Curs de iniiere n scrim pentru nceptori i avansai anul I-III de scrim

CAPITOLUL I
1.1 SCURT ISTORIC AL SCRIMEI
nc de la nceputul lumii, omul a fost pus n situatia de a compensa
inferioritatea sa fizic, inventnd armele pentru a se apra mpotriva
animalelor sau pentru a le ataca. Pe rnd, aceste arme au fost din lemn, din
piatr si apoi din metal.
Originea armelor albe poate fi cu greu de determinat in timp si
localizata ntr-o anumit parte a lumii sau legat de fenomene izolate. Dup
aparitia fierului si nvtarea mestesugului prelucrrii lui, armele albe au
nceput s fie cunoscute la majoritatea popoarelor. Ele erau folosite in lupta
pentru cstigarea existentei si sau pentru aprare.
Data aparitiei armelor albe si a artei mnuirii lor este greu de
precizat. Unii cercettori sustin ca armele albe erau cunoscute de chinezi cu
mai bine de 27 de secole . Hr. Natural, inventia acestor arme a dus pe
oameni la cutarea prtii celei mai eficace fie datorit unei mai mari forte,
fie datorit unei mai mari dexteritti.
La toate popoarele, studiul mnuirii judicioase a armelor, studiul
scrimei, a ocupat un loc important. n legendele indiene se spune ca zeul
Brahama este ntemeietorul stiintei mnuirii armelor. Una din crtile sfinte
din India, continea principiilor exercitiilor cu arma. Brahmanii au fost primii
profesori, care au dat lectii de mnuire a armelor n pietele publice. Mai
trziu, stiinta (cunoasterea) armelor a fost rezervat rzboinicilor.
n Evul Mediu, romanii datoreaz cuceririle lor, mnuirii armelor,
practicrii scrimei. Doctors armarum nvtau soldatii s mnuiasc armele.
Acesti maestrii se bucurau de mult consideratie si erau adeseori obiectul
unei mari distinctii. Armele romanilor, erau: pentru defensiv scutul ;
pentru ofensiv lancea, pilum (sulita) si spada. Scolile speciale de scrim,
din acea vreme, permit organizarea jocurilor de circ si a luptelor de
gladiatori (duelul ntre retieri si mirmiloni). Acestia au cunoscut o mare
faim n timpul imperiului.
Francii aveau, mai ales, ca arme ofensive: o spad scurt si tioas,
sulita, francisca (o bard cu dou tisuri), mciuca si scarmasaxa (un fel de
cutit mai mare). Ca arm defensiv, ei foloseau scutul, fr a se servi de
casc si nici de platos.
Odat cu consolidarea ornduirii feudale, perfectionarea armelor
albe si a procedurilor de mnuire a lor cunosc o dezvoltare si mai mare in
rndurile cavaleriei. Numeroasele rzboaie de cotropire purtate n aceast
perioad au creat conditii, ca lupta cu armele albe s evolueze mereu. Arta
mnuirii lor este bine cunoscut si de lupttorii romni : palosul, lancea si
buzduganul fiind armele cu care erau nzestrati ostasii din Tarile Romne.
Multe secole de-a rndul, duelul a fost rspndit in majoritatea
trilor. n Franta, Italia duelurile au devenit instrumente ale drepttii asa-
numitele dueluri judiciare fiind sustinute de ctre biseric, a tot puternic in
aceasta perioad.
Odat cu trecerea vremii, n afar de nobilime si burghezime tot mai
multi oameni din popor au nceput s practice mnuirea armelor albe. Duelul
privat si exercitiile din scrim, au continuat si dup aparitia armelor de foc.
n scolile speciale, care stau la ndemna tuturor celor curajosi si puternici se
nvat arta armelor. Cnd obiceiurile cavaleresti au disprut, gentilomul
ncepe s ia lectii de la plebeu. Odat cu perfectionarea armelor, a tehnicii
scrimei, apar si maestrii profesori de scrim, care si fac cunoscute ideile,
metodele lor, nfiintnd scoli de scrim si editnd crti de scrim.
Pentru prima dat, sub Filip cel Frumos, sunt amintiti maestrii de
arme din Paris (numele, domiciliul si taxa pltit pentru fiecare 7 scrimeri
1292). Arhivele maestrilor de scrim din Paris de Henri Darassy.
Se pare c prima carte de scrim ar fi a lui Fiora dei Liberi, Flos
duellatorum scris in 1410 la Florenta, cuprinznd si 500 de ilustratii.
Se pare c scrima modern si are punctul su de plecare n Spania.
Sigur e c ea a rmas aici stationar n ceea ce priveste teoria. Pn n
secolul al XVI-lea, scolile de scrim spaniole se bucur de un foarte mare
renume. Doi maestrii, Pons de Perpignan si Pedros de Torre si-au editat
lucrrile de scrim n 1474. Tot n aceast epoc, existau deja n Germania
corporatii de maestrii de scrim (Marxbruder si Fechbruder).
n Anglia, de asemenea, au fost fondate asociatii de scrimeri. Dar
trebuie s recunoastem, c cei ce au pus ordine n principiile scrimei au fost
italienii. Ei au codificat si reglat acest exercitiu, abandonat pn la
originalitate de fiecare. Maestrii specialisti au creat adevrate cursuri, tratate
didactice, au fixat o teorie.
Maestrii italieni cei mai renumiti in aceast epoc au fost: Caizo
(profesorul lui Jarnac), Pompe (profesorul lui Carol al IX-lea), Silvie
(profesorul lui Henri al III-lea), Fabiani, Vigiani, Fabris, Cavalcabo,
Patenostrier, Giganti, Capo-Ferro.
nfiintarea primei academii a armelor a avut loc n anul 1547 cnd
maestrii mnuitori si scrimeri ai orasului Paris primesc n scris din partea
lui Carol al IX-lea, autorizatia de a se grupa n asociatii: Academia
maestrilor n fapte de arme si Academia regelui.
Privilegiatii acestei academii au fost confirmati de Henri al III-lea,
Henri al IV-lea, Ludovic al III-lea si Ludovic al IV-lea.
Academia numra atunci 20 membri, dintre care 6 erau nobili de
drept si decorati cu ordine regale.
Evolutia tehnic a scrimei, pentru prima dat, o gsim n tratatul de
scrim publicat n Franta, de Henri de Saint-Didier, gentilom provansal, din
1573. Autorul recomand numai spada, att pentru atac, ct si pentru aprare
si suprim daga. Teoria sa este just si ea a triumfat. Dar cea mai mare parte
a lucrrilor n aceast epoc, apartine italienilor.
Agripa, n 1553, sftuieste s se dea lovituri la fat, alte prti ale
corpului rmnnd protejate de zale.
Grassi (1570) mentioneaz liniile (sus, jos, nainte, napoi). Tot el d
primele indicatii asupra celui de al 6-lea simt n scrim simtul fierului.
Vigiani, n 1575, recomand lovitura cu vrful, cu o mic fandare a
piciorului drept.
Fabris adaug schimbarea locului, retragerea corpului, parad cu
mna stng (mna nenarmat), derobarea loviturilor, studiul distantelor.
Cavalcabo si Patenostrier (1610), precizeaz liniile exterioare si
interioare, indicatia loviturilor de tert, quart. Cavalcabo insist asupra
degajamentului si a btii de lama iar Patenostrier asupra alunecrii pe lama
adversarului n atac.
Giganti (1606), recomand fandarea n toate atacurile si vorbeste de
fente n liniile de sus si jos.
n secolul al XVIIIlea accentul se pune pe armele de mpungere si
aprare. Apare floreta, arm conventionala care permite dezvoltarea scrimei
sportive, duelul de alt dat transformnduse n lupta sportiv.
Aparitia mstii favorizeaz si mai mult dezvoltarea scrimei sportive,
eliminnd pericolul accidentelor ct si posibilitatea mbogtirii gamei
procedeelor de atac si de aprare. ncep de asemenea s se foloseasc
loviturile de oprire ( Coup darret ) parzile si ripostele date in viteza. n
secolul al XIX lea in Germania si Austria se practic o scrim numai prin
miscrile de rotatie a pumnului, folosinduse o arm cu tis de 60 70 cm.
Scrimerii nu purtau masca, numai ochii erau protejati cu ochelari,
iar miscarea picioarelor nu era permisa.
Trebuie mentionat c acest gen de scrim urmarea n primul rnd
dezvoltarea spiritului rzboinic al tineretului.
Acelasi secol marcheaz si organizarea primelor concursuri
internationale ; la nceput ntre scrimerii din Franta si Italia, tri n care
scrima era mai dezvoltat.
n anul 1896 se organizeaz primele Jocuri Olimpice Moderne din
programul crora fac parte si ntrecerile de scrim. Tot de atunci se
organizeaz anual campionate mondiale de scrim, la nceput numai
individuale, apoi pe, echipe, de brbati iar mai trziu pentru femei,
contribuind la schimbul de experienta dintre scolile nationale si la
dezvoltarea acestui sport.
O dat cu primii ani ai secolului nostru, contactele internationale se
extind, turneele de scrim se multiplic, facilittile mijloacelor moderne de
deplasare contribuind la rspndirea acestui sport n lume, nu numai pe
btrnul continent. Astfel, n 1903 se desfsoar la Paris prima mare
sptmn a armelor de lupt. Cu aceast ocazie, n premier, intr n
competitie echipele nationale de spad. nmultirea turneelor scotea n relief
lipsa total a unor reguli de organizare si desfsurare a concursurilor,
transformnd un sezon international de scrim ntr-un adevrat turn al lui
Babel: nimeni nu se ntelegea cu nimeni! Iat de ce competitiile organizate
n Franta, Belgia ,Anglia, Olanda, Italia au adus la ordinea zilei necesitatea
unei formule unanim acceptate. Motivele de divergent erau multe. Nu
existau reguli precise privind lungimea si tinerea armelor, folosirea sau nu a
vrfului de lovire (umezirea acestuia ntr-o solutie colorant pentru a marca
locul lovit), numrul tuselor, suprafata valabil, dimensiunile terenului,
compozitia juriului de arbitrii s.a. Fiecare aspect suscit discutii aprinse ntre
conductori si trgtori, toate demonstrnd necesitatea elaborrii unor
regulamente tehnice internationale recunoscute si atestate de forurile
competente.
n anul 1913, la cererea Frantei principiul nfiintrii unei Federatii
Internationale a fost admis la Congresul de la Gand. La 29 noiembrie 1913 a
fost consolidat fundatia F.I.E. (Fdration Internationale descrime), organ
care coordoneaz ntreaga activitate a scrimei pe plan mondial.
Sub egida acestei nalte directii, se organizeaz probe internationale
de mare rsunet: Campionatul Europei, Campionatul Mondial, Campionatele
Olimpice si mai aproape de noi, la initiativa comandantului Bontemps,
Criteriile Mondiale ale tinerilor pn la vrsta de 20 de ani.
Att timp ct marile ntreceri internationale au fost lipsite de
prezenta sportivilor din fostele tari socialiste, scrimerii din Franta, Italia si
Ungaria siau disputat ntietatea cucerind majoritatea titlurilor. n prezent
scrima a cunoscut o ampl dezvoltare pe ntreg mapamondul, evidentiindu-
se sportivi din tari ca Rusia, Bulgaria, China, Germania, Cuba, Polonia,
Coreea, Romnia, Moldova.
Scrima moderna-sportiva este cunoscuta pe teritoriul tarii noastre
din a doua jumtate a secolului al XIX-lea. nainte de aceasta data era
practicat scrima utilitar folosit in armat pentru pregtirea de lupt.
n anul 1831, pastorul luteran Aurel Serai din Bucuresti, a avut
prima initiativ, cernd generalului Kiseleff autorizatia necesar nfiintrii
unei scoli particulare, care trebuia s se numeasc Institutul de educatie
fizic si de studii pentru tinerii din neant! Aceast scoal urma s cuprind
cinci grupe de materii, printre care si scrima. Dar autorizatia nu i-a fost
acordat.
Trebuie s subliniem ns, cu acest prilej, c scrima a fost alturi
de gimnastica printre primele discipline sportive cunoscute n tara noastr.
Ca dovad c scrima nu a fost importat la noi era faptul c se cunostea
deja n special de ctre ofiterii n armat.
n anul de nvtmnt 1840/1841, Gheorghe Asachi, n calitatea sa
de referent al scolii nationale din Moldova, a introdus la Academia
Mihilean din Iasi exercitii de gimnastic, scrim si not.
Replica Bucurestiului n-a ntrziat: n 1849 a luat fiint Scoala
militar de ofiteri. n programa de nvtmnt, un rol distinct l-a avut
scrima, predat de un maestru de origine francez, Anatoine Par, apoi de
Nicolae Velescu.
Dup anul 1850 apar si primele sli de arme (Iasi, Bucuresti)
frecventate de tinerii din clasele nstrite.
Primii maestri de scrim sunt adusi din strintate, dar cu timpul
apar si se afirma maestrii romni ca : A. Nicolau, V. Badescu, I.
Teodoreanu, S. Anastasiu, e.t.c.
n anul 1882 , apare primul regulament tehnic Regulament de
Scrim, vorbind despre asalt autorul spunea: Asaltul fiind un joc de
calcul, instructorul, nainte de a pune pe oameni n gard spre a-i da
lovituri cum vor putea, va lua cte unul i punndu-l n gard n faa sa, i
va arata cum trebuie sa profite de mirile adversarului, cum s-i fac
fente, paradele i ripostele. Ceea ce se numete n scrim asalt raional.
Primele emotii n lumea scrimei romnesti au avut loc n anul 1910,
cnd pentru prima oar, ctiva scrimeri romni concurau al competitii
oficiale organizate peste hotare. Au apru si primele rezultate pe plan
international, concursul de la Uriage-des-Banis (Franta) fiind cstigat de
Mihai Savu, dup un maraton de 13 ore de concurs.
Primul concurs international desfsurat n Romnia, organizat de
Grigore Filipescu s-a desfsurat la Bucuresti ntre 7 11 decembrie 1911.
Ca urmare a stadiului de dezvoltare la care ajunsese activitatea
sportiv n acesti ani, la 1 decembrie 1912 ia fiint Federatia societtilor din
Romnia. Initial a fost o manifestare a initiativei particulare. La nfiintare
existau 12 comisii printre care si comisia de scrim.
n 1923, se organizeaz primul Campionat national organizat la
Bucuresti desemnnd campionii anului: M. Savu(floret), C. H. Rosetti
(spad) si Denis de Dolescko (juniori).
Prima ntlnire internationala a scrimerilor nostri a fost cu sportivii
din Polonia n anul 1927, ntlnirea (bilateral) terminat la egalitate (2-2),
Polonezi cstignd probele de sabie bieti si floret fete iar scrimerii romani
proba de spad bieti si floret bieti.
n 1932 la 9 septembrie ia fiint Federatia Romn de scrim. Prima
notiune de calendar sportiv dateaz din anul 1935, fireste, nu n acceptiunea
de astzi. Un mijloc timid de asezare a activittii competitionale.
De ntlnirea Romnia Cehoslovacia din 1937 este legat un fapt
inedit ce a intrat n analele scrimei. Cu prilejul ntrecerii, F.R.S. a folosit
primul aparat electric de marcare a loviturilor n proba de spad.
Spre sfrsitul anului 1948 scrima la noi in tara ncepe s se
consolideze din punct de vedere organizatoric.
n anul 1950 se organizeaz pentru prima dat Campionatele
Republicane de Juniori.
n anul 1956, Romnia, prin Olga Orban-Szabo, obtine prima
medalie olimpic la Jocurile Olimpice de la Melbourne, cucerind medalia de
argint. n acelasi an, la Campionatul Mondial de Tineret de la Luxemburg
scrimerii nostri ocupa locurile II, V si VI. Ca rezultat direct al prestigiului
dobndit de scrima noastr, Federatia International ncredinteaz trii
noastre organizarea Campionatului Mondial al Tineretului din anul 1958,
unde Tnase Muresan ocupa locul III, la floret bieti si Olga Orban-Szabo
locul IV, la floret fete.
Ceea ce nu reusise n anul 1956, Olga Orban-Szabo la Melbourne
adic primul titlu olimpic la scrim (ratat att de incredibil de Olga Orban-
Szabo) s-a realizat n anul 1968, la Jocurile Olimpice de la Ciudad de
Mexico prin Ionel Drmb, obtinnd titlul la floret masculin.
n acelasi an, echipa de floret Steaua Bucuresti, cstig primul loc
n Cupa Europei, un nou prilej de subliniere a valorii scrimei romnesti
din acea vreme.
De-a lungul timpului scrima romneasc si impune valoarea att pe
plan european ct si pe cel mondial, cucerind numeroase medalii si trofee
prin participarea la competitiile internationale.
n rezultatele deosebite ale scrimei romnesti ntlnim performanta
att la Campionatele Mondiale de juniori si seniori, ct si la Jocurile
Olimpice, la toate cele trei arme: floret, sabie, spad, masculin si feminin.
1.2 NSEMNTATEA SCRIMEI
O definitie, clasic apartinnd lui Moliere consider c scrima este
arta de a lovi fr s fii lovit. n trecut, scrima era, dup cum am mai artat,
un mijloc de realizare a duelurilor, iar astzi ea devine pur conventional
concretizat n asaltul dintre doi sportivi, folosind una dintre cele trei arme:
floreta, sabia sau spada, dup reguli bine stabilite.
Scrima este o disciplin sportiv care solicit complex organismul
sportivului avnd efecte importante asupra dezvoltrii ndemnrii, vitezei,
fortei, rezistentei orientrii rapide, hotrrii, simtul ritmului si al timpului,
pune la ncercare vointa si fantezia scrimerului, ntreste spiritul de lupt,
capacitatea de concentrare si reactionare n situatiile diferite din concursuri.
Antrenamentul scrimerului const n mbinarea pregtirii fizice,
tehnico-tactice si moral volative, o astfel de pregtire multilateral fortific
sntatea, cleste fizic si moral, dezvolt forta sistemelor functionale ale
organismului si influenteaz dobndirea celor mai bune rezultate sportive.
Cu toate acestea, multilateralitatea pregtirii sportive a scrimerului
nu estompeaz influenta specific a actului de baz al scrimei - ASALTUL -
asupra omului, n acest sens, scrimei revenindu-i sarcina de a dezvolta
deprinderile de atac si aprare, curaj, mare precizie a miscrii bazat pe
coordonare neuromotorie deosebit de fin si pe o mare rapiditate n executia
deprinderilor motrice specifice.
Gama variat de miscri specifice (fandarea, pasi repezi de atac sau
de retragere n aprare), loviturile si mpingerile rapide efectuate din pozitia
de gard sunt desfsurate pe un spatiu limitat (lungimea plansei fiind de 14m
si ltimea de 1,80-2m).
Aceasta impune o atentie deosebit, sporit si permanent din partea
scrimerului, nu numai asupra pozitiei si actiunilor adversarului, ci si a
ncadrrii, n limitele acestui spatiu, initierea si valabilitatea unui atac
depinznd de parametrul spatial.
Scrima este unul din sporturile de sal, care necesit un echipament
specific, antrenori specializati si o munc intens. Prin specificul ei lupta
direct cu adversarul are un profund caracter psihologic, cu att mai mult cu
ct victoria nu revine celui care posed o musculatur mai dezvoltat, avnd
un pronuntat caracter intelectual.
De aceea, scrima nu poate fi practicat la vrst mic fiind necesar
o dezvoltare fizic bun, sistem nervos dezvoltat, capacitate mare de
concentrare.
Modificarea continu si restructurarea permanent a situatiei n lupt
solicit, n cea mai mare msur, sistemul nervos central, succesiunea rapid
a paradelor si ripostelor cere o utilizare permanent a aparatului locomotor,
durata relativ lung a asalturilor echilibrate si repetarea lor multipl n cadrul
unei competitii desfsurate, de multe ori, de dimineat pn seara trziu,
impune, o solicitare important si de mare volum a organelor vegetative.
Dintre calittile motrice se pune un accent deosebit pe dezvoltarea
ndemnrii si a vitezei sub mai multe aspecte (de reactie, de deplasare si de
executie).
Rezistenta si forta trebuiesc si ele dezvoltate la un nivel
corespunztor. Efortul de tip static din timpul asalturilor necesare scrimei,
necesit o bun pregtire fizic general si specific a musculaturii
membrelor, mai ales sub aspectul fortei, iar durata lung a concursului
presupune o rezistent fizic si neuropsihic ridicat.
Efortul n scrim este maximal si se manifest cu ntreruperi.
Calittile predominante ale bratului narmat, din punct de vedere fizic, sunt
ndemnarea si viteza (de reactie si de executie) cu grad nalt de
complexitate.
Calittile predominante ale miscrilor de picioare pe planse sunt
forta si viteza n regim de rezistent si mobilitatea. Asadar caracteristicile
efortului specific n scrim sunt ndemnarea si viteza, dublate de atentia
concentrat, de gndirea tactic, precizia, oportunitatea si spontaneitatea.
Ct priveste scrima, asupra sferei somatice a organismului, putem
aminti c, dintre organele, aparatele si sistemele la solicitarea ct mai intens
si permanent, sunt supuse ndeosebi sistemul nervos central si analizatorii.
Calittile motrice ale sistemului nervos, forta, echilibrul si
mobilitatea proceselor corticale fundamentale, sunt hotrtoare nu numai n
timpul nsusirii corecte si rapide a deprinderilor motrice specifice, dar si
pentru participarea activ la un nivel ridicat, n toate fazele atacurilor si
manevrelor de aprare (parad, ripost).
Capacitatea de coordonare natural a scrimerului trebuie s fie
completat cu aspectele specifice ale coordonrii impuse de scrim, n care
un loc de frunte va fi acordat educrii potentialului de coordonare
asimetric, ceea ce permite efectuarea unor miscri fine si rapide a
membrelor inferioare, indiferent de cele tot att de fine si de rapide ale
bratului de executie.
Dintre analizatorii care particip cel mai mult la formarea acestui
simt specific si, n general, la buna desfsurare a efortului din scrim,
subliniem rolul analizatorului vizual care receptioneaz, transmite si
prelucreaz informatiile necesare din timp a actiunilor adversarului.
Analizatorul mioartrokinetic receptioneaz si prelucreaz
informatiile privind pozitia si dinamica diferitelor segmente corporale
angrenate n efort, att n timpul mentinerii pozitiei fundamentale de gard
ct si n atac sau aprare, succesiunea fazelor fiind foarte rapid.
Aparatul locomotor joac de asemenea un rol preponderent n
executiile tehnice variate din cadrul asalturilor, talia nalt si foarte nalt
reprezentnd avantaje greu de anihilat mai ales atunci cnd sunt dublate de o
anvergur mare a bratelor si de o mare deshidratare a picioarelor, ceea ce
favorizeaz atacul fulgertor, prin fandri profunde.
Fat de organele vegetative, cerintele efortului specific n scrim
sunt relativ reduse, cele mai spectaculoase modificri circulatorii si
respiratorii, datorndu-se mai ales blocrii toracelui.
Momentele de oprire sunt compensate de pauze scurte, n care se
asigur lichidarea datoriei de oxigen si revenirea partial a circulatiei si
respiratiei.
Consumul de oxigen si cheltuielile energetice nu sunt prea ridicate,
n schimb termoreglarea este foarte solicitat datorit conditiilor de
microclimat si echipamentului ce determin o sudoratie intens.
Pe plan psihologic, educarea scrimerului urmreste formarea unui
battant, caracterizat de un spirit de dominare a adversarului, ntotdeauna
gata de atac si contraatac, toate acestea devenind o a doua natur.
Dat fiind specificul concursurilor de scrim, desfsurate cu multe
ntreruperi inegale ca durat, este necesar ca fiecare sportiv s-si creeze un
sistem propriu de relaxare si totodat de mentinerea tonusului neurovegetativ
optim necesar redobndirii rapide a potentialului psihofizic maxim pn la
urmtoarele asalturi.
Autocunoasterea perfect l ajut pe trgtor s gseasc cile cele
mai eficiente n vederea reconfortrii psihologice rapide garantnd
prezentarea la debutul fiecrui asalt ntr-o stare optim de start.
Permanenta rsturnare a situatiei de lupt, solicit ntr-o mare
msur sistemul nervos central al scrimerului, spatiul relativ mic n care se
desfsoar lupte, viteza fulgertoare a unor actiuni de atac, l oblig pe
trgtor la pstrarea unei stri de vigilent deosebit de ridicat si la o atentie
bidirectional, orientat spre recunoasterea intentiilor adversarului, avnd
totodat grij de a nu se descoperii si de a nu fi surprins.
Gndirea clar, gndirea creativ, prompt, capacitatea de a fi
combativ si de a decide foarte repede, toate contribuie la formarea unui
scrimer de performant, calitti ce nu pot lipsi din ansamblul de lupt al unui
sportiv fruntas.
Practicarea scrimei duce la dezvoltarea unor calitti psihice fr de
care sportivul de performant nu se poate prezenta n marile maratonuri
competitionale de astzi.
Toate marile competitii solicit intens scrimerul, acestuia trebuindu-i
o rezistent psihic foarte mare, particularittile psihice si trsturi ale
personalittii precis definite.
Pentru ca un sportiv scrimer s se poat prezenta ntr-un concurs de
mare anvergur are neaprat nevoie de principalele calitti psihice ale
disciplinei: hotrre, tenacitate, initiativ n actiune, perseverent, atentie
continu, stpnire de sine, vointa si dorinta de a nvinge adversarul prin
luciditate, claritatea actiunilor gndite, bine chibzuite, independenta
actiunilor, modul de a lucra cugetat, planificat, capacitatea de a decide.
Dezorientarea n actiuni, lipsa de concentrare necesar realizrii unei
lovituri, lipsa clarittii scopului urmrit, lipsa mobilizrii de a lua hotrri,
lipsa de perseverent, de initiativ, lipsa stpnirii de sine, absenta dorintei
de a nvinge si a vointei, va duce la esecul scrimerului, la cotarea lui ca un
element slab pregtit, plafonat.
Pentru toate acestea intervine miestria antrenorului de scrim, cel
care trebuie s tin pasul cu cele mai noi metode de pregtire psihologic,
cultivnd la elevii si adevratele calitti psihice necesare sportivului de
mare performant.
La ncheierea acestui capitol, putem concluziona principalele calitti
care i sunt absolut necesare unui bun scrimer:
capacitatea de a alege n mod rapid, ntr-o situatie creat de el sau
de adversar, cel mai just procedeu de atac, de contraatac sau de
aprare;
obisnuinta da a sti s aleag si s creeze momentul cel mai
potrivit pentru a lovi adversarul simtul timpului;
viteza de executie a actiunilor care cer fort;
precizie n atac, contraatac si aprare, sigurant si ncredere n
actiunile proprii, care pretind o cunoastere temeinic a tehnicii;
rezistenta specific;
simtul distantei obisnuinta de a aprecia exact distanta fat de
adversar;
calmul, care d posibilitate scrimerului s studieze atent actiunea
adversarului, s-si mascheze propriile intentii si s actioneze att
n atac si aprare, la timpul potrivit folosind procedee adecvate;
aprecierea situatiilor create n timpul luptei, care va servi la
modificarea planului de actiune initial, la interventiile cele mai
inspirate n conducerea luptei;
rbdare si voint, sportivul trebuie s urmreasc perseverent
realizarea planului su de lupt.
CAPITOLUL II
FUNDAMENTARE TEORETIC
2.1 PROCEDEE SIMPLE DE ATAC SI APRARE
CLASIFICAREA SCHEMATIC A POZITIILOR DE BAZ
SI A PROCEDEELOR DE DEPLASARE
- pozitia stnd
- pozitia initial
- salutul
POZITII
PREGTITOARE
- pozitia de gard
- pozitia bratului narmat
- neutru
- propriu - pozitia de angajament
- al adversarului
POZITII DE LUPT
- brat n linie
- schimbarea pozitiilor
- luarea angajamentului
- simplu
PROCEDEE
TEHNICE ALE
BRATULUI
NARMAT
- schimbarea angajamentului
- dublu
- pas nainte napoi
- pas ncrucisat adugat lateral (nainte-napoi)
- salt - nainte-napoi
- revenire n gard
- reluarea fandrii - fandare
- reluarea grzii
- fandare pas-adugat-fandare
- salt-fandare salt- napoi din fandare
PROCEDEE
TEHNICE DE
DEPLASARE
- fles
CLASIFICAREA SCHEMATIC A ACTIUNILOR
TACTICE N SCRIM ATAC CONTRA-ATAC
APRARE
Deplasri
Angajamente
Transportul lamei
- drepte
- cu degajament
F
e
n
t
e
- derobare-nselare
- cu cup
- btaie, rspuns la btaie, contra-btaie
- presiune, contra-presiune
- alunecare (fortare)
- legare
A
c
t
i
u
n
i

