CUPRINS

CONVORBIRI Cassian Maria SPIRIDON – Utopia comunistă,

LITERARE
un avorton al istoriei contemporane (I) / 1

„Există acum tendința de a uita trecutul”

– dialog cu scriitorul Livius CIOCÂRLIE / 13
REVISTÃ A UNIUNII SCRIITORILOR „Regimul comunist românesc a fost cel mai agresiv”
– dialog cu scriitorul Petre Mihai BĂCANU / 17
DIN ROMÂNIA
FONDATÃ DE SOCIETATEA Ana BLANDIANA – „Misterul poeziei și misterul regalității”,
discurs rostit la primirea Premiului „Prințesa de Asturia”,
DIN IAªI, LA 1 MARTIE 1867 Oviedo, octombrie 2024 / 22
EDITOR: ASOCIAÞIA Ion PAPUC – Un rapt editorial / 24
Gheorghe GRIGURCU – „De la o vreme” / 26
REVISTA CONVORBIRI LITERARE
Nicolae (Nicholas) DIMA – Din poeziile creat în închisori:
ASOCIAȚIE DE UTILITATE PUBLICĂ o scurtă introducere / 29
Theodor CODREANU – Luigi Pareyson: transversalie
în ontologia libertății (III) / 33
Mircea POPA – Un francez prieten al românilor – Léo Claretie / 35
R e d a c þ i a : Mircea PLATON – Reforma sistemului de educație în Afganistan.
Contribuția experților români (IV) / 39
Director: Cassian Maria SPIRIDON Mircea A. DIACONU – Bucovina, certificat de naștere.
Redactor ºef: Mircea PLATON Thriller diplomatic (V) / 43
Redactor ºef adjunct: Marius CHELARU Gheorghe CLIVETI – Personalitatea și opera lui N. Iorga în comentariile
criticilor și istoricilor literari, de la G. Călinescu la N. Manolescu (II) / 48
Secretar general de redacþie: Dragoº COJOCARU Ioan HOLBAN – Poeți români de azi / 53
Redactori: Liviu PAPUC, Antonio PATRAª
INEDIT – ARHIVE LITERARE
C o l e g i u l : Constantin BOSTAN – Ion Agârbiceanu – „în ton” cu Gh. Gheorghiu-Dej
și „retușat” de Petru Vintilă (II) / 62
Ana BLANDIANA
POEZIE
Mircea A. DIACONU Coman ȘOVA / 66
Gellu DORIAN Aurel ȘTEFANACHI / 68
Constantin DRAM Vasile TUDOR / 70
Radu Sergiu RUBA / 71
Gheorghe GRIGURCU
Ioan HOLBAN PROZĂ
Virgil NEMOIANU Cornel NISTEA – Două povestiri / 73
Diana Dobrița BÎLEA – Psalmista / 77
Basarab NICOLESCU
Ion PAPUC CRITICĂ
Ioan-Aurel POP CRITICA POEZIEI: Ioan LASCU – Viața ca o călătorie / 79
CRITICA PROZEI:
Adrian Dinu RACHIERU Constantin DRAM – Aurul pisicii / 82
Vasile SPIRIDON Alexandra RUSCANU – Romanța lui Zavaidoc:
Dan TOMULEÞ o explorare a iubirii în Bucureștiul interbelic / 84
Alexandru ZUB CO MENTARII CRITICE
COMENTARII
Secretariat: Adrian Dinu RACHIERU – Nicolae Sârbu, pândind „cutra de poezie” / 86
Doina BUCIULEAC Livia IACOB – Călătorii și călători balcanici:
Olga IORDACHE lungul drum al sinelui spre ceilalți / 90
Antonio PATRAȘ – Povestirile lui D.V. Barnoschi / 93

Biblioteca revistei „Convorbiri literare” ACTU ALITAT EA LITE RARĂ

LIT ERARĂ
nr. 12 (348) / decembrie 2024 Alexandra OLTEANU – Poezia Monicăi Pillat / 96
Cristina SCARLAT – Decupaje critice. Râul devremelui târziu / 98
Andreea HEDEȘ – Poemul de platină Adrian G. ROMILA – De la Atlantic spre Mediterana și retur / 100
Apare cu sprijinul financiar al Municipiului Iași
LITERATURA AZI
Revista Convorbiri literare găzduiește opiniile, Mihaela GRĂDINARIU – Joaca de-a fi: poveste în poveste / 102
oricît de diverse, ale colaboratorilor. Luiza NEGURĂ – Amor patriae nostra lex / 104
Otilia UNGUREANU – Constantin Stoiciu. Răscolirea istoriei
Responsabilitatea pentru conținutul fiecărui text
– de la ruinele edificiilor la ruinele identitare / 106
aparține, în exclusivitate, autorului.
Redacția își rezervă dreptul de a schimba titlurile. EX LIBRIS
Gellu DORIAN – Poeți de primul raft / 109
Revistã indexatã EBSCO Ioana DIACONESCU – „Sălbatica revoltă/ smintită libertate” / 111
Victor NEUMANN – Convoiul: o capodoperă
[Link] a literaturii române contemporane / 114

Conform prevederilor Statutului, Uniunea Scriitorilor din România nu este responsabilã pentru politica editorialã
a publicaþiei ºi nici pentru conþinutul materialelor publicate.
Nicolae OPREA – Calendarul poetic al Zilelor / 116
Mirela ROZNOVEANU – Eseistica Poetului Traducător / 118
Dan IONESCU – Poetica iubirii la Mihai Firică / 122
CONVORBIRI LITERARE
Daniel MARIȘ – Cinema Paradiso / 124
MEMBRÃ A ASOCIAÞIEI REVISTELOR,
Ștefan Tudor BACIU – Arborele de oraș – o biografie sensibilă / 125 PUBLICAÞIILOR ªI EDITURILOR
Dana OPRICĂ – Pași în doi / 128 (ARPE)
Adrian JICU – Chiorpangiul și povestașul / 130
CUI 28447247
ISTO RIE L IT ERARĂ
Daniel CRISTEA-ENACHE – Universul poetic al lui Emil Brumaru (I) / 131
Constantin COROIU – Creangă și „hohotul melancolic” universal / 135
Galina MARTEA – Monica Lovinescu – o personalitate a neamului românesc / 139 Redacþia ºi administraþia:
Nicolae SCURTU – Câteva noi știri despre poetul Alexandru Rally / 140 I.C. Brãtianu nr.22, etaj 1, Iaºi,700037
Liviu PAPUC – Remember Constantin Berariu / 142 Tel.: +40 799 987 449,
e-mail: convlit95@[Link]
ISTO RIE CONT RO17RNCB0175033572460001 – BCR Iaºi
Simion-Alexandru GAVRIŞ – Conservatori moldoveni și Mișcarea din 1848:
câteva date și considerații / 146
Abonamente
E SEU Pe adresa redacþiei, prin mandat poºtal, în contul revistei:
Dragoș COJOCARU – Lumescul zvon / 149 168 lei/ an + 36 lei taxe poºtale,
Dan TOMULEȚ – Tao Te Ching: Sensurile unei intuiții (I) / 152 84 lei/ 6 luni + 18 lei taxe poºtale.
Ovidiu PECICAN – Imediatism goethean / 157 Vã rugãm sã scrieþi pe mandatul poºtal sau pe documentul de
Pompiliu CRĂCIUNESCU – Eugen Simion și lumile textului (II) / 159 platã adresa dv. poºtalã completã ºi perioada de abonare.
Radu I. PETRESCU – Extazele lui Paul Veyne / 163
Persoanele sau instituþiile care vor sã sprijine financiar revista
PSIHO LOGIA AZI
PSIH OLOGIA pot depune sumele în contul
Gina STOICIU – Singurătate și înstrăinare. Soldatul, pribeagul și exilatul / 167 RO17RNCB0175033572460001 – BCR Iaºi

JURIDICE
Dana GÎRBOVAN – Ce este dreptatea? / 170

CARTEA DE RELIGIE
Florin CRÎŞMĂREANU – Finitudinea umană sau despre vederea
„ca prin oglindă, în ghicitură” / 172

CARTEA DE FIL OZOFIE

Ioan Alexandru TOFAN – Cei zece ani / 174

CARTEA ST RĂINĂ
Marius CHELARU – Labirintul rătăciților / 175

L IT ERATU RA UN IV ERSA LĂ
Robert LOWELL / 179
Traduceri și prezentare de Cătălina FRÂNCU
Noris ROBERTS / 180
Prezentare și traduceri de Olimpia IACOB

ACT UALITATEA FRANCEZĂ

Simona MODREANU – Furia huriei / 181

AN TICHITĂ ȚI ACTUALE
Ioana COSTA – Sesquipodale: precipitevolissimevolente / 183

ARTE
Pavel ȘUȘARĂ – Drumul scurt de la zugrăvie la pictură / 184
Alex VASILIU – Liviu Dănceanu: „Arta sonoră, dacă nu se adresează
posterității, nu se legitimează” (I) / 186

PANO RAMIC E DITO RIA L

Marius CHELARU – Edituri moldave/ autori moldavi / 189
Emilian MARCU – Vitrina cărţilor / 192

VARIA Preluarea și reproducerea textelor publicate

Ana PARTENI – Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Iași / 195 în Convorbiri literare este permisă numai cu acordul
Bogdan-Ioan ANISTOROAEI – Literatura și Șahul / 197 revistei și/sau al autorului, cu specificarea sursei,
Valentin TALPALARU – ComPresa revistelor / 198 în conformitate cu legile dreptului de autor din România!
Cristina CHIPRIAN – Curier de ambe sexe / 200
Tiparul executat de SC PIM SRL Iaşi
ISSN 0010-8243 A p are l un ar 200 pagini
 A T I T U D I N I

Cassian Maria SPIRIDON

În acest decembrie marcăm treizecișicinci de ani mjloacele de stat de care dispuneau. Această spălare
de la Revoluția Română din Decembrie 1989, iar de creier cu forța a făcut din marxism-leninism una
ororile regimului comunist n-au fost și nici nu vor dintre cele mai criminale ideologii pe care le-a
avea parte, din nefericire, de un Nürnberg precum inventat omenirea.
cel al ororilor naziste. În prezent se constată o rafinare a mijloacelor de
Rămîne întrebarea, pe care și-o pune și Thierry impunere a ideologiei neomarxiste, grație și utilizării
Wolton (Reflecții despre comunism, traducere internetului, a rețelelor sociale etc., a mesajelor
Marieva-Cătălina Ionescu, Humanitas, 2022), cum e transmise care oferă o lume a plăcerilor ușor accesi-
posibil ca această invenție năucă, definită astfel de bilă, realizându-se o dictatură mult mai catifelată, o
Petre Țuțea, să rămînă inatacabilă, inoxidabilă, cel servitute acceptată chiar cu inocență.
puțin acolo unde s-a impus cu mînă de fier, comunis- Se impune o recapitulare a ororilor comise de la
mul fiind, constată același, un fenomen unic în isto- instaurarea de către tancurile sovietice a comunismu-
rie atît prin forța sa de seducție, cît și prin puterea lui în România, de la 6 martie 1945 pînă în decem-
sa distrugătoare. brie 1989.
Cel care a scris O istorie mondială a comunismu- Cartea neagră a comunismului. Crime, teroare,
lui într-o trilogie: Călăii, Victimele, Complicii (apă- represiune, autori: Stéphane Courtois și colectivul,
rută în traducere românească între 2018-2020 la tradusă după prima ediție apărută în 1997 la Paris, și
Humanitas) ne propune un portret obiectiv și exact publicată în 1998 la Humanitas în colaborare cu
într-un volum sinteză asupra unui flagel care nu dă Fundația Academia Civică, în traducerea unui colec-
semne că ar fi pe sfîrșite, ci din contra, continuă să tiv format din Maria Ivănescu, Luana Schidu ș.a.,
seducă și vedem cum marxism-leninismul prin noile dedică un capitol consistent Europei Centrale și de
sale metode își croiește o cale tot mai viguroasă, Sud-Est, avînd ca autor pe Karel Bartosek, notele
grație neomarxiștilor, care își au adepții tot mai privind România aparțin lui Gheorghe Onișoru.
numeroși între progresiștii care în numele dreptății Teroarea importată de armatele eliberatoare, o
ca echitate, după John Rawls citire, elitele intelec- dată ce au invadat estul european au trecut la epurări
tuale sunt eliminate, sunt promovați în posturi și arestări, deportări masive, cifrele care depășesc
oameni nu pe criterii valorice, ci în funcție de rasă, 600.000 de persoane, au fost stabilite conform statis-
de orientare sexuală, etc. ticilor sovietice după sosirea în lagăre și nu lua în
Nicăieri și niciodată nu au existat revoluții popu- calcul numărul celor morți în lagărele de tranzit din
lare comuniste, regimurile comuniste, remarcă și România (lagărele din Brașov, Timișoara, Sighet,
Wolton, au apărut fie în urma violenței exercitate de Focșani), în Basarabia (Bălți) sau în Galiția
o minoritate, fie ca rezultat al unui război de elibe- (Sambor). În jur de 75% dintre deportați au trecut
rare națională, fie prin intermediul unei ocupații prin aceste lagăre.
militare, cum s-a întâmplat în România cu Armata Pe aceeași pagină, în nota lui Gheorghe Onișoru,
Roșie. După ce puneau mîna pe putere, comuniștii citim: „Lagărele de tranzit de pe teritoriul României
adaptau realitatea conform imperativelor politice, și (pe lângă cele de mai sus au existat și altele) au fost
nu invers, și îndoctrinau poporul terorizat prin toate organizate de sovietici ca puncte de adunare a

CONVORBIRI LITERARE 1
deportaților spre U.R.S.S. Prin lagărul de la Focșani nistă și cea nazistă – sunt unul dintre fericiții aleși
s-au perindat și o parte din cei 186.000 de militari care au făcut experiența amândurora – nu constă în
români luați prizonieri de sovietici în primele zile de nivelul lor de brutalitate sau de cruzime. Camera de
după trecerea României de partea Aliaților, la 23 tortură a unei închisori naziste era la fel ca aceea a
august 1944, și care apoi au fost folosiți ani unei închisori comuniste. Diferența este în altă parte.
îndelungați în lagărele de muncă forțată din Dacă naziștii te arestau ca disident politic, voiau în
U.R.S.S.”. general să-ți cunoască activitățile, prietenii, planurile
Din capitolul semnat de Karel Bartosek, se și așa mai departe. Comuniștii nu se încurcau cu ase-
înțelege, ne vom axa pe tragedia românească a menea lucruri. Ei știau deja, la arestare, ce fel de
comunizării. mărturie trebuia să semnezi. Tu însă nu știai. Nu-mi
Deși partidele comuniste, în această parte de imaginam câtuși de puțin că aveam să devin un
lume, aveau un număr nesemnificativ de membri, «spion american»!”
sovieticii după invazie i-au impus în posturi impor- Cum era de așteptat, o țintă constantă a represiu-
tante, precum în ministerul de interne. „Primul mem- nilor au fost Bisericile: „În România, lichidarea
bru al partidului comunist care a preluat Ministerul Bisericii greco-catolice (uniate), a doua ca număr de
de Interne a fost Teohari Georgescu (1908-1976). A credincioși după Biserica ortodoxă, s-a accentuat în
deținut portofoliul în perioada marilor arestări politi- toamna lui 1948; Biserica ortodoxă a asistat mută la
ce, între 6 martie 1945 și 1952. Între 18 februarie cursul evenimentelor, fiindcă ierarhia ei s-a dat în
1953 și 20 ianuarie 1956 a fost arestat și anchetat. general de partea regimului, ceea ce de altfel n-a
Ulterior a fost eliberat și a lucrat la Întreprinderea împiedicat închiderea a numeroase biserici și încar-
Poligrafică «13 decembrie 1918», unde a ajuns chiar cerarea unora dintre preoții ei. În octombrie, toți
director”. (G. O.) episcopii uniați erau arestați. Biserica greco-catolică
Emil Bodnăraș, vechi ofițer militar (agent a fost oficial interzisă la 1 decembrie 1948; ea numă-
K.G.B. încă din 1930) va prelua serviciul special, ra atunci 1.573.000 de credincioși (la o populație de
predecesor al temutei Securități. Cităm în continuare 15.872.000 de locuitori), 1.725 lăcașuri de cult,
din notele istoricului român: „Lucrețiu Pătrășcanu a 1.733 de preoți. Autoritățile i-au confiscat bunurile,
fost primul comunist român intrat în guvern, încă de i-au închis catedralele și bisericile, i-au ars câteodată
la 23 august 1944, ca ministru fără portofoliu și inte- bibliotecile; 1.400 de preoți (dintre care în jur de 600
rimar la Justiție. A ocupat această demnitate până la în noiembrie 1948) și vreo 5.000 de credincioși au
24 februarie 1948, când a fost demis. A urmat aresta- fost închiși, dintre care aproximativ 200 au fost
rea (28 aprilie 1948), ancheta, procesul și execuția asasinați în închisoare.
din 1954. Pătrășcanu era considerat ca făcând parte Încă din luna mai a anului 1948, odată cu aresta-
din «aripa națională» a Partidului Comunist, având rea a 92 de preoți, este lovită Biserica romano-cato-
în plus un profil intelectual”. lică, care avea 1.250.000 de credincioși. Puterea a
Închisoarea de la Sighet a fost populată în 1950 închis școlile catolice și a confiscat instituțiile de
cu peste două sute de personalități politice interbeli- caritate și medicale. În iunie 1949, mai mulți epis-
ce, ziariști, preoți, generali, etc., între care Iuliu copi ai Bisericii romane au fost arestați; în luna
Maniu, 77 de ani, liderul Partidului Național următoare, au fost interzise ordinele monastice.
Țărănesc, Constantin I.C. Brătianu, 84 de ani, fonda- Represiunea împotriva acestei Biserici a culminat cu
torul României moderne, ambii vor fi exterminați; în marele proces de la tribunalul militar din București,
următorii cinci ani cincizecișidoi de prizonieri își vor în septembrie 1951; mai mulți episcopi și laici au
afla sfîrșitul în acest penitenciar din nordul Țării. fost condamnați ca «spioni»”. (Karel Bartosek)
Cartea neagră... citează dintr-un interviu al unui „În 1948 a încetat din viață, în condiții suspecte,
ungur, L. Nyeste, rezistent după război, și care refuză precizează Gh. Onișoru, patriarhul Nicodim.
aderarea la partidul comunist, fapt pentru care va fi Succesorul său, Iustinian Marina (1901-1977), era
judecat și condamnat, ispășindu-și pedeapsa într-un omul comuniștilor, care l-au susținut într-o ascensiu-
lagăr de muncă de la Resz pînă în 1956, unde spăr- ne spectaculoasă, devenind din simplu preot din
geau piatră, iarna 12 ore, vara 16 ore, dar cea mai rea Vâlcea, în 1944, mitropolit al Moldovei la sfârșitul
era foamea: „Deosebirea între poliția secretă comu- lui 1947. La 8 iunie 1948 devenea Patriarh”.

2 CONVORBIRI LITERARE
 Tactica bolșevică de a crea iluzia că cei asupriți la ora zece, cred, a venit Securitatea cu mitralierele
vor fi îndreptățiți la o viață decentă s-a aplicat în tot și cu tot felul de arme grele. Femeile și bătrânii au
arealul sovietizat cu tancul. Un prim pas a fost refor- căzut în genunchi. Nu trageți în noi și în copiii
ma agrară, reformă de care țăranii, în mare parte, au noștri. Aveți și voi copii, ca și noi, și părinți bătrâni.
beneficiat în perioada interbelică, dar noua reformă Murim de foame și am ieșit să spunem să nu ni se ia
mai amplă și radicală a împărțit țăranilor săraci mari- grâul. Locotenentul-major Stănescu Martin a dat
le proprietăți funciare, s-au confiscat bunurile celor ordinul să se tragă». Autorul acestei relatări a fost
expulzați etc. arestat, torturat și trimis la muncă forțată; n-a fost
Citim în paginile lui Karel Bartosek dedicate eliberat decât în 1953”.
Europei Centrale și de Sud-Est despre pașii urmați Hotărîți în a eradica orice urmă de societate civilă
întru impunerea măsurilor practicate cu asupra de și de manifestare a dreptului la exprimare liberă,
măsură și în țara „marelui frate”: „Fericirea persona- după eliminarea reprezentanților partidelor politice
lă a unora clădită pe nefericirea altora s-a dovedit la toate nivelurile, mai exact pînă al cel mai de rînd
adesea efemeră. Fiindcă doctrina bolșevică cerea cotizant, cei care au urmat au fost oamenii de rînd,
lichidarea proprietății private și dezrădăcinarea defi- țăranii, muncitorii, funcționarii etc, etc.: „În uzine,
nitivă a proprietarului. În contextul războiului rece, cei care «tulburau ordinea publică», tratați ca «mari
ea se inspira în plus din «teoria» care propovăduia sabotori», au fost și ei loviți de «justiția de clasă».
«intensificarea luptei de clasă» și «lupta înverșunată La fel ca cei care, în sate, se bucurau de un prestigiu
dintre clase». Încă din 1945, noile regimuri au trecut natural datorat unei înțelepciuni și unei științe
la naționalizarea (etatizarea) marilor întreprinderi, dobândite timp de decenii și care se împotriveau
operații adesea legitimate prin exproprierea necesară colectivizării forțate după modelul «celei mai bune
a numeroși «nemți, trădători și colaboraționiști». agriculturi din lume». Milioane de persoane au
Odată asigurat monopolul puterii, a venit rândul înțeles atunci că promisiunile care, adesea, i-au
micilor proprietari, comercianți și artizani. împins să adere la politica comunistă erau minciuni
Proprietarii micilor ateliere și ai modestelor prăvălii, tactice”. (K. B.)
care nu exploataseră niciodată pe nimeni, decât pe ei Creșterea numărului de persoane în dezacord cu
înșiși și pe membrii propriilor lor familii, aveau „înțelepciunea de stat bolșevică” a impus crearea de
numeroase motive să fie nemulțumiți. La fel ca și lagăre și spații concentraționare tot mai numeroase
țăranii săraci, expuși începând din 1949-1950 colec- după modelul celor create de Lenin imediat după
tivizării forțate a pământurilor sub presiunea condu- lovitura de stat din noiembrie 1917, cînd a avut loc
cătorilor sovietici. La fel ca muncitorii, mai ales în „Revoluția” din octombrie.
centrele industriale, afectați de diferite măsuri care „Bolșevismul și nazismul au îmbogățit, în chip
loveau în nivelul lor de viață sau lichidau cuceririle evident, istoria represiunii secolului XX, construind,
sociale ale trecutului”. în timp de pace, sistemul lagărelor. Până la apariția
Cum era de așteptat nemulțumirile s-au manifes- Gulagului și a Lagerului (primordialitatea revine
tat inclusiv prin greve și revolte muncitorești, dar și Gulagului), lagărele erau în istorie «unul dintre mij-
prin răscoale ale țăranilor. Este prezentat un astfel de loacele represiunii și excluziunii în timp de război»,
caz în România: „Unul dintre participanții la răscoa- cum remarca Annette Wieviorka în introducerea ei la
la țăranilor români, din iulie 1950, povestește cum s- dosarul asupra lagărelor din revista Vingtième siècle,
au reunit în fața sediului Partidului Comunist, cu în anul 1997. În timpul celui de-al doilea război
mâinile goale, și cum un activist comunist a început mondiaal, sistemul concentraționar s-a instalat în
să tragă cu revolverul. «Am intrat atunci cu forța în Europa continentală, iar lagărul – Lager sau Gulag –
sediul partidului, mărturisește el, am aruncat pe jos figura pe harta Europei de la Ural până la poalele
portretele lui Stalin și al lui Gheorghe Gheorghiu- Pirineilor. Dar istoria lui n-a luat sfârșit odată cu caa-
Dej și le-am călcat în picioare [...]. Au venit întăriri. pitularea Germaniei și a aliaților ei”. (K. B.)
Mai întâi jandarmii din sat. [...] Norocul a fost că Context în care sunt enumerate și lagărele ame-
Maria Stoian, o fată tânără, a tăiat firul centralei tele- najate la noi în țară: „În România, o mare parte a
fonice și a bătut clopotele. Au tras în ea, bolșevicii, lagărelor a fost creată de-a lungul traseului Canalului
cât au putut. [...] Pe urmă, pe la jumătatea dimineții, Dunăre-Marea Neagră și în Delta Dunării; primul și

