Taina Marturisirii In V.T.

>apare sub forma strigatului de durere al celui aflat sub povara; >apare ca anticipare al celor viitoare; >dialogul lui Dumnezeu cu Adam este interpretat ca o provocare la marturisire: Facere 3,11: Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva...? catre Adam Facere 3,13: Pentru ce ai facut aceasta? Sarpele m-a amagit si eu am mancat. catre Eva >prin Moise, Dumnezeu da porunca expresa pentru marturisirea pacatelor Levitic 5.5: Deci, daca omul a cazut in pacat prin vreunul din aceste chipuri, atunci sa-si marturiseasca pacatul savarsit. >marturisirea se facea in fata persoanelor care aveau responsabilitati spirituale in sanul poporului evreu; acest fapt anticipeaza practica NT cand Mantuitorul da puterea de a lega si dezlega doar unor persoane alese si pregatite in mod special; >marturisirile personale ale Regelui David: I Regi 24,10,17; II Regi 12,1-13; >marturisirea era o grija permanenta la evrei: Ps. 37,18: ca faradelegea mea eu o voi rosti si ma voi ingriji de pacatul meu Sf. Maxim Marturisitorul: Mantuirea este un lucru oamenilor cu neputinta. La Dumnezeu insa, toate sunt cu putinta Sf. Varsanufie si Ioan aseaza marturisirea intre conditiile iertarii si indreptarii. >apare marturisirea colectivaa pentru pacatele comune savarsite de tot poporul sau de anumite cetati; pacate: idolatria, necredinta, apostazia; In N.T. >apare ca Sf. Taina instituita de Hr si data apostolilor si prin ei, Bisericii, Taina in care iertarea si dezlegarea se dau prin puterea ce vine de sus. >Sf. Ioan Botezatorul indeamna la pocainta Mt.3,6: Si erau botezati de catre el in raul Iordan, marturisindu-si pacatele. Mc.1,5:Si ieseau la el tot tinutul Iudeii si toti cei din Ierusalim... >Mantuitorul indemna la pocainta la inceputul propovaduirii Sale si in diferite ocazii: Pilda Vamesului si Fariseului, Pilda Fiului Risipitor. >puterea de a lega si dezlega pacate este promisa de Mantuitorul lui Petru din Cezareea, lui Filip si apoi tuturor Apostolilor: Mt.16,19; Mt. 18,18. >practica marturisirii in perioada Ap: -in Efes, Sf. Ap. Pavel da iertare celor care si-au marturisit pacatele: Fapte 19,18; -Sf. Ioan I Ep. 1,8-9: Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este cu noi. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea.

Numiri ale Tainei Marturisirii Sf. Iasaac Sirul: Parasirea celor de mai inainte si intristarea pentru ele Sf. Maxim Marturisitorul: spune ca aceasta este de doua feluri: o marturisire de multumire pentru binefacerile primite si o matrurisire pricinuita de mustrare si cercetare pentru faradelegi. Simeon Metafrastul: Caci nu este lucru mai mare si mai de cinste ca aceasta: marturisirea si marea cuviinta sunt lucrul Lui. Teolipt al Filadelfiei: Precum cand apare lumina, intunericul se imprastie, asa lumina marturisirii sterge gandurile patimilor, fiind si ele intuneric. Pr. Staniloae: Marturisind gandurile rele, le tintuim la stalp si le luam puterea, caci le facem de rusine, cum ne facem pe noi insine daca le-am da salas in noi mai departe. Cuviosul Isaia Pustnicul: cel ce va lupta impotriva leneviei si va rupe stergarul intunericului, care este uitarea, va vedea lumina pocaintei. >marturisirea este taina ce reinnoieste sau renaste: Calist si Ignatie: Pocainta s-a dat oamenilor ca har dupa har. Caci pocainta este o a doua nastere din nou din Dumnezeu... Isaia Pustnicul: Cand va parasi omul pacatele sale si se va intoarce la Dumnezeu, pocainta sa il va naste a doua oara si-l va face om nou. >este numita Taina vindecarii: intre pacat si suferinta fizica este o stransa legatura.