p
r
e
g

t
i
t
o
a
r
e
A
c
t
i
u
n
i

p
e

f
i
e
r
- nvluire
- direct
- cu degajament
- cup
A
t
a
c
u
l
s
i
m
p
l
u
- atac la flanc
- fent dreapt lovitur cu degajament
- fent cu degajament lovitur cu degajament
(unu-doi)
- dou fente lovitur cu degajament (unu-doi-trei)
- fent dreapt nseal contra
- fent cu degajament nseal contra (dubl)
c
u

f
e
n
t
e
- dubl degajament
- btaie
- presiune
- alunecare
- legare
A
t
a
c
u
l

c
o
m
p
u
s
c
u

a
c
t
i
u
n
i

p
e
f
i
e
r
- nvluire
cu fente + actiuni pe fier Atacul
combinat actiuni pe fier + cu fente
remiza - cu opozitie si cu cavare
redublarea
A
c
t
i
u
n
i

o
f
e
n
s
i
v
e
(
A
t
a
c
u
l
)
Atacul repetat
reluarea
Direct
-cu opozitie si fr opozitie (lovitura de oprire)
Indirect - derobarea si cupul (lovituri n timp)
Actiuni
contra-
ofensive
Cu eschiv - lateral, joas si prin retragere (iesirea n timp)
Simple
- drepte - prin mpungere, cu opozie,
cu btaie (de fier ) tac
- semicirculare
- circulare (contre)
Parzi
contra-
parzi
Compuse
- o miscare de parad + o parad final
- dou miscri de parzi + o parad
final
- combinarea ctorva miscri de parzi +
o parad final
Simple
- directe cu opoziie i btaie (de fier )
tac
- indirecte cu degajament i cu cup
- cu
fente
- drepte (unudoi)
- circulare (dubl)
A
c
t
i
u
n
i