CONVORBIRI LITERARE 3
cel mai mare ansamblu de lagăre purta numele de ceea ce a ascuns în timpul anchetei, în special legă-
Poarta Albă, punct principal al acestui mic arhipelag, turile lui cu prietenii aflați în libertate. În timpul celei
în care numele ca Cernavodă, Medgidia, Valea de-a doua faze, «demascarea internă», trebuia să-i
Neagră sau Basarabi, sau cele ale unităților denunțe pe aceia care l-au ajutat în interiorul închi-
aparținând celuilalt ansamblu, situat în Delta Dunării sorii. În timpul celei de-a treia faze, «demascarea
(Periprava, Chilia Veche, Stoienești, Tătaru), s-au morală publică», i se cerea deținutului să calce în
întipărit în memorie. Construcția canalului Dunăre- picioare tot ceea ce avea el mai scump – părinții,
Marea Neagră a fost de altfel numită «Canalul soția, logodnica, pe Dumnezeu, dacă era credincios,
Morții». A fost un cumplit șantier de muncă forțată, pe prietenii lui. Urma cea de-a patra fază: candidatul
unde au pierit țărani care se împotriviseră colectivi- care voia să facă parte din ODCC era desemnat să-l
zării sau «indivizi suspecți»”. «reeduce» pe cel mai bun prieten al lui, torturându-l
Listă care este cu mult mai cuprinzătoare, cu cu propriile sale mâini și devenind astfel el însuși un
mult mai numeroase localități care găzduiau astfel de călău. «Tortura este cheia reușitei. De-a lungul tutu-
aberații ale regimului de democrație populară, așa ror acestor faze, confesiunile erau regulat întrerupte
cum vor fi enumerate de Romulus Rusan în succinta de torturi. [...] De tortură nu puteai scăpa. Era doar
sa carte Cronologia și geografia reprimării comunis- posibil, acuzându-te de cele mai mari mârșăvii, să
te în România (Fundația Academia Civică, 2007). scurtezi perioada schingiuirii. Au fost studenți
Bartosek subliniază, pentru arealul românesc, torturați două luni de zile; alții, mai cooperanți, doar
ororile fenomenului Pitești – descrise și de Virgil o săptămână».
Ierunca în cartea cu același titlu: „România În 1952, autoritățile române au hotărât, fără suc-
îmbogățește și ea cu trăsături originale istoria repre- ces, să extindă experimentul de la Pitești, în special
siunii în Europa Centrală și de Sud-Est; ea a fost pro- în lagărele de muncă ale canalului Dunăre-Marea
babil prima țară care a introdus pe continentul euro- Neagră. Secretul fiind dezvăluit de posturile de radio
pean metodele de «reeducare» prin «spălarea creie- occidentale, conducerea comunistă a pus capăt aces-
rului» utilizate de comuniștii asiatici; fără-ndoială, tei reeducări în august 1952. În cadrul unui proces
ea le-a și perfecționat înaintea folosirii lor pe scară care a avut loc în anul 1954, Eugen Țurcanu și șase
largă în Asia. Scopul demonic al experimentului era dintre complicii lui au fost condamnați la moarte, dar
de a-i obliga pe deținuți să se tortureze unii pe alții. nici unul dintre adevărații vinovați din aparatul de
Această invenție a avut drept cadru o închisoare din poliție n-a fost vreodată tras la răspundere”.
Pitești, relativ modernă, construită în anii ʹ30, la o Din „fericire” pentru torționarii care au regizat
sută zece kilometri de București. Experiența a debu- ororile de la Pitești nici unul dintre ei nu a fost che-
tat la începutul lunii decembrie 1949 și a durat în jur mat în instanță, nici după decembrie ’89, pentru fap-
de trei ani. Explicațiile apariției sale sunt multiple: tele lor abominabile. Și nu doar cei de la Pitești, ci
politice, ideologice, umane și personale. Datorită întreg aparatul Securității cu ploaia lor de turnători
acordurilor încheiate între comunistul Alexandru n-a dat nimănui socoteală pentru nesfîrșitele
Nicolschi, unul dintre șefii poliției politice nedreptăți și cumplitele suferințe ale poporului
românești, și Eugen Țurcanu, deținut cu trecut fasci- român dintre 1945 și 1989.
zant, acesta din urmă devine, în închisoare, șeful Fragmentul citat de cehul Karel Bartosek din car-
unei mișcări numite Organizația Deținuților cu tea lui Virgil Ierunca, este unul nu doar cutremurător,
Convingeri Comuniste (ODCC). Obiectivul era ree- ci și edificator asupra tehnicilor de tortură folosite de
ducarea prizonierilor politici prin metode combinând acești descreierați. Tehnici descrise în parte și de
studierea textelor doctrinei comuniste cu tortura fizi- Paul Goma în cartea sa Gherla. Redăm cîteva rînduri
că și morală. Nucleul reeducării era format din cinci- desprinse din Infernul de la Pitești de condeiul lui
sprezece deținuți aleși, care trebuiau mai întâi să sta- Virgil Ierunca: „Securitatea, poliția politică română,
bilească legături de prietenie și să culeagă a folosit în timpul interogatoriilor metodele «clasi-
confidențele celorlalți. După relatarea filosofului ce» de tortură: bătăi, lovituri la tălpi, atârnarea de
Virgil Ierunca, reeducarea comporta patru faze. picioare cu capul în jos. La Pitești, cruzimea torturi-
Prima se numea «demascare externă»: prizonie- lor a depășit de departe aceste metode. A fost practi-
rul trebuia să facă dovada loialității sale mărturisind cată toată gama – posibilă și imposibilă – a torturilor:

4 CONVORBIRI LITERARE
diferite părți ale corpului erau arse cu țigara, au fost sociale a represiunii, asupra tuturor acestor «oameni
deținuți cărora li s-au necrozat fesele și le-au căzut de rând» persecutați crunt?”. (K. B.)
cum cade carnea de pe leproși. Alții au fost obligați Întrebări care vor continua să nu primească răs-
să mănânce o gamelă de fecale și după ce o vomau li puns, să se temporizeze la toate nivelurile aflarea
se înfunda voma în gât. dimensiunilor represiunilor, timp în care torționarii,
Imaginația delirantă a lui Țurcanu se dezlănțuia toți cei care le-au instrumentat își vor primi pensiile,
mai ales când avea de-a face cu studenți care credeau nimeni nu-i va chema în instanță, se vor stinge
în Dumnezeu și care se străduiau să nu se renege. liniștiți în paturile lor...
Astfel, unii erau «botezați» în fiecare dimineață: Marxiști-leniniștii, făuritorii celei mai drepte din-
scufundați cu capul în hârdăul cu urină și materii tre orînduiri în lupta lor pentru apărarea puterii se
fecale, în timp ce ceilalți în jur psalmodiau formula vor devora și între ei. Unul dintre cazurile cele mai
botezului. [...] Când deținutul [...] era pe punctul de mediatizate în „epoca de aur”, dar și după, este al lui
a se îneca, era scos, i se dădea un scurt răgaz să res- Lucrețiu Pătrășcanu, însoțit de varii ipoteze; caz pre-
pire, apoi era scufundat din nou. Unul dintre acești zentat succint și de Karel Bartosek: „Încă de la înce-
«botezați», căruia i se aplicase sistematic tortura, putul anului 1948, Partidul Comunist Român (PCR)
ajunsese la un automatism care l-a ținut vreo două și-a concentrat atenția asupra cazului lui Lucrețiu
luni de zile: mergea în fiecare dimineață și-și băga Pătrășcanu, ministru al Justiției din 1944 până în
singur capul în hârdău, spre hazul reeducatorilor. 1948, intelectual cu reputație de teoretician marxist,
Cât despre studenții în teologie, ei erau obligați unul dintre fondatorii partidului în 1921, când nu
de Țurcanu să oficieze în slujbele negre pe care le avea decât 21 de ani. Prin anumite capete de acuzare,
regiza mai ales în săptămâna Paștelui și-n noaptea cazul lui Pătrășcanu a fost preludiul campaniei împo-
Învierii. Unii făceau pe țârcovnicii, alții pe preoții. triva lui Tito. Înlăturat de la putere în februarie 1948,
Textul liturghiei lui Țurcanu era, bine înțeles, porno- întemnițat, Pătrășcanu nu a fost condamnat la moar-
grafic, parafrazând, la modul demonic, textul origi- te decât în aprilie 1954 și executat în 16 aprilie, după
nal. Prea Sfânta Născătoare de Dumnezeu era numită șase ani de detenție și la un an după moartea lui
«marea curvă», Iisus «idiotul care a murit pe cruce». Stalin. Misterul acestei execuții tardive n-a fost încă
Studentul în teologie căruia îi revenea rolul preotului elucidat în totalitate, una dintre ipotezele avansate
era dezbrăcat în pielea goală, apoi acoperit cu un pretinzând că Gheorghiu-Dej, secretarul general al
cearșaf mânjit cu fecale, de gât i se atârna un falus PCR, s-ar fi temut de reabilitarea acestuia și ar fi
făcut din DDT, pâine și săpun. În noaptea Învierii din văzut în el un concurent, ipoteză doar în parte satis-
1950, deținuții în faza de reeducare de la Pitești au făcătoare, cei doi conducători fiind în conflict încă
fost obligați să treacă prin fața unui atare «preot», să din timpul războiului.”
sărute falusul și să spună «Cristos a înviat»”. Ilustrativă este comparația dintre detenția nazistă
Nimic nu îndreptățește și nu există nici o și cea comunistă afirmată de unul dintre participanții
motivație care să justifice violența opresiunii, bruta- la revoluția ungară din 1956 în contra regimului,
litatea „motivată” de „lupta de clasă”, nu o dată orga- apropiat al lui Imre Nagy și consemnată de istoricul
nizată de organele de opresiune, cu scopul meschin ceh: „... Jozsef Szilágyi, comunist dinaintea războiu-
și ticălos de a-și motiva existența și stringenta lor lui, participant la Rezistență, închis în timpul războ-
necesitate în statul comunist declarat al muncitorilor iului, șef de cabinet al lui Nagy în 1956, condamnat
și țăranilor, ei fiind majoritatea copleșitoare din lagă- la moarte la 22 aprilie și executat la 24 aprilie. După
rele și închisorile democrației populare. documentele care s-au păstrat, de-a lungul întregii
„Ne lovim, încă și astăzi, cînd vorbim despre anchete J. Szilágyi s-ar fi comportat ca un acuzator
istoria comunismului, de un discurs care invocă neînduplecat: el repeta între altele anchetatorilor lui
«respectul contextului epocii», «condițiile sociale» că, în comparație cu închisorile prezentului,
etc. Discursul acesta nu este oare susținut de o abor- pușcăriile regimului fascist al lui Horthy fuseseră
dare ideologică a Istoriei și de un alt «revizionism», niște sanatorii”. (K. B.)
care nu țin cont de faptele reale și se opun unei veri- În 1968, la doisprezece ani după revoluția din
tabile cercetări a adevărului? Cei care sunt sensibili Ungaria, are loc Primăvara de la Praga – dorința de
la el n-ar trebui oare să se aplece asupra dimensiunii libertate este totdeauna mai puternică decît frica de

CONVORBIRI LITERARE 5
moarte. Să nu uităm ce se scanda în decembrie ’89: libertăți democratice care se manifestaseră și în alte
„Vom muri și vom fi liberi!”. Mijloacele folosite în țări, aici ea a avut rădăcini mai ales în mediile
contra unei populații care manifestă pașnic sunt greu muncitorești. Marea grevă a celor treizeci și cinci de
de imaginat: „În noaptea de 20 spre 21 august 1968, mii de mineri din Valea Jiului din august 1977,
sub numele de cod «Dunărea», operația pregătită demonstrațiile și grevele din vara anului 1980 cu
încă de la 8 aprilie, când s-a semnat directiva ocuparea uzinelor din București, Galați, Târgoviște
GOU/1/87654 a mareșalului Greciko, ministrul și în bazinele miniere, revolta de pe Valea Motrului
sovietic al Apărării, a pus în acțiune în special trupe din toamna anului 1981 și alte manifestații contesta-
sovietice repartizate pe teritoriul RDG, Poloniei și tare au provocat o dură represiune din partea puterii
Ungariei. În primul rând, unități de tancuri, aceste lui Ceaușescu. Arestări, schimbări forțate de domici-
prețioase tancuri care au simbolizat pretutindeni liu, aresturi la domiciliu, bătăi, concedieri, internări
represiunea, inclusiv în piața Tian Anmen, la în spitale psihiatrice, procese, asasinate – toate mij-
Beijing, în 1989. Primul eșalon era alcătuit din loacele de represiune au fost masiv folosite. Cu suc-
165.000 de oameni și 4.600 de tancuri; cinci zile mai ces momentan, dar inutil pe termen lung. Deoarece
târziu, Cehoslovacia era ocupată de 27 de divizii manifestații și greve au izbucnit din nou în 1987, cul-
echipate cu 66.300 de tancuri, 800 de avioane, 2.000 minând, în noiembrie, cu mișcarea populară de la
de tunuri, regrupând aproximativ 400.000 de soldați. Brașov, oraș numărând trei sute de mii de locuitori.
Pentru a avea măsura exactă a angajamentului Ciocnirile cu forțele de ordine au fost foarte violente
acestor monștri mesageri ai terorii, să notăm că în și sângeroase; s-au efectuat sute de arestări.
anul 1940 Franța a fost atacată de aproximativ 2.500 În România, calvarul unora dintre deținuții poli-
de tancuri, categoric mai puțin grele ca masă de oțel tici pare fără sfârșit. De exemplu, cel al părintelui
cu șenile și tunuri decât cele din 1968, și că Calciu, Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Născut în
Germania lui Hitler a mobilizat în iunie 1941 3.580 1927, a fost arestat ca student în medicină și închis la
de tancuri în timpul atacului împotriva URSS. Și că, Pitești, închisoare despre care am vorbit.
în fine, Cehoslovacia avea aproape 14,3 milioane de Captivitatea lui a durat până în 1964. La ieșirea din
locuitori, mult mai puțin de jumătate din populația închisoare a hotărât să devină preot. Angajat, între
Franței în 1940”. (K. B.) altele, alături de întemeietorii Sindicatului Liber al
De amintit că România lui N. Ceaușescu a refu- Muncitorilor din România (SLOMR), a fost judecat
zat să participe la invazia asupra Cehoslovaciei, e și condamnat la 10 mai 1979, într-un proces cu ușile
drept că și ea se afla în vizorul sovietic spre a fi inva- închise, la zece ani de închisoare pentru că a «trans-
dată în acel an. mis informații punând în pericol Securitatea statu-
Merită citată prezentarea succintă a lui Karel lui». În închisoare a făcut de cinci ori greva foamei.
Bartosek privind situația din Țara noastră în timpul Sau Ion Puiu, fost lider al Partidului Național-
dictaturii ceaușiste: „În România, conducerea comu- Țărănesc, condamnat în 1947 la douăzeci de ani,
nistă și-a exprimat categoric independența și calea ieșit din închisoare în 1964. A fost din nou închis în
specifică, refuzând să participe la intervenția militară 1987 pentru angajarea lui în opoziție”.
împotriva Cehoslovaciei. Puțin mai târziu, și în și La cele consemnate privind mișcările de contes-
mai mare măsură în anii ʹ80, comunismul ei tare ale regimului, sunt îndreptățite a fi adăugate și
«național» s-a dovedit totuși cel mai represiv din revolta de la Iași a muncitorilor de la Nicolina din
toate țările aflate în spațiul de care ne ocupăm, ală- februarie 1987, între lideri aflîndu-se și Titi Iacob,
turi de comunismul albanez. Represiunea era într- implicat și în mișcarea conspirativă revoluționară din
adevăr inerentă sistemului comunist, chiar dacă 14 decembrie 1989, cînd Iașul a dat semnalul începe-
metropola sovietică nu intervenea direct. rii Revoluției din Decembrie, și tot în februarie, pe
România lui Nicolae Ceaușescu, Conducătorul – 17, a urmat un marș al studenților, cele două momen-
el a fost divinizat ca un Călăuzitor, ca Il Duce, ca te nu s-au coordonat între ele.
Führerul – a trebuit să facă față, încă din a doua În Cartea neagră a comunismului, la final
jumătate a anilor ʹ70, unei grave crize economice și Stéphane Courtois încheie sub interogația De ce?
sociale, provocând o contestație puternică. Dacă (însoțită de un citat semnificativ din Louis Aragon:
această mișcare se înscrie în linia luptelor pentru „Ochii albaștri ai Revoluției strălucesc de o necesară

6 CONVORBIRI LITERARE
cruzime”), cu cîteva consistente reflexii asupra fla- Linia democratică susținută de K. Kautsky în
gelului comunist care a dominat secolul trecut, cum afirmarea socialismului va fi anihilată prompt și fără
a evoluat și cum a reușit să se impună, profitînd de drept de replică de către Lenin prin textul său devenit
prima conflagrație mondială. Cercetătorul citează literă de lege, Revoluția proletară și renegatul
din Martin Malia, care face trimitere la tragedia grea- Kautsky. Orice abatere de la drumul luminos era
că: „Ceea ce demonstrează Orestia lui Eschil este că imediat sancționată, iar consecințele le cunoștem, și
o crimă naște altă crimă, violența violență, până când mulți dintre noi le-am trăit pe propria piele.
prima crimă din lanț, păcatul originar al speciei Dușmanul politic (în paranteză fie spus, în comu-
umane, va fi expiată printr-o acumulare de suferință. nism nu există adversari politici, diversitate de opi-
În același fel, sângele anului 1914, un fel de blestem nii, etc.) nu se reducea la o anumită clasă, întreaga
al Atrizilor în casa Europei, a născut această societate se constituia în bloc drept inamicul care,
înlănțuire de violențe internaționale și sociale care a prin terorism de stat, trebuia lichidată. Asistăm la o
dominat tot secolul: violența și măcelul acestui prim permanentizare a unui război civil în Rusia sovietică,
război mondial au depășit mult ceea ce ar fi putut model care va fi exportat întocmai în țările invadate
câștiga una sau alta dintre tabere. Este războiul care după al doilea război mondial.
a produs Revoluția rusă și accesul la putere al Dușmanul era o categorie care putea varia funcție
bolșevicilor”. Și adaugă: „Lenin nu ar fi dezmințit de nevoile politice de moment, așa cum dictau gîndi-
această analiză, el care din 1914 chema la transfor- rea și practica revoluționară pusă în operă de cei
marea «războiului imperialist în război civil» și pro- aflați la conducere.
fetiza că din războiul capitalist se va naște revoluția Țvetan Todorov, citat de Courtois, nota în cartea
socialistă”. sa L’Homme dépaysé: „Dușmanul este marea justifi-
Teroarea leninistă viza toate formațiunile politice care a terorii; statul totalitar nu poate trăi fără
și toate păturile sociale, de la nobili, marii capitaliști, dușmani. Dacă lipsesc, sunt inventați. Odată
intelectuali, pînă la marea masă de țărani și munci- identificați, aceștia nu merită nici o milă. [...] A fi
tori. Intelectualii au fost una dintre țintele predilecte dușman este o tară de nevindecat, ereditară. [...] Se
ale mumiei de la Kremlin. Pe 6 septembrie 1919, insistă uneori asupra faptului că evreii erau urmăriți
după ce un număr important de savanți au fost nu pentru ceea ce făcuseră, ci pentru ceea ce erau:
arestați, Maxim Gorki, un favorit al regimului, adre- evrei. La fel se întâmplă în comunism: el cere repre-
sează o scrisoare furioasă lui Lenin: „Pentru mine, siunea (sau, în momentele de criză, eliminarea) bur-
bogăția unei țări, puterea unui popor se măsoară gheziei în calitatea ei de clasă. Simpla apartenență la
după cantitatea și calitatea potențialului său intelec- această clasă e suficientă, nu mai este necesar să faci
tual. Revoluția nu are sens decât dacă favorizează altceva”.
creșterea și dezvoltarea acestui potențial. Oamenii de În Evanghelia după Matei, Iisus spune apostolilor
știință trebuie tratați cu maximum de respect și de „Cine nu este cu mine este împotriva mea” cu trimi-
grijă. Dar noi, salvându-ne pielea, tăiem capul popo- tere la absoluta devoțiune prin dragostea și credința
rului, ne distrugem propriul creier”. (apud Stéphane în Dumnezeu, iar în Evanghelia după Marcu citim
Courtois). Răspunsul este de o banalitate și de un „Cine nu este împotriva noastră este cu noi” – este o
dispreț suveran: „Nu avem dreptul să asimilăm altă nuanță a aceleiași idei. Dictatura comunistă a
«forțele intelectuale» ale poporului cu «forțele» preluat prima variantă, decretată de Lenin sub forma
intelighenției burgheze. [...] Forțele intelectuale ale cel care nu e cu noi e împotriva noastră, și încă mai
muncitorilor și țăranilor cresc și se amplifică în lupta mult, cel care nu e cu noi trebuie să moară, transgre-
pentru răsturnarea burgheziei și a acoliților ei, a sînd această zicere din aria politicii la ansamblul
micilor intelectuali debili, lachei ai capitalului, care întregii societăți.
se vor creierul națiunii. În realitate, nu e un creier, e O remarcă a lui Todorov din cartea amintită,
un rahat”. (apud S. C.) publicată în 1995, este premonitoare pentru deșertul
Cel care a preluat puterea printr-o lovitură de stat înspre care este împinsă societatea de progresiștii
în octombrie 1917 în Rusia țaristă, a reușit neomarxiști: „Scientismul și nu umanismul, a contri-
performanța de a fi mai crud și decît Ivan cel buit la fundamentarea ideologică a totalitarismului.
Groaznic, e drept amîndoi vor fi depășiți de Stalin. [...] Relația între scientism și totalitarism nu se limi-