Randuiala Tainei Marturisirii Evolutia si starea actuala a ritului ei >o randuiala, fie ea si foarte simpla, a existat in Biserica chiar de la inceput; >unii parinti si scriitori bisericesti din primele secole sunt preocupati de organizarea disciplinei penitentiale => marturisirea pacatelor care preceda penitenta, avea loc intr-un cadru bine determinat si dupa o randuiala stabilita si cunoscuta; >a existat o perioada de liniste din cauza rigorii disciplinei arcane; >sf. sec. XV tiparirea cartilor principale de slujba moment foarte important; >in primele secole existau rugaciuni avand continut si caracter penitential; >in randuiala Sf. Liturghii descrisa in Constitutiile Apostolice, la sfarsitul liturghiei catehumenilor, sunt mentionate patru ectenii si patru rugaciuni corespunzatoare celor 4 categorii de persoane care paraseau acum Biserica: catehumenii, energumenii, candidatii la botez si penitentii. Randuiala slujbei marturisirii din Molitfelnic dateaza de la Sf. Ioan Postitorul: >preotul si penitentul stand in fata altarului, dupa citirea Ps. 6,24,50,31,69,101, dupa cantarea unor tropare; >preotul: Doamne Dumnezeul nostru... >preotul impreuna cu penitentul fac trei inchinaciuni; >preotul rosteste o atentionare-indemn: Iata fiule duhovnicesc, marturisirea ta... >barbatul sa isi descopere capul >in cercetarea penitentului preotul se foloseste de chestionarul din slujba Sf. Taine; >dupa ascultarea marturisirii, preotul rosteste trei rugaciuni de dezlegare; >preotul da sfaturi in functie de pacatele savarsite si marturisite; >in incheiere se citesc doua pericope scripturistice: una din profetia lui Iezechiel si alta din Ev. Luca; >Sf. Ioan Postitorul reformeaza ritualul Tainei Pocaintei aflat in Traditia si practica Bisericii, nu o introduce aici pentru prima data in Biserica, cf. Pr. Ilarion Telea. Evolutia ritualului Tainei Marturisirii in diferitele editii ale Molitfelnicului romanesc >molitfelnicele pot fi impartite astfel: - Grupa I: 1545-1706: Targoviste, Iasi, Balgrad, Buzau lb.slavona si romana 7 buc. - Grupa a IIa: 1706-1764: Ramnic, Targoviste, Bucuresti, Buzau, Iasi slavona si romana -Grupa a IIIa: 1764-1956: Iasi, Ramnic, Bucuresti, Brasov, Sibiu, Blaj lb romana. 38 b >manuscrise: - Grupa I: sec 16-17: Moldova, Orsova, Siria, Maramures, Ardeal, Transilvania r + s - Grupa a IIa: 1706-1764: incomplete, nu cuprind Taina Marturisirii; - Grupa a IIIa: sec 18- 19 lb romana.