d
e
f
e
n
s
i
v
-
o
f
e
n
s
i
v
e
(
A
p

r
a
r
e
)
Riposte
contra-
riposte
Compuse
- cu actiune pe lam cu legri
2.1.2 ATACUL
Atacul, n scrim, este o actiune ofensiv prin care adversarul este
lovit. Atacul poate fi: simplu, compus, combinat si repetat.
Atacul simplu, prin definitie si prin regulament, este o actiune
ofensiv care este executat intr-un singur timp. Timpul n scrim este
unitatea de msur a actiunilor executate pe plans. Atacul simplu const
ntr-o singur actiune a bratului narmat, corect executata n vitez cu
fandare sau cu fles.
n tehnica actual a floretistului, atacurile simple sunt actiuni
ofensive cel mai mult folosite. Dac momentul declansrii atacului este bine
realizat, atacul este imparabil pentru c ncepe nainte cu o fractiune de timp
naintea aprrii. Pe de alt parte, dac adversarul reactioneaz la timp
mpotriva atacului simplu, corect executat, cu o lovitur de oprire (conta-
atac), conform cu regulamentul si dac ambele actiuni lovesc n acelasi timp,
lovitura atacului are prioritate, deci tusa este acordat celui ce a executat
atacul.
Din punct de vedere al procedeelor de mpungere (de lovire), atacul
simplu se mparte n: atac direct, atac cu degajament, atac cu cup si atac la
flanc.
mpungerea direct este acel procedeu tehnic care se execut din
angajament propriu, neutru sau absenta fierului, lovind adversarul n linia pe
care o deschide, vrful armei proprii mergnd linear drept spre tint.
Situatia din care se poate realiza o mpungere direct este
conditionat de pozitia armei adversarului n raport cu cea proprie. Aceste
situatii sunt: a) din angajament propriu, n una dintre pozitiile bratului
narmat (indiferent de linia superioar sau inferioar), vrful armei proprii
are drum liber n linie direct spre o anumit zon a spatiului valabil advers;
b) din angajament neutru cnd o parte a zonei n care se doreste lovitura este
deschis; c) din lips de angajament, deci n absenta fierului, si zona n care
se doreste lovitura este deschis.
mpungerea indirect este acel procedeu tehnic, care permite
lovitura s se fac prin ocolirea lamei adversarului. Vrful armei proprii va
descrie n naintarea spre tint un nceput de spiral, pe dedesubt, n jurul
cochiliei adverse sau o ocolire pe deasupra, sus-jos, peste vrful advers. Din
definitie reies dou procedee care la rndul lor au o serie de variante:
mpungerea prin degajament (ocolind lama advers pe dedesubt);
mpungerea prin cup (ocolind lama pe deasupra)
mpungerea direct: este acel procedeu tehnic prin care avnd
angajament propriu, neutru sau absenta fierului, lovim adversarul n linia pe
care o are deschis, vrful lamei proprii avnd o traiectorie linear-drept spre
tint.
Din pozitie de gard,ntr-una din pozitiile bratului narmat (la
nceput din sixt), degetele directoare conduc vrful armei direct spre tint.
La nivelul celorlalte trei degete se produce o strngere a mnerului,
mentinnd arma pe directie. Pumnul se mentine cu unghiile orientate n sus.
naintarea vrful armei spre tint este realizat concomitent cu actiunea
degetelor prin ntinderea articulatiei cotului. Deci bratul va fi ntins la
nivelul umrului, fr ca acesta s fie contractat sau ridicat. n naintarea sa
vrful va atinge pieptul adversarului nainte ca bratul s fie ntins complet.
Prin ntinderea complet a bratului, n lovitur, lama se va curba n
sus, ntr-un plan care trebuie s fie totdeauna oblig spre partea bratului
propriu narmat, datorit rsucirii pumnului cu unghiile n sus (supinatie).
Dup terminarea mpungerii n momentul imediat urmtor, degetele
si bratul se relaxeaz si revin n pozitie de gard normal. De retinut cele trei
faze principale: conducerea vrfului cu degetele directoare; ntinderea
bratului din cot la nivelul umrului; supinatia se accentueaz n finalul
mpungerii; relaxarea bratului dup lovitur.
Greeli frecvent ntlnite n execuia loviturii de mpungere directe
Contractarea excesiv a musculaturii umrului si ai spatelui.
Miscarea este nceput cu ntinderea cotului si abia apoi actioneaz degetele
asupra mnerului. Lovitura va ajunge fr vrf, placat, pentru c dac
vrful nu este cobort pe directia loviturii de la nceput, cnd bratul este
ntins lucru nu se mai poate face. Lama se va aseza de sus n jos pe pieptul
adversarului si vrful nu mai poate avea n naintare o directie
perpendicular pe tint.
Miscarea se execut fr a accentua sau chiar a mentine supinatia
initial a antebratului, si chiar unghiul sub care vrful armei va atinge
suprafata de lovire nu mreste sansa ca lovitura s treac pa lng adversar.
Strngerea excesiv a mnerului cu degetele de sustinere, legat de
contractura puternic a umrului, va face de asemenea ca precizia s scad
considerabil, pentru c vrful scap de controlul degetelor directoare.
O greseal destul de mare si destul de frecvent este nentinderea
complet a articulatiei cotului, ceea ce scurteaz foarte mult mpungerea. n
general se apreciaz ca mpungere neterminat.
mpungerea prin degajament: este acel procedeu tehnic, care
permite lovitura s se fac prin ocolirea lamei adversarului, initiat din una
dintre liniile superioar-exterioar; superioar-interioar; inferioar-
exterioar sau inferioar-interioar si finaliznd prin lovitur intr-o alt linie
dect cea initial.
Ocolirea lamei se face pe dedesubt sau pe deasupra (n functie linia
n care se execut: superioar sau inferioar), vrful propriu urmnd o linie
n spiral spre nainte n jurul cochiliei adverse depsind-o n drumul spre
tint. Momentul nceperii miscrii este dat de urmtoare situatii: n prim
faz a executiei degetele de sustinere slbesc strngerea mnerului; vrful
armei coboar sau urc sub nivelul cochiliei adverse sau deasupra, n
imediata ei apropiere. La acest nivel degetele directoare conduc vrful
propriu pe partea cealalt a lamei adverse. Degetele de sustinere se strng pe
mner, de data aceasta mai energic, n timp ce degetul arttor execut o
usoar presiune de jos n sus asupra mnerului. Aceast presiune va ridica
vrful armei la nltimea normal de partea cealalt a lamei adversarului.
Odat cu actiunea degetele are loc si ntinderea bratului din
articulatia cotului, asigurnd naintarea vrfului spre tint pe tot parcursul
actiunii degetelor. Vrful armei atinge pieptul adversarului nainte ca bratul
s fie ntins complet. n mpungere, cochilia armei proprii se ridic la nivelul
umrului al bratului ndemnatic. Dup lovitur, n momentul imediat
urmtor degetele se relaxeaz si arma revine n pozitia de gard.
Greeli frecvent ntlnite n execuia mpungerii prin degajament
Ocolire lamei adverse prin retragerea bratului narmat si nu prin
actiunea degetelor.
Executia degajamentului prin ocolirea lamei adverse cu tot bratul si
nu din degete rezultnd o miscare larg, greoaie si care nu are precizie.
Contractarea muschilor umrului si ridicarea lui, ceea ce are ca
rezultat scurtarea loviturii si impreciziei ei.
ntrzierea ocolirii (actiunea degetelor) lamei adverse, fat de
ntinderea bratului din articulatia cotului face ca executia s devin
imposibil.
mpungerea prin coup: este acel procedeu tehnic asemntor din
punct de vedere al executiei cu mpungerea prin degajament, ocolirea cu
vrful lamei proprii lama advers, printr-o miscare flexie a antebratului pe
brat urmat de extensie (miscare de napoi sus si nainte jos a vrfului
propriu). mpungerea prin coup se poate executa si n alte planuri (n liniile
inferioare) dect cel verificat, dar se obisnuieste foarte rar si n situatii
speciale.
n executia tehnic deosebim dou faze: n prim faz, vrful lamei
proprii ajunge deasupra vrfului advers si faza a doua n care vrful coboar
spre tint odat cu ntinderea bratului de partea cealalt a lamei adverse.
n prim faz a miscrii, se ridic rapid vrful armei proprii pe lng
lama advers pn cnd ajunge deasupra vrfului ei. Miscarea se execut n
mare msur din cot ajutat de participarea pumnului si de actiunea
degetului arttor asupra mnerului apsare de jos n sus). Miscarea trebuie
executat din cot fr a-l apropia de trunchi. Degetele directoare trec vrful
armei n partea cealalt a lamei adverse de unde ncepe faza a doua a
miscrii.
n faza a doua a miscrii, vrful coboar spre tint condus de
degetele directoare, actiunea predominant fiind aceea a degetului mare,
precum si a ntinderii bratului din cot. Degetele de sustinere strng putin
mnerul pentru a ajuta degetele directoare si a da fermitate mpungerii n
faza de finalizare.
Vrful va atinge tinta perpendicular, nainte ca bratul s fie ntins
complet. Odat cu terminarea ntinderii cotului, pumnul trece n supinatie. n
naintare garda s-a adus la nivelul umrului si nchis linia.
Greeli frecvent ntlnite n execuia mpungerii prin coup
Retragerea cotului apropiindu-l de trunchi, pn ajunge lipit de el n
faza I a miscrii. nceptorul este tentat s execute miscarea prin apropierea
cotului de trunchi si nu prin ridicarea vrful armei prin actiunea combinat a
pumnului cu antebratul. El va fi expus contraactinilor adversarului.
Blocarea excesiv a articulatiei umrului, ridicarea lui, ceea ce d
rigiditate n miscare si imprecizie n lovitur.
Ridicarea excesiv a vrfului n prim faza a miscrii.
n faza a II a miscrii, elevul are tendinta de a cobor toat mna sub
nivelul umrului ceea ce face ca lovitura s nu ajung cu vrful pe suprafata
valabil de lovit (lovitur placat).
Atacul direct - este identic, din punct de vedere tehnic, cu procedeul
lovitur dreapt sau mpungerea direct, dar conditiile variate ale luptei
l transform ntr-o actiune ofensiv, care trebuie s tin seama de alegerea
oportun a distantei, momentului si a vitezei de executie.
Din punct de vedere al liniilor din care se execut atacul simplu si
suprafata de lovire, deosebim urmtoarele variante ale atacului direct: atacul
din sixt, quart, septim, octav; atac la flanc, atac la umr sau pe spate,
atac cu opozitie, atac cu accelerarea vitezei.
Desi este o actiune simpl, atacul direct este greu de realizat n
timpul asaltului de concurs , motiv pentru care este ntlnit rar. Simplitatea
sa permite adversarului s-si aleag foarte usor actiunea defensiv.
Atacul cu degajament: - este un atac simplu, efectuat in linia opus
angajamentului. Se foloseste n cazul n care arma si bratul adversarului
nchid drumul executrii unui atac direct sau n momentul n care acesta
ncepe s pareze o fenta ori s rspund la o actiune pe fier. Ca si atacul
direct se execut cu o singura miscare a bratului narmat. Degajamentele se
pot executa din si n urmtoarele linii:
a) din linia superioar n linia inferioar - din linia exterioar n
linia interioar i invers. De exemplu: din angajament sau fent n sixt
degajament n linia de quart
b) dinlinia inferioar n linia superioar intern (extern) n linia
inferioar la flanc sau (intern) n abdomen.
c) din linia inferioar n linia inferioar se execut din
angajamente de septim sau de octav, trecnd propria lam peste lama
advers si lovind la flanc sau n abdomen.
d) din linia inferioar n linia superioar se execut din
angajament de septim, octav sau secund, trecnd propria lam peste lama
si bratul adversarului si lovind ntr-o linie superioar. Miscarea bratului
adversarului are o vitez accelerat si descrie fie o linie dreapt, fie una
diagonal (din septim n sixt).
Atacul cu coup: - desi este un atac simplu este recomandat a fi predat
mai trziu, cnd elevul are deja format depinderea de a ataca cu bratul
ntins; acest atac avnd ca faz strngerea bratului narmat.
Din punct de vedere tehnic, coup-ul este un degajament care trece
pe deasupra vrfului lamei adverse n loc s treac pe dedesubt, n liniile
superioare; si pe sub lama n loc s treac pe deasupra n liniile joase.
Coup-ul prezint fat de degajament, urmtoarele avantaje: a) n
linie superioar, permite evitarea obstacolului pe care-l constituie uneori
bratul adversarului, la avansarea vrfului; b) nseal tot att de bine parada
direct ca si parada circular, n timp ce degajamentul nu nseal dect
parada dreapta; c) este dificil de ndeprtat cu o parad dreapt pentru faptul
c el cade pe suprafata valabil de sus n jos si este de asemenea, destul de
greu de opus rezistent prin partea puternic a lamei (partea lamei apropiat
cochiliei, groas prima treime), prtii slabe (a tria treime, partea dinspre
vrf) a celui ce atac.
Parada cea mai eficace contra coup-ului este parada transversal,
septim nalt; ea opune coup-ului o perpendicularitate orizontal. Parzile
circulare careadun lama advers din toate liniile (executate foarte larg)
pot de asemenea, s fie folosite cu succes mpotriva atacului cu coup.
Coup-ul are totodat asupra degajamentului urmtorul
inconvenient : nu poate fi folosit dect atunci cnd lamele sunt att de
aproape nct s limiteze riscurile loviturilor de oprire sau de remize, n timp
ce atacul cu degajament este un atac lung care poate lovii din distant
mare.
2.1.2 APRARE PRIN PARADA RIPOSTA
q PARADA
n scrim, actiunea defensiv parada reprezint totalitatea
miscrilor tehnico-tactice executate cu scopul de a ndeprta sau evita
lovitura adversarului, de pe directia suprafetei valabile proprii.
Parada de execut cu partea tare a lamei proprii (prima treime de
lng cochilie) asupra prtii slabe (a treia treime) a lamei adversarului.
n tehnica executiei parzilor vom gsii: procedeu prin lovire
(btaie); procedeu prin opozitie; procedeu prin cedare.
Cnd actiunea defensiv (parada) este urmat de o riposta (actiune
ofensiv), parad-ripost devine actiune defensiv-ofensiv; n caz contrar
rmne o actiune defensiv-pasiv. n descrierea si analiza parzilor trebuie
s tinem seama c parada este legat de ripost care i urmeaz ntotdeauna.
Dup numrul miscrilor efectuate pe lam, parzile se mpart n
simple si compuse. Parzile simple sunt nsusite de ctre nceptori. Pozitia