CONVORBIRI LITERARE 7
tează numai la justificarea actelor prin necesitatea protest în contra acestor „procese”, semnat de Albert
pretins științifică (biologică sau istorică): trebuie să Einstein și Thomas Mann. Gorki răspunde printr-o
practici scientismul (chiar «sălbatic») pentru a crede scrisoare deschisă: „Cred că această execuție era per-
în transparența perfectă a societății și deci în posibi- fect legitimă. E normal ca puterea muncitorească și
litatea de a o transforma în funcție de idealul tău, țărănească să-și extermine dușmanii ca pe niște
prin intermediul unei revoluții” (apud Stephane păduchi”. (apud S.C.)
Courtois). Deriva zoologică manifestă este și o cale de a-și
Cel care se întreabă De ce? notează: Șefii regimu- motiva cruzimea; cei uciși nu sunt oameni, deci...(!)
rilor totalitare revendică dreptul de a-și trimite Concluzia lui Alain Brossat (Une communisme
semenii la moarte și în acest fapt constă „forța lor insupportable, 1997) este de necontestat, aplicată
morală”. Justificarea lor fundamentală este întot- fiind, totodată, în ambele totalitarisme: „Ca întot-
deauna aceeași: necesitatea fundamentată deauna, poeții și măcelarii totalitarismului se trădea-
„științific”. ză în primul rând prin vocabular: acest «a lichida» al
Este directiva pe care Troțki încă din 1919 o călăilor moscoviți, văr bun cu «a trata» al
argumentează în favoarea terorii roșii. Iar Maxim industriașilor asasinatelor naziste, constituie micro-
Gorki, doisprezece ani mai târziu, se arată încă mai cosmosul lingvistic al ireparabilei catastrofe mintale
crud, fără milă: „Noi avem împotriva noastră pe toți și culturale care se înfățișa pe atunci la lumina zilei
cei care și-au trăit traiul atât cât le-a fost dat de isto- în spațiul sovietic: viața umană s-a prăbușit ca valoa-
rie, ceea ce ne dă dreptul să ne considerăm ca fiind re, gândirea prin categorii («dușmani ai poporului»,
mereu într-un război civil. De unde firesc e ca, dacă «trădători» și «elemente fidele»...) s-a substituit
dușmanul nu se predă, să-l exterminăm”. (apud noțiunii încărcate de pozitivitate etică a speței umane
S.C.). [...] În discursurile, practica și dispozitivele extermi-
Dușmanii reali sau imaginari căpătau aspecte natoare ale naziștilor, animalizarea Celuilalt, indiso-
zooforme. În timpul marilor procese de la Moscova, ciabilă de obsesia murdăriei și a contagiunii, se leagă
procurorul Vâșinski (cunoscut personaj în spațiul strâns de o ideologie a rasei. Ea este concepută în ter-
românesc – cel implicat direct în obligarea regelui să menii implacabil ierarhici ai discursului despre rasă,
abdice – descris de cercetător ca un intelectual, jurist despre supra- sau subom; [...] dar, în Moscova anului
și om cu o bună educație clasică) procedează la o 1937, discursul despre rasă și dispozitivele totalitare
superlativă animalizare a acuzaților: „Împușcați câi- care se leagă de el sunt interzise, indisponibile. De
nii turbați! Dați morții această bandă care ascunde aici decurge importanța animalizării celuilalt pentru
maselor populare colții ei de fiară, dinții de prădătoa- a putea gândi și pune în practică o politică fondată pe
re! Să se ducă dracului vulturul-Troțki spumegând, «totul este permis totalitarului»”. (apud S.C.).
plin de veninul cu care a umplut marile idei ale mar- Exemplele și citatele la care apelează Stephane
xism-leninismului!. Să fie puși în imposibilitatea de Courtois în acest cutremurător De ce? continuă și
a mai face rău histrionii, pigmeii mizerabili, javrele, sunt la fel de abominabile, de lipsite de cea mai ele-
cățelandrii atacând un elefant! [...] Da, jos cu această mentară umbră de umanitate, toate ilustrând: crima
abjecție animală! Să se termine odată cu acești împotriva umanității; crimă care este produsul unei
grețoși hibrizi de vulpi și porci, cu aceste hoituri ideologii care reduce omul și umanitatea la o
împuțite. Să nu se mai audă grohăiturile lor porcine! condiție nu universală, ci particulară: biologic/ ras-
Să fie exterminați câinii înrăiți ai capitalismului care ială sau socio-istorică. Și aici, prin efectul propa-
vor să-i sfâșie în bucăți pe cei mai buni oameni ai gandei, comuniștii au reușit să facă să se creadă că
țării noastre sovietice! Să li se bage pe gât ura lor demersul lor era universal, luând în calcul întreaga
bestială îndreptată împotriva conducătorilor umanitate. Adeseori distincția radicală între nazism
Partidului nostru!”. (apud S.C.). și comunism a fost întemeiată pe faptul că proiectul
„Marele” Jean-Paul Sartre, în același spirit, peste nazist era particular – profund naționalist și rasial –
ani, mai exact în 1952, scria: „Orice anticomunist în timp ce proiectul leninist ar fi fost universalist.
este un câine!”. Nimic mai fals: în teorie ca și în practică, Lenin și
Când „Liga Drepturilor Omului” a publicat un succesorii săi au exclus clar din umanitate pe capi-

8 CONVORBIRI LITERARE
talist, pe burghez, pe contrarevoluționar etc. Principiul său călăuzitor era/a fost construirea
Reluând cuvintele obișnuite ale unui discurs sociolo- statului fără libertate. De remarcat, statul fără liber-
gic sau politic, ei au făcut din aceste categorii tate, atenționează Grossman, acționa totdeauna în
dușmani absoluți. Și așa cum spunea Kautski, în numele libertății și democrației. Nu altfel se întîmpla
1918, cuvintele „de cauciuc” autorizează exclude- în România „epocii de aur”.
rea din umanitate a oricui vrem, când vrem și cum Indiferent de „mărețele realizări”, cum se
vrem, și conduc direct la crima împotriva umanității. numeau „împlinirile” edificate în absența libertății,
Cutremurătoare este continuarea acestei viziuni de la transfăgărășan la Canalul Dunăre – Marea
practicată de neomarxiștii freudiști, de progresiștii Neagră, crește și trăiește, cum ne spune și autorul
de astăzi, gândire care autorizează excluderea din opuscului Panta Rhei, numai forța autentică, numai
umanitate a oricui vrem, când vrem și cum vrem, ele- aceea care sălășluiește în libertate. A trăi înseamnă
ment al cărui efect de necontestat este crima împotri- pentru om a fi liber. Nu tot ce e real e rațional. Tot
va umanității. ceea ce este inuman e absurd și inutil. Cu apel, în
„Construirea socialismului” rămîne o imensă tra- contrapondere, la afirmația lui Hegel: „Tot ceea ce
gedie care a afectat și apasă, va apăsa în continuare este real este și rațional”.
viața a sute de milioane dintre semenii noștri care au Courtois alege, pentru finalul interogației sale De
traversat secolul XX și supraviețuit în noul mileniu. ce?, un citat din Panta Rhei, pe care o consideră o
Vasili Grossman, autorul masivului roman Viață lecție de optimism, în mare parte îndreptățită, în
și destin (Polirom, 2016, traducere Laurențiu măsura în care, în actualul context progresist, sunt
Checiches), confiscat de KGB și salvat printr-un puține îndemnuri în a ne păstra acest tonus: „Secolul
miracol, în microromanul Panta Rhei (traducere nostru este secolul supremei violențe a statului împo-
Janina Ianoși, Humanitas, 1990) evidențiază triva individului. Dar iată în ce constă puterea și
creșterea nelibertății umane, principiul cultivat de speranța oamenilor. Tocmai secolul XX este cel care
Rusia boierească, de Ivan cel Groaznic, de Petru și a zdruncinat principiul hegelian al procesului dez-
Ecaterina a atins apogeul în timpul lui Stalin. voltării istorice universale: «Tot ce e real este
Vorbind despre dimensiunile monstruoase ale mij- rațional», principiul însușit de gînditorii ruși ai vea-
loacelor folosite de Stalin în impunerea scopului cului trecut de-a lungul unor decenii de tensionate
monstruos ce și l-a propus, le etalează: „Încrederea polemici. Și uite că acum, renunțînd la legea lui
lui în hîrtia funcționărească și puterea poliției socoti- Hegel, în vremea biruinței forței statale asupra
te ca principale forțe ale vieții, disimulata lui pasiune libertății omului, gînditorii ruși, îmbrăcați în scurtele
pentru mundire și decorații, disprețul lui fără prece- lor de lagăr, elaborează principiul suprem al istoriei
dent față de demnitatea umană, sanctificarea ordinii universale: «Tot ce e inuman este absurd și inutil».
funcționărești și a birocrației, predispoziția lui de a Da, da, da, pe vremea deplinului triumf al
omorî un om în numele sfintei litere a legii și de a inumanității a devenit evident că tot ceea ce e creat
încălca totodată imediat legea în numele unei mon- prin intermediul violenței e absurd și inutil, că nu are
struoase samavolnicii întruchipau rangul polițienesc, viitor, că nu va lăsa urme”.
asul jandarmeriei. Cartea neagră... este însoțită de o Addenda
De fapt, în aceasta și consta caracterul lui Stalin Alcătuită sub egida Fundației Academia Civică,
– în contopirea acestor trei stalini. prefațată și coordonată de regretatul Romulus Rusan.
Anume acești trei stalini au creat stabilitatea sta- Cel care va realiza o sinteză privind regimul comu-
linistă: aceea pentru care legea este doar o unealtă a nist în concentrata sa Cronologie și geografie a
samavolniciei, iar samavolnicia – lege; aceea care își represiunii comuniste în România. Recensămîntul
are rădăcinile adînc înfipte în trecutul iobag ce trans- populației concentraționare (1945-1989), la
formase pe mujic în rob, și în jugul tătăresc ce trans- Fundația Academia Civică. În Argumentul care des-
formase în slugi preaplecate pe cei care îi stăpîneau chide Addenda subliniază trecerea prin purgatoriu a
pe mujici; aceea care se învecinează simultan cu o Cărții negre a comunismului pentru acuza că, în pre-
Asie vicleană, răzbunătoare și surdă și cu o Europă mieră, propune o analogie între comunism și nazism,
cultivată, democratică, negustorească și venală”. cele două dogme, fapt ce ține de natura evidenței,

CONVORBIRI LITERARE 9
fiind congenital apropiate. Ca un „amănunt” care între 18 pînă la 30 de ani, afară de cele care au
pune în evidență această apropiere este că, în perioa- copii ce nu au împlinit vîrsta de un an. Drept urma-
da interbelică, în vremea cînd se contura tratatul re, peste 80.000 de etnici germani au fost deportați
Ribbentrop – Molotov, naziștii preluau modelul în Uniunea Sovietică, de unde mulți (mai mult de o
lagărelor sovietice, a Gulagului pentru edificarea cincime) nu au mai revenit niciodată. În fine, foștii
propriilor sisteme concentraționare. legionari (extrema dreaptă, scoasă înafara legii încă
Sunt subliniate marile dificultăți în cercetarea și din 1941) și cîteva loturi de criminali de război au
stabilirea victimelor regimului comunist în făcut obiectul atenției autorităților în aceste șapte
România, situație care nici pînă în prezent nu s-a luni. Guvernul român îndeplinea astfel, monitorizat
schimbat substanțial. de comisia Aliată (Sovietică) de Control, punctele 7,
Cartea neagră... și Addenda sunt publicate în 14 și 15 din Conveția de armistițiu din 12 septem-
1998, iar Cronologia și geografia represiunii... în brie 1944, și, potrivit datelor oficiale, numai pînă 31
2007, diferențele în recensămîntul victimelor sunt decembrie 1944 cifra arestaților se ridicase la 2400.
nesemnificative: „În România, estimarea numărului După 6 martie 1945, după instaurarea regimului
celor anchetați, condamnați sau morți în timpul Petru Groza, nimic n-a mai limitat abuzurile trupelor
represiunii comuniste s-a dovedit imposibilă, datori- sovietice (care s-au manifestat, ca ocupanți, în con-
tă disparității arhivelor, a gradului diferit de acces la textul în care România a întors armele pe 23 august
ele și a bănuielii că unele surse documentare au fost 1944 în contra Germaniei), crimele, jafurile, violuri-
fie falsificate din start, fie distruse pe parcurs. Între le, întreaga paletă a abuzurilor unor astfel de trupe;
mărturiile de istorie orală și cele din uriașa bibliotecă guvernul este mai preocupat de adversarii politici ce
memorialistică, pe de o parte, și disponibilitatea se impuneau după Moscova citire, să fie asimilați,
arhivelor, pe de alta, apar diferențe considerabile. deschizînd în același timp larg porțile terorii și repre-
Singurele estimări au fost făcute prin metode mate- siunii: „O imagine asupra acțiunii declanșate de
matice, extrapolîndu-se unele date parțiale”, ne Direcția generală a poliției în primele luni după 6
spune, cu îndreptățire, Romulus Rusan. martie reiese din situația recapitulativă din 27 august
O Carte neagră a comunismului în România este 1945: 10.085 arestați în intervalul de referință; 1046
încă foarte departe, deși au trecut trei decenii și persoane reținute pentru cercetări; 3560 internați în
jumătate de la prăbușirea regimului, de a fi scrisă și lagăre. Cifrele nu cuprind însă pe cetățenii care au
finalizată la dimensiunile exacte, sau cît de cît apro- făcut obiectul numeroaselor valuri de epurări admi-
piate de realitatea crimelor și abuzurilor regimului nistrative, «treceri în cadru disponibil», «deblocări»,
de democrație populară. comprimări, licențieri, prin care funcționarii statului,
Istoricul Gheorghe Onișor propune O clasificare armata, poliția, justiția, corpul didactic, clerul au fost
a represiunii. Aflăm și aici despre cei circa 165.000 decimate, înlocuitorii fiind oameni de încredere ai
de prizonieri români căzuți în captivitate sovietică FND-ului. […] Bineînțeles, nu au lipsit nici acțiuni
după 23 august 1944, deci într-un moment în care se de sfidare directă a guvernului, cel mai bun exemplu
lupta alături de Armata Roșie. Apoi trebuie remarca- constituindu-l manifestarea anticomunistă, monar-
tă drama sașilor și șvabilor, intrați în vizorul sovie- histă, cu zeci de mii de participanți, din 8 noiembrie
ticilor imediat după 23 august. Statul român, în 1945. De asemenea, pentru conturarea unei imagini
urma solicitărilor Comisiei Aliate (Sovieice) de de ansamblu cît mai veridice, trebuie avută în vedere
Control din România – organismul care a fost auto- seceta acelor ani, care a generat înfometarea
ritatea supremă în România pînă la semnarea păcii, populației din numeroase regiuni ale țării”. (G.O.)
controlat de Uniunea Sovietică – a procedat inițial De reținut că, în anii eliberării de sub jugul fas-
la trierea și internarea în lagăr a germanilor. Dar, la cist, 1944-1947, cifrele militarilor sovietici din
16 ianuarie 1945, Președinția Consiliului de România atingeau circa un milion.
Miniștri era nevoită să declare că: „Sunt ridicați din Tot în paginile istoricului Gh. Onișor citim:
Ordinul Înaltului Comandament Sovietic, spre a fi „După semnarea, la 10 februarie 1947, a Tratatului
duși în locul unde se simte nevoie de brațe de muncă, de Pace de la Paris, Comisia Aliată (Sovietică) de
următoarele categorii de cetățeni de origine etnică Control a fost desființată. Trupele sovietice, care ar
germană: bărbații între 17 pînă la 45 de ani; femeile fi trebuit să se retragă, au rămas pe teritoriul

10 CONVORBIRI LITERARE
României, sub pretextul coridorului de legătură către instanțele au fost aservite organelor represive, etc.
Austria. Trebuiau să mai treacă unsprezece ani pînă „Prin decretul nr. 1512 din 28 august 1948 a fost
cînd, în iunie 1958, Armata Roșie s-a retras, în urma înființată Direcția Generală a Securității Poporului,
înțelegerii Hrușciov-Bodnăraș. Dar în tot acest inter- care la 30 august a fost încadrată în Ministerul
val consilierii sovietici și-au pus amprenta pe tot ce Afacerilor interne. Articolul 2 stipula îndatorirea ei
s-a întîmplat, de la economia planificată la agricultu- principală: «apărarea cuceririlor democratice și asi-
ră și de la realismul socialist în literatură și artă la gurarea securității Republicii Populare Române,
«Securitatea Poporului«”. contra uneltirilor dușmanilor din interior și exte-
Înlăturarea monarhiei pe 30 decembrie 1947 și rior»”. Puterea practic nelimitată a noilor organe era
proclamarea Republicii Populare a definitivat proce- confirmată de articolul 4: «Ofițerii de securitate sunt
sul de impunere a sovietizării, fiind semnul clar al singurii competenți a instrumenta în infracțiunile ce
căderii cortinei de fier care ne va ține separați de primejduiesc regimul democratic și securitatea popo-
lumea democratică pînă în urmă cu trei decenii și rului». Comentariul care însoțea legea cuprinde, la
jumătate. rândul lui, câteva pasaje semnificative: «Așa cum a
Dimensiunile gulagului românesc, în pofida arătat și rezoluția din iunie a Plenarei Comitetului
precarității documentelor sunt, cum era/ este de Central al Partidului Muncitoresc Român, în perioa-
așteptat pentru cei care au trecut prin acest tunel, da trecerii de la capitalism la socialism lupta de clasă
absolut impresionante. Astfel, istoricul Gh. Onișor îl se ascute și, ca o consecință a acestei ascuțiri, ele-
citează pe Ghorghe Boldur-Lățescu, care aproxima mentele burgheze și reacționare vor întrebuința orice
la 600.000 de deținuți politici între 1948-1964, la mijloace prin care speră să întoarcă înapoi roata isto-
care ar trebui adăugați – în opinia lui Boldur- riei, prin care speră să-și recâștige pozițiile
Lățescu – alți circa 500.000 proveniți din prizonierii pierdute... Apariția decretului pentru înființarea în
români căzuți în captivitate sovietică după 23 august cadrul Ministerului Afacerilor Interne a Direcției
1944, din germanii deportați în ianuarie 1945 și din Generale a Securității Poporului consfințește o reali-
„titoiștii” și deportații în Bărăgan. Calculul conver- tate istorică și obiectivă în țara noastră»”.
ge cu datele prelucrate de Cornel Nicoară, care Dimensiunile aparatului represiv era în constantă
înaintează cifra de 549.000 de condamnați pentru expansiune, de la înființarea în 7 februarie 1949, tru-
intervalul 1949-1960 (la care trebuie adăugați cei pele de securitate, în 1953 au ajuns la 55.000 de
condamnați în perioadele anterioară și ulterioară ofițeri și soldați. Istoricul, spre ilustrare prezintă
acestui interval, precum și cîteva sute de mii de situația din regiunea Iași: „În 1956 la Regiunea de
reținuți fără ordin de arestare și fără proces). Securitate Iași, de pildă, lucrau 379 persoane: 178
Cicerone Ionițoiu vorbește, la rîndul său, de 200.000 muncitori, 94 țărani, 2 colectiviști, 3 țărani mijlocași,
de morți în lagăre și temnițe. Dincolo de diferențele 91 funcționari și 6 intelectuali. La aceeași dată, în
de calcul, nivelul represiunii este evident dacă avem Direcția Miliției Regionale lucrau 713 persoane.
în vedere victimele necunoscute, deținuții adminis- Direcția Generală a Miliției a fost înființată la 23
trativi, cei care – deși arestați din motive politice – ianuarie 1949, iar în 1953 România avea deja 40.000
au fost încadrați la „comun”, ca și familiile de milițieni”.
deținuților. În plus, nu trebuie uitate formele de La care se adaugă un număr în constantă amplifi-
represiune utilizate de Ceaușescu, la care vom care de informatori, care deserveau organele de
reveni. Tabloul conturat este, așadar, halucinant. represiune; greu și în prezent, în pofida statisticilor
Tablou care vom vedea va fi completat, deși oferite periodic de Institutele de Statistică a
parțial, de Romulus Rusan în Cronologia și geogra- Arhivelor Securității, de a definitiva amploarea de
fia represiunii de care am amintit, editată în 2007, cu neimaginat a celor dispuși a-și turna semenii, cu sau
alte noi date privind dimensiunile de neimaginat ale fără a fi remunerați.
războiului civil dus de puterea comunistă în contra Nu doar cel arestat era supus represiunii, în
propriului popor. atenția organelor intrau rudele, prietenii, toți cei cu
S-a aplicat modelul sovietic pentru impunerea care a intrat în contact, fie și întîmplător.
socialismului la orașe și sate. Serviciile secrete s-au „Arestările, consemnează istoricul, au devenit un
metamorfozat în Securitate, Poliția în Miliție, mecanism cotidian: un malaxor în care intrau de-a

CONVORBIRI LITERARE 11
valma toți cei ce împiedicau «politica partidului» sau despre faptul că numai la Gherla erau mai bine de
ale căror bunuri le râvneau activiștii acestuia. Au 4.000 de deținuți politici în 1961”.
fost arestați cetățeni simpli sau vârfuri ale elitei par- Avem o realitate și o statistică sinistre, de
tidelor democratice, dar și oameni fără partid: țărani, neînțeles în condițiile unei firești normalități.
artiști, studenți, muncitori, elevi, femei, preoți După 1964, ca urmare a Declarației din aprilie,
ortodocși și catolici, ziariști evrei, sioniști, meseriași care marca independența față de Moscova,
unguri și sârbi, luptători în munți. După deținerea în Gheorghe Gheorghiu-Dej decide prin amnistiere să
mai 1950 a unor importanți fruntași PNȚ, PNL și pună capăt calvarului deținuților politici, prin
PSDI, care au fost internați la Sighet, a urmat valul Decretele nr. 176 din aprilie și nr. 411 din iulie, fiind
masiv de arestări din 15 august 1952, din rândul eliberate ultimele 10.014 persoane arestate (amnistii
acelorași partide istorice. parțiale avuseseră loc și în 1962-1963).
Aglomerarea sistemului carceral a pus, la un Recunoscând faptul că au existat deținuți politici,
moment dat, în dificultate chiar autoritățile, cu atât regimul n-a renunțat la urmărirea lor îndeaproape.
mai mult cu cât nenumărați deținuți muriseră în închi- Mulți au fost nevoiți să parcurgă până la libertate
sori fără ca formele legale să fie îndeplinite sau fami- faza domiciliului obligatoriu, fiind apoi supuși unor
liile să fie anunțate. De aceea, la 23 iunie 1956, UM verificări periodice, șantajați, încercându-se racola-
0123/E București solicita UM 0951/C următoarele: rea unora ca informatori sau declanșându-se, în
«În legătură cu problema unor condamnați decedați în cazul altora, dovediți inflexibili, operațiuni care
unele închisori din țară pentru care nu s-au încheiat la vizau să-i compromită, și chiar noi procese. (G. O.)
timp actele de deces, problemă pe care Dvs. o Epoca de aur, cum își supranumea Ceaușescu
cunoașteți, tov. Locțiitor al Ministrului Afacerilor dominația sa autoritară, a fost la rîndu-i aservită vicii-
Interne – Pintilie Gheorghe (șeful Securității, n.n.) – a lor sistemului comunist, dictatorul fiind, în fapt, un
ordonat următoarele: Trebuie ca urgent să comunicați produs al regimului: „O societate care, deși clama
tuturor Sfaturilor Populare că deținuții respectivi prin toată puterea ei propagandistică preocuparea
(numele și prenumele, datele personale) au murit în pentru om, încălca de fapt cu premeditare drepturile
penitenciarul (se va indica) în anul, luna, ziua, pentru acestuia. Așa s-a ajuns la înfometarea populației, la
ca Sfaturile Populare să-i scoată din evidența oficii- teroarea prin frig din anii ʹ80 (când dictatorul decise-
lor stării civile. Tot în același timp, să operăm în se că datoriile externe trebuie să fie plătite cu orice
evidența noastră pentru ca atunci când sunt căutați, preț, în ritm accelerat) la «sistematizarea» așezărilor
să știm precis că sunt morți». Aceste instrucțiuni vor rurale (care a produs un adevărat dezastru) sau la
fi completate de decretul 200/1957 privind înregistra- demolările sălbatice din București, care au afectat
rea unor decese. Primele tabele nominale întocmite de valori aparținând întregii umanități. Așa au apărut
Serviciul „C.” din cadrul Consiliului Securității nenumăratele victime (peste 10.000, după unii
Statului cuprind două liste care totalizează 204 per- autori), produse de aberanta lege de interzicere a
soane. avortului pentru femeile cu mai puțin de patru sau
Măsurile surveneau într-o perioadă foarte tulbu- cinci copii. Iată domenii în care istoricii sunt datori să
re, în care arestările s-au dezlănțuit din nou. Raportul contribuie cu studii care – bazate pe informațiile sto-
secret al lui Hrușciov, evenimentele din Ungaria din cate în arhivă sau pe memoria vie a celor care au tre-
1956 și efectele lor asupra României, inclusiv cut prin comunism – să ateste adevărata față a
mișcări de protest deschise, vor conduce spre un nou societății comuniste”.
val de represiune. În calcul trebuie luată și dorința lui Într-adevăr istoricii, și nu numai ei, întreaga
Gheorghiu-Dej de a arăta Moscovei că stăpânește societate este datoare să depună mărturie, o mărturie
situația și, la acest capitol, nu este lipsită de temei împiedicată cu sistem de deținătorii arhivelor, de cei
observația lui N. Steinhardt: «Poate că arestările din care nu doresc să li se dezvăluie adevăratele lor
perioada 1947-1950 să fi avut și caracter de teroare implicări în represiune, nu lipsite de beneficii...
politică. Cele din 1958-1959 sunt numai demențiale.
Regimul e consolidat, orice justificare politică a dis-
părut». Un fost deținut politic vorbește despre
50.000 de persoane arestate între 1957-1964, un altul
A T I T U D I N I
12 CONVORBIRI LITERARE
 I N T E R V I U
LIVIUS CIOCÂRLIE – 89