Randuiala dupa prima grupa >cel ce vrea sa se pocaiasca de pacatele sale, sa intre in Biserica sau in loc fara galceava, cu frica si cu smerenie si cu mainile stranse la piept; >preotul: Inchina-te lui Dumnezeu catre Carele ai scapat. >3 inchinaciuni + rug. Gresit-am Doamne... >preotul ia Sf. Evanghelie, o aseaza pe analoghion inaintea Sfantului Altar; >cel ce vrea sa se spovedeasca vine si isi pune mainile si capul pe Sf. Evanghelie iar preotul da Binecuvantarea Binecuvantat este Dumnezeul nostru... Molitfelnicul de la Valea Mare 1705: >preotul rugaciunea Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce pe Avraam... apoi da Binecuvantarea; >rug. Incepatoare, Doamne miluieste 12 ori, Veniti sa ne inchinam, Ps 50, Ps 4; >preotul Doamne Dumnezeul mantuirii noastre >Ps.6 + a IIa rug. Puternice Doamne Atottiitorule... >Ps.12 + a IIIa rug. Dumnezeule, Mantuitorul nostru... Molitfelnicul Targoviste 1545: >urmeaza povatuirea: omul sa mearga la preot, preotul sa nu tina seama de fata omului; >urmeaza un advertisment catre penitent: Iata fiule... acesta nu are scop de a infricosa, ci mai ales pentru a trezi constiinta penitentului; Toate editiile: >preotul duhovnic este ajutat de un chestionar care vizeaza pacatele frecvente si posibile pentru diferite categorii de credinciosi; >la sfarsit penitentul Ma spovedesc lui Dumnezeu... dupa care ingenuncheaza iar preotul ii citeste prima molitfa de iertare Doamne Dumnezeul nostru... >urmeaza citirea pericopelor apostolice: I Timotei 2,3-7; Ev. Mt. 9.9-13; >apolisul, iar pentru cel vrednic de impartasanie citeste molitfa de iertare a pacatelor; >cel ce nu a primit dezlegare pentru Sfanta Impartasanie revine la duhovnic dupa implinirea canonului, iar acesta ii citeste mai multe rugaciuni de iertare si impartasire, unele prezente in Molitfelnicul de astazi; >caracteristica principala a randuielii Tainei Marturisirii din Molitfelnicele asezate in grupa I este lungimea randuielii. OBS: >in Molitfelnicele noi, Evanghelia apare in randuiala Tainelor cu exceptia Marturisirii; >prezenta unor rugaciuni care in Molitfelnicul contemporan au primit alta destinatie, exprima si adevarul ca pacatul nu altereaza doar relatia omului cu Dumnezeu ci si cu sine insusi si cu semenii.

Randuiala dupa a 2a grupa >o forma noua si mult mai scurta; >inainte de Binecuvantare apare un cuvant de invatatura; >preotul si credinciosul stau in picioare in fata icoanei Mantuitorului si da Binecuvantarea; >rugaciunile incepatoare, D mil de 12 ori, Slava si Acum, Veniti... Ps.50 >pr. Rosteste advertismentul indemn Iata fiule, Hr sta nevazut... >in loc de chestionar, preotul il intreaba de toate pe rand iar apoi il invata si-l canoniseste dupa pacate; >urmeaza troparele de umilinta si cele doua rugaciuni: Dumnezeule Mantuitorul nostru si Doamne Iisuse Hr.; >o ectenie intreita scurta asemanatoare cu cea din zilele noastre + apolis. OBS: Elementele componente ale Tainei Marturisirii din zilele noastre sunt identice cu cele din grupa a II-a, dar in alta ordine. Lipseste rugaciunea de dezlegare Domnul si Dumnezeul nostru, care e inlocuita cu cea de mai sus. Molitfelnicul 1764-Iasi randuiala de astazi cu mici deosebiri la ectenie in unele apare ectenia pacii iar in altele ectenia intreita scurta iar in altele niciuna. Randuiala de astazi >titlul: Marturisirea, Spovedania >inainte de randuiala propriu-zisa, molitfelnicul contine o bogata si utila Invatatura pentru spovedanie: se arata cum trebuie facuta marturisirea cu exemple: Zaheu vamesul, femeia pacatoasa; >preotul este povatuit sa imbine iubirea si dreptatea, cum sa invete fara sfiala; >preotul nu trebuie sa se lase influentat de starea sociala sau materiala a celui care se spovedeste; >urmeaza Slujba Marturisirii: preotul imbracat in toate vesmintele sau cel putin in epitrahil si felon da Binecuvantarea; >rug incepatoare, Doamne mil 12 ori, Veniti, Ps.50, troparele de umilinta, cele 2 rug de iertare; >credinciosii trebuie sa vina unul cate unul sa aiba o atitudine cuviincioasa; >indemnul Iata fiule, Hr sta nevazut; >chestionarul se refera la pacate impotriva celor 3 virtuti teologice: credinta, nadejdea si dragostea; >la sfarsit preotul povatuieste pe penitent sa se pazeasca de toate cele savarsite pana acum, il indeamna sa isi plece capul si ii citeste o rugaciune de impacare; >preotul ectenia intreita scurta, apolisul si apoi rugaciunea de dezlegare, semnul crucii pe capul penitentului >rugaciunea Cuvine-se cu adevarat...