finala a acestor miscri corespunde pozitiilor clasice ale bratului narmat:
a) n linia superioar-interioar
- pozitie de sixt parad de sixt (6)
- pozitie de tert parad de tert (3)
b) n linia superioar-exterioar,
- pozitie de quart parad de quart (4)
- pozitie de prim parad de prim (1)
c) n linia inferioar-interioar,
- pozitie de octav parad de octav (8)
- pozitie de secund parad de secund (2)
d) n linia inferioar-exterioar, pozitie de septim parad de septim
(7)
g) n linia superioar-median ,pozitie qint parad de qint (5)
Dup traiectoria descris de vrful lamei, parzile simple sunt:
drepte (cele la care vrful lamei se deplaseaz drept n aceeasi linie),
semicirculare (cele la care vrful trece dintr-o linie superioar ntr-o linie
inferioar si invers, executnd un semicerc) si circulare (cele la care vrful
execut o miscare circular de nvluire a lamei adversarului ajungnd n
pozitia bratului de unde a plecat (contr).
Parad dreapt
Parzile drepte nltur atacul prin deplasarea lamei in liniile
dreapt-orizontal. Se execut din linia de sus n linia de sus si din linia de
jos n linia de jos (de exemplu: sixt - quart, septim - octav).
a) parada de quart: se executa sin pozitie de sixt, angajament neutru
sau terta n liniile superioare, prin pronarea usoara a antebratului si
ntoarcerea palmei spre stnga. Cotul se deplaseaz foarte putin iar
cochilia armei ajunge n pozitia de quart unde se fixeaz
nchiznd linia. n pozitie final, la parada de quart vrful armei se
ridic ceva mai mult ca de obicei pentru a permite luarea
contactului cu lama adversarului, cu partea tare a lamei proprii.
b) parada de sixt: se poate executa din pozitie de quart sau
angajament neutru, n liniile superioare, prin supinatia pronuntat a
antebratului, cu deplasarea pumnului cu unghiile orientate n sus
spre dreapta, pn n pozitia de sixt.
c) parada de octav: se execut din pozitie de septim sau angajament
neutru, n liniile inferioare, contra atacurilor se deplaseaz spre
dreapta, pumnul cu cochilia oprindu-se n pozitia de octav.
Supinatia este accentuat, unghiile orientate n sus. De regul se
execut prin opozitie pentru acelasi motiv ca la parada de sixt.
d) parada de septim: se executa din pozitia de octav sau angajament
neutru, prin lovire cu opozitie sau din secund, prin aceleasi
procedee. Supinatia se mentine. La executia din pozitia se secund,
antebratul va trebui s treac din pronatie n supinatie, odat cu
deplasarea pumnului.
e) parada de secund: se execut din pozitia septim, din angajament
neutru si foarte rar din pozitia de prim, n liniile inferioare. Din
pozitie de prim, parada prin lovire sau prin opozitie , se execut
prin deplasarea pumnului, din cot spre dreapta, pn n pozitia de
secund, mentinnd pronatia antebratului. Din septima, miscarea
este asemntoare, numai c antebratul va trece din supinatie n
pronatie.
n afar de aceste parzi drepte, utilizate n lupta pe planse, se
mai cunosc n tehnica floretei si alte parzi: parad de prim, de tert n
liniile superioare, care se utilizeaz foarte rar si numai n situatii speciale
determinate de situatia tactic intr-un moment dat.
Parad semicircular
Cnd vrful lamei descrie un semicerc dintr-o linie superioar intr-o
linie inferioar (si invers) pe o traiectorie dreapt-vertical, parada se
numeste semicircular.
Parzile semicirculare se execut cel mai frecvent din quart n
septim si din sixt n octav. Traiectoria vrfului este determinat de pozitia
initial si final a pumnului. Aceste parzi sunt considerate bune
culegtoare ale atacurilor compuse sau a celor a cror destinatie este
nesigur. Cele mai utilizate parzi sunt:
a) parada semicircular de octav: se executa din pozitie de sixta sau
tert si diagonal din pozitie de quart mpotriva atacurilor care se
termin la flanc. Din sixta miscare are loc la nivelul pumnului cu o
usoar coborre a acestuia sau chiar rmnnd pe loc. Vrful
armei execut o semi-rotatie pe directia stnga-jos-dreapta, fiind
condus de actiunea degetelor directoare pe mner. Plicele apas
mnerul deasupra, apoi mpreun cu indexul dirijeaz vrful lamei
spre dreapta pn n pozitia de octav. n acelasi mod se execut si
miscarea din pozitia de quart, numai c pumnul se deplaseaz
spre exterior condu din cot. Pe parcursul ambelor parzi se mentine
supinatia antebratului, pumnul fiind cu unghiile orientate n sus. La
executia din tert, antebratul va trebui, pe parcursul miscrii, s
treac din pronatie n supinatie. n lucrul practic, pe plans aceast
ultim parad de octav nu se utilizeaz.
b) parada semicircular de secund: este parada ntrebuintat cel
mai des pentru pararea atacurilor la flanc, fiind foarte puternic. Se
execut din toate liniile superioare. Dac miscarea se ncepe din
pozitia de sixt, ea se reduce la trecerea antebratului din supinatie
n pronatie cu o usoar coborre a pumnului. Vrful armei descrie
o miscare de stnga-jos-dreapta, terminndu-se n pozitia de
secund. n cazul executiei din pozitia de quart sau dintre dou
linii, miscarea descris se va face si cu deplasarea pumnului spre
dreapta.
c) parada semicircular de septim: se execut din toate pozitiile
superioare contra atacurilor care se termina n linia inferioar-
interioar, dup acelasi mecanism ca si celor dinainte. Drumul
urmat de vrful armei va fi de jos-stnga
d) parada semicircular de sixt: se execut din toate liniile interioare
contra atacurilor care se termina n linia superioar-exterioar.
Miscare se execut din pumn, cu participarea activ a degetelor
directoare, imprimnd vrfului armei directia sus-dreapta, pn n
pozitia de sixt. Unghiile se mentin n sus pe tot parcursul miscrii,
indexul are actiunea principal n ridicarea vrfului, apsnd pe
mner de jos n sus. Parada executat din pozitia de septim
presupune si deplasarea pumnului.
e) parada semicirculara de quart: se foloseste contra atacurilor care
se termin n linia superioar-interioar atunci cnd cel care se
apra ntr-una din pozitiile inferioare. Se execut din pozitie de
septim sau diagonal din pozitie de octav. Sensul miscrii
vrfului este sus-stnga. Miscarea se execut prin relaxarea apoi
strngerea brusc a degetelor de sustinere pe mner, n paralel cu
apsarea de jos a idex-ului pe mner. n final se executa o usoar
pronare a antebratului pn n pozitia de quart.
f) parada semicirculara de mezocerchio: se foloseste mpotriva
atacului cu coup si n general mpotriva atacurilor care se termin
n linia superioar-interioar, putnd s nlocuiasc uneori parada
de quart. Este o parad caracteristic floretei. Se executa din
pozitia de octav, pumnul ridicndu-se aproape de nivelul
umrului, cochilia se mentine la exterior, supinatia antebratului se
reduce pn cnd palma ajunge orientat spre stnga. Paralel cu
aceast actiune, degetele directoare conduc vrful pe directia sus-
stnga, pn cnd acesta va ajunge putin mai sus dect cochilia
ns n partea opus.
Mai exista si alte parzi semicirculare si pentru alte pozitii ale
bratului narmat, tert si prim dar ele se folosesc mai putin n lupta pe
plans, deoarece sunt greoaie, n general apartin tehnicii vechi.
Parad circular
Parada circular este o actiune defensiv prin care atacul advers este
nlturat cu propria lam, dup ce a descris o eclips n jurul lamei adverse.
Lama ajunge astfel n acelasi loc din care a plecat. Parada circular se
execut n cazul n care trgtorul se afla ntr-un angajament oarecare si este
atacat n linie opus angajamentului, mpotriva atacurilor care se termin n
liniile superioare cnd bratul narmat, propriu, se afla n linie superioar sau
n linii inferioare, cnd atacul se termin n aceste linii iar bratul narmat al
aprtorului se afl tot acolo. Deci, putem spune c parzile circulare se
executa contra acelorasi atacuri ca si parzile drepte. Diferentele de nuant
ntre folosirea unor parzi drepte sau circulare sunt doar din punct de vedere
tactic. Aceste diferente le vom vedea la metodica nvtrii parziilor.
Parada circular este cunoscut la noi n tar prin termenul italian de
contro.
Parada circular este preferat n situatia n care lama adversarului
se afl n apropierea propriei lame, iar vrful a lamei adverse a ajuns la o
mic distant de suprafata valabil de lovit.
Corelarea parzii circulare cu viteza, ritmul, amplitudinea si distanta
atacului constituie calitatea de baz a parzilor circulare.
Parzile circulare apar aceleasi linii pe care le apar si parzile
drepte. Combinatia format din parzi drepte si circulare (sau invers) este
mult mai eficient dect folosirea lor separat.
Mecanismul executiei parzilor circulare liniile superioare este
urmtorul: fr a misca bratul si antebratul degetele de sustinere se
deprteaz de mner slbind strnsoarea. Vrful armei ncepe s cad, ajutat
si de apsarea police-lui deasupra pe mner, pn cnd ajunge sub lama
advers. Degetele de sustinere strng brusc mnerul iar idexul preseaz
mnerul de jos ridicnd vrful armei. n acelasi timp prin actiune comun a
degetele directoare, vrful a fost trecut de partea cealalt parte alamei
adverse. Prin actiunea complex descrisa de vrful lamei atacatoare a fost
deviat n afara liniei n care el a fost dirijat, prin lovire sau prin opozitie.
Fiecrui pozitii de baz i corespunde o parad dreapt si una
circular. De exemplu: pentru pozitia de sixt - parada dreapt de sixt -
parad circular de sixt (contro de sixt); pentru pozitia de quart - parad
dreapt de quart - parad circular de quart (contro de quart); pentru pozitia
de octav -parad dreapt de octav - parad circular de octav (contro de
octav); pentru pozitia de septim - parada dreapt de septim - parad
circular de septim (contro de septim).
q RIPOSTA
Actiunea ofensiv care urmeaz dup o parad, este riposta, a crei
calitate este determinat chiar de parad: dac aceasta a fost executat la
timpul potrivit si de la distanta corespunztoare, atunci si riposta beneficiaz
de un drum scurt si sigur.
Riposta const ntr-o lovitur de rspuns dat prin orice procedeu de
mpungere, dup ce atacul adversarului a fost parat. Ea este foarte mult
legat de parad nct terminologia scrimei si n practica antrenorilor se
vorbeste de actiunea parad-ripost ca termen unic. Deoarece expunerea
procedeelor ar fi foarte grea dac s-ar face global, ele trebuie legate.
Ca regul general la efectuarea ripostei, degetele care au strns
mnerul n timpul parzii si slbesc strnsoarea si dirijeaz vrful armei.
Tot ca regula, riposta trebuie sa se execute imediat dup parad,
astfel trgtorul risc s fie lovit cu o reluare de atac. Din acest punct de
vedere, ripostele se pot clasifica si dup timpul n care ele se dau, n:
imediate (de tac-au-tac, judecat mpreun cu parada, din punct de vedere al
regulamentului) si ntrziate (cu timp pierdut).
Ripostele imediate se executa imediat dup efectuare parzii, fr
nici o pauz, deci n fraza de arme nu exist nici o ntrerupere, miscrile
fiind legate (actiune continu).
Ripostele ntrziate sunt acelea care se declanseaz dup un timp
(relativ scurt, timp de scrim sau mai scurt) de la terminarea parzii.
Miscarea celui care a parat si riposteaz, are un moment de ntrerupere.
Din punct de vedere tehnic, ripostele se mpart n dou mari grupe:
simple si compuse.
Ripostele simple
Sunt acele riposte care se executa ntr-un singur timp de scrima
printr-unul din procedeele cunoscute de mpungere (direct sau indirect)
Se execut cu o ntindere mai mult sau mai putin completa a bratului
si conducnd lama cu degetele n aceeasi linie n care s-a efectuat parada.
Riposta simpl se executa fie continund contactul cu lama advers
(de la parada pn la lovitur) si atunci se numeste ripost cu opozitie, fie
prsind imediat lama advers dup o parad cu btaie si, n acest caz se
numeste ripost dreapt, si poate fi imediata sau cu timp pierdut.
Pentru a surprinde adversarul, este bine ca aceste riposte s se
execute de pe loc, fr fandare, spre a nu-i da timp s revin din fandare.
Trebuie avut n vedere c nici un adversar nu asteapt linistit riposta,
ci din potriv, face tot posibilul s nchid drumul. Ca atare, este necesar
cunoasterea numeroaselor unghiuri din care ripostele s se ndrepte spre
suprafata valabil, ca sgetile unui arcas spre tint (pe calea cea mai scurt si
cu precizie).
Riposta dreapt (direct) se execut dup orice parad cu btaie.
Succesul ei este conditionat de cele trei actiuni care o preced: parada scurt
si energic (ca s ndeprteze lama advers), rsucirea minii n supinatie,
ntinderea bratului (respectnd cu exactitate distanta, alegnd drumul cel mai
scurt si mai rapid).
De obicei, se execut pe partea final a atacului advers, pentru a se
evita degajamentele.
Riposta indirect este lovitura care se d n linia opus parzii si se
execut fie cu degajament, fie cu un coup (exemplu: parada de quart-ripost
cu degajament n sixt).
Caracteristic pentru aceast ripost este conjugare proprie miscri si
a vitezei de executie cu ce a adversarului. Altfel exista riscul de a gsi o linie
deja nchis sau de a intra n cochilia adversarului. De aceea, la lectii, elevul
trebuie obisnuit ca, dup ce a parat, s nu plece cu piciorul de atac nainte de
a degaja.
Ripostele compuse
Sunt construite din mai multe miscri ale bratului narmat, avnd ca
scop dejucare parzilor adversarului. Deci se vor executa una sau mai multe
miscri nseltoare nainte de a finaliza actiunea. Ripostele compuse se
executa n mai multi timpi de scrima. Cele mai utilizate riposte compuse
sunt:
a) riposte de unu-doi: nsel dou parzi drepte executate de
adversar. Ele se compun din dou degajamente de sens contrar,
legate. Primul degajament constituie fenta, iar cel de al doilea
finalizeaz actiunea. Riposta necesita doi timpi de executie si se
foloseste contra adversarilor care obisnuiesc s se retrag si s
pareze.
b) riposte de unu-doi-trei: nseal trei parzi drepte, necesitnd trei