George MOTROC: Stimate Domnule Livius de prietenul meu apropiat, Mihai Bogdan, fiul picto-
Ciocârlie, vă rog să-mi permiteți mai întâi să vă rului Catul Bogdan, venit și el de la Timișoară, de la
adresez felicitări la moment aniversar. Pentru înce- alt liceu decât acela unde fusesem eu. Cazul cel mai
put: Cum arată un autoportret Livius Ciocârlie azi, bizar a fost Valentin Lipatti care-și făcuse studiile
în circa 90 de cuvinte? (liceu și universitate) la Paris, încât vorbea o france-
Livius CIOCÂRLIE: Mi-ar ajunge 89 de cuvin- ză minunată; era și el foarte deștept, după cum și spi-
te, nu sunt chiar atât de bătrân. Nu mai am de-a face ritual, însă de o mare superficialitate. Cursul său
cu viața publică decât în măsura în care îmi cere ceva despre literatura franceză din secolul XVIII nu făcea
câte un prieten pe care nu-l pot refuza. Scriu în con- doi bani. Mihai Pacepa afirmă că era și colonel de
tinuare un jurnal devenit postum. Preocuparea mea securitate care se ducea în uniformă la seviciul său.
principală se concentrează asupra soției mele. Vreau Mi-e greu până la imposibil să-l cred. I se cunoșteau
încă să trăiesc fiindcă îi face bine prezența mea. Le și amantele în facultate. Nimeni să nu-l fi văzut
doresc tot binele fetelor, nepotului și prietenilor mei. vreodată în uniforma lui?
Altfel, cred că ar fi timpul să dispar. Îmi pare rău că Ca model nu am avut decât unul singur,
o voi face în circumstanțe care nici pentru țară, nici neașteptat. E omul care – e drept, după ani de închi-
pentru întreaga lume nu anunță nimic bun. soare – a inițiat protocronismul, adică Edgar Papu.
În timp ce celălalte personalități nu scoteau o vorbă
– Studiile universitare le-ați făcut la București... ce li s-ar fi putut reproșa, respectând strict ce scrise-
Cum i s-a părut unui timișorean lumea universitară seră în cursul aprobat, profesorul Papu era singurul
bucureșteană a acelor ani? Ce modele ați găsit care gândea în timp ce vorbea. E ceea ce am încercat
acolo? Și ce prietenii literare ați legat? să fac și eu când aveam să țin cursuri la rândul meu.
– Nu am un termen de comparație pentru că la
Timișoara nu exista încâ în anii 50 o facultate cu – Ați debutat editorial în 1974 cu o carte –
caracter umanist. La București, unde am studiat ,,Realism și devenire poetică în literatura franceză”,
limba și literatura franceză, am dat peste o facultate pentru care ați primit premiul pentru debut al
slabă. Existau, e drept, și personalități (Tudor Vianu, Uniunii Scriitorilor! Pe de-o parte, aș dori să vă
Iorgu Iordan, Alexandru Graur, Andrei Oțetea) care întreb de ce ați evitat problematica literară româ-
se adaptaseră la cerințele impuse de partid. Mai erau nească? A fost aceasta o modalitate de a depăși mai
și profesori foarte buni, ca Irina Eliade sau Cicerone ușor cenzura pentru un volum de debut?
Poghirc, care nu se fâcuserâ încă cunoscuți. În rest, – Am citit din adolescență critică literară, în
mediocrități, când nu chiar nulități ajunse din motive română și franceză. ,,Istoria” lui G. Călinescu era
politice unde nu aveau ce căuta. La socialism, un om cartea mea de căpătâi. Să scriu eu însumi nu aveam
foarte inteligent dar care spunea ,,Mai sunt unii chiar intenția. Nu mă credeam destul de înzestrat. Când,
și în această sală”, iar noi, trei prieteni, ne ziceam în după facultate, m-am întors la Timișoara am dat
șoaptă ,,Despre noi vorbește”. Mă refer la Anton peste Sorin Titel care fusese numit redactor la
Kevorkian care avea să fie, cum s-a spus, cel mai ,,Orizont”. Ne-am împrietenit. Discutam cu el des-
bun profesor de română din liceele bucureștene, și pre literatură iar el insista să scriu. Până la urmă, am

CONVORBIRI LITERARE 13
cedat și am scris câteva articole. Erau despre litera- tasem să fiu ciopârțit.
tura franceză fiindcă tocmai o studiasem. Citisem și
multă literatură română dar într-un fel dezorganizat. – Așa cum ați mărturisit, scrieți jurnal de la 9
Pe urmă, când la tânăra universitate s-a înființat ani... Ce înseamnă pentru dvs. a scrie jurnal? Poate
secția de franceză profesorul Eugen Todoran fost fi acesta mai interesant sau chiar autentic decât un
membru al cercului de la Sibiu, m-a chemat. Am roman sau un poem?
început să țin cursuri și m-am gândit să scriu o carte – Jurnalul de la 9 ani n-a fost scris la inițiativa
ca să justific statutul meu de universitar. A fost aceea mea, ci a învățătorului. Bodogăneam și îmi bleste-
pe care ați pomenit-o, bineînțeles despre literatura mam zilele când îl scriam. Era cumplit de lipsit de
franceză pentru că pe asta o predam. Am scris-o, a minime calități. Îl terminam în fiecare zi cu ,,După
apărut, iar Dan Cristea, critic bun, a scris că este aceea mi-am scris jurnalul și m-am culcat”. Mă
slabă. Eram decis să nu repet experiența când a apă- întreb și astăzi de unde știam ce făcusem după ce-l
rut un articol a lui Nicolae Manolescu, criticul care scriam. Jurnalul propriu-zis l-am început pe la 15
dădea verdictul și care m-a lăudat. Ca atare, am con- ani. Ținând seama de vârstă, nu era cu mult mai bun.
tinuat. Abia la a treia carte am scris și despre autori N-a devenit publicabil decât după zeci de ani.
români. După a patra, mi-am zis că a fost destul. Motivul: nu-l scriam cu gândul că va fi vreodată
Critica nu mă atrăgea. Am început să public un soi publicat. În anii aceia nu ne închipuiam că lucrurile
de literatură despre care s-a scris că este inclasabilă, se vor schimba vreodată în acest sens. Și e greu să
cuvântul care mi s-a părut cel mai potrivit. scrii bine dacă nu ai în minte un cititor prezumtiv.
Nu e nevoie de exemplul meu. Jurnalul lui Titu
– Pe de altă parte, de-a lungul timpului, cum ați Maiorescu, scris evident numai pentru sine, n-ar fi
gestionat relația cu cenzura pentru cărțile dvs.? deloc interesant dacă n-ar fi vorba despre o persona-
– Dacă nu mă înșel, am publicat în vremea dicta- litate atât de mare a culturii române și dacă n-ar
turii patru cărți de critică și două de literatură. Cu cuprinde informații (mult prea puține) despre scriito-
critica n-am avut probleme mari. Mi-au cerut să rii vremii. Confirmarea a ce spun o dă chiar
scriu ,,dumnezeu” și nu ,,Dumnezeu”. Mi-au mai Maiorescu printr-o frază dintre cele mai frumoase
cerut să nu-l pomenesc pe Mircea Eliade. Acesta care s-au scris vreodată în limba română, însă acea
avea o situație schimbătoare. Uneori era voie să te frază e adresată unui cititor – lui Eminescu care
referi la el, alteori nu. întrebase cine suportă cheltuielile șederii lui în sana-
Acum îmi amintesc: a fost și un caz mai neplă- toriul de la Viena. De câte ori îmi citea fraza aceea,
cut. M-au anunțat că e obligatoriu să-l citez de două lui Lucian Raicu îi curgeau lacrimile pe obraz.
ori pe Ceaușescu. O dată pe la începutul cărții și încă Mă întrebați dacă pot exista jurnale mai intere-
o dată spre sfârșit. Hotărârea mea a fost să-mi retrag sante, mai autentice decât romanele sau poemele.
cartea. Nu mai știu dacă mi-au publicat-o mai târziu, Răspunsul e simplu. Există jurnale superioare celor
fără citate. Nu erau consecvenți. mai multe romane și poeme, dar nu există jurnale
Cu cele două cărți de literatură s-a procedat dife- mai interesante, mai autentice decât romanele și poe-
rit. În ,,Un Burgtheater provincial” nu i-a deranjat mele marilor romancieri și poeți.
nimic. În schimb, cu ,,Clopotul scufundat” a fost Mă întrebați ce înseamnă pentru mine să scriu
prăpăd, nu atât din cauza cenzurii propriu-zise cât jurnal. Înseamnă că, dornic să scriu, n-am nici
din aceea a temerii lui Florin Mugur, redactorul imaginație, nici talent. În situația asta doar jurnalul
cărții. Eram prieteni, dar ca redactor era intratabil. este accesibil. Tot ce am putut să fac până la urmă a
Tremura și de umbra lui. Mi-a amputat de la cuvinte fost ca de la o vreme să nu mai povestesc ce s-a
sau fraze până la pagini întregi. Cum nu eram un întâmplat ieri sau peste zi, ci să scriu secvențe cu ce
luptător, am acceptat. De aceea când după revoluție mi s-a părut a fi semnificativ.
s-a republicat m-am autopedepsit. N-am dat versiu-
nea inițială, pe care o trimisesem editurii, ci am – În 2008 ați publicat un jurnal din perioada ani-
rămas la cea cenzurată. Mi s-ar fi părut necinstit să lor 80... Considerați că acesta este principala dvs.
apar cu o carte ,,curajoasă” deși în realitate eu accep- operă de sertar?

14 CONVORBIRI LITERARE
 – Un jurnal în timpul unei dictaturi este prin deși am publicat un nou jurnal acesta n-a fost cel
definiție nepublicabil. E aproape o tautologie a-i despre care întrebați nu pot răspunde decât cu o
spune scriere de sertar. Eu, prin sertar, înțeleg opere vorbă auzită de la Marin Preda pe care-l cunoscusem
propriu zise, adică romane, poeme, piese de teatru prin mijlocirea lui Lucian Raicu: ,,Domnule, nu
care nu se pot publica pentru că regimul politic nu știu”. Cum bine vă dați seama, sunt un om foarte
le-ar accepa. N-am fost dăruit cu așa ceva. dezordonat.

– Totuși, opere de sertar nu prea au apărut după – Ați adus aminte de Lucian Raicu... Rămâne
89, nici prea multe, nici de calitate, indiferent că acesta unul dintre marii critici aproape uitați în pre-
vorbim de jurnale (Excepție notabilă cel al dnei Ana zent, probabil și din cauza plecării din țară?
Blandiana publicat anul trecut) sau de proză... E – Bineînțeles că rămâne un mare critic. Să reci-
acesta un semn că nici măcar scriitorii nu mai spe- tim cartea despre Gogol, scenele din viața literaturii,
rau în dispariția comunismului? reflecțiile asupra ei, ori ,,Calea de acces”. Nu pleca-
– E mai de grabă un semn că scriitorii voiau rea la Paris îl împiedică sâ fie recitit, ci faptul câ a
neapărat să publice. Ce nu se putea publica nu-i inte- murit. Există acum tendința de a uita trecutul. Cine
resa. De aceea s-u mulțumit cu șopârlele pentru care îl mai pomenește azi pe Sadoveanu? Abia acum
cititorii îi mai și admirau. pregătește Paul Cernat o carte. Sper s-o mai apuc.
Revenind la Lucian Raicu, vreau sâ îndrept o
– Dacă ați adus în discuție celebrele șopârle, nedreptate de pe internet. Se spune acolo că am
vreau neapărat să vă întreb: pe de-o parte, erau organizat bine cartea cu o sută de scrisori ale lui
acestea o iluzie sau chiar o doza de libertate din Raicu transmise la radio de la Paris. E adevărat că
partea scriitorilor de roman politic? Pe de altă am contribuit și eu, dar meritul principal îi revine
parte, după 89, folosirea acestor șopârle a adus Simonei Sora și nu intenționez să mi-l arog.
acuzații de colaborationism cu regimul și cenzura
unor prozatori de primă mărime... Dvs. cum vedeați – Fără a fi în vreun fel nostalgic, dar mai ales
lucruri atunci? Cum vedeți lucrurile azi? pentru cei care au trăit puțin sau deloc acea perioa-
– Șopârlele ar fi fost un semn de oarecare îndrăz- dă, vă rog să-mi permiteți să vă întreb: Care sunt
neală – de vreme ce luări de poziție mai clare nu erau cele mai frunoase amintiri literare din comunism?
acceptate de edituri – dacă ele n-ar fi fost compensa- – O să vă mire, dar mi-e ușor să răspund. Tocmai
te, în aceleași cărți, de compromisuri. De exemplu, pentru că perioada era atât de posomorâtă, prilejurile
,,Galeria de viță sălbatică”, roman remarcabil al lui de bucurie nu lipseau. Mai mult: aveau o intensitate
Constantin Toiu, se încheie cu portretul unui tânâr incomparabil mai mare decât aceea a satisfacțiilor de
conducător destoinic care nu e altul decât acum. Bucuriile constau din întâlnirile cu prieteni.
Ceaușescu. E firesc ca astăzi atenția să se abată asu- Erau ca niște oaze în plin marasm. Și știam să ni le
pra acestui din urmă aspect și nu asupra calității lite- procurăm… Eram invitați în grupuri de critici, pen-
rare a romanului. tru întâlniri cu cititorii, ba la București, ba la
Constanța, ba la Oradea, ba la Botoșani. Durau câte
– O altă mirare: Totuși, de ce atât de târziu și nu trei zile. Eu, la universitate, obțineam să fiu trimis la
imediat după 89? București. Prezentam avantajul că nu aveam nevoie
– În 1990 aveam deja la ,,Cartea Românească” de hotel. Dormeam la Nicolae Manolescu, la Lucian
un volum (,,Fragmente despre vid”) care nu mai era și Sonia Raicu. La primul eram mai disciplinați.
propriu-zis jurnal, ci deja o carte fragmentată scrisă Vorbeam toată după amiaza, iar noaptea dormeam.
dupa principiul ,,Ce-i trece omului prin cap”. A La Raicu, discuțiile, stropite cu vin, durau până
urmat un volum compozit: un jurnal al unor întâm- dimineața la cinci. Îmi împrumuta și Eugen Simion
plări familiale importante, o relatare în câteva pagini camera lui de la Mogoșoaia. Acasă, la Timișoara,
a ce văzusem în zilele din decembrie de la erau întâlnirile cu Șerban Foarță. Erau și cele cu
Timișoara, iar în a doua jumătate primul an petrecut prieteni care veneau din alte părți. Caracteristica
în Franța, din nou fragmentar. De ce după aceea, tuturor era că nu ne feream. Spuneam liber tot ce

CONVORBIRI LITERARE 15
gândeam. Abia când mi-am citit dosarul de la tenit cu Sorin Titel. Până atunci lecturile mele din
CNSAS am aflat că aveam și ascultători. În ultimii literatura realist socialistă fuseseră obligații din
ani ai regimului, discuțiile cu Nicolae Manolescu liceu. Mă dezgustase tot ce citeam. Fie că erau roma-
erau înregistrate cuvânt cu cuvânt. ne de tip ,,Mitrea Cocor”, nuvele ca ,,Vânătoare de
lupi” sau poeme ca ,,Lazăr de la Rusca”, totul mi se
– ...Dincolo de aceste discuții interesante, părea nesuferit. Din cauza asta, n-am aflat decât târ-
greșesc dacă bănuiesc faptul că, totuși, cele mai ziu că existau și opere care, nici ele lipsite de com-
grele momente neliterare au fost cele în care ați fost promisuri, erau totuși de valoare, de tipul romanelor
urmărit de Securitate? lui G. Călinescu, iar în cazul ,,Moromeții” chiar de
– Nu greșiți, însă adaug că momentul intr-adevăr mare valoare.
dramatic a fost datorat unei greșite interpretări. Ne Când m-am apropiat eu de literatura noastră,
împrieteniserăm cu lectorul francez, iar acesta scri- lucrurile se schimbaseră. Cu condiția să nu atace
sese la București că se poate sta de vorbă cu familia regimul, scriitorii își puteau etala talentul fără griji.
noastră. Pentru Securitate care, bineînțeles, aflase În privința solidarității, s-a produs un clivaj. Cei pe
aceasta însemna spionaj. Mi-au deschis un dosar de care tocmai i-am pomenit aveau o mentalitate și ati-
urmărire ceea ce, tot bineînțeles, am aflat după 1990. tudine comună deși nu și-o puteau exprima în public
După ani de urmărire, au renunțat și le-a venit altă fiindcă era ostilă regimului comunist. Deși scriau în
idee. M-au convocat doi securiști și mi-au comunicat feluri diferite, ei se prețuiau reciproc și simțeau cu
că lectorul era spion, iar eu urma să-l supraveghez. atât mai mult nevoia să fie solidari cu cât exista și o
Le-am spus că pentru mine e un coleg și nu-mi tabără opusă, uneori agresivă, a scriitorilor care con-
supraveghez colegii. Păreau că nici nu m-au auzit și tinuau să fie reprezentativi pentru comunism.
au continuat să-mi dea instrucțiuni cum să obțin și Începând din 1990 această departajare s-a schim-
documente. Cu tot refuzul meu repetat, m-au anunțat bat cu alta, mult regretabilă după părerea mea fiin-
câ ne vom mai întâlni. Eram disperat fiindcă decât să dcă nu se bazează pe concepții diferite, ceea ce le-ar
fac ce-mi cereau mai bine m-aș fi sinucis. Acasă, i- justifica, ci pe ogolii și chiar interese diferite care-i
am spus soției mele că plecăm la București, la amba- determină să se grupeze în funcție de o ostilitate
sadă, și le spunem că din cauza lor suferim, rămâ- greu de înțeles. Totuși, nu e vorba de agresivitate, ci
nem acolo și să facă ce vor ști. Mai rațională, soția mai curând de indiferență. Unii se ignoră pe ceilalți.
mea mi-a răspuns că nu vom intra noi în ambasadă În afară de rare cazuri extreme, nu se ajunge la
în veci, nu ne va lăsa milițianul de la poartă. Așa răfueli. Dimpotrivă, poate fi regretată absența spiri-
fiind, m-am hotărât să iau taurul de coarne. La a tului polemic care ar putea fi sarea și piperul unei
doua întâlnire le-am spus că nu vor mai sta de vorbă literaturi în plin avânt.
cu mine decât arestat. Răspunsul lor m-a uluit:
,,Dumneata nu mai stai de vorbă? Noi nu mai stăm. – Dincolo de acest aspect, în loc de concluzii...
Credeam că ești patriot”. Nu știam că nu voiau să Merita romanul românesc, de la Marin Preda la
creeze cazuri de rezistență de care să se afle în Augustin Buzura, Nicolae Breban, Constantin Țoiu
Occident. Pe vremea lui Gheorghiu-Dej nu și-ar fi etc., cel puțin un Premiu Nobel sau, așa cum s-a mai
pierdut ani de zile ca să afle dacă sunt spion. M-ar fi spus, din cauză că lumea noastră literară a stat mai
închis și totul s-ar fi terminat. mereu sub semnul unui mai mare sau mai mic com-
promis politic era inevitabil să nu primească un ast-
– Poate că e o altă întrebare dificilă, dar, o să fel de premiu?
vă rog să-mi răspundeți: Câtă solidaritate ați simțit – Premiul Nobel e o loterie cu trăgători de sfori.
atunci, din partea lumii literare și cîtă mai există în Dacă e totuși să-l vedem ca un criteriu al valorii,
prezent? cred că numai primul volum din ,,Moromeții” l-ar fi
– Parcă am mai atins această chestiune într-unul meritat. Poate și ,,Bunavestire” a lui Breban.
dintre răspunsuri. Am să încerc să nu mă repet.
Perioada la care vă referiți începe pentru mine către Interviu realizat de George MOTROC
sfârșitul anilor 60. Adică atunci când m-am împrie-

16 CONVORBIRI LITERARE
 George MOTROC: – Domnule Petre Mihai nul rațiunii să nu mai plăsmuiască monștri care să
Bacanu, vă rog să-mi permiteți să vă adresez 83 de generalizeze teroarea, dezlănțuită în primul rând
urări aniversare, pline de admirație pentru tot ce ați împotriva celor ce gândesc, țara intrând din
făcut de-a lungul timpului pentru libertatea presei interdicție în interdicție. Cel care a insistat și a reușit
din România! De asemenea, dacă anul 2023 poate fi să determine noua conducere instalată în 22 decem-
considerat anul jurnalului Dnei Ana Blandiana, brie să recurgă la un proces rapid, necruțător, a fost
îndrăznesc să spun, 2024 este anul jurnalului dvs.? Silviu Brucan, să se încheie repede socotelile cu
Petre Mihai BĂCANU: – Mulțumesc pentru acuzații, dacă vrem să nu se aplice și la noi adagiul că
urări. Nu pot să răspund la această întrebare, însă mi- toate revoluțiile își devorează proprii lor copii. In
ar face plăcere să aveți dreptate. buna tradiție a amestecului în justiție s-a ordonat
execuția imediată a acestora. Filozoful și ideologul
– Înainte de a vorbi despre carte, o să vă întreb FSN știa că este preferabil plutonul de execuție decât
altceva, ceva ce mi-am dorit de mult timp să vă aflu dezbaterile în cadrul unui tribunal. Brucan, consec-
punctul de vedere... Privind spre trecut, cum trebuia vent cu norma esențială a partidului, din 46, cruzi-
făcut procesul comunismului din România? Pe când mea, i-a convins pe emanați că într-o revoluție trebu-
un Nürnberg al comunismului? ie să fii necruțător cu cei pe care i-ai răsturnat, iar
– Oricât de indignați am fi fost noi de politica crima s-o ambalezi într-un act de dreptate.
celor doi români cu gândire planetară, procesul aces-
tora trebuia organizat cu atenție, nu caricaturizat. Și – Dacă tot a fost creată o situație revoluționară,
ar fi existat destule fapte care să-l trimită pe dictator să se profite de ea...
după gratii, dacă mă gândesc doar la ce se știa – a – Chiar s-au inventat acuzații grave – 60.000 de
vânat „eretici”, a împușcat cu mâna lui un țăran la victime. Și într-un astfel de proces instrucția putea fi
Vadu Roșca, a aprobat împușcarea altor țărani, care efectuată în timpul dezbaterilor. Brucan știa că în
nici măcar nu deschiseseră gura, era răspunzător de urma condamnării la moarte a ceaușeștilor toți ceilalți
ducerea în fața tribunalelor a 61.000 de țărani, plus responsabili de crime împotriva demnității umane se
cei întemnițați fără judecată, cu zecile de mii, a dat pot strecura din nou în viața politică, deși au fost
ordin Securității să-i împuște la margine de drum pe părtași la răpirea libertății și aveau trecut supărător.
tinerii care deturnaseră un autobuz, cu intenția să Brucan era dominat de o sadică patimă de incrimina-
forțeze granița, a impus justiției să-l condamne la re cu mânie proletară. Apăsătoare povară a acestui
moarte pe un șef de magazin de băuturi, care prepara acuzator de meserie, ce nu i se putea șterge de pe
vin pichet într-o magazie, în timp ce statul fabrica și suflet. Procesul i-a uimit și pe ceaușești. Ei nu cre-
el vin pichet, dar în cantități impresionante, de se deau că ar putea exista pe lume un tribunal care să-i
ajunsese ca din catacombele de la Obor, din condamne. O cădere fulgeratoare pentru unul care-și
București, să plece de trei ori mai mult vin Murfatlar imagina că are o misiune istorică. Numai că la
decât de la celebra podgorie constănțeană. Așadar, Târgoviște a fost o bruscă schimbare a soartei
era nevoie de un proces așezat, din nevoia neuitării, proeminenților arestați, acum gârbovi, cu ochi de
în așa fel, după cum am clamat mereu în 1990, som- gheață, fețe acoperite de pete maronii. Timpul le era