Asemanari si deosebiri ale ritualului Tainei Marturisirii In Bisericile Ortodoxe Autocefale 1. Molitfelnicul actual al Bisericii Ruse diferente fata de cel romanesc: >la sfarsitul slujbei otpustul este asezat dupa rugaciunea de dezlegare si dupa Cuvine-se... >are in plus o rugaciune pe care o citeste arhiereul sau duhovnicul pentru iertarea pacatelor; >plus o rugaciune pentru cel ce se dezleaga de epitimie, adica de oprire sau canon. 2. Biserica Greaca >deosebirea apare in modul in care este formulata rugaciunea de dezlegare >Biserica Rusa si Biserica Romana formula indicativa, preotul apare ca dispensator al iertarii pe cand in Biserica Greaca a ramas la formula veche, formula deprecativa. Factori ai aparitiei diferentelor: >grelele conditii politice in care au trait popoarele ortodoxe in vremea dominatiei turcesti si care au ingreuiat legaturile religioase dintre Bisericile Ortodoxe nationale izolate; >insuficienta pregatire teologica a clerului de mir; >toate cartile liturgice grecesti se tiparesc pana la sfarsitul secolului trecut intr-un centru apusean, la Venetia; >lipsa unui control oficial si unic al tipariturilor bisericesti in trecut; >lipsa unui organ panortodox care sa se ocupe cu rezolvarea chestiunilor de interes comun pentru intreaga ortodoxie. Formula Tainei Marturisirii dezlegarea >rugaciunea de dezlegare este formula de administrare a Tainei Marturisirii constituie punctul culminant al intregii slujbe si momentul in care taina respectiva se savarseste; Formula: Domnul si Dumnezeu nostru Iisus Hristos Cu Harul si cu Indurarile iubirii Sale de oameni, Sa te ierte pe tine fiule (N) Si sa-ti lase tie toate pacatele. Si eu, nevrednicul preot si duhovnic, Cu puterea ce-mi este data, Te iert si te dezleg de toate pacatele tale, In numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh. Amin. >prima arata ca Cel ce iarta pacatele este Hristos iar cel iertat redevine fiul iubirii; >in a doua preotul apare si el ca iertator de pacate, insa cu puterea ce-i este data de la Hristos. >iertarea data de duhovnic este semnul impacarii cu membrii comunitatii din care penitentul face parte. >cuvantul dezleg descopera puterea eliberatoare a Tainei Marturisirii.