timpi de scrim. Se folosesc n potriva adversarilor care pareaz
instinctiv parzi drepte legate. Riposta const n trei degajamente
n sens contrar.
c) ripost dubl: este un degajament continuat cu declansarea parzii
circulare a adversarului. Miscare ncepe cu un degajament formal,
continu, n acelasi sens ocolind complet lama adversarului. Vrful
armei descrie o miscare n spiral spre nainte si n jurul lamei
adverse. Miscarea se efectueaz continuu vrful lamei fiind condus
de ctre degetele directoare.
2.2 METODICA NVRII PROCEDEELOR SIMPLE DE ATAC
I APRARE
2.2.1 Metodica nvrii mpungerii directe
Din pozitie de gard, ntr-una din pozitiile bratului narmat, la
nceput de sixt, degetele directoare conduc vrful armei direct spre tint. La
nivelul celorlalte trei degete se produce o strngere a mnerului, mentinnd
arma pe directie. Pumnul se mentine cu unghiile orientate n sus. naintarea
vrfului armei spre tint este realizat concomitent cu actiunea degetelor
prin ntinderea articulatiei cotului. Unii trgtori realizeaz chiar o
hiperextensie la nivelul articulatiei cotului n mpingere. Deci bratul va fi
ntins la nivelul umrului, fr ca acesta s fie contractat sau ridicat. Vrful
va atinge pieptul adversarului nainte ca bratul s fie ntins complet.
Prin ntinderea sa complet, lama se va curba n sus, ntr-un plan
care trebuie s fie ntotdeauna oblig spre dreapta, datorit rsucirii puternice
a pumnului cu unghiile orientate n sus (supinatie). Cochilia armei n
lovitur se va gsi deplasat usor n directia n care se afl arma advers
nchiznd astfel linia n mpungere (opozitie). Acest lucru se face ca o
eventual conta-actiune a adversarului n aceast linie s nu reuseasc. Dup
terminarea mpungerii, n momentului imediat urmtor, degetele si bratul
narmat se relaxeaz si revine n pozitia de gard normal.
De retinut sunt fazele principale ale mpungerii: conducerea vrfului
cu degetele directoare; ntinderea bratului din cot la nivelul umrului;
supinatia se accentueaz n finalul mpungerii; relaxarea bratului dup
lovitur.
Greselile frecvente n mpungerea direct:
Contracararea excesiv a umrului si a muschilor spatelui.
Aceast contractare ce se exteriorizeaz prin ridicarea umrului fat de
pozitia sa normal, d rigiditate miscrii, face ca vrful armei s devieze de
pe directie si scurteaz lungimea mpungerii, ntruct bratul este retinut. Este
o greseal caracteristic nceptorilor.
Miscarea este nceput cu ntinderea cotului si abia apoi actioneaz
degetele asupra armei. Lovitura va ajunge fr vrf ca s loveasc, placat
(fcnd ca contactul electric s nu se nchid iar aparatul electric s nu
valideze lovitura), deoarece vrful nu este cobort pe directia loviturii de la
nceput, cnd bratul este ntins, lucru ce nu mai poate fi realizat. Lama se va
aseza de sus n jos pe pieptul adversarului si vrful nu mai poate avea n
naintare o directie perpendicular pe tint.
Pumnul n lovitur se ridic mult deasupra umrului (veche tehnic a
floretei neelectrice). n conditiile floretei electrice, vrful nu mai cade
perpendicular pe suprafata valabil de lovire si la fel ca mai nainte, lovitura
este placat. Pe de alt parte, liniile inferioare rmn complet descoperite si
nici linia n care se execut lovitura nu este nchis suficient.
Cochilia armei nu nchide linia n care se execut mpungerea si
adversarul are posibilitatea de a executa o contra-actiune cu sanse mari de
reusit.
Miscarea se executa fr a accentua sau chiar fr a mentine
supinatia initial a antebratului si atunci unghiul sub care vrful armei va
atinge suprafata de lovire, mreste sansa ca lovitura s treac pe lng
adversar.
Strngerea excesiv a mnerului cu degetele de sustinere, legat de
contractura puternic a umrului, va face de asemenea ca precizia sa scad
considerabil, pentru c vrful scap de sub controlul degetelor directoare.
Executia mpungerii directe dintr-o linie nchis a adversarului
constituie o greseal tactic, iar elevul trebuie obisnuit de la nceput s nu o
fac, ea neavnd sorti de reusit.
n sfrsit, o mare greseal si destul de frecvent este nentinderea
complet a articulatiei cotului, ceea ce scurteaz foarte mult mpungerea.
Indicaii metodice pentru nvarea mpungerilor directe i a perfecionare
lor
mpungerea direct este primul procedeu tehnic, pe care nceptorul
l nvat nc din prima lectie cu arma. ntotdeauna se ncepe cu mpungerea
din sixt, pozitia de baz a bratului narmat. Din punct de vedere metodic,
este indicat ca nvtarea s nceap la floret, mpungerea cu fandare, deci,
teoretic cu un atac.
La nceputul instructiei, mpungerea nu se execut dintr-o sigur
miscare ci descompus n dou faze: ntinderea corect a bratului n
supinatie si apoi finalizarea, mpungerea propriu-zis n care bratul se
mentine pe directie iar deplasarea armei spre tint este Icut de actiunea
picioarelor. n cazul mpungerii de pe loc, tocmai faza de finalizare este grea
si d nastere la greseli, pentru c vrful trebuie sa ating imediat suprafata de
lovire. Deci elevul va avea probleme multe de rezolvat ntr-o singura actiune
si nu se poate concentra asupra tuturor.
Pentru nceput este indicat s se nvete temeinic numai mpungerea
directia de sixta si quart. Se va trece la celelalte moduri de a executa din
celelalte pozitii ale bratului nainte ca actiunea picioarelor sa nceap efectiv,
deoarece nceptorul are tendinta de a contracta excesiv ntreaga
musculatur a membrelor, n special celor superioare.
Este bine s se fac corectri la fiecare executie. Astfel
descompunnd miscarea trebuie s se tin seama de: ntinderea articulatiei
cotului, supinatia antebratului, modul cum degetele tin arma, de pozitia
grzii si mai apoi de finalizarea mpungerii cu fandare. n momentul
finalizrii mpungerii, fandrii, elevul este dino oprit si corectat: contractarea
umrului, pozitia fandrii, si la modul n care a fost dat lovitura ( unghiul
sub care vrful a atins tinta, modul n care degetele tin floreta). De notat c
nu trebuie s se lucreze prea mut timp descompus, pentru ca depinderea s
nu se instaleze astfel, actiunea devenind sacadat (cu ntreruperi) si nu
cursiv.
mpungerea direct, pentru ca sa devin un stereotip dinamic se
nvat la nceput, numai sub controlul atent al antrenorului n lectia
individual dar acest lucru nu este suficient, elevul trebuie se repete att cu
un partener mai avansat ct si la aparate ajuttoare (perna de lovit pentru
formarea preciziei). n acest fel formarea sereotipului dinamic al procedeului
este asigurat.
2.2.2 Metodica mpungerilor indirecte
Din punct de vedere tehnic aceste mpungeri se execut fie prin
degajament fie prin cup
Din punct de vedere tactic, situatiile din care se pot executa
mpungerile indirecte sunt foarte variate, dar se pot concentra n trei grupe,
ce trebuie cunoscute de nceptor:
a) adversarul are angajament propriu: el este lovit prin unul din
cele dou procedee n linia opus.
b) adversarul ncearc s angajeze atunci cnd lamele nu sunt n
contact: el este lovit cu o mpungere indirect n linia pe care a descoperit-o.
c) adversarul se afl n angajament propriu sau ne aflm n
angajament neutru la ncercarea sa de a schimba angajamentul, exact la
nceputul miscrii sale, se execut o lovitur indirect n sensul miscrii
lamei adverse, lovind n linia pe care a descoperit-o.
2.2.3 Metodica mpungerii prin degajament
Ocolirea lamei adverse se face pe dedesubt, vrful propriu urmnd o
linie n spiral spre nainte n jurul cochiliei adverse depsind-o n drumul
spre tint. Momentul nceperii miscrii este dat de una din situatiile amintite.
n prim faz a executiei degetele de sustinere slbesc putin strngerea
mnerului; vrful coboar sub nivelul cochiliei adverse n imediata
apropiere. La acest nivel degetele directoare conduc vrful propriu pe partea
cealalt a lamei adverse. Degetele de sustinere se strng din nou pe mner,
de data aceasta mai energic, n timp ce degetul arttor execut o usoar
presiune de jos n sus asupra mnerului. Aceast presiune va ridica vrful
armei la nltimea normal de partea cealalt a lamei adversarului.
Odat cu actiunea degetelor are loc si ntinderea bratului din
articulatia cotului, asigurnd naintarea vrfului spre tint pe tot parcursul
actiunii degetelor. Vrful armei atinge pieptul adversarului nainte ca bratul
s fie ntins complet. n mpungere, cochilia armei proprii se ridic la nivelul
umrului (al bratului narmat) dac degajamentul s-a executat n linii
superioare si se dirijeaz spre arma adversarului pentru ai nchide linia. n
final, degetele se vor afla cu unghiile orientate n sus (n supinatie). Dup
lovitur, n momentul imediat urmtor degetele se relaxeaz si arma revine
n pozitia normal de gard.
Degajamentul n liniile inferioare urmeaz acelasi mecanism cu
deosebirea c ocolirea armei adverse se produce pa deasupra cochiliei, deci
actiunea ncepe cu ridicarea vrfului armei proprii.
Degajamentul la flanc sub bratul narmat al adversarului se
deosebeste de cel descris prin faptul c n miscarea de ocolire si naintare,
pumnul se rsuceste cu unghiile orientate n jos (n pronatie) si se deplaseaz
spre stnga. Vrful atinge tinta, iar lama se curbeaz de data aceasta ntr-un
plan orizontal cu sgeata spre stnga. Acest mod de a executa este necesar
pentru ca lovitura s nu paseze si pentru a evita cotul adversarului pe sub
care trebuie s treac vrful armei proprii.
Greselile cele mai frecvente n executare mpungerii prin
degajament sunt: ocolirea lamei adverse prin retragerea bratului narmat si
nu prin actiunea degetelor; executarea degajamentului prin ocolirea lamei
adverse cu tot bratul si nu din degete; contractarea excesiv a umrului si
ridicarea lui; ntrzierea ocolirii lamei (actiunea degetelor) fata de ntinderea
bratului (din articulatia cotului) face ca lovitura s devin imposibil (de
regul mpungerea executat va ajunge la bratul sau piciorul adversarului -
lovitur nevalabil); nenchiderea liniei n lovitur (permitnd contraactiunea
adversarului); nceperea degajamentului ntr-un moment nepotrivit.
2.3.4 Metodica mpungerii prin cup
Se executa prin ocolirea vrful lamei adverse, printr-o miscare de
napoi-sus si nainte jos a vrfului propriu. Coup-ul se poate executa cu
trecerea vrful lamei proprii att pe deasupra lamei adverse ct si pa
dedesubtul acesteia.
Executarea mpungerii indirecte prin acest procedeu este indicat
atunci cnd vrful armei adverse se afl mai jos dect ca de obicei, n
limitele superioare. n executia tehnic deosebim dou faze: faza I n care
vrful lamei ajunge deasupra vrfului advers si faza a II-a n care vrful
coboar spre tint odat cu ntinderea bratului de partea cealalt a lamei
adverse.
n faza I a miscrii, vrful armei proprii se ridic rapid pe lng lama
advers pn cnd ajunge deasupra vrfului ei. Miscarea se executa n mare
msura din cot ajutata de participarea pumnului si de actiunea degetului
arttor asupra mnerului (apsare de sus n jos).
Din cauza particularittilor prizei mnerului, acesta mpiedicnd
executia numai din degete si atunci miscarea va fi executata din cot ns fr
al apropia de trunchi. Degetele directoare trec vrful armei n partea cealalt
a lamei adverse si ncepe faza a II-a a miscrii.
n faza a II-a a miscrii, vrful armei proprii coboar spre tint,
condus de degetele directoare, actiunea predominant fiind aceea a degetului
mare, precum si a ntinderii bratului din cot. Degetele de sustinere strng
putin mnerul pentru a ajuta degetele directoare si a da fermitate mpungerii
n faza de finalizare.
Vrful va atinge tinta perpendicular, nainte ca bratul s se fi ntins
complet. Odat cu terminarea ntinderii cotului, pumnul trece n supinatie. n
naintare cochilia s-a adus la nivelul umrului si a nchis linia.
Greselile n executarea mpungerii prin cup sunt: apropierea cotului
de trunchi n prima faz a miscrii; blocarea excesiv a articulatiei umrului
dnd rigiditate n miscare; n cea de a doua faza a miscrii, la coborrea
vrfului spre tinta, elevul are tendinta de a cobor mna sub nivelul umrului
cea ce face ca lovitura s nu ajung cu vrful pe suprafata de lovire (lovitura
placat).
Indicaii metodice pentru nvarea mpungerilor indirecte i a
perfecionare lor
Aceste mpungeri se vor nvta din distant medie (de fandare). Desi
la miscarea bratului se adaug un element n plus, miscarea picioarelor, este
de preferat acest mod de a nvta pentru c astfel se elimin greseli mari si
frecvente din faza de finalizare. Elevul va executa miscarea corect a
bratului narmat pn la ntinderea lui complect cu vrful armei spre tint.
Vrful este apoi dus nainte de actiunea picioarelor, deci se va nvta
descompus, se va lega miscarea n momentul n care elevul si-a nsusit
procedeul. Important este s nu se ntrzie aceast legare a miscrilor n
executia global pentru c astfel de depindere se instaleaz fractionat.
nvtarea mpungerilor indirecte se va face nti din angajamentul
antrenorului si fr a prinde tempou. Treptat se va trece la executia la semnal
(tempou) obisnuind elevul s execute la momentul oportun si cu vitez din
ce n ce mai mare. n sfrsit se va trece la executia din miscare, adic,
antrenorul va da semnalul de atac (schimbri de angajament, presiuni pe
lam etc.) dup o serie de deplasri pe plans. n acest fel, elevul se va
obisnui cu executia n conditii de asalt.
Este necesar s se lucreze degajamentul n toate fazele de mai sus,
din cnd n cnd mai multe situatii posibile, la ct mai multe semnale, pentru
c n asalt situatiile care impun efectuarea unui degajament vor fi foarte
diferite si elevul trebuie s fie pregtit pentru toate.
Corectrile se vor face pe loc pentru fiecare executie, fractionnd
actiunea.
Se va insista mult asupra necesittii de a executa ocolirea lamei
adverse simultan cu ntinderea articulatiei cotului (tendinta orcrui nceptor
este de a executa mai nti ocolirea lamei si apoi de a ntinde crend