CONVORBIRI LITERARE 17
scurtat de tremure nervoase, maxilare inferioare taturii. Categoric, literatura putea da măcar o iluzie
fleșcăite, zâmbete crispate. Cei care tot timpul aveau de speranță, dar devenise o mașinărie frazeologică și
nevoie de apoteoze erau acum distruși, zgribuliți, de ode festive. „Noua cultură”, hieratică, se
obosiți. Imaginea unor bătrânei în care totul era gol, mulțumea cu figurație împopoțonată de optimism
mort. Viteazul conducător, sfârșit, plimbându-și ceremonios, care să lingă tălpile dictatorului. Scriitori
mâna prin păr, nu mai era cel care făcea un semn, tot zeloși colportau gânduri nobile ale „celor care mun-
cu mâna, și cartiere întregi dispăreau. Nimic din cesc” cu brațele, dând ascultare oarbă stăpânirii. Mai
aureola legendară. Elena, care-și freca permanent ceva decât produsele fabricii de scriitori „Mihai
mâinile, se străduia și ea să-și stăpânească agitația. Eminescu”, unde a debutat îndoctrinarea. Versuri
Asasinarea lor parcă urma un ritual. Acesta a fost tot șchioape, bâiguite, ale literaților de curte, erau elo-
procesul comunismului. Un asemenea om trebuia pus giate ca absolute capodopere ale limbii române și nu
pe picioare pentru a face față unui proces adevărat, un lingușeli tâmpe. Maculatură propagandistică stupidă.
autentic Nurenberg. La Târgoviște s-a intrat în labi- Arta și literatura erau privite ca o corvoadă politică
rintul enigmelor, pe când la Nurenberg am asistat la într-un prezent fictiv, ba s-a indus părerea că se poate
un proces care nu s-a limitat doar la acuzare și citirea trăi și fără cultură. Așa că securitatea și partidul
sentințelor, osândiții fiind trimiși imediat la zid. A făceau orice să șubrezească capacitatea de rezistență
fost decriptat nazismul. La noi, un proces așezat, prin cultură, pentru că se știa de vocația literaților și
temeinic, cu probe, s-ar fi transformat cu siguranță artiștilor către contestație, către protest. Ce romane ar
într-unul al comunismului și funestei poliții secrete fi ieșit despre perioada când securitatea scria istoria,
de stat. In lipsa „Fuhrerului” de la procesul CPEx- iar arheologi aveau pe urme securiști care să le
iștilor s-a vehiculat cu succes acel „ordinul primit era influențeze concluziile științifice cu concepția mar-
lege”. Să fi venit martori la procesul comunismului xistă de interpretare a fenomenelor istorice, dar
toți dezrădăcinații României. In colecția mea de foto- scriau în rapoartele lor „arheologie medicală” în loc
grafii obținute după Revoluție am câteva, color, cu de „arheologie medievală”. Este neîndoios, represiu-
toată floarea de generali ai Securițății laolaltă, cu fețe nea împotriva culturii era puternică și puțini s-au
rotunde și vesele. Ne-au râs în față și după ce s-au opus culturii represive. Cei mai mulți au preferat să
organizat într-un sindicat al rezerviștilor. Cu un sin- intre în hibernare spirituală deși știau că asta înseam-
gur țap ispășitor. Dacă aș fi avut dorința de răzbunare nă moartea culturii.
față de torționari primeam răspunsul că „nu și-au
făcut decât datoria”? – Ați mărturisit că, acelora care vă cereau auto-
grafe după 89, le scriați cuvântul CURAJ... A avut
– Vă rog să ne explicați puțin titlul. Există un societatea românească, mai ales înainte de 89, mai
„bilet de ieșire” sau de supraviețuire in comunism? puțin curaj decât altele din moment ce nu a existat
La rândul ei, literatura putea da o asemenea iluzie de nicio mișcare anticomunistă de mare anvergură...?
speranță, una mult mai onorabilă? De ce nu a reușit Doina Cornea? De ce nu a reușit
– Există pe lume bilet de călătorie dar și de „intra- mișcarea lui Paul Goma sau altele, cele
re” – la cinema, la fotbal. Eu am fost aruncat brusc muncitorești? De altfel, și luptătorii anticomuniști
din închisoare în 22 decembrie 89, fără acel obișnuit din munți au sfârșit în lagăre sau executați...
„Bilet de Liberare”, cu „L” mare, adică de ieșire din – Regimul comunist românesc a fost cel mai
temniță, de eliberare. Mai există și pașnicul bilet de opresiv. După ce i-a lichidat pe eroii din munți, mai
ieșire din spital. În 22 decembrie, la prânz, când șeful ales prin trădări, regimul, prin brațul său înarmat a
Direcției a VI-a a Securității – un „Gestapo” româ- răspuns cu izolarea opozanților, chiar și expulzarea
nesc – mi-a spus că sunt liber, i-am replicat că nu lor din țară. E adevărat că n-a existat la noi o mișcare
plec, fără „Bilet de ieșire”. O ieșire dintr-un infern ar anticomunistă de anvergură dar eu cred că Doina
putea fi și un bilet de ieșire din comunism. Cornea a reușit. Și mișcarea lui Goma ar fi reușit dacă
Dezrobirea gândirii independente. Supraviețuirea în nu era expulzat. S-ar fi desprins și în România o
comunism, în anii de dominație totalitară, în societa- „Solidaritatea”, dincolo de mecanismul unic.
tea tuturor și a nimănui, însemna în primul rând con- Mișcările muncitorești erau ușor de anihilat – capii
strângeri spirituale, dacă nu cumva preamărirea dic- erau închiși sau deportați, – în 1977 au fost deportați

18 CONVORBIRI LITERARE
mii de mineri din Valea Jiului – apoi se umpleau – Ajunsesem într-un mediu pământean absurd
magazinele cu alimente. Pentru o vreme. Un curaj care nu părea trecător. Era evident că presa, o includ
autentic, nu cel „cu voie de la poliție”, înseamnă să aici și pe cea literară, nu aveau cum să
rostești adevărul imediat. Curaj în fața „adevărurilor” supraviețuiască într-un mediu în care a decedat liber-
oficiale. Am o mare stimă pentru curajul acelor tatea. Noi ne mai uitam în „Le Monde”. Știrile de
deținuți politici care au transcris poezii scrise în mâna a șaptea din Rl n-ar fi apărut în Le Monde în
detenție pe hârtie de sac de ciment și le-au scos din vecii vecilor. Dar știri de talia Le Monde nu mai apă-
închisori în tivul hainelor peticite. Dar cei mai mulți reau de multă vreme în Rl. Am putea spune că și
dintre români se adaptau înțelepciunii că orice protest informația de ziar era arestată. Rl părea un buletin de
este inutil într-un focar de spaimă, constrânși să război, cu ordine de zi. Existau gazete de perete mai
accepte sistemul din paradisul obligatoriu prin aco- interesante decât cotidianele noastre. Cei mai mulți
modare. Resemnare în fața căruței împotmolite de un dintre colegii mei mai mult au coabitat cu haosul
conducător care mai avea puțin și se gândea la colo- dezolant, cu răul, decât să-l fi servit cu încântare.
nizarea spațiului extraterestru cu „omul nou”, cel ipo- Despre organizația „R” și ziarul clandestin
tetic. Am avut și eu temerea că regimul va mai dăinui, „România” ajunsese să afle destui români pe care-i
poate peste limita anilor mei, de aceea simțeam nevo- abordaserăm, împreună cu Uncu, Creangă, Maier.
ia unei rezistențe. Nu cred că am fost singurul care a Dacă nu se simțea nici o reacție a Securității – ne-am
simțit șubrezenia sistemului. zis – nemulțumirea românilor este așa de mare încât
nu mai aleargă imediat să toarne. Parcă și murmurele
– S-ar putea adăuga și scuza, invocată nu o dată, de nemulțumire se înmulțiseră, dar era departe clipa
că în România comunismul a fost mai dur decât în unei rezistențe fățișe.A fost suficient un turnător, un
multe alte țări din jur? medic din Pitești. Cât despre speranțe, acestea erau
– Comunismul de la noi a fost categoric mai dur mari. „R” urma să se țină de restructurare, redresare,
ca la alții. S-o luăm cu Constituția. Articolul 28 reconstrucție, chiar de rezistență, într-o Românie a
recunoștea garantarea libertății cuvântului, a presei, a tăcerii, doar a șoaptelor. „România” – ziarul, era o
mitingurilor, demonstrațiilor, întrunirilor. Următorul provocare a libertății de expresie într-un climat de
articol, 29, specifica, ritos, că toate acestea nu pot fi mutism.
folosite în scopuri potrivnice orânduirii socialiste și
intereselor celor ce muncesc. Capacitatea morală a – Apropo de frica de celălalt... Unul dintre citate-
românilor a fost vlăguită prin lichidarea libertăților le din cartea dvs. care m-a înfiorat: ,,la CNSAS se
de asociere, dar mai ales de opinie, de expresie. află dovezi că au existat 12.000 de copii racolați de
Legislativ de figurație, peste tot. Devalorizarea drep- Securitate”. Această frică generalizată că oricine,
turilor individuale și colective duce la indiferență. până și un copil, definiția însăși a inocenței, putea fi
Comunismul românesc mereu în ofensivă insidioasă, securistul care să te toarne și să-ți distrugă viața,
a excelat în nepotism oriental, în colectivism egalita- poate fi o explicație suficientă pentru lipsa de reacție
rist, în descoperirea de pretinși adversari ai regimu- consistentă anticomunistă?
lui. Sufocanta dictatură reușise conexiunea perfectă – Cifra de 12.000 este reală. Perversitatea
între ideologie și teroare, a dizolvat statul în dictatu- Securității nu avea limite. A fost posibil pentru că
ră, care hotăra până și modelul tapetului, i-a împins școala nu producea personalități distincte, doar
pe țărani într-un paradis agrar fără pâine, fiind primii îndoctrina cazon, încă din pruncie, aproape că șoimii
care flămânzeau. Au expropriat terenurile, fabricile, patriei nu mai aparțineau familiilor. Un pas, până să
cizmăriile, dar au confiscat și opiniile, au stoarcă de la copii informații și delațiuni despre con-
instituționalizat spaima, au îmbinat naționalismul cu vingerile „lu mami și tati”.Turnătoria din partea unui
totalitarismul, ei bine, au fost în stare să facă imposi- copil putea deschide calea spre o celulă. Gândurile
bilul posibil. Coliziune între fapte și iluzii. neauzite și tainice ale românilor puteau fi folosite ori-
când. Securiștii învățaseră arta de a inventa dușmai
– Și Dvs. ați încercat la începutul anului 89 lan- imaginari. Nu aveau pace până când orice rezistență
sarea unui ziar clandestin... Ce sperați atunci? De ce n-o să mai poată primejdui regimul. Sistemul fricii se
nu ați reușit? baza pe teama oamenilor de a fi arestați sau

CONVORBIRI LITERARE 19
concediați. A triumfat teama. In materie de vieți dis- tă și când s-a întors, inexplicabil, s-a așezat lângă
truse eu am exemplul lui Pan Vizirescu. Știam de mine, bănuiesc că nu m-a recunoscut. Pe câți i-a
situația scriitorului de la colegul său de redacție, transformat el în vătămături vorbitoare, să-i mai și
Traian Decuseară, pe care l-am cunoscut la Brăila, țină minte? Protestatarul Ceaușescu, care se tot fâțâia
unde lucra ca maistru pe un șantier. Pan Vizirescu pe hol, a ratat o imagine antologică – torționarul și
făcuse parte din lotul de ziariști judecați în 1945 pen- victima, alături. Urmăritul și urmăritorul, arestatul și
tru crima de dezastrul țării – o adevărată opintire a anchetatorul, umăr la umăr. Ca-n romanele lui
legii. A reușit să se ascundă la o soră a sa din Slatina. Buzura, exemplu de rezistență prin cultură. Din
A fost turnat după 23 de ani, de un paznic, care spera cărțile lui Buzura răzbate rezistența. Nu întâmplător,
la arestarea familiei și să obțină el casa. Imi zboară pentru „Fețele tăcerii” sistemul și-a luat o măsură de
mereu prin minte spusele lui Vizirescu despre perioa- precauție – doar 6000 de exemplare. Cartea a apărut,
da cât a stat ascuns – era de o mie de ori mai bine să din câte îmi amintesc, în 1974. Mai târziu ar fi fost
mă fi predat, decât să sufăr două decenii de imposibil. Jurnalistul din „Fețele tăcerii”, trecut prin
nesiguranța zilei de mâine, de frica oricărei clipe care mină, a rămas același avid de adevăr, nu a pendulat
mi-a zdruncinat sănătatea încât am ajuns o epavă. M- între a fi sau a nu fi revoltat. De numele rezistenței,
am tot întrebat – care ruină era mai adâncă la la noi se leagă Constant Tonegaru, Ovidiu Cotruș,
Vizirescu, a conștiinței sau a trupului? Iar în ceea ce Nicolae Batzaria, Dimitrie Iov, Adrian Marino, Virgil
privește verticalitatea celor din „lot” la proces, m-a Carianopol, Pan Vizirescu, Hans Bergel, Marcel
impresionat atitudinea lui Ilie Rădulescu, i-a înfruntat Petrișor... Nu-i putem acuza însă pe cei care au fost
pe judecători, care pedepseau cu câte 25 de ani - doar rezistenți pasivi și nu activi. Așa cum nu-i putem
dușmani de clasă, elemente reacționare și nu acuza pe cei care n-au rezistat în închisori. Firea
infracțiuni consumate. In ceea ce mă privește, n-am omului este diferită. Unii rezistă mai ușor, alții cla-
insistat niciodată, la anchete, cu argumente în favoa- chează în fața răului. Unii au refuzat compromisul,
rea noastră, pentru că știam că orice explicație de alții s-au adaptat. Rezistența față de ideologia comu-
apărare va fi eliminată de anchetator, sub pretextul nistă și în fața celor care vânau gândirea s-a manifes-
„fără importanță pentru cauză”. Doar incriminări. tat în fel și chip. Și până la urmă presupune schimba-
re. Regimul avea metode potențate de a-i limita pe
– În ceea ce vă privește, după 89, nu v-ați speriat scriitori în libertatea de a se exprima, în libertatea de
de birocrație și, dacă nu greșesc, ați fost printre gândire. Pe vremuri imputam Occidentului că a
puținii care v-ați încăpățânat să scrieți în Romania acceptat totalitarismul ca partener de tratative, dar nu
liberă că unul care v-a anchetat și torturat fizic ori credeam că la mai bine de trei decenii de la uciderea
psihic ar merita să fie adus în fața justiției în loc să lui Ursu justiția din democrație, care avea de judecat
fie cocoțat în fruntea departamentului juridic al o crimă, s-a lansat în considserații că Securitatea de
Prefecturii Capitalei. Asemenea personajului din după anii 60 n-a mai fost așa de rea. Valul de creti-
,,Fețele tăcerii” de Augustin Buzura, ați avut posibi- nism opresor nu s-a domolit prea tare după acest
litatea să-l priviți mai mult timp în ochi pe un alt prag. Alta ar fi fost situația dacă în 1990 s-ar fi accep-
torționar al dvs, Pîrvulescu, când ați fost martor în tat lustrația, o retragere pașnică din funcții, nu ce s-a
procesul Ursu. El a avut curaj să vă privească în întâmplat la venirea comuniștilor, când au fost
ochi? Pe de altă parte, ce a însemnat pentru dvs. un maziliți toți funcționarii, academicienii, profesorii
asemenea gest, de reîntâlnire în fața justiției? superiori, ofițerii – mulți chiar întemnițați. Au
– Când s-a reluat procesul Gheorge Ursu, în desființat sute de posturi didactice superioare. Mii de
recurs, am ajuns la Tribunal mai devreme. Pe una intelectuali au fost „comprimați”.
dintre canapelele de pe hol l-am zărit pe Pîrvulescu –
asasinul inginerului care ținuse un jurnal – și care m- – Vedeți diferențe între conceptele de rezistență și
a anchetat și pe mine. M-am așezat pe o altă bancă, la supraviețuire, cum nu există unele foarte mari între
ceva distanță. A apărut și celebrul protestatar opozanți și dizidenți...
Ceaușescu, care tot insista să-i acord un interviu. I- – Supraviețuirea prin cultură este reală. Au rezistat
am explicat că nu pot să dau declarații înainte de a fi mai bine cei care au priceput discursul otrăvit al lui
audiat. La un moment dat Pîrvulescu s-a dus la toale- Ceaușescu după Praga, cuvântare prezidențială consi-

20 CONVORBIRI LITERARE
derată adevărat nimb de glorie. România a rămas însă și Partidul penalizau orice dizidență venită din
în moarte civică, socială. După fronda sa, cu pretenții mediul literar. Chiar și eroii muncitorești au fost
naționaliste, a rămas același sistem sovietic băștinaș, a deformați. Așa nu era decât un pas să se năpustească
fost o farsă rituală, comunismul nedevenind mai tole- și asupra cărților necorespunzătoare ideologic.
rant. Rezistența era de așteptat în urma oricărui dis- Revolta minților era pentru Securitate mai nocivă
curs al lui Ceaușescu și ideologiei dominante, chiar decât o grevă minerească, de aceea acționa cu bruta-
dacă la noi n-a existat o societate civilă. Opoziția, litate riguroasă. In schimb, de când realismul socialist
dizidența, revolta, contestația – doar tabuuri. In fond, devenise normă pentru literatură și artă cu maniera
cei care ne vor judeca dacă a existat o rezistență, o vor falsă în descrieri, a fost ridicat pe piedestal kitschul.
face apelând la texte scrise. Importantă este atitudinea
publică. Împreună cu peste o sută de foști arestați la – Sunt treizecișicinci de ani de la Revoluția
Direcția a VI-a a securității vom iniția un nou proces Română din Decembrie 1989, cum apreciați, din per-
împotriva torționarilor din securitate. Cel pornit de spectiva timpului, acest eveniment prin care a avut
fiul lui Ursu n-a fost suficient. loc schimbarea regimului?
– Și acum persistă întrebarea: a cui a fost
– Cu voia dvs. aș mai aduce în discuție cel puțin Revoluția? După atâta timp nu avem încă o decizie
o scenă tulburătoare din jurnalul dvs... Ideea că, mai judiciară a evenimentelor. Pentru mine acestea sunt
ales în perioada de început, se putea face închisoare clare. A fost o revoluție autentică, încurajată, evident,
pentru un titlu de Arghezi, spre exemplu, o știam... și de evenimentele din Europa de Est, numai că în
Ceea ce nu șțiam era că ,,La o eventuală percheziție intervalul de vid politic din 22 decembrie, de pe la
securiștii aveau o listă tipărită, de aproape 500 de prânz până seara, tinerii revoluționari, pentru că
pagini, cu titluri de publicații și cărți interzise...” majoritari au fost tineri, n-au știut ce să facă cu pute-
Tatăl dvs. care avea și cartea lui Călinescu cu auto- rea. Postul de tătuc devenise vacant. Si atunci au apă-
graf, a fost sfătuit, preventiv, să le dea foc în curte... rut imediat profesioniști ai puterii, care au luat-o și au
O astfel de imagine tulburătoare , a unor focuri ținut cu dinții de ea.
aprinse în curțile multor case din România mi-a
rămas în memorie... Singurul echivalent cred că se – Dacă raportăm ideea de curaj și la lumea lite-
poate găsi în mișcarea nazistă...? rară... Cum arată lista dvs. de scriitori români, de
– Liste de cărți interzise, arestate, cum vreți, au dinainte de 89, care, datorită talentului, dar și
existat succesiv. Eu m-am luminat atunci când am verticalității morale, ar fi meritat un Premiu Nobel?
prins gustul cititului iar în biblioteca familiei în locul – Premiul Nobel este poate singurul despre care
cărțior doar mângâiate în pruncie, legate în piei de nu se știe nimic până în ziua anunțului. Doar se fac
vițel – cărți obișnuite, nu psaltiri, am dat de Cultura supoziții. Nobelul este acordat de un juriu necunos-
Cartofului și Capitalul lui Marx. Culmea este că cut. Premiul este mult mai important pentru cei care
multe dintre cărțile pe care și alte familii le-au scos în nu l-au luat decât pentru cei care-l posedă. Ar fi bine
curte și le-au ars erau cumpărate după 23 august să intre și un român în posesia Nobelului, am scăpa
1944. Ceva mai târziu am avut discuții cu tatăl meu de obsesia că ne ocolește norocul.
despre cărțile care n-ar fi meritat distruse, chiar și
cele mai josnice. Poți sau nu să fii de acord cu ele, dar – V-am cerut o listă...
rămân probe pentru a argumenta greșelile unor răs- – Ana Blandiana.
timpuri. In cărțuliile cu listele de cărți interzise nu se
indica să fie arse. Cei arestați pentru cărți erau însă – O listă...
acuzați că nu le-au distrus. După epurarea cărților și – Ana Blandiana.
propagarea fricii, anchetatorii erau incapabili să facă
diferența între posedarea și difuzarea unor astfel de – Domnule Petre Mihai Băcanu, vă mulțumesc
cărți. S-a mers până acolo încât cel arestat era obligat pentru această discuție despre CURAJ!
să scrie că le-a dosit sau păstrat cu gânduri subminan-
te, că vor veni americanii, regimul comunist o să cadă Interviu realizat de George MOTROC
și o să revină iarăși timpul lor. Mai apoi Securitatea
I N T E R V I U
CONVORBIRI LITERARE 21
 Ana BLANDIANA

Majestățile Voastre, fi considerată, oare, o dovadă a importanței capitalului

Altețele Voastre Regale, de speranță pe care poezia îl mai reprezintă în această
Distinși membri ai Fundației Prințesa de Asturias, lume? Mai precis, poate oare „acel ceva plăpând ,
Membri ai juriului, înaripat și sacru”, cum definea Platon poezia, opri ros-
Excelențele Voastre, togolirea noastră spre neant?
Stimați colegi laureați, De fapt, întrebarea, pe care nu mi-o pun pentru
Doamnelor si Domnilor, prima dată, este „Poate poezia salva lumea?”, iar răs-
Prieteni, punsul meu, timid dar afirmativ, e sprijinit pe uimitoare
întâmplări .
Ca întotdeauna când mi s-a întâmplat să iau un pre- Oricât ar părea de incredibil, în deceniile cinci si
miu, primul meu gând a fost la Platon și la cununile de șase ale secolului trecut, în închisorile comuniste din
lauri pe care le recomanda pentru poeții alungați apoi România a avut loc o adevărată rezistență prin poezie.
din cetate. Primul Memorial al Victimelor Comunismului din
Al doilea gând a fost pentru țara mea. lume are o sală cu pereții și tavanul acoperiți în între-
Așa cum, atunci când cresc, copiii săraci trebuie să gime cu poeme născute în detenție. În lipsa creionului
se-întoarcă mereu să-și ajute familia, trimițând pachete și a hârtiei, interzise, orice poem avea nevoie pentru a
și bani, ținându-i pe cei mici la școală, orice împlinire apărea de trei persoane: cel ce îl gândea, cel ce îl
mă întoarce acasă spre locul de unde am pornit, un loc memora și cel ce îl transmitea prin alfabetul Morse, și
care în istorie se numea Dacia Felix, cea cucerită de totuși, în aceste condiții dure, mii de poeme au fost
Împăratul Traian, dar în basmele românești este numit compuse și au reușit să treacă din celulă în celulă și din
„locul în care se bat munții în capete”, un loc așezat închisoare în închisoare. Toate cărțile de memorii ale
între mai multe imperii dușmane si dușmane intre ele, deținuților politici descriu, ca pe un ritual sacru,
căruia dintre toți vecinii numai Marea Neagră nu i-a momentul transmiterii noilor poeme, când câte un pri-
vrut niciodată răul. Latinitatea noastră, rămasă în exil zonier era mutat dintr-o închisoare in alta. Iar apoi,
la celălalt capăt al continentului, ne-a singularizat și după deschiderea închisorilor, primul gând al celor
ne-a dat, o dată cu conștiința că suntem altfel decât cei eliberați a fost să transcrie ceea ce memoraseră, fără
din jur, sentimentul singurătății în istorie. Un sentiment nume de poeți sau cu autori doar presupuși adesea
care nu mi-a permis niciodată să mă desprind, să mă greșit, într-o adevărată simfonie a rezistenței spirituale,
înstrăinez, dar care a germinat, ca pe o soluție de a transformării misterului poeziei într-o armă de apăra-
supraviețuire, poezia. re împotriva nebuniei. Iată o dovadă că, în condiții
Dar și gândul la Platon și gândul la țara mea mă extreme, când își simțeau periclitată esența, oamenii au
obligă să mă întreb, în acest moment de uimitoare recurs la poezie ca la un mijloc de salvare. Atunci când
așezare a poeziei sub reflectoare, care mai este, care în poezie se ascundeau ultimele molecule de libertate,
mai poate fi, legătura dintre poet și ceilalți, dintre poe- sufocați de represiune, oamenii le căutau, le găseau si
zie și societate, care este rostul poeziei în această lume le respirau pentru a supraviețui. Pentru că poezia nu
a noastră secularizată, tehnicizată, informatizată, mon- vorbește despre realitate, ci e în stare să construiască o
dializată. altă realitate în care ne putem salva. În mod ciudat, eti-
Enorma onoare pe care Fundația Prințesa de mologic, în greaca veche numele poeziei provine din
Asturias mi-o face premiindu-mă pentru poezie poate verbul poiein care înseamnă a construi.

