungul Marii Britanii". Din motive similare si ofiterii americani Col. William C. Church si Gen. George Wingate au infiintat in 1871 Asociatia Nationala a Armelor, pentru a incuraja si promova tirul sportiv, ingrijorati de slaba acuratele a soldatilor in timpul Razboiului Civil. In 1872, cu ajutor financiar din partea statului New York, se infiinteaza in Long Island primul poligon de trageri pe locul unei ferme, Creed Farm. Se numea Creedmoor si a fost locul unde s-au tinut primele competitii americane. Popularitatea meciurilor nationale a fortat mutarea evenimentelor intr-o locatie mult mai mare, pe Camp Perry. In 1903, Congresul SUA a creat Consiliul National pentru promovarea puscasilor. Acest sport s-a bucurat intotdeauna de distinctia de atribuire primelor medalii la jocurile olimpice. Pe plan international, Federatia Internationala a Tirului Sportiv (ISSF) are in supraveghere toate evenimentele de tir olimpice la nivel mondial, in timp ce organele nationale de conducere administreaza acest sport in fiecare tara.

Bibliografie
1. Hantiu Iacob (1995), Tirul sportiv cu pusca, Editura Universitatii Oradea. 2. http://www.hoinareala.ro/tir_cu_pusca 3. http://www.luxesports.ro/index.php/stire/98/Istoria-tirului-sportiv-in-Romania.html