adversarului timpul necesar de a se apra).
Loviturile nvtate n lectia individual, se vor perfectiona prin
exercitii la aparate ajuttoare si n special prin exercitii conventionale.
De asemenea, elevul trebuie s fie trecut prin lectii asalt n care s
pun n aplicare procedeele nvtate.
Procedeele descrise intr n componenta tuturor actiunilor prin care
scrimerul va lovi adversarul. Ele nu pot fi nvtate asa cum au fost descrise,
ci trebuie ncadrate n actiunea ce se execut pa plans asa c se vor nvta:
atacuri simple si compuse, contraatacuri, riposte etc. Deci, procedeele vor fi
puse n legtur cu miscrile de picioare si cu situatia tactic.
n aceste forme, ele vor constitui bagajul tehnic al scrimerului, ca
actiuni ofensive.
2.3.5 Metodica nvrii atacului direct
Atacul direct este primul procedeu pe care-l nvat elevul din toat
gama pe care o cuprinde tehnica scrimei. Pe msur ce executia tehnic a
loviturii drepte nu mai constituie o problem, n prima faz a nvtrii se
pune baz pe corectitudinea executiei fr a cere vitez si tempou.
nvtarea se face de pe loc. Se va trece dup mult timp la executia
din deplasare, cea ce presupune executarea ctorva pasi nainte-napoi, dup
cum o cere situatia creat de antrenor nainte de a declansa atacul. n faza
urmtoare elevul va trebui ca din deplasare s observe singur care este
momentul pentru a executa atacul direct, deci va trece la a antrena
executarea n timp si din distanta potrivit. Acest mod de a executa, cernd
si vitez, este cel care va fi perfectionat de-a lungul ntregii activitti a
scrimerului. Este in acelasi timp si un bun mijloc de a dezvolta la scrimer
simtul de timp si al distantei.
n cadrul exercitiilor cu partener si in lectiile individuale, elevului i
se creeaz situatii din ce in ce mai dificile, ca atacul s ntruneasc
urmtoarele calitti: s ajung la tinta pe drumul cel mai scurt, s aib vitez
maxim integral, s initieze si s ajung la tint in momentul n care
adversarul nu mai poate actiona eficient, pozitia de garda s fie relativ
relaxanta dar dinamic, bratul s se ntind lin nu smucit, miscarea bratului
s fie in concordanta cu nltimea minii adversarului (pentru o mai mare
precizie a loviturii si pentru a contracara actiunile ulterioare ale
adversarului), lovitura s ajung naintea aterizrii piciorului in fandare,
trunchiul se poate deplasa nainte dar centrul de greutate s fie repartizat pe
ambele picioare, declansarea atacului s nu fie trdata de miscri
pregtitoare (arcuirea picioarelor, miscarea-oprirea lamei, etc.) deoarece
anihileaz surprinderea adversarului .
Pe lng aceste calitti este necesar un bun simt de observatie,
pentru a anticipa intentiile si miscrile adversarului, spirit a crei educare
este strns legat de experienta. Executia atacului direct mai comport si un
supliment de cunostinte tehnico-tactice.
De exemplu, dac n drumul su spre suprafata valabil atacul
porneste din pozitie sau angajament de quart, lama armei nu trebuie s
caute contactul cu lama adversarului. Deplasarea exagerata a pumnului spre
linia stng a trunchiului, deviaz mult vrful lamei atacantului, de
asemenea elevul trebui s stie c atacurile cu opozitie sunt mult mai eficiente
n linia de sixt sau la flanc dect n alte linii.
De aceea la antrenament, partenerul sau antrenorul trebuie s opun
o mai mare rezistent lamei sportivului cu propria lam. Deoarece atacul
direct, si in general, atacurile simple solicit un dezvoltat simt al distantei si
al ritmului; n exercitiile cu partener se va acorda o atentie deosebit a
acestor calitti.
De exemplu atacantul execut deplasare cu pasi ritmici nainte-
napoi, schimbnd concomitent pozitiile bratului. Partenerul are sarcina s
mentin distanta constant, n timp ce atacantul ncearc s o reduc prin
mrirea pasilor nainte si micsorarea lor napoi, accelernd ritmul. Momentul
cel mai potrivit pentru declansare atacului va fi acela cnd adversarul ridic
piciorul din atac pentru a executa pasul nainte; pentru a mari efectul
surprinderii, atacul trebuie declansat dup efectuarea propriului pas nainte si
nceperea pasului napoi (fr s-l termine).
Lovitura trebuie s ajung n momentul n care piciorul coboar spre
sol sau cnd clciul (piciorului de atac) atinge solul, moment n care
adversarul se afl in dezechilibru. Viteza este astfel maxim.
Situatiile din care se pot executa atacurile directe se complic
treptat prin: parzi (cu arma sau ruperea distantei), schimbri de
angajamente, accelerarea vitezei, opozitia lamei, etc.
n afara atacului direct la corp in liniile de sixt sau de quart
(nvtate la nceputul instruirii) sportivul trebuie s mai cunoasc si alte
variante ale atacului direct: atacul la flanc, atacul cu opozitie, atacul pe spate
sau pe umr, atacul cu accelerarea vitezei.
Metodica nvtrii atacului direct la flanc: se executa din lipsa
angajamentului sau din angajament de secund sau octav, cu o miscare de
pronatie a pumnului, ndreptnd vrful armei spre flancul adversarului si
fandnd in momentul in care bratul este aproape ntins. Se executa cu, si fr
opozitia lamei.
Metodica nvtrii atacului direct cu opozitie: se execut din situatia
angajamentului de sixt sau octav, alunecnd (cu primele doua treimi a
propriei lame partea in care scrimerul are fort), pe lama adversarului (a trei
treime) si deplasnd pumnul (in supinatie) n directia angajamentului, n
felul acesta trgtorul opune lama sa eventualei rezistente a lamei
adversarului.
Metodica nvtrii atacului direct pe spate sau pe umr: se foloseste
frecvent n lupta apropiat, cnd adversarii sunt angajati in linii superioare.
Se executa cnd adversarul ncearc s forteze apropierea sau cnd rmne
in fandare.
n functie de distant, articulatia pumnului sau cea a cotului
formeaz un unghi (lama-antebrat) n asa fel nct vrful lamei s cad
perpendicular pe suprafata valabil.
Metodica nvtrii atacului direct cu accelerarea vitezei: se execut
n orice linie, cu sau fr opozitei. ncepe cu o miscare lent si relaxant a
bratului narmat, asociat cu o usoar aplecare a trunchiului nainte, urmat
imediat de o fandare rapid. Schimbarea ritmului asigur efectul surpriza.
Aciuni care nlesnesc executarea atacurilor directe
Atacul direct desi constituie cea mai simpl expresie a atacului
simplu, necesit actiuni care s-i usureze executarea. Aceste actiuni, nu
trebuie confundate cu actiunile pregtitoare ale atacurilor compuse, deoarece
miscarea bratului narmat este continu si n linie dreapt, iar ntreaga
actiune se execut ntr-un singur timp; ele favorizeaz numai declansarea
atacului direct.
Pentru a diferentia mai bine acest gen de atacuri le vom denumii
dup actiunile care nlesnesc efectuarea lor.
Atacul direct cu semi-fandare ncepe prin ntindere bratului, nsotit
de o fandare scurta (semi-fandare) cu scopul de a provoca adversarului o
reactie; fandarea se va termina deplasnd numai piciorul de atac. Miscarea
bratului narmat este continu.
Atacul direct cu amenintare se execut ntinznd bratul narmat,
executnd doi sau mai multi pasi nainte. n momentul n care distanta este
optim se finalizeaz atacul cu o fandare (pas-fandare, salt-fandare, fles).
Atacul direct pe pasul nainte al adversarului ncepe prin ntinderea
bratului narmat si finalizat prin fandare (pas-fandare, salt-fandare, fles)
cutndu-se momentul n care adversarul execut un pas nainte , momentul
ridicrii piciorului de atac al adversarului. Se execut cu vitez accelerat.
Acest atac se foloseste frecvent cnd adversarul abuzeaz de jocul ritmic al
picioarelor.
2.2.6 Metodica nvrii atacului cu degajament
Degajamentul cel mai frecvent utilizat se efectueaz din linia de sus
n linia de jos, motiv pentru care si nvtarea degajamentului ncepe tot din
aceast linie. Partenerul se afl n angajament de sixt si preseaz usor lama
executantului; acesta coboar vrful lamei (printr-o miscare de slbire a
strngerii degetelor, cel mare si cel arttor) si ocoleste lama si cotul
partenerului, avansnd cu vrful spre pieptul acestuia. Acest atac se execut
la nceput din distant mica (de pe loc), apoi din deplasare pe pasii nainte-
napoi ai partenerului, si mai trziu se trece la executia din distanta medie
(cu fandare) si distant mare (cu pas-fandare).
La nceput, miscarea de degajament se execut cu o amplitudine mai
mare si n doi timpi (descompunerea miscrii): trecerea lamei pe dedesubt si
ntinderea bratului.
Treptat, executia degajamentului va fi controlat numai din degete si
din articulatia pumnului (vrful lamei ocolind la o distant ct mai mic
lama adversarului circa 5-6 cm.) iar miscarea bratului va fi continu si
progresiv spre tint.
Atacul cu degajament este eficient dac ndeplineste urmtoarele
conditii: se execut ntr-un singur timp, bratul avanseaz cu o miscare
accelerat ctre tinta, se execut n momentul n care lama adversarului se
apropie de propria lam, miscare bratului este coordonat cu miscarea
picioarelor, dup executia degajamentului lama proprie intr n opozitie
astfel nchizndu-se linia de atac.
Principalele greseli n executia atacului cu degajament sunt: executia
larg a degajamentului (din distant medie ) ntrzie atacul, deviaz vrful
lamei proprii, paseaz lovitura; executia degajamentului din tot bratul si din
umr (nu din articulatia pumnului si din degete) duce la imprecizia loviturii;
strngerea bratului n timpul executrii degajamentului favorizeaz
imprecizia atacului sau chiar primirea contra-atacului advers (lovitura de
oprire); necoordonare membrelor superioare cu cele inferioare duce de
asemenea la pasarea loviturii.
2.2.7 Metodica nvrii atacului cu cup
Primul atac prin coup care se nvt este cel executat din linia de
sus n cealalt linie de sus. Atacul trebuie demonstrat la nceput in vitez,
apoi ncet si descompus, dnd indicatii despre cum, cnd si unde se poate
lovi prin coup.
Din angajament de sixt, antrenorul preseaz usor lama elevului,
apoi coboar vrful lamei. Pe aceasta coborre a lamei, elevul va executa
atacul cu fandare.
La nceput este permis strngerea cotului (din care rezult o
miscare larg), treptat se va urmri ca amploarea miscrii de trecere peste
vrful lamei adversarului s scad, reducndu-se numai la articulatia
pumnului si la actiunea degetelor
n practic, se observa doua feluri de atacuri cu coup : coup cu
lam si coup fr lam.
Coup-ul fr lam, se executa cnd lamele sunt angajate n quart,
se ridica vrful armei retrgnd pumnul spre umrul bratului ndemnatic,
strngnd bratul, slbind priza ultimilor degete pe mner si ducnd vrful
lamei mult napoia pumnului. Apoi, se las rapid mna ntoarsa spre quart,
cu degetele relaxate dup care ntindem bratul cu vitez si fort strngnd
priza mnerului si blocnd miscarea pentru ca, prin biciuirea lamei produs
de miscarea bratului, vrful armei s loveasc n partea de sus exterioar a
corpului advers.
Coup-ul cu lam este numit si coup-ul la musca, musc fiind asa
cum stim cu totii, micutul ghemulet protector din fir smolit care acoperea
odinioar vrful floretei. Coup-ul la musca, se execut la fel ca si cel fr
lam prin deosebire c alunec de-a lungul lamei adverse pe care nu o
prseste dect atunci, cnd a depsit vrful.
La executia atacului cu coup trebuie s se tin seama de tipul de
mner folosit ; la distant, de pozitia de plecare a bratului si de nltimea
vrfului lamei adverse. Miscarea trebuie s fie continu, s se execute ntr-
un singur timp, accelernd viteza pe final.
Diferentierea ntre cele trei arme (floreta si sabia sunt arme
conventionale iar spada arma de lupta, neexistnd nici o conventie) n
esecutarea coup-ului este c, la spad, coup-ul trebuie folosit cu prudent ;
la floret din contr i se ofer un teren si o distanta ideal.
Greeli frecvent ntlnite n executarea atacului simplu
Fractionarea miscrii, adic se ntinde complect bratul si abia pe
urm ncepe actiunea picioarelor. Aceasta este o faz a nvtrii dar ea nu
trebuie prelungit prea mult cci depinderea se formeaz asa si miscarea va
avea doi timpi n loc de unul singur. Adversarul pareaz foarte usor un astfel
de atac.
nceperea atacului cu actiunea picioarelor naintea vrfului armei.
Viteza atacului scade considerabil (trgtorul aterizeaz mai nti cu piciorul
de atac si abia pe urm ajunge bratul la tint, de cele mai multe ori el este
ndoit n atac ceea ce scurteaz considerabil atacul)
Executia se face smucit, n rate, n loc s se fac lin si relaxat.
Adversarul are posibilitatea s pareze atacul dac miscarea este rigid.
ndoirea bratului narmat pe parcursul executiei. Foarte frecvent
trgtorul ncepe actiunea corect, dar pe parcursl executiei strnge bratul
pentru al ntinde din nou pe final. Vrful armei, astfel, atinge tinta trziu si
adversarul are posibilitatea de a reactiona.
Orice strngere a braului n atac (determin sfritul atacului),
posibilitatea executrii unei lovituri de oprire (contraatac), pentru c
ndoirea i ntinderea lui nseamn doi timpi de scrim sau n orice caz o
ntrziere a finalului.
Initierea unui atac simplu din distant prea mare sau fr un moment
favorabil (tempoul), face ca adversarul s pareze foarte usor.
Atacurile simple se pot executa si cu fles dar n tehnica floretei se
foloseste mai putin (forurile mondiale tind s elimine din regulament, acest
procedeu de finalizare a atacului la proba de floret).
Consideraii tactico-metodice privind atacurile simple
n conditiile aparaturii electrice, atacurile simple au devenit foarte
frecvente, deoarece tintele s-au extins.
Trgtorii au acum curaj s ptrund si n acele linii care alt dat
erau greu de vzut si riscau s fie calificate nevalabile. Un atac de calitate
trebuie s fie oportun si n concordant cu miscrile adversarului.
Atacul direct este cea mai frumoas actiune ofensiv cnd are vitez
si precizia necesar; se execut frecvent n urmtoarele situatii: cnd drumul