22 CONVORBIRI LITERARE
 Dar ceea ce ne-a putut salva ieri de spaimă, de ură Sunt fericită că pot să mărturisesc, în fața unei săli
și de nebunie nu ne poate, oare, salva azi de singurăta- pline de spanioli, importanța pe care a avut-o în formarea
te, de indiferență, de vidul rămas în locul credinței, de mea intelectuală și spirituală exclamația lui Miguel de
excesul de materialitate și de consum, de deficitul de Unamuno „Mă doare Spania!”. Am folosit suferința filo-
spiritualitate? Andre Malraux, autorul Condiției sofului spaniol pentru sfâșierea țării sale ca pe un punct
umane, spunea că „Secolul 21 va fi religios sau nu va de sprijin în universul de azi, în care națiunile se estom-
fi deloc”. Dar, dacă suntem poate prea obosiți și prea pează în fața ideologiilor, ca pe o ancoră în adâncul tim-
lipsiți de ardoare pentru religiozitate, nu ne-am putea pului la suprafața căruia mă lovesc valurile mereu răz-
salva, oare, punând în locul rămas pustiu poezia? gândite ale post-modernității, cărora le rezist pentru că
Pentru că, acum când în cel mai scurt timp roboții mă doare Spania, mă doare România, mă doare lumea.
vor fi superiori oamenilor, va trebui să încercăm să Prin țipătul lui Unamuno, descoperit în adolescență
rămânem deasupra prin tot ceea ce ei nu înțeleg. Căci și niciodată uitat, prin cele zece volume ale mele tradu-
ei vor putea să facă versuri, rime, ritmuri, iambi, trohei, se in spaniolă, răspândite in imensul spațiu hispanic, si
dactili, sonete, rondele, epopei, dar nu vor înțelege prin onoarea din această seară, datorată Universității
niciodată suferința și încăpățânarea de a exprima inex- din Salamanca, sunt legată pentru totdeauna de Spania.
primabilul care se ascunde sub toate aceste veșminte, În această seară cu ecou privilegiat sunt fericită că
misterul care nu poate fi nici definit , nici înfrânt. În pot să-mi exprim recunoștința nu numai pentru premiul
mod evident, Theodor W. Adorno greșea când scria că care mă emoționează și mă tulbură, ci și pentru prilejul
„după Auschwitz a scrie poezie e o barbarie”, din pe care mi-l dă de a spune și a face auzite aceste cuvinte.
moment ce nu înțelegea că suferința nu interzice poe- Premiul Prințesa de Asturias este altfel decât orice
zia, ci o potențează, îi dă strălucire și sens. Un sens din alt premiu oferit poeziei pentru că în definiția lui se
care libertatea este doar o mică parte. împreunează misterul poeziei și misterul regalității,
La sfârșitul imperiului roman, care părea să fie atât de straniu înrudite între ele prin faptul că oamenii,
chiar sfârșitul lumii, creștinismul a adus vestea cea fără să le înțeleagă și fără să știe la ce folosesc, simt că
bună, evanghelia iubirii aproapelui care, în pofida ar fi mai puțin frumoși și mai puțin buni fără ele.
întregii istorii, a reușit să ne țină în echilibru mai bine Vă mulțumesc.
de două mii de ani, până când, în secolul 20, ura (de
clasă sau de rasă, între femei si bărbați, între copii și Discursul susținut în cadrul ceremoniei de decernare a
părinți) a preluat controlul. Poezia modernă este expre- Premiul Prințesa de Asturia pentru Literatură, 25 octom-
sia sfâșietoare a acestui dezechilibru existențial. brie 2024, Oviedo.

CONVORBIRI LITERARE 23
 Ion PAPUC

Poet de o înaltă ținută, adeseori obscur în poemele traducere din germană la prestigioasa editură ieșeană,
sale dar de o elevație rară, Sorin Mărculescu a tradus poate astăzi cea mai de seamă din spațiul cultural româ-
deopotrivă cărți ample ce presupuneau erudiție și nesc.
aparținând unor domenii speciale, din limba engleză și În cazul acesta avem de-a face cu ceea ce poetul his-
mai ales din limba spaniolă dificile opere ale unor cla- panist citat mai sus numește ca fiind o continuare, cam
sici, dintre care este de menționat că a publicat versiu- tot așa cum autorul ascuns sub un pseudonim a pretins
nea completă și comentată a textelor narative ale lui că scrie o continuare la volumul I al faimosului roman
Cervantes, în primul rând capodopera Don Quijote. Ba spaniol. Numai că în acest caz, nu doar autorul invocat
mai mult chiar, a dat o transpunere românească a unui ci și coordonatorul volumului 4 atașat în coada celor trei
rapt prin care un anonim a pretins să scrie el volumul al ce alcătuiesc scrierea faimoasă a lui Mircea Eliade sunt
doilea al faimosului roman, o continuare apocrifă a pri- decedați amândoi, putem spune de mult timp, și nu au
mului volum. Mă refer desigur la Alfonso Fernández de cum interveni pentru a lămuri situația. În fapt, noua
Avellaneda, Falsul Don Quijote de la Mancha, carte atârnată postum de prestigiul istoricului român
Continuarea apocrifă a lui Don Quijote de la Mancha I, este o culegere de studii de istoria credințelor și ideilor
de Miguel de Cervantes, Traducere din limba spaniolă, religioase, context în care avem a vedea în ce măsură
studiu introductiv, note și comentarii de Sorin noua operă are de-a face cu cea pe care pretinde că o
Mărculescu, Paralela 45, 2011. În deschiderea acestui continuă și o împlinește, o încheie. Cum chiar am citit și
tom, sub titlul Notă liminară traducătorul a pus un nu doar o singură dată cele trei tomuri ale lucrării de
amplu și documentat eseu al său despre acest caz insolit. istoria religiilor ale lui Mircea Eliade iar acum și acest
Insolit pentru că el este o continuare abuzivă, o uzurpa- volum 4, apărut postum și cam fără legătură cu opera pe
re literară (p. V); o continuare insolentă a unui autor care pretinde să o încheie, câteva observații se impun.
nepoftit (p. VII); imitația/plagierea sau uzurparea ope- Având zece autori care semnează cele douăsprezece
rei unui autor faimos (p. IX); o continuare alografă (p. texte de istoria unor credințe, unul dintre ei participând
XIV); un fenomen la limita dintre imitație și plagiat (p. cu trei colaborări, se dau despre ei succinte informații,
XV). Aparține chiar de subgenul continuărilor cărora le nu însă și despre eventuala proveniență a textelor res-
pot fi enumerate într-o cascadă de erudiție termenii: în pective, dacă ele au fost scrise în urma unei comenzi,
franceză suites, în engleză sequels, de la care s-a dez- special pentru această publicație colectivă, sau dacă în
voltat o terminologie și mai rafinată: prequels, inter- prealabil au fost tipărite undeva și abia apoi cuprinse și
quels, midquels etc. sau reelaborări, refaceri spin-offs, în această culegere cam aleatorie. Cel puțin într-un caz,
remakes, reboots... (p. XVI). Și multe, multe altele din acela al lui Henri Maspero, este de bănuit că acesta și-a
șirul de sinonimii utilizate de poet. Am profitat de capa- redactat textul său în cu totul altă împrejurare și doar
citatea și erudiția excepționale ale poetului-traducător, ulterior el a fost reprodus aici. Era important să se pre-
dovedite pe acest exemplu clasic de uzurpare, tocmai cizeze de unde a fost extras. Iar dacă această indicație
pentru a mă apropia de un caz recent, mai ambiguu, de lipsește, putem bănui că aceeași lipsă le caracterizează
abuz similar cu o continuare discutabilă, cu atât mai dacă nu chiar pe toate celelalte atunci cel puțin pe o
mult cu cât nu doar autorul propriu zis ci și cel care prin parte dintre ele. Pentru că este semnificativ că doar într-
semnătura sa este anunțat drept coordonator al noului op un singur loc (p. 184) se face o trimitere la unul dintre
suspect este și el trecut în lumea umbrelor. Am în vedere cele trei volume sigur aparținându-i lui Mircea Eliade și
tomul amplu anunțat ca fiind: Mircea Eliade, Istoria pe care noua ediție pretinde să le încheie. Desigur, în
credințelor și ideilor religioase, vol. 4, Polirom, 2007. O alte trei locuri este citat învățatul român dar în mod

24 CONVORBIRI LITERARE
neutru, ca pe oricare altă sursă bibliografică, fără a suge- propoziție faimoasă prin care Blaise Pascal afirmă cu
ra deloc apartenența la aceeași operă anunțată pe coper- referire tocmai la invocatul Descartes că în contradicție
tă. Iar dacă în linii mari străbaterea tomului lasă impre- radicală cu acela el deosebește pe Dumnezeul lui
sia că avem de-a face cu expunerea mai mult sau mai Avraam, al lui Isaac și Iacob, de cel al filozofilor și
puțin succintă a rezultatelor cu privire la un subiect sau savanților. (p. 414), adică pe cel mozaic și prin derivație
altul, delimitat geografic sau temporar, cel puțin în cazul și creștin, de cel abstract dar atât de viu, de puternic,
lui Heinrich Dumoulin pare că avem situația cuiva foar- afirmat de filozofi. A muta existența lui Dumnezeu din
te orientat ideologic, care își preia texte mai vechi, ime- domeniul credinței în cel al cunoașterii este marea ispra-
diat postbelice (de prin preajma anului 1956 și următo- vă a filozofiei europene însă acești istorici din cartea pe
rii), pentru ca apoi să se subordoneze sectei japoneze care o comentez, mai degrabă afiliați teologiei, sunt prea
mai mult politice decât religioase, Soka-gakkai. puțin dispuși să ia în seamă această faptă eroică ce înce-
Dacă în majoritatea acestor contribuții științifice pe cu Descartes și continuă cu mulți alții. Poate pentru
este discutabilă eventuala raportare la Mircea Eliade și că sunt contaminați cu ideologiile ateiste din veacul în
deci și utilizarea numelui său și a titlului operei sale pe care au trăit. Și atunci este normal ca ei să acorde atenție
acest pretins volum 4, ce ar fi putut fi publicat indepen- doar ideologiilor de stânga, precum iluminismul, mar-
dent de aceste însemne glorioase, și totuși în cazul ulti- xismul, freudismul și să ignore hegelianismul de dreapta
mului text el pare justificat în pretenția de a răspunde și teologia politică, pe scurt: să îl ignore pe Dumnezeul
ambiției istoricului religiilor, încheindu-i opera chiar în pe care Pascal l-a identificat ca fiind cel al filozofilor și
virtualitatea ei. Îl am în vedere pe Richard Schaeffler cu al savanților, adică religia laică închinată aceluia.
eseul său Creativitate religioasă și secularizare în Scris probabil nu mult după încheierea celui de al
Europa de la Iluminism încoace (p. 405-441). Oamenii doilea război mondial sau oricum de un autor purtând
de știință, în majoritatea lor probabil germani, care au amprenta luptelor ideologice din anii aceluia, de cineva
contribuit la realizarea acestui tom eteroclit, sunt mai bine documentat cu privire la problematica în dezbatere,
întotdeauna teologi sau apropiați teologiei și astfel textul este singurul care, având pretenția de a duce până
subiectivi în felul lor, nu neapărat apărând o anumită la capăt presupusul proiect al lui Mircea Eliade, justifică
orientare religioasă, dar întotdeauna fie și subteran fiind până la un punct apariția acestui tom 4 al unei faimoase
cavaleri ai religiei. Cu mintea lui subtil speculativă, Istorii a credințelor și ideilor religioase. Amintitul, nu
Emil Cioran și-a pus problema dacă un istoric al religii- doar o singură dată în cuprinsul acestuia, René
lor, fie și în sinele lui cel mai ascuns, poate și el să aibă Descartes, elaborându-și Meditațiile metafizice și-a fixat
o credință religioasă proprie, dacă poate aparține unei inițial ca scop al lor demonstrarea existenței lui
biserici confesionale, fiind astfel partizan, prin aceasta Dumnezeu și a nemuririi sufletului însă ulterior și-a
refuzându-i-se accesul la obiectivitatea pe care o presu- modificat planul iar acest al doilea termen, ce afirma
pune știința laică. Subordonați epocii în care au trăit și nemurirea sufletului, a suferit schimbarea înspre o
au activat, autorii contribuțiilor științifice din cartea pe poziție mai modestă: demonstrarea deosebirii reale din-
care o recenzez sunt, chiar dacă în mod camuflat, pătați tre sufletul și corpul omului, și aceasta doar pentru a da
de unele reziduuri comuniste, de acel fals umanism sub oamenilor o bună speranță, nu o certitudine. Autorul
care se ascundeau cei de stânga, ei părând a fi uneori acestui capitol final al pretinsului volum 4, Richard
membri, chiar practicanți ai bisericii despre care scriu, Schaeffler, pare a extinde scepticismul cartezian fiindcă
polemici fie și doar în subsidiar cu alte credințe. Dar tot la el nu doar nemurirea sufletului este numai o eventuală
în virtutea aceleași apartenențe teologale ei nu răzbesc speranță ci și teza existenței lui Dumnezeu, decăzută
prea adânc pe teritoriile filozofiei. Însă în cazul acestui aici la a fi și ea doar o speranță, teză pe care francezul o
ultim capitol al cărții, tocmai despre filozofie vine considera vital certă pentru că își baza pe ea toate punc-
vorba. tele importante ale metafizicii sale: existența sa și a
Mai întâi să spun că despre Descartes aici se observă lumii.
judicios că prin el s-a pus problema unei laicizări a gân-
dirii care se va strădui să afle cauza fenomenelor din
lume proclamând astfel supremația rațiunii. Și tot el a
statutat, în același timp, că pentru orice cunoaștere
temeiul este în Dumnezeu. Dar acel Dumnezeu carte-
zian nu este unul bazat pe revelațiile din textele sacre ci
mai degrabă unul a cărui existență este dedusă exclusiv
din mecanica gândirii. Autorul studiului citează o

CONVORBIRI LITERARE 25
 Gheorghe GRIGURCU

Un autor de mare reputație poate exprima aproape nou.»” (Ernst Jünger).

orice opinie pentru a fi luat în seamă, aidoma unui acro- *
bat făcând mișcările cele mai riscante fără a cădea în Dispoziție stenică. De undeva o caritate. Până și
gol. măruntele obiecte vechi din jur devenind solidare cu
* tine. Trecut împins în viitor, ocolind prezentul.
Materie care se contrage în simbol, simbol care se *
contrage în mister. Dificultatea în care te afli când cineva îți spune că
* te iubește. Se cuvine să-i răspunzi lui, să-ți răspunzi ție
Senectute. Scrisul devenit acum o formă de însuți, să-I răspunzi lui Dumnezeu.
politețe cu care îți tratezi vârsta. *
* Lingușitorul: un vanitos disimulat, asemănător unei
„Deși poezia încearcă să comunice ceva dincolo de prostituate care vrea să pară virgină.
ceea ce poate fi exprimat în ritmurile prozei, ea rămâne *
totuși un lucru pe care o persoană îl spune alteia; și asta Politețe galică. Jacques Chirac și soția sa,
e tot atât de adevărat și dacă o cânți, pentru că a cânta e Bernadette, nu s-au tutuit niciodată.
tot un fel de a vorbi. Gradul de adecvare a poeziei la *
vorbirea curentă nu poate fi exprimat în legi exacte. Privilegii aidoma unor păsări de pradă.
Orice revoluție în domeniul poeziei poate fi, și uneori *
poate anunța, o revenire la limba vorbită.” ([Link]). În optica inteligenței speculative locul comun bate
* spre falsitate, precum un servitor neîndemânatic.
A.E.: „Supliciul frecvent al căutărilor. Crede pentru *
a nu mai căuta, măcar din acest motiv.” „Există două feluri de ființe umane: cele care înde-
* părtează moartea din gândul lor ca să poată trăi mai
Senectute. Te pomenești iubind o biată ființă din liber, și cele care, dimpotrivă, se simt existând cu atât
teama dementă că Dumnezeu s-ar putea să n-o bage în mai înțelept și puternic încât o pândesc în fiecare dintre
seamă. semnalele pe care le face ea prin senzațiile trupului lor
* sau hazardurile lumii din afară. Aceste două feluri de
„Oamenii de lume nu m-au învățat niciodată nimic spirite nu se amalgamează. Ceea ce unii numesc o
despre lume” (Saint Exupéry). manie morbidă este pentru ceilalți o eroică disciplină.
* Cititorul trebuie să-și facă singur o părere” (Marguerite
Senectute. De la o vreme nu poți fi decât ceea ce ai Yourcenar).
fost, o întrupare a propriului tău trecut. O fantomă coin- *
cidentă cu prezența ta. Fii preventiv. Cel prea adaptabil e dispus a lua locul
* altuia.
„Textul luat ca un corp, literele ca gene, într-o *
combinație mai mult sau mai puțin reușită. Printre mii A.E.: „A cauționa normalitatea e ceea ce ți-a mai
de greșeli de tipar, una poate să dea naștere unei noi rămas de făcut, colega. Și îți dai seama desigur că nu e
expresii, ba chiar unei îmbunătățiri. În această ordine de tocmai ușor.”
idei, Goethe, «Ori de câte ori văd o greșeală de tipar, mă *
gândesc întotdeauna că s-a descoperit poate ceva Mă întreabă un confrate: „Când ai simțit cea mai

26 CONVORBIRI LITERARE
mare apropiere a ta de Bacovia?” Răspund: citind un *
vers al său: „Și toate din casă mi-s sfinte”. „În spatele vanității scriitorului există întotdeauna
* mărturia presantă a cuiva mai profund. Și chiar operele
„Câteodată îi jignim pe oameni aducându-le laude pur «formaliste», pur «literare» sau «estetice» sunt măr-
care arată limitele meritului lor; puțini au destulă mode- turii ale structurii spiritului nostru și ale formei univer-
stie pentru a primi fără supărare să fie cântăriți și sale. (Formă, sau Idee, sau esență.) În acest sens, ele
judecați la adevărata lor valoare.” (Vauvenargues). sunt mai importante decât operele «realiste», care ne
* vorbesc despre fapte minore sau despre accidente isto-
Autor de relativ bună condiție despre care ai scris rice; sau reflectă ideologii destinate să se perimeze.
favorabil, nemulțumit însă de faptul că treapta elogiului Realismele ne vorbesc adesea, e adevărat, de drame
ce i s-a adus n-a fost exact cea așteptată. În consecință omenești (dacă pot spune «drame ale comediei
devenit dezagreabil, vindicativ, aidoma unui amic căru- umane») care egalează, dar nu depășesc cu asta ceea ce
ia îi restitui suma de bani pe care ți-a împrumutat-o, ne revelează spiritul” (Eugène Ionesco).
fără dobânda pe care se vede că o avea în vedere. *
* Senectute. Mai întâi sceptic cu alții, acum sceptic cu
„Picasso e spaniol, eu, la fel, Picasso e un geniu, eu, sine însuși.
la fel, Picasso e comunist, nici eu” (Salvador Dali). *
* Timpul fie asemenea unei ploi estivale rapide, fie
„Un iaz din Hawaii a prins peste noapte o culoare asemenea unei ploi autumnale prelungite, fie asemenea
roz neobișnuită, care a alertat atât oamenii de știință, cât unei bălți stagnante.
și autoritățile. Cercetătorii nu au găsit nici o explicație, *
iar în lipsa unor concluzii de laborator, autoritățile au A.E.: „X nu face decât să-și sublinieze natura gro-
prevenit oamenii să nu atingă apa. Mi se pare logic, în biană prin mici acte de politețe onctuoasă”.
lumea gri în care trăim, ca rozul să fie o culoare suspec- *
tă” (Dilema veche, 2023). Senectute. Nu mai ai de făcut altceva decât să citești
* și să scrii, să scrii ca și cum ai citi, să citești ca și cum
X, incapabil de maturitate, ca și cum n-ar avea nici ai scrie.
o calificare profesională. Un pierde-vară printre innu- *
merabilele griji ale semenilor săi. „Principala dificultate în privința judecății constă
* în aceea că ea este «facultatea de a gândi particularul»,
Dublul Destin al unui autor conținut în scrisul său și în opinia lui Kant; dar a gândi înseamnă a generaliza,
în comentariul critic care i se consacră, într-un raport așadar ea este facultatea de a combina în chip misterios
convergent ori divergent al celor doi factori. particularul și generalul. Lucrul acesta e relativ ușor
* când generalul este dat – ca regulă, principiu, lege – ,
„Viața e prea lungă, după Greene. «N-am putea să astfel încât judecata nu face decât să-i subsumeze parti-
comitem oare primul nostru păcat capital la șapte ani, să cularul. Dificultatea devine mare «dacă e dat doar par-
ne pierdem din dragoste sau ură la zece ani, și să luptăm ticularul, pentru care generalul abia trebuie găsit». Căci
pentru a încerca să dobândim izbăvirea pe patul de standardul nu poate fi împrumutat din experiență și nu
moarte la cincisprezece ani?»” (Camus). poate fi derivat din afară” (Hannah Arendt).
* *
Autorul X beneficiază de propria sa reputație, auto- Limpezimi celeste captate de navigatorii pe ape tul-
rul Y de reputația celor care-l comentează favorabil. buri.
* *
Suplețea senzuală a reveriei, natura musculară a Scriind ai senzația de a te afla într-un loc unde poate
ideii. Caracterul capricios al relației lor. ateriza o nacelă care să te ridice câteva clipe în văzduh.
* Uneori aceasta vine, alteori nu vine, dar în ultimul caz
Un vis în impas precum un lift blocat între două în locul hazardului te învinovățești pe tine însuți.
etaje. *
* Poetul Daniel Turcea, în amintire. Tânăr brunet,
„Abis respectat în puritatea sa, în care nici o ființă scund, sfios, cu un chip ce părea a fi o copie a unui
și nici un obiect nu se îndură să cadă” (dintr-un film). Dimov mai tânăr. L-am poreclit în sinea mea Dimovel.