Forme de administrare ale Tainei Marturisirii in trecut si astazi >in trecutul Bisericii, marturisirea pacatelor a fost si este o problema personala, individuala, asa cum si savarsirea pacatelor este o problema personala; >pocainta, in trecut a capatat uneori aspecte comunitare asa cum si pacatul savarsit de o persoana poate avea implicatii comunitare. Marturisirea individuala si cea publica >marturisirea individuala a dominat viata Bisericii de la Cincizecime pana in prezent; >marturisirea publica nu a existat decat sporadic stare anormala; Marturisirea publica >determinata de Biserica deoarece nu avea fixate definitiv momentele psihologice si rituale ale Tainei Spovedaniei; >din cauza nr major de credinciosi care solicita marturisirea in ultima sapt. a Postului Mare; >din cauza constiintei resposabilitatii preotului insuficient cultivata; >este condamnata de Biserica pentru ca: -nu se face dupa ritualul traditional al Bisericii; -in timp ce preotul enumera pacatele, credinciosii raspund afirmativ; -aceasta marturisire este nedeplina preotul nu cunoaste circumstantele in care au fost savariste pacatele si nici pocainta celui ce le marturiseste; -preotul nu-si poate exercita rolul sau de parinte duhovnicesc; -marturisirea capata un caracter formal si mecanic. >poate fi eliminata printr-un program de spovedanie esalonat pe sapt. si sectoare ale parohiei; >prin constientizarea faptului ca preotul este legat prin preotie si raspunde in fata lui Dumnezeu de fiecare suflet incredintat. Marturii despre Marturisire in trecut Sec. II Epistola lui Barnaba, Sf. Clement Romanul, Sf. Irineu indeamna la marturisire; Didahia in Biserica nu ne putem ruga cu o constiinta incarcata; Ep I Cor. A SF. Clement Romanul: este bine sa-ti marturisesti pacatele tale decat sa-ti impietresti inima. >se afirma spovedania in particular. Sec II Tertulian marturisirea pacatelor se facea in particular si era secreta, doar penitenta era uneori publica; descrie etapele ce trebuiau parcurse de cel ce gresise grav si le marturisise. Perioada de pocainta: - trecerea in randul penitentilor; - savarsirea unor acte de pocainta in acord cu pacatele; - iertarea si impacarea cu Biserica Sf. Ciprian al Cartaginei: indeamna pe cei ce s-au indepartat de credinta in timpul persecutiilor lui Deciu sa vina la pocainta si sa se marturiseasca; Origen: interpreteaza textul de la Levitic 5,4 si spune: este o Taina minunata si faptul ca porunceste sa-si pronunte pacatul.

Sec. IV >deosebirea dintre marturisirea individuala si secreta si pocainta publica apare si mai evidenta; Can.12 Sin I Ec. Niceea: La toti acestia se cuvine a se cerceta bunavointa si felul caintei lor. Deci cati dintre ei vor arata convertirea lor...vor participa impreuna dupa merit la rugaciuni. Can. Sf. Vasile cel Mare: Cel ce-si marturiseste vrajitoria si fermecatoria, se va marturisi aceeasi perioada ca si ucigasul. >paralel cu marturisirea individuala apare marturisirea publica practicata de unii credinciosi care in dorinta de a se desavarsi, considerandu-se foarte pacatosi, isi afirmau esecurile morale in public; >daca Biserica crea o marturisire si o penitenta publica => se implica responsabil in viata membrilor ei sau urmareau un scop pedagogico-educativ in vederea atentionarii credinciosilor sa nu cada in aceleasi pacate; Can. 43 Sin. Cartagina: Celor ce se pocaiesc sa li se hotarasca timpul de penitenta cu judecata episcopilor, dupa deosebirea pacatelor, iar preotul sa nu dea absolutie celui ce se pocaieste fara stirea episcopului. >la sfarsitul secolului al IV-lea marturisirea publica a inceput sa fie ingradita; Can.37 si 132 Cartagina si Can 28 Sf. Nichifor MArturisitorul arata ca aceasta a continuat pana in sec. XIX. In PREZENT >in doua manastiri romanesti s-a practicat marturisirea si dezlegarea colectiva, practica interzisa de autoritatea bisericeasca; >aceasta practica se mai intalneste in unele parohii; >credinciosii BOR solicita spovedania particulara inainte de Sfanta Impartasanie; >in Bisericile grecesti si de limba araba constiinta necesitatii spovedaniei a disparut aproape complet se rostesc niste rugaciuni din ritualul Tainei; ei practica marturisirea doar in manastiri >in Bisericile slave, marturisirea s-a mentinut cu tendinta de a fi redusa doar la o singura data pe an; >in Biserica Serbiei inainte de marturisire, credinciosii se pregatesc printr-o saptamana de post foarte sever si prin participarea la Sfanta Liturghie; >in Biserica Finlandei si in SUA marturisirea lunara sau chiar saptamanala.