spre suprafata valabil este liber (adversarul l neglijeaz, este lipsit de
experienta, este neatent), n momentul n care adversarul ncearc s ia un
degajament sau s-l schimbe (plecarea se face cnd lama adversarului ncepe
s prseasc fierul trgtorului, altfel atacul risc s fie parat), pe o invit a
adversarului (n momentul n care acesta ncepe s o execute), pe nceperea
pasului nainte al adversarului, n situatii critice de echilibru (revenirea din
fandare), pe jocul lamei adversarului, pe o fenta executat cu vrful n
exterior.
Atacul cu degajament se execut de obicei pe actiunile pregtitoare
ale adversarului (presiuni bti etc.), pe schimbarea sau luarea
angajamentului, cnd lama adversarului s-a stabilit n (prealabil) ntr-o
anumita linie ocazionnd astfel efectuarea unor actiuni cu presiune-
degajament, btaie-degajament,., cnd adversarul reia garda ntinznd cu
lama sa pe lama trgtorului, pe strngerea bratului adversarului (cnd acesta
nainteaz).
Atacul coup se recomand a fi folosit cu prudent si economie n
asalturi, astfel efectul de surpriz care l caracterizeaz dispare. Acest atac se
nvat mai trziu cnd sportivul si-a nsusit depinderile de baza.
Trebuie subliniat c atacurile simple stau la baza tuturor celorlalte
atacuri. De aceea, nvtarea lor corect contribuie la formarea ncrederii
scrimerului n calittile sale ofensive. Trgtorul trebuie convins c, in
scrim, atacul constituie ntr-adevr cea mai bun aprare.
2.2.8 Metodica nvrii parzilor drepte
Parzile drepte se nvat concomitent cu atacurile directe, dup ce
elevul stie s execute bti de lam si presiuni pe lama, schimbri de
angajament,. Pentru nceput se demonstreaz c pozitia final a parzilor
are aceleasi caracteristici cu pozitiile bratului narmat, pe care elevul le
cunoaste nc de la primele lectii. Totodat se explic scopul urmrit prin
executarea unei parzi si a continurii sale, riposta. Se atrage de asemenea
elevilor atentia asupra importantei pozitiei corecte de gard, care fiind
modificat atrage dup ea deviatia lamei si a vrfului.
Parada prin mpungere se nvat prima, deoarece elevii stiu si pot
presa cu usurinta lama. Din distanta medie, antrenorul atac direct n linia de
quart a elevului, executnd un mic pas nainte. Elevul ia pozitia de quart
(pe care o cunoaste) si preseaz, lama antrenorului, energic si rapid cu
degetele strnse pe mner. Aceast actiune va deplasa lama antrenorului cu
ctiva centimetri lateral spre stnga, elevul cutnd s nchid complet cu
lama sa linia amenintat.
Odat corect nlturat lama, se nvat imediat si riposta dreapt. n
lectiile urmtoare se nvat si parada de sixt. Parada se execut mpingnd
energic, dar fr bruscare , spre exterior lama partenerului. n acest timp
bratul este semi-fixat, pumnul cavat se deplaseaz spre dreapta si putin
nainte, iar vrful lamei este orientat spre ochiul stng al partenerului. La
nceputul nvtrii parzilor, executia larg este fireasc si trebuie acceptat
un timp. Pe msura repetrii lor in cadrul antrenamentelor, prin
perfectionare, amplitudinea se reduce treptat, atrgnd dup ea siguranta
parzilor si precizia ripostelor.
Parada cu btaie nltur atacul advers cu o btaie scurt, energic si
rapid, executat cu partea puternic a propriei lame pe partea slab a lamei
adversarului. Eficienta acestei parzi este dependent de: btaia scurt si
energic pe lam, actionarea armei numai din degete, fr angrenarea
ntregului brat, desprinderea rapid de lama adversarului (dup btaie).
nlturarea spontan a lamei adverse favorizeaz ripostele imediate.
Parada cu opozitie este foarte eficient att la floret ct si la spad,
deoarece prelungirea contactului cu lama advers, permite nchiderea
ermetic a liniei n care adversarul ar putea eventual lovii (remiza).
Se execut, de regul, cnd atacantul insist s loveasc n linia n
care si-a initiat atacul chiar dac aceast linie a nceput s se nchid, intre
timp. Riposta parzii cu opozitie se d cu mana n supinatie.
2.2.9 Metodica invatarii parzilor circulare
Elevii vor executa independent la nceput exercitii pregtitoare
pentru formarea dexterittii.
Antrenorul explic si demonstreaz cu arma miscrile circulare: la
slbirea strngerii mnerului vrful coboar; la strngerea lui energic in
podul palmei vrful revine n locul initial de plecare.
Trebuie corectat ca n timpul executiei, mna s nu coboare,
miscarea de rotatie fiind executat numai din pumn.
Pentru nvtarea parzilor semicirculare trebuie exersate unele
exercitii pregtitoare, n mod independent. La comanda antrenorului, elevii
efectueaz, treceri cu lama dintr-o linie superioar ntr-o linie inferioar (si
invers). Apoi trec la exercitii pe perechi.
2.2.10 Metodica invatarii ripostelor
Ripostele sunt justificarea parzilor; fr ripost parada efectuat nu-
si are rostul. Dar pentru ca riposta s-si ating scopul, elevul trebuie s
pareze corect. O parad bun conditioneaz o ripost eficient. n lectia n
care se pred sau se perfectioneaz ripostele, antrenorul trebuie s tin
seama de urmtoarele considerente: s se evite actiunile mecanice, (insistnd
chiar de la nceputul instruirii asupra educrii simtului de timp, distanta,
ritm), s se dezvolte viteza de orientare tactic n timpul actiunilor prin
analiza detaliilor unor procedee si actiuni.
Asadar, riposta se pred paralel cu parada. Incorecta executie a
ripostelor n asalturi este o consecinta a depinderilor gresite dobndite la
lectii. n cadrul lectiilor, pentru a forma depinderi multiple si corecte,
antrenorul si va ndrepta atacurile n toate liniile vulnerabile, cernd
elevului s pareze variat si s riposteze din diferite unghiuri.
n ceea ce priveste distribuirea vitezei ntre parad si ripost, exist
dou preri deosebite: unii recomand executie cu vitez mare att parada
ct si riposta, altii, consider c viteza parzii trebuie s fie n concordant
cu atacul, iar viteza ripostei s fie maxim.
Atacul ca si riposta, trebuiesc executate n momentul n care
adversarul se afl n situatia cea mai critic.
Important este de retinut faptul c orice ripost trebuie executat cu
cea mai mare vitez, pe drumul cel mai scurt si cu actiunea cea mai potrivit.
2.3 LECIA DE ANTRENAMENT N SCRIM
ORGANIZAREA I CONINUTUL PROCESULUI DE
ANTRENAMENT
Notiunea de antrenament are dou sensuri: ca proces de instruire,
formare si perfectionare a procedeelor de lupt si a calittilor fizice si
psihice ale scrimerilor, organizat n sedinte; n sens mai larg, prin
antrenament se consider adaptarea biologic a organismului la efortului
din concurs.
Instruirea n scrim devine cu adevrat eficient dac permanent
atinge cele dou aspecte: formeaz calittile fizice, depinderile tehnico-
tactice de lupt si le perfectioneaz mereu; educ calittile psihice si gradat
formeaz personalitatea sportivului. Aceste dou aspecte principale trebuie
avute n vedere la fiecare sedint de antrenament atunci cnd instructorul sau
antrenorul si fixeaz scopul si sarcinile antrenamentului si alege exercitiile
prin care se realizeaz aceste scopuri.
Sedinta de antrenament reprezint o verig dintr-un lant
continuu de alte antrenamente, conform unor cicluri sptmnale, lunare si
anuale.
n cadrul sedintelor de antrenament, rolul de leader l are
antrenorul. El este acela care stabileste si organizeaz tema (scopul) sedintei
de antrenament, principalele mijloace - exercitii de antrenament si durata lor.
Cel mai bine este ca ntr-o singur sedint de antrenament s existe un grup
format din minimum 8 10 sportivi de vrst apropiat pentru a exista
posibilitatea schimbrii frecvente a partenerilor, a organizrii unor
concursuri numite de cas si, de ce nu, a unor jocuri sportive sau
dinamice.
n functie de perioada de antrenament si de nivelul de pregtire
sportiv a scrimerilor, sarcinile de antrenament vor fi esalonate si rezolvate
pe rnd. Aceasta este ratiunea de a fi organizate antrenamente preponderent
fizice, tehnice, tactice sau psihologice dup scopul urmrit n
fiecare sedint de antrenament si conform unui plan de pregatire.
La copii, forma de baza a desfsurrii sedintei de antrenament cu
tineri scrimeri este lectia practic n grup. Organizarea lectiilor n grup este
foarte indicat si pentru educarea calittilor morale al viitorilor sportivi. n
activitatea sportiv se ncheag repede colectivul de copii si, chiar din
primele sedinte, se naste sentimentul prieteniei, ajutorare reciproc, se
manifest o disciplin liber consimtita, valabil pentru toti.
Copiii primesc arma n mn nc din prima lun de antrenament.
Sfera procedeelor si actiunilor de lupta pe care le nvat n primul an de
scrim este nc limitat. Mai nti se nvat foarte corect tinerea armei si
pozitiilor de baz cu arma, pozitiile de gard, deplasrile, tehnica loviturii
directe cu fandare, pas-fandare. Important este c, la nceputul initierii n
tehnic, s li se educe copiilor interesul pentru gndirea tactic a
procedeelor, s fie ndemnati s manifeste curaj, initiativa, s descopere
secretele partenerilor de asalt.
2.3.1 Structura unei edine de antrenament
Sedinta de antrenament trebuie s nceap cu exercitii usoare
(pregtirea organismului pentru efort) si se va termina cu exercitiile de
revenire la normal a organismului, rezultnd c o sedint de antrenament
este alctuit din: partea introductiv sau preparatorie; partea fundamental si
partea final.
Durata unei sedinte de antrenament difer de la o situatia la alta, n
functie de nivelul de pregtire, de perioada de pregtire sau de tipul sedintei
de antrenament. Durata medie a sedintei de antrenament n scrim este de
120 minute ajungnd pn la 180 minute la sportivii de nalt performant.
Durata unei lectii in grup cu copiii este de aproximativ 1
1/2
-2 ore.
Partea introductiv este destinat exercitiilor fizice care pregtesc
si angreneaz progresiv organismul n efort. Timpul rezervat nclzirii
organismului este de 20-30 minute si reprezint 20% din volumul total al
sedintei de antrenament.
nclzirea organismului are loc n dou faze: prin exercitii generale
(nclzire general) si prin exercitii speciale, de scrim (nclzire specific).
Partea fundamental denumit n mod egal de baz, dureaz 65-80
minute si are ca scop rezolvarea temei principale propuse anterior. Aceste
teme pot fi: formare si perfectionerea calittilor si depinderilor motrice
generale si specifice scrimei; nvtare si perfectionarea diferitelor procedee
tehnice (atac, aprare, etc.); formare si perfectionarea diferitelor actiuni
tactice si a simtului de lupt; educare unor procese si calitti psihice, a
aptitudinilor speciale pentru scrim si n general a personalittilor
sportivilor; dezvoltarea capacittii de efort a organismului.
De regul, o sedint de antrenament are o tem principal si una-
dou sarcini secundare.
Partea final este postludiul al unei sedinte de antrenament. Ea
are ca scop revenirea gradat a organismului de la efort la odihn, adic
reluarea activittii normale a functiilor respiratorii, de circulatie sanguin si
a sistemului nervos.
n plus, partea final a sedintei de antrenament are si aspect
psihologic: prin discutiile purtate de antrenor cu sportivii analiza
antrenamentului, recomandri, laude, reprosuri se stimuleaz interesul
trgtorului de a participa la antrenamentul urmtor.
Structura pe cele trei prti ale unei sedinte de antrenament se
respect si n cazul lectiilor individuale cu antrenorul, dar sub o form mai
scurt ca durat de timp.
Desfsurarea sedintelor de antrenament in grup, a cror durat se
ntinde pe mai multi ani, impune nu numai nvingerea dificulttilor aprute,
ba chiar folosirea lor n interesul ntregii grupe. Principala dificultate o
constituie inegala nsusire, care necesit o interventie diferentiat fat de unii
elevi.
Totdeauna exist elevi cu nivel de pregtire peste mediu si
restantieri. Cei care au progresat n mod deosebit trebuie s beneficieze de
unele privilegii ca, de pild, un numr mai mare de lectii individuale cu
antrenorul. Dar si restantierilor trebuie s li se acorde o atentie deosebit, n
sensul explicrii cauzelor rmnerii lor n urm, n asa fel n ct toti
componentii s primeasc un material didactic diferentiat att din punct de
vedere al continutului ct si al metodicii de instruire.
2.3.2 Tipuri de exerciii folosite n antrenamentele scrimerilor
Prin continutul sedintelor de antrenament se ntelege totalitatea
exercitiilor de dezvoltare fizic, de nvtare si de perfectionare tehnico-
tactic.
n ceea ce priveste scrima, exist un numr impresionat de mijloace-
exercitii si forme specifice de organizare a procesului de antrenament.
Indiferent de continutul lor, mijloacele de antrenament, la scrim, se divid n
dou mari categorii exercitii individuale si exercitii cu caracter colectiv sau
cu partener.
Exercitii individuale si pe perechi:
1 Exercitii pentru pregtirea fizic specific
2 Exercitii specifice pentru dezvoltarea fortei minii si a
degetelor
3 Exercitii specifice pentru nsusirea corect a simtului
timpului si al distantei
4 Exercitii specifice pentru dezvoltarea simtului lamei
(digitatie) si a capacittii de apreciere a fortei loviturilor
5 Exercitii conventionale pe perechi
6 Exersarea tinerii distantei
7 Exersarea parzilor simple si a parzilor compuse
8 Exersarea atacurilor simple si a atacurilor compuse
9 Exersarea frazei de arme: atac-parad ripost, de la
distant medie si mare
10 Exersarea ripostei cu timp pierdut
11 Exersarea frazei de arm: atac-paradripost-parad-
contraripost
12 Exersarea prinderii momentului oportun (tempo)
13 Exerarea contraatacurilor
14 Exersare atacurilor de intentia aIIa
15 Exersarea contatimpului
Exersarea contraatacului n timp (fenta in tempo)
2.3.3 Forme speciale de organizare a leciei de scrim
Asalturi libere cu arbitraj
Pregtire special pentru asalt
Asalt cu accent pe tactica
Asalt tehnico-tactic
A
s
a
l
t