CONVORBIRI LITERARE 27
 * ani” (Vicky Edwards).
„În fiecare zi, aproximativ 150 de specii cad irever- *
sibil pradă extincției în întreaga lume. Numai în Europa A.E: „Tinerețea a fost cum a fost, întrucât nu ți-ai
au murit, în ultimii 40 de ani, 600 de milioane de păsări dat seama de toate slăbiciunile tale. La senectute le
cântătoare” (Formula As, 2024). aduci la conștiință astfel cum ai urmări caracterul unui
* personaj citind un roman.”
A scrie: capacitatea de-a exprima ceea ce fatalmente *
rămâne parțial inexprimabil. Îmbătrânim inclusiv pentru a ne idealiza în unele
* clipe, simțindu-ne tineri în ireal.
Geniul rămâne în umbra vieții, viața rămâne în *
umbra geniului. Senectute. Obstacole al căror rol e de a produce alte
* obstacole, ca și cum ar fi vorba despre ființe care proli-
„Pentru a ajunge să-i ierți rațiunii răul pe care-l ferează
cășunează majorității oamenilor, avem nevoie să ne *
imaginăm ce ar fi omul fără rațiune. Era, deci, un rău „Există suficiente exemple de scriitori care au fost
necesar” (Chamfort). pasionați de fotbal sau care au jucat fotbal. Albert
* Camus, de exemplu, a fost portar. Iar la o emisiune
Scriptor. Magia formei. Lucruri devenind profunde celebră de acum 20 de ani, Bouillon de Culture, a lui
grație formei. Bernard Pivot, au fost invitați în aceeași emisiune
* Salman Rushdie, Umberto Eco și Mario Vargas Llosa.
Coșmar. Oameni, obiecte, umbre, mișcări aparent Vă dați seama ce forță era Pivot, dacă avea asemenea
normale devin monstruoase fără a-și schimba invitați. Și au vorbit tot felul de lucruri legate de litera-
înfățișarea. Te oprimă prin firescul lor monoton. Așa să tură, până când Pivot, nu știu dacă intenționat sau nu, a
fie Infernul? aruncat o vorbă despre fotbal. Moment în care cei trei
* au înnebunit și nu s-a mai discutat despre nimic altceva.
„Montarea icoanei Pantocrator în turla principală a Fiecare era suportul unei echipe. Au vorbit doar despre
Catedralei Naționale a început după ce realizarea fotbal. Și sunt nume glorioase ale literaturii, figuri ico-
mozaicului, la care au fost folosite 2.400 de kilograme nice” (Radu Paraschivescu).
de piese, a durat mai bine de jumătate de an. *
Reprezentarea iconografică se întinde pe o suprafață de Visezi pentru a te ascunde de tine însuți.
peste 150 de metri pătrați, 12 metri diametru și 4,5 *
metri portretul, informează Agenția Basilica a A.E.: „Mă gândesc la norocul orb al unui scriptor
Patriarhiei Române” (Click, 2024). cunoscut. A mizat pe ce nu se cuvenea și a obținut ce
* dorea”.
Scriptor. Subtil prin modul în care admite ceea ce n- *
ar putea face, prin modul în care admite ceea ce n-ar „La început este nimicul, la sfârșit neantul (nimicni-
putea fi. cia). Nimicul e autonom, pe când neantul presupune
* ceva pozitiv pe care-l neantifică” (Noica).
Scriptor. Nuditatea provocatoare a unei coli de hâr- *
tie albe. Dispoziție asemenea unui prieten care, pe râul
* vieții, se află în barcă alături de tine. Dispoziție aseme-
Ispita: un vis minor. Visul: o ispită majoră. nea unui amic care stă la țărm privindu-te.
* *
„Picasso a avut un câine, un Dachshund pe nume Arta. Dovadă a faptului mirabil că, datorită grației
Lump, de care era foarte atașat. Lump îi aparținuse divine, lumea se făurește în continuare, „prin mijlocirea
fotografului David Douglas Duncan, dar, când l-a întâl- unor semne care îi îngăduie omului să se nască în ele”
nit pe Picasso, în anul 1957, conexiunea a fost imediată. (Tolstoi).
Permițându-i accesul lui Lump peste tot, inclusiv în stu-
dioul său, marele artist și-a desenat câinele în mai mult
de 15 dintre lucrările sale. Stăpânul și câinele au murit
la câteva săptămâni distanță după un parteneriat de 16

28 CONVORBIRI LITERARE
 DIN POEZIILE CREATE
ÎN ÎNCHISORI:
O SCURTĂ PREZENTARE
Nicolae (Nicholas) DIMA
În timpul închisorilor comuniste mulți deținuți s-au ele au fost transmise și în formă scrisă și aici intervine
hrănit spiritual cu rugăciuni și poezii. Rugăciunea, poe- ingeniozitatea deținuților. Unii din autori își scrijeleau
zia și speranța au fost pâinea noastră cea de toate zilele. versurile pe pereții celulelor în timp ce alții le scriau cu
Eu nu sunt poet sau critic literar și las critica pură pe un ac pe o petic de săpun. Odată, când eram pedepsit
seama specialiștilor. Sunt însă amator de poezie și în într-o carceră de sub Celular, am găsit o asemenea poe-
timpul detenției am avut privilegiul să fiu martorul cree- zie scrisă pe ușa metalică a celulei. O scrisese cineva
rii unor capodopere lirice și să le transmit mai departe. care fusese pedepsit înaintea mea. Și cum o scrisese?
În opinia mea, poezia reprezintă o formă de expri- După o procedură cunoscută în închisori. Udase cu apă
mare a năzuințelor, trăirilor și simțămintelor sintetizate o mică parte a ușii și suflase pe ea praf de var răzuit de
de geniul unui poet. Poeziile sunt create de multe ori de pe pereți. După ce s-a uscat a scris probabil cu coada
visători; se răspândesc prin rapsozi; și intră în cultura unei linguri...
populară pentru că oamenii au fost întodeauna Ardealul de azi nu-și mai cântă senin,
îndrăgostiți de frumos, de artă, de poezie. Personal, mă rapsodia unui eroic destin,
regăsesc în veriga de mijloc a acestui lanț. Sunt unul din Un cântec doar se-aude și acela zălud,
cei care în închisoare au memorat zeci de poezii și le-am Aici e Aiudul. Aici e Aiud.
purtat în suflet toată viața. Cum au fost create și salvate Aici e Aiudul. Aici e Aiud,
însă aceste comori ale literaturii noastre când se știe că Răsună din piepturi cuvântul durut
în detenție nu aveam voie nici să scriem și nici măcar să Aici unde viața-și cânta imnul sfânt,
citim? Răspunsul e că atâta timp cât inima pulsează în Un neam se coboară cu fruntea-n pământ...
noi nimic nu poate stinge scânteia divină sădită de
Atotputernic în fiecare om și dorința de a ne exprima ți ***
manifesta. În închisoare ne-am hrănit spiritual cu poezii pentru
că foamea fizică plutea tot timpul peste noi... așa cum
*** spunea și se ruga poetul în poezia Flămând:
În închisoare erau printre noi poeți și scriitori O Milostivule, Tu care, din trei colaci și cinci cior-
consacrați, dar și deținuți care s-au dedicat poeziei. Toți tani,
își compuneau versurile mai întai în gând și apoi le Făcuși un munte de mâncare, să saturi gloata de
împărtășeau celor din jur. Versurile au circulat oral, s-au sărmani.
răspândit în toate penitenciarele, și în final, au ajuns în Repetă Bunule minunea, și ospătează mii de guri,
libertate. Multe poezii s-au „eliberat” înaintea poeților Iar mie, ascultă-mi rugăciunea: dă-mi coșul cu
care le-au creat. Unii dintre poeți nu s-au mai eliberat fărâmituri...
niciodată. În ce mă privește, am avut noroc. M-am eli-
berat și din închisoare și din comunism. Altfel, am înce- ***
put să învăț poezii încă din primele săptămâni de De multe ori scriam poeziile pe fundul gamelei în
detenție la închisoarea din Timișoara, dar cele mai multe care primeam puțina noastră hrană. Îl udam cu apă, îl
le-am memorat la Aiud. săpuneam, și pe acel fond închis la culoare suflam praf
La închisoarea din Aiud, în special în clădirea prin- de var. Gamela devenea astfel o tăbliță pe care scriam cu
cipalî numitî Celular, unde se aflau unii dintre marii un bețigaș sau cu un oscior găsit în mâncare.
noștri poeți între care Radu Gyr și Nichifor Crainic, poe- În cursul transmiterii orale poeziile sufereau și mici
ziile circulau prin alfabetul Morse și se trasmiteau cio- modificări inerente memorizării. Și îmi amintesc că în
cănind în zid și în calorifere. Atunci când a fost posibil, detenție se vorbea că Radu Gyr își asculta poeziile

CONVORBIRI LITERARE 29
retransmise din gură în gură și se amuza de modul în În primul rând, nimeni nu s-a așteptat ca regimul
care deținuții le modificaseră. Cred că așa s-au modifi- comunist și detenția să dureze atâtea decenii. Se știe că
cat de-a lungul istoriei și baladele populare transmise în România arestările politice în masă au început în
din generație în generație. Deși inițial fuseseră create de 1948 și detenția a durat până în 1964. În acei ani, unii
oameni talentați, cu timpul au devenit o moștenire deținuți au fost eliberați temporar și rearestați, iar alții,
colectivă a întregii națiuni. între care legionarii arestați în 1941, au executat 23 de
Atunci când însă condițiile au fost propice, ca în ani de închisoare neîntreruptă.
fabrica închisorii din Aiud sau în situații ca aceea pe Experiența penitenciară românească se poate împărți
care am descris-o în articolul Aiud-Camera 354 (Revista însă în trei etape, fiecare cu trăsăturile ei. Prima a înce-
Memoria Nr. 122, 1/2023) s-a putut scrie și pe hârtie. Au put în 1948-49, imediat după înființarea securității, și a
fost însă cazuri rare și dacă eram prinși eram pedepsiți, durat până prin 1954. Acea etapă a fost de-a dreptul cri-
ceea ce mi s-a întâmplat. Am primit cinci zile de izolare minală și a reprezentat încercarea de exterminare fizică
pentru că am fost surprins cu o foaie de hârtie pe care a deținuților. Și în multe cazuri s-a reușit. Mă refer între
scrisesem o lecție de limbă germană. Raportul de altele la condițiile sinistre de la Canalul Dunăre – Marea
pedeapsă l-am găsit zeci de ani mai târziu în dosarul Neagră și la inumanul experiment de la Pitești. Marele
penal de la CNSAS. scriitor rus laureat al premiului Nobel, Alexander
Soljenitin, a afirmat în scrierile sale că în nici o altă țară
*** comunistă nu au avut loc asemenea barbarii. Cine le-a
Cele mai multe poezii le-am memorat în fabrica gândit și le-a condus din umbră? Istoriografia româneas-
închisorii Aiud, unde serile și duminicile eram liberi să că are obligația morală să elucideze acest subiect... În
ne întâlnim în dormitoare sau să ne plimbăm în curtea acele condiții draconice s-au creat poezii cu adevărat
dormitoarelor. Ne adunam în mici grupuri și ascultam cutremurătoare. Redau câteva strofe ilustrative:
povești, amintiri, poezii și uneori cântece. Din acele zile
mi-l amintesc bine pe Pătru David, un țăran ardelean Din poezia Canalul
hâtru cu numai patru clase primare, dar cu mare dar ora-
toric; un adevărat rapsod popular. Nea Pătru învațase pe Aici am plâns și am sângerat cu anii
dinafară peste o sută de poezii și le recita cu talent ori de Și ne-am scuipat plămânii în țărână,
câte ori se ivea prilejul. L-am admirat și l-am invidiat Aici ne-am logodit cu bolovanii
pentru că știa mai multe poezii decât mine. Câte-un picior uitat, sau câte-o mână...
Nea Pătru avea și humor. În fabrică lucra în echipa
de corvezi. Împreună cu alți trei deținuti avea o căruță Iar cărțile pe care le vom scrie
fără cal cu care transportau diverse materiale prin curtea Vor ctitori în anii care vin,
fabricii. Într-o zi plouase și căruța încărcată s-a blocat în Din cântecele noastre de robie,
ușa unui atelier. Sergentul care îi supravgehea i-a strigat O nouă Tristia la Pontul Euxin.
alarmat: Ține contra, Pătrule. Ține contra! Sunt contra
domn sergent, a răspuns nea Pătru, că d-aia sunt aici. Și Din poezia Aiud
la proces am fost contra. Și acum tot contra sunt..! S-a
amuzat toată lumea. Îți scriu o carte mamă din Aiud,
Nea Pătru avea părul roșcovan și țăranii din satul lui, Din temnița cu ziduri și zăbrele,
unii dintre ei aflați și ei acum la închisoare, se întrebau De unde nu se văd și nu se-aud
zâmbind cu înțeles: de unde moștenea părul roșu? El le Cum mor în lanturi visurile mele...
răspundea cu haz să nu se mai mire că odată a trecut prin Îți scriu o carte, poate cea din urmă
sat un negustor roșcovan; și adăuga șugubăț: Nu știu Când dansul Salomeei e în toi,
cum se face dar o vecină a născut o fetiță care are și ea Căci zi și noapte moartea-i printre noi...
părul roșu..! Se întâmpla prin 1957 între două perioade
lugubre ale experienței penitenciare din țară. Din poezia Răzvrătire

*** Pe care stea, pe ce planetă Doamne

La acest punct sunt necesare câteva observații des- Bătrân, fără vedere și auz,
pre evoluția vieții de închisoare; observații și concluzii Ai adormit trudit de veșnicie
la care am ajuns însă mult mai târziu. Ca-n deznădejea-mi oarbă să te-acuz?

30 CONVORBIRI LITERARE
 Pe ce înaltă insulă cerească Și aflu-acum Moldova jumătate...
În desfătarea visului stelar
Tu lași în mine astăzi să se stingă Din poezia Tu
Ca un crepuscul, crezul milenar...
Tu care Te-Ascunzi în eterna-Ți amiază
...Și după câte-am pătimit în viață, Și lumea o spânzuri în haos de-o rază
Nou Lucifer, călcând printre porunci, Mătanie Ție și slavă.
Cu spadele de foc și cu Arhangheli, Izvor nevăzut al văzutelor linii
În iad nu vei putea să mai m’arunci... Mă scalzi și pe mine în baia luminii
Un mugur de carne jilavă...
Din poezia La Judecata din urmă...
Poezia Despărțire
Când glasul Tău Doamne va spune:
Omule, haide, vorbește. E marea ta judecată. De pe un vârf de munte mă voi sui pe-un nor,
Sleit voi cădea pe înaltele trepte, Zi grea, posomorâtă, va fi o zi de adio
Pe buze cu-n zâmbet de sânge inert: Când inima de mine fâșii mi-oi deslipi-o,
Pentru toate rănile mele nedrepte, Amară frumusețe, pământ rătăcitor.
Eu Doamne... Te iert!
Și voi strivi sub pleoape tot spațiul dimprejur,
*** Și voi lua durerea pe norul meu șalupă,
A doua etapă a vieții de închisoare a fost caracteri- Ritmată de arhangheli la prora și la pupa,
zată printr-o oarecare acalmie și expectativă și a durat de Cu aripile vâsle pe valuri de azur.
prin 1954 până prin 1960. Soarta a făcut ca eu să fiu
închis în acea perioadă mai ușoară în comparație cu Oceane de lumină m-or lumina rotund,
celelalte și favorabilă din punct de vedere al memorării Prin stele-arhipelaguri șalupa mea să treacă,
și răspândirii poeziilor. În 1956, în timp ce eram în Iar tu, sărmană lume, să-mi pari o piatra seacă
închisoare, am împlinit vârsta de 20 de ani. În acei ani s- Pe veci rostogolită în hăuri fără fund.
au compus poeme de resemnare, de dragoste de țară, de
neam și de credință. Iată câteva exemple fragmentare: Mă va purta tăcută pe crestele de hău
O pretutindenească vibrare de lumină,
Din poezia Cântec de dor Mă va topi o boare de muzică divină,
Despovărat de zgura părerilor de rău.
Mi-e dor de tine prea frumoasă țară,
Mi-e dor de munții verzi de primăvară, Din poezia Rugă
Mi-e dor de holdele scăldate-n soare
Mi-e dor de turme albe de mioare... Ești Doamne bun, eu pământean și rău?
În dragoste nu-Ți seamăn, nici în milă
Din poezia Daniil Sihastru Dar după chip, sunt trup din trupul Tău
Și par dospit din cer, nu din argilă...
Ajuns în vale, pe un râu în spume
Așa cum scris-a pana de poet, Din poezia Amin
Bătrânul Ștefan glăsui încet
Către sihastrul ce-a fugit de lume. Oh Doamne, iată-mă ajuns la ceasul comorilor
Sub lespedea grea de patimi și chin
Când am simțit că trupul țării zace Strigându-mi durerea aștept învierea
M-am răsucit la Putna în mormânt Aștept Arhanghelul zorilor.
Și-am răsturnat cinci veacuri de pământ În numele Tatălui și al Fiului
De pe pieptarul meu, să vin încoace. Și al Sfântului Duh – Amin!

Au, mă smintește ochiul ce se zbate? ***

Ori nu m-ajută mintea să-nțeleg? A treia perioadă a început prin 1960, când
Hotarul țării l-am lăsat întreg, Securitatera, convinsî de iminența eliberării deținuților

CONVORBIRI LITERARE 31
datorită presiunilor internaționale, a lansat un nou pro- Toți tâlharii, toți codoșii
ces de așa-zisă reeducare. Experimentul a avut loc în Joacă hora târfei roșii
special la închisoarea din Aiud și a fost o încercare dia- Hora temnicerilor
bolică de pervertire a sufletelor. Unii dintre deținuții Pe jalea durerilor...
care au respins reeducarea au fost suprimați fizic prin
înfometare, prin îmbolnăvire și prin lipsa oricărei PS: Versurile alese pentru ilustrare sunt din memorie
asistențe medicale. În acele condiții foarte puțini și din volumul Poeme din Închisori. Poeziile le-am
deținuți au reușit să supraviețuiască fără să facă nici un așternut pe hârtie în lagărul de refugiați de lângă Viena
compromis. Cunosc bine perioada pentru că fratele meu în 1969 împreună cu Octavian Sigarto, de asemenea fost
Ion a făcut zece ani de închisoare și a fost la Aiud. În deținut politic. Ele au fost redactate și publicate de
acea perioadă draconică nu s-au mai putut crea poeme. Vasile Posteucă la Editura Drum și tipărite la Madrid în
Totul a rămas înghețat în sufletele martirilor. 1970. Ulterior, poeziile au fost preluate de Zahu Pană
Și totuși, deținuții maltratați sufletește în acei ani, s- împreună cu multe alte poezii și publicate în volumul
au refăcut și ulterior unii au publicat mărturii cutremu- antologic Poezii din Închisori (Prefață de Vintilă Horia),
rătoare. Unul dintre ei este Demostene Andronescu, care Editura Cuvântul Românesc, Hamilton, Ontario,
a fost în lot cu fratele meu. În prezent are 96 de ani și e Canada, 1982. Am înmânat personal doamnei Elena
retras la o mânăstire din țară. Suntem prieteni și am vor- Solunca de la Academia Română câte un exemplar din
bit recent cu el. Este și poet și a rămas un suflet optimist. ambele cărți.
Cartea lui Reeducarea de la Aiud – Peisaj Lăuntric
(Editura Christiana, București, 2009) reprezintă un Nota Bene: Cercetând catalogul online al Bibliotecii
rechizitoriu cutremurător al acelui experiment sinistru. Academiei Române am descoperit că numai prima carte
Asemenea cărți ar trebui studiate în școli, licee și există în cataloage, cea de a doua tipărită de Zahu Pană
facultăți. nu apare la cercetare. Din fericire, această antologie
unică există în Internet Archives și poate fi consultată și
*** citită de oricine – [Link]
Apropiindu-mă și eu de... ceasul comorilor, afirm naed.poeziidininchisori1982/Zahu%20Pana%20%28ed.
fără ezitatare că noi românii am răpus istoria nedreaptă %29%20-%20Poezii%20din%20inchisori%20-
care ni s-a hărăzit prin credință și am învins prin doine, %201982_djvu.txt
balade și poezii. Și acelor pigmei care susțin că oameni Iată ce scrie Vintilă Horia în finalul prefeței intitula-
ca mine sunt depășiți și au rămas încremeniți în timp le tă CQNTRA NATURAM – datată Septembrie 1982,
răspund simplu: Și Iisus e încremenit în timp; și totuși Madrid – Cetitorul acestor comori de înţelepciune atât
El e singura și ultima noastră speranță. Patimile suferite de autentice şi de direct concepute în strâns contact cu
de frații noștri în închisori reprezintă plata în avans a realitatea cea mai crâncenă încât par uneori scoase din
mântuirii neamului românesc! străfundurile cele mai chinuite şi mai geniale ale poe-
...Puteți să năpustiti tot iadul siei populare (…) din hora cea mai teribilă a destinului,
Ca să mă frângă până-n miez cetitorul va şti să le iubească şi să şi le însuşească din-
Eu stau în viscol precum bradul colo de orice criteriu propriu zis literar. Nu e aici nici
Și tare! Tare ca un Crez! urmă de literatură, ci numai o lungă trăire dominată de
suferinţă; de cea mai nejustificată suferinţă. O punere
*** la încercare. Popoarele au fost puse la încercare. Poate
Și totuși, nu pot încheia fără să mă refer și la poeziile cele mai nevinovate, poate că cele destinate unui viitor
proletcultiste scrise de versificatorii de curte ai regimu- meritat. Demonii din contra naturam s’au năpustit
lui comunist. Iată o strofă compusă de cineva ascuns sub asupra noastră. Ne-au schingiuit, ne-au umilit, ne-au
pseudonimul Alexandru Jar, scrisă cu ocazia lansării pri- înfometat, ne-au stricat limba, ne-au băgat poeţii în
mului satelit sovietic și publicată în ziarul Scânteia. închisoare, au muşcat din trupul Țării, însă din toată
Pe lume nu există dumnezeu, această ţintuire pe Cruce a ţâşnit sângele sfânt care a
Și de-ar fi existat, neîndoios, făcut posibilă poesia din acest nou Graal.
La pensie noi astăzi l-am fi scos.
USA, Noiembrie 2024
În aceeași perioadă, în închisoare, circula poezia
Doina de Jale

32 CONVORBIRI LITERARE
 Theodor CODREANU

Condiția ființei-ca-ființare este trecerea de la liber- Satana, omul pretinde că face răul în numele lui
tatea originară la cea umană, de la posibilitate la reali- Dumnezeu, ca în războaiele religioase, de pildă.
tate, de la eternitate la istorie, de la contrariile insepa- *
rabile la antiteze în disputa reală. Și atunci căderea Pareyson vede pe om și pe Dumnezeu în oglindă,
omului în istorie, spațiul răului, este un fapt bun sau două ființe în antiteză raportându-se la libertate: „Pe
rău? În libertatea eternă, domnia binelui, în cea istori- când Dumnezeu a ales binele, pecetluind astfel victo-
că – răul permanent triumfător1. Lumea este locul în ria asupra răului, omul a ales răul, declarând astfel vic-
care răul poate câștiga bătălia, fiindcă în eternitate el a toria” acestuia.
pierdut-o definitiv. În cea divină, răul stă ascuns într- *
un abis insondabil, „dar parcă stă la pândă în Omul e foarte puțin avertizat asupra consecințelor
așteptarea unei forțe care să-l trezească și să-l libertății negative. De aceea, trece printr-o lungă stră-
dezlănțuie într-o putere de neoprit, de distrugere și de danie de a admira păcatul originar până la a-l declara
moarte”. Contrariile în echilibru perfect în eternitate nul, o invenție a Bibliei. Aici e cheia. Sf. Apostol
se trezesc în necurmate ruperi de simetrie, dezlănțuind Pavel, în epistola către galileeni (3, 22): „Scriptura a
lupta dintre ele, de la echilibru, cum ar spune Heliade închis toate lucrurile sub păcat”. Omul e condamnat să
Rădulescu și Eminescu, până la antitezele eșuate sau ispășească prin durere. Tragedia omului stă în incapa-
monstruoase, cum le numește autorul Glossei. Astfel, citatea „de a repara dezastrul provocat de el, neajun-
omul devine o ființă „sechestrată și sfâșiată”2. gând pentru aceasta toate suferințele lui, încât
* suferința îl atinge și pe Dumnezeu, care își vede
Căderea e prima rupere de simetrie din istoria credința compromisă”4. Condiția omului e de a fi
umană, urmată imediat de prima antiteză monstruoasă, păcătos. Iar cu cât e mai inocent, cu atât trebuie să
fratricidul lui Cain, pentru ca în capitolul 6, 5 din sufere mai mult pentru ispășirea celorlalți. De aceea,
Geneză să vină cea dintâi „căință” a lui Dumnezeu: în inocență scandalul răului atinge culmea”5. Toată
„Domnul a văzut că ticăloșia oamenilor se înmulțise suferința din lume nu ajunge pentru alungarea răului:
pe pământ și că orice gând care încolțea în inima lor „Dacă păcatul târăște în suferință și pe cei nevinovați,
era permanent îndreptat spre rău”, iar „pământul se atunci durerea târăște în suferință și divinitatea”. E
stricase înaintea lui Dumnezeu și era plin de violență” suferința Mântuitorului: „Suferința celor nevinovați e
(6, 2). Încât istoria pare a aparține împărăției semn că credința este atât de compromisă, încât pentru
Diavolului. Vigoarea răului în om pare nelimitată, în a o restaura e nevoie și de suferința lui Dumnezeu”.
contradicție cu puterile sale limitate, „pentru că poate Tragedie cosmoteandrică. Într-o creație coruptă,
deveni un soi de diabolic și mai mult decât prometeic „Dumnezeu își ia povara acesteia”6.
anti-Dumnezeu prin faptul că a redeșteptat ceea ce
Dumnezeu a învins deja”, omul transformându-se într- Patimile
o „forță distrugătoare, îndreptată să submineze teme-
liile lumii ca un fel de creație-în-răspăr sau, cum spu- Patimele Mântuitorului arată înspăimântătoarea
nea Leonardo, de desfacere”3. Partea înfiorătoare a tragedie a omenirii, extinsă și la divinitate.
lucrurilor e că omul, deși puțin creator, în sensul că nu Dostoievski a înțeles enorma importanță a suferinței.
el a inventat răul, a fost capabil să depisteze răul din Ivan Karamazov e scandalizat de suferința inutilă.
abisul divinității și să facă „din adâncimile lui Iisus însuși se simte părăsit de Dumnezeu-Tatăl, pe
Dumnezeu prăpăstiile Satanei”. Lucrând pentru cruce. E ceea ce Kierkegaard numea dubla cruzime a