d
e
i
n
s
t
r
u
i
r
e
-
a
n
t
r
e
n
a
r
e
Asalt cu accent pe tehnica
Lectie asalt cu antrenorul
Lectie cu actiuni surpriz din partea antrenorului (lectia mut)
Lectie cu actiuni conventionale ale antrenorului
L
e
c
t
i
e
i
n
d
i
v
i
-
d
u
a
l

Lectie la alegerea antrenorului

Conventionale - simple
Contr
Neconventionale - compuse
La liber alegere
Actiuni stabilite si la liber alegere
Jocul ripostelor
Actiuni stabilite
Lectii reciproce
Exercitii la alegere
Exercitii de nvtare a variantelor de
provocare mascare
Exercitii pentru dezvoltare imaginatiei
Exercitii pentru dezvoltare spiritului de observatie
Exercitii pentru actiunile pregtitoare ale asaltului
Exercitii pentru pstrarea distantei
E
x
e
r
c
i
t
i
i

c
u

p
a
r
t
e
n
e
r
Exercitii cu
partener
Exercitii pentru luarea si schimbarea angajamentului
Lupta cu umbra Simulri ntreceri Ex. fr
partener si
cu partener
n torent Instruiri
Cu rspunsuri la
actiunile
antrenorului
F
O
R
M
E

S
P
E
C
I
A
L
E

D
E

O
R
G
A
N
I
Z
A
R
E

A
L
E
C

I
E
I

D
E

S
C
R
I
M
A
Ex. cu
aparate
ajuttoare
Lucru individual
La comand- la
semnal
In serii combinate