CONVORBIRI LITERARE 33
lui Dumnezeu: El a vrut ca Iisus să sufere și tot El l-a Dumnezeu e lupta cu sine însuși, departe de a-l distru-
părăsit pe cruce. E o cruzime originară a lui ge, îl comprimă în coerența lui, și-i taie definitiv orice
Dumnezeu, ca un soi de „masochism”, căci suferind negativitate”10. E victoria ultimă asupra răului, iar
Fiul, El însuși suferă. omenirea „a fost eliberată de durere”.
* *
Dubla tragedie în lume: „Tragediei umane și isto- Creștinismul este religie universală, în sens dosto-
rice dominată de o misterioasă lege de ispășire i se ievskian. Creștinismul înțelege negativul, alocându-i
adaugă o tragedie divină și teogonică: Dumnezeu starea de latență. Acuzele aduse că ar fi credință poso-
împotriva lui însuși”7. Ateismul lui Ivan Karamazov morâtă, împotriva vieții, datează din antichitate, iar
este respins de Alioșa prin această dublă tragedie, acea neopăgânii de azi le exaltă mai ales de la Nietzsche
theologia crucis, care „constă nu numai în ideea că încoace, eliminând ideea păcatului originar. Ateii
Dumnezeu, ca învăluit și ascuns în suferință, trebuie ignoră transcendența răului. Divertismentul postmo-
căutat în înjosirea kenozei, a împuținării, dar și în dern e ultima expresie a neopăgânismului concentrat
ideea că neașezarea e în Dumnezeu, și că Dumnezeu e în „pâine și circ”. Răul proliferează nestingherit pe
contra sa însuși, și că i se neagă și se reneagă”. E un acest fond al „deficitului de suferință”, care împovă-
soi de moment „ateu” în divinitate surprins și de zicala rează suferința nevinovaților. Lumea devine tot mai
anonimă: Nemo contra Deum nisi Deus ipse, de regă- fără sens, adică absurdă. Kierkegaard distingea între
sit și la Herman Melville și la Joseph de Maistre prin absurdul nonsensului și absurdul paradoxului, doar
Eschil (Prometeu). Crucificarea e momentul negării de ultimul fiind adevăr.
sine a lui Dumnezeu. Asta înseamnă a dezlega *
contradicția din Dumnezeu. Berdiaev a înțeles că dacă Suferința, marele mister al existenței, face
Dostoievski ar fi scris teologie, el ar fi trebuit să ajun- diferența dintre creștinism și celelalte mari religii care
gă la paradoxul „antinomiei” în Dumnezeu. Dar au soluția suprimării suferinței: „Pentru creștinism,
Berdiaev înțelegea dualitatea în sensul lui Boehme, ca însă, problema nu e de a suprima suferința, ceea ce ar
prezență a răului în Dumnezeu, ceea ce nu-i adevărat. fi ca și cum ai suprima realitatea, ci de a-i găsi sensul
Intuițiile lui Dostoievski n-au creat nici teologie, nici și a-l confirma: e vorba de a ști să suferi pentru a face
metafizică, însă „astăzi teologia și metafizica nu pot să din durerea însăși nu o micșorare, ci o sporire a
se lipsească de el”8. Dostoievski are canonicitatea în personalității; e vorba de a ști să suferi pentru ceilalți
el, ca Shakespeare și Eminescu. pentru a umple un decalaj metafizic; e vorba de a
* accepta durerea ca inevitabilă și, cu ajutorul acceptării
Unicitatea creștinismului: „Ca dramă a divinității, să găsești în ea o posibilitate nu numai de depășire, dar
Creștinismul e unica bază posibilă pentru o meditație chiar de răsturnare. Eliberarea de durere constă în
asupra răului și asupra suferinței”. aprofundarea însăși a durerii”11. Nimic masochist,
* autoflagelator, cum fac fanaticii. Pentru creștin, dure-
Creștinismul, spune Pareyson, ar începe cu un rea devine sediul bucuriei. Nu divertismentul învinge
Dumnezeu dialectic, care are antinomia în sine, iubitor plictisul postmodern, ci bucuria în suferință.
și crud cu sine. Oare e un Dumnezeu „dialectic” sau
„trialectic”?, ca să folosesc termenul lui Basarab Note:
Nicolescu, dar raportându-mă la structura dogmei 1. Ibidem, p. 203.
Sfintei Treimi. Forțând lucrurile „hermeneutic”, a treia 2. Ibidem, p. 204.
persoană, Sfântul Duh, este „nedialectică”, fiind unifi- 3. Ibidem, p. 205.
carea abisală a Tatălui și Fiului care ascund antinomii 4. Ibidem, p. 207.
insondabile, după aprecierea de până acum a lui 5. Ibidem, p. 209.
6. Ibidem, p. 209, 210.
Pareyson: al treilea termen e nedialectic, „în pozitivi-
7. Ibidem, p. 212.
tatea lui compactă”9. Treimea sfidează orice logică
8. Ibidem, p. 213.
binară, trimițând, transdisciplinar, la Terțul tainic 9. Ibidem, p. 215.
ascuns (Ștefan Lupașcu, Basarab Nicolescu), același 10. Ibidem.
cu Archaeus-ul eminescian. În momentul culminant al 11. Ibidem, p. 220.
negării de sine pe cruce, se pune capăt suferinței și
antinomiei: „Acea teribilă situație care în sânul lui

34 CONVORBIRI LITERARE
 Mircea POPA
În lungul şir al scriitorilor francezi care ne-au toate ţările străine unde a fost – meritau ce le-a dat-
vizitat ţara, s-au îndrăgostit de meleagurile noastre o publicul nostru cultural. Dl. Léo Claretie a tratat
şi au scris despre noi, se numără şi Léo Claretie diferite probleme literare şi sociale cu talent, cu
(1862-1924). Se pare că prima vizită în România a originalitate şi dintr-un punct de vedere înalt şi
făcut-o în 1904, în calitate de conferenţiar, când moral, ce dovedea la conferenţiar cunoştinţe întin-
[Link] făcea o amplă dare de seamă în pagi- se, serioase şi adânci. Această serie de prelegeri
nile „Revistei idealiste”, relatând următoarele: dată de un străin în ţara noastră este o primă încer-
„Bucureştiul, Iaşul şi Craiova au avut plăcerea de care, un început demn de laudă şi de încurajare.”
a asculta pe unul dintre conferenţiarii francezi, dl. E drept că Léo Claretie nu e cel dintâi scriitor
Léo Claretie (nepotul academicianului şi directo- francez care ne vizitase ţara ţinând conferinţe. În
rului Comediei Franceze, dl. Jules Claretie), scrii- 1898 venise în România, prin legăturile lui cu
torul şi criticul parizian ne-a vorbit despre Teatrul [Link] şi societatea „Ileana” condusă de
şi spiritualitatea franceză. Conferenţiarul a avut Bogdan-Piteşti, Sir Josephin Peladan, care impre-
marea bucurie să constate că a fost înţeles de latinii sionase publicul prin ţinuta sa extravagantă, parfu-
Orientului. A rămas încântat de primirea simpatică mul de mosc şi vorbirea absolut liberă şi necon-
ce i s-a făcut. Într-un interviu publicat în „Cronica” venţională. Dar Léo Claretie a reintrodus oratoria
şi-a exprimat satisfacţia ce a simţit de a găsi pe sobră şi pompoasă a conferenţiarilor francezi din-
români vorbind şi înţelegând până şi fineţele şi totdeauna, venind în România de mai multe ori la
nuanţele spiritului francez. Aceasta e o laudă pen- rând, conferenţiind pe teme diverse „cu talent şi
tru noi şi nu împărtăşim părerea celor ce au luat originalitate”, cum spunea comentatorul de mai
în nume de rău cuvintele d-lui Léo Claretie.” sus. El a început să adune material despre literatura
Vizitele conferenţiarului francez se repetă în şi cultura noastră, devenind un adevărat specialist
1905, când a ţinut alte două conferinţe la Ateneu, în chestiune. Înainte de a-şi valorifica acest bogat
după cum aflăm dintr-o altă relatare din „Revista material, el se gândeşte să facă popularitate ţării
idealistă” a aceluiaşi M.G. Holban, care vorbeşte noastre şi pe altă cale. Cel mai uşor lucru ca să
din nou despre Conferinţele d-lui Léo Claretie. Iată ajungă la inima cititorului de atunci, pasionat până
ce ne spune el: „Dl. Léo Claretie ţinuse anul trecut la pierderea de sine de romanele în foileton de care
două conferinţe la Ateneu. Se vedea că ţara noastră sunt pline revistele şi ziarele noastre, era să scrie
i-a făcut o bună impresie, aşa că a revenit şi ne-a un roman cu tematică românească. Şi ca să atragă
dat la Institutul Pompilian o serie de conferinţe atenţia asupra lui trebuia găsit şi un titlu şocant,
interesante şi instructive asupra literaturii franceze ceva care să atragă atenţia prin exotism şi culoare
şi a unor chestii sociale de acasă. Dl. Léo Claretie specială. Cum ţiganii erau un element de culoare
a studiat poeţii contemporani ca dnii Sully în întreaga Europă, titlul a fost repede găsit: Le
Proudhome, Edmond Rostand şi Richepin, tendin- vieux Tzigane, on une idylle aux Carpathes
ţele romanului de astăzi. Chestia feminismului şi (Bătrânul ţigan sau o idilă în Carpaţi), roman apă-
alte subiecte de un interes nu pur filosof ci general. rut în 1910, la Paris, în tipografia lui R. Roger şi
Conferinţele simpaticului nostru confrate – un [Link]. Despre români mai fuseseră scrise
scriitor cunoscut şi apreciat atât la Paris cât şi în până atunci câteva romane, care puseseră în circu-

CONVORBIRI LITERARE 35
laţie câteva clişee: strigoii şi vampirii în Carpaţi (la Avenue Kleber. E vorba deci, cum lesne se poate
Alexandre Dumas pere şi Marie Nizet) şi haiducii vedea, de vizite şi de popasuri prin locuri şi atracţii
şi tâlharii munţilor şi codrilor ( la contesa Dash şi turistice din România şi Balcani.
AlexandreDumas pere), castelele şi reşedinţele Acţiunea demarează simplu. În expres Orientul
misterioase din Carpaţi (la Alexandre Dumas pere care aleargă dinspre Viena spre Ungaria se află doi
şi Jules Verne). O idilă în Carpaţi ar fi fost un titlu tineri: francezul Jean Buisserat şi o englezoaică
firesc şi adecvat cu topografia imaginară a locu- Dolly Smardis, care leagă o discuţie despre ţările
lui, dar ar fi fost lăsat la o parte tocmai elementul pe scare se îndreaptă.cei doi lasă în urmă „ţara lui
nou de culoare găsit de autor şi care se referă la Mathias Corvin” şi către ora 10 intră cu trenul în
prezenţa ţiganilor. Introducerea în titlu a unui ele- România pe la Vârciorova – Porţile de fier. Cei doi
ment ca acela legat de ţigani este absolut aleatoriu, admiră cu încântare rămăşiţele podului lui traian şi
căci bătrânul ţigan la care face referitre titlul este natura sălbatică din jur. Ţăranii români, îmbrăcaţi
un personaj secundar şi atât de neînsemnat, încât în costume albe li se par extrem de plăcuţi, ajun-
titlul e mai mult o găselniţă, un subterfugiu, un câr- gând să-i cunoască mai bine de la Craiova încolo.
lig, prin care să agaţe cititorul. Bătrânul lăutar La Bucureşti, unde se opresc, cei doi ajung să
ţigan de care e vorba în carte e itinerat ca personaj cunoască o serie de intelectuali români interesanţi
doar pentru că el reprezintă un păstrător de tradi- din cercul de la „Union”, care se întruneşte într-o
ţie, cel care este depozitarul bunurilor folclorice clădire aflată pe Calea Victoriei, colţ cu Teatrul
străvechi ale poporului român. Prin însăşi misiu- Naţional şi ale căror discuţii politice şi literare cei
nea lui, lăutarul este cel care vine în contact cu un doi le urmăresc cu mare interes. Îl cunosc aici pe
ethos viabil şi specific, cel atât de bogat al folclo- junele Mircesco, „o glorie a literaturii române”, pe
rului românesc şi numai întâmplarea face ca el să Rasteano, care scoate ziarul „Universul” şi pe
fie ţigan. Pentru ştiinţa sa de a cânta, bătrânul Michael Munteano, un faimos folclorist, preocupat
Corlach este invitat şi la palat şi regina Carmen de adunarea şi publicarea marilor comori folclori-
Sylva se desfată ascultând vechile şi frumoasele ce ale ţării. Se vorbeşte de exemplul dat în acest
balade populare despre Meşterul Manole sau des- sens de Alecsandri, cu faimosul său corpus de
pre marii haiduci. Bătrânul corlach este astfel o legende culese din gura poporului, cu tradiţii amin-
utilă şi necesară verigă între trecut şi prezent, de tind de Vlaicu vodă şi Petru Rareş. Este redată cu
aceea, probabil, Léo Claretie a găsit să-l introducă acest prilej şi munca Elenei Văcărescu de a prelu-
în titlul [Link] în sine e mai degrabă cra astfel de subiecte. Sala de bibliotecă în care se
un pretext: prin idila pusă la cale între un francez desfăşoară discuţia oferind certitudinea unor noi
şi o englezoaică plecaţi să viziteze România, auto- realizări spirituale pe viitor, când se va putea vorbi
rul nu face altceva decât să transforme o carte de de o Românie independentă.
impresii de călătorie într-o tramă narativă ceva Cei doi vizitează Slănicul de Prahova, o locali-
mai comestibilă. Partea de rezistenţă a cărţii constă tate turistică foarte căutată, descoperă o fabrică de
în marea bogăţie de informaţii culturale, istorice, pălării şi frumoase vase cu flori pictate. Ajung să
etnografice pe care ni le comunică despre România vorbească despre serile literare şi muzicale organi-
şi numai înmtr-un plan cu totul secundar şi surdi- zate la palat de Carmen Sylva, de interpreţii extra-
nizat evoluează idila de dragoste dintre cei doi. ordinari care pot fi găsiţi, ocazie cu care se face şi
Însăşi enumerarea titlurilor capitolelor sunt în elogiul electricităţii. Aici pot fi găsiţi tineri care
măsură să vorbească de la sine despre intenţiile recită versete din Swedenborg, iar preocupările
autorului. Iată-le în succesiunea lor. I. În Expres intelectuale sunt la modă şi la vălenii de Munte şi
Orient, II. La Bucureşti, III. La Slănic Prahova, IV. la Pantelimon sau Cotroceni. La un astfel de mati-
La Parchemin, V. Ileana, VI. La Mănăstirea neu cei doi îl cunosc pe vestitul lăutar Corlach,
Cernica, VII. Corlach, VIII. Bâlciul, IX. La Moşi, invitat de Carmen Sylva la palat. Cu acest prilej ei
X. Boboteaza, XI. Întâlnirea, XII. Către Valea află de legenda lui Manole şi a mănăstirii Curtea
Trandafirilor, XIII. În Turcia, XIV. O petrecere pe de Argeş, ocazie cu care autorul discută despre

36 CONVORBIRI LITERARE
motivul „manolian” şi răspândirea lui în Europa, într-o serie de astfel de „fabricaţii”, modeste
acesta fiind întâlnit mai ales în cazul unor legende bineînţeles, dar cu miza pusă pe cultură.
legate de construcţii importante sau de poduri cele- Pentru cunoaşterea în Occident a românilor şi a
bre. Cunoaşterea ţării continuă cu o expediţie în României, Léo Claretie a făcut destul de mult. În
automobil la Cernica, unde grădina cu flori a fost o acelaşi an, 1910, an în care i-a apărut şi romanul,
adevărată atracţie, sau cu date istorice despre el prefaţează o piesă de teatru inspirată din viaţa lui
mănăstirea Cozia, dar şi cu alte locuri pitoreşti din Eminescu şi publicată de Adela Xenopol la Paris,
ţară, precum mănăstirea Polovraci şi Bistriţa, în editura Th. Martin, sub titlul Comedies,
Dealu, Târgovişte, Pucioasa, Zănoaga. Sinaia sau tableaux de la vie roumanie. Une conflit celste, în
cu cele din Moldova din zona Vrancei şi Neamţu. care se încearcă să atragă atenţia asupra destinului
Acum ajung să-l cunoască mai bine pe lăutarul nefericit al unui mare român, decât să reprezinte o
Corlach, pe care-l vizitează în locuinţa lui pito- carte de vizită pentru încercarea modestă a Adelei
rească de la ţară, aflând cu acest prilej despre Xenopol. Faptul că acţiunea şi replicile piesei sunt
legendele Pietrelor, numite Babele şi Vârful cu construite pe texte ale poetului şi că piesa benefi-
dor, din care s-a inspirat Carmen Sylva pentru una ciază de o partitură muzicală semnată de George
din operele sale. Cu prilejul descrierii munţilor Skeletti, popularizând astfel frumoasele versuri
Carpaţi este amintit şi Vlahuţă cu frumoasa lui printr-o muzică adecvată, poate fi socotit un
carte despre locurile pitoreşti ale ţării. O vizită la moment semnificativ în destinul operei emines-
Moşi este alt prilej binevenit de a aduce în discuţie ciene în Franţa.
alte legende celebre ca aceea despre corbea, des- Un alt moment semnificativ în beneficiul lui
pre Făt frumos din lacrimă şi să se vorbească des- Léo Claretie se înregistrează în 1912, când scriito-
pre talentaţii cântăreţi din fluier, care folosesc „flu- rul francez dă la iveală lucrarea în două volume
ierul lui Pan”. Frumoasele hore cu ţăranii îmbră- intitulată Feuilles de route en Roumnaie (Pagini de
caţi de sărbătoare sunt alte momente de încântare călătorie în România), prima parte purtând titlul La
pentru eroii noştri. Pe plan epic, naraţiunea nu Roumanie intellectuelle contemporaine, (România
pare să se bucure de o prea marea atenţie, doar că intelectuală contemporan), iar a doua A travers le
Dolly îi scrie o scrisoare lui Jean, că străinii noştri pays (Străbătând ţara), carte care nu a făcut decât
îi reîntâlnesc pe Mircesco şi Rasteano, că o cunosc să reia în termeni eseistici ceea ce spusese anterior
pe frumoasa Ileana, iubita unuia dintre ei, că îl într-o manieră narativă laxă, în romanul mai sus
reîntâlnesc pe neamţul Bugler, inspector de trafic amintit. De data aceasta, scriitorul francez apelea-
al legaţiei germane, că fac cunoştinţă din nou cu ză la toată informaţia despre viaţa cultural-literară
preocupările folclorice ale lui Munteano. Şi pe vii- şi artistică din ţara noastră pe care a cunoscut-o
tor acţiunea rămâne la fel de ternă, elementele de anterior la faţa locului. E o carte de referinţă, am
descriere geografică a unor locuri din Bulgaria şi putea spune, despre potenţialul cultural al
Turcia rămân predominante. României de la acea oră, potenţial care poate să
Romanul se sfârşeşte cu căsătoria celor doi atragă atenţia oricărui om de cultură străin intere-
tineri într-o atmosferă londoneză tipică de pe rue sat să afle date concrete despre scriitorii noştri mai
Kleber, în timp ce românii Minesco şi Munteanu importanţi, despre viaţa teatrală şi muzicală din
ajung la Paris pentru a prezenta oamenilor de ştiin- ţară, despre situaţia învăţământului liceal şi univer-
ţă occidentali o inscripţie din „Corpus Fabulorum sitar, despre bogăţia şi varietatea folclorului nos-
Daciae”. tru, starea presei, realizările din domeniul ştiinţelor
Intenţia autorului nici n-a fost aceea de a fabri- umaniste, din medicină şi din alte domenii. În mod
ca un roman de aventuri după reţeta Jules Verne. cert, cartea este bine informată şi constituie un
Stilul său de roman e cel „turistic” sau „etnogra- ghid de lectură excelent pentru oricine ar dori să
fic”, cu intenţia principală de a prezenta locuri şi se documenteze pentru o vizită în România. C.
obiceiuri din spaţii geografice mai puţin cunoscute Spiru-Hasnaş, care a recenzat-o în Flacăra a spus
francezilor. Sub acest raport, cartea sa se înscrie despre ea câteva lucruri esenţiale, subliniind înain-

CONVORBIRI LITERARE 37
te de toate rolul jucat de autor în cimentarea legă- lumii civilizate ce fel de ţară din răsăritul Europei
turilor de prietenie şi apropiere dintre cele două a intrat în rândul lor. Noua carte a lui Léo Claretie
ţări, spunând: „dacă această scriere ar putea să e o pledoarie sinceră şi ataşată în favoarea cauzei
sporească legăturile prieteneşti dintre cele două României şi atuurile care o legitimează istoric,
naţiuni, autorul îşi va fi ajuns scopul”, deoarece social şi cultural. Cartea lui Léo Claretie este o
„lucrarea d-lui Claretie este o contribuţie binefăcă- pledoarie pentru latinitatea românilor, pentru tre-
toare la răspândirea cunoştinţelor despre români în cutul lor zbuciumat, pentru limba plină de frumu-
străinătate”. Arătând că în ceea ce priveşte trecutul seţi. În acest scop selectează câteva cuvinte româ-
cultural informaţiile ar fi putut fi mai bogate, auto- neşti de4osbeit de expresive. Nu trebuie ignorate
rul cronicii subliniază în final următoarele: „sunt nici accentele critice la adresa stăpânirii maghiare
în ea părţi ce merită cu totul luare aminte, astfel din Transilvania. Capitolul al doilea, intitulat
asupra câtorva dintre scriitorii noştri necontestaţi România în trecut, oferă numeroase argumente
se dau schiţe critice juste, exacte şi de oarecare împotriva teoriei roesleriene, apreciind eforturile
întindere, încât străinul care citeşte cartea îşi poate depuse de ardeleni în lupta lor pentru independen-
face o idee într-adevăr clară despre valoarea litera- ţă naţională. Evocă momente din activitatea politi-
turii române. Ar trebui să citez în întregime ce că a părintelui Vasile Lucaciu sau din aceea a lui
spune despre Alecsandri, Eminescu, Creangă, Take Ionescu. Urmează capitolele România în pre-
Coşbuc, Vlahuţă, Gherea şi, mai în rezumat, des- zent, Câteva oraşe, Suveranii, Ţăranii, Câteva
pre alţi câţiva dintre fruntaşi – dacă ele n-ar fi icoa- obiective turistice şi România de ieri şi de mâine.
na celor mai preţioase păreri asupra lor, stabilite ca Nu de puţine ori autorul introduce în text amintiri
păreri aproape unanime. Se mai găseşte în cartea şi impresii personale din vizitele făcute în
lui Léo Claretie o vastă expunere a speciilor şi România. Aceste ruperi de ritm au locul lor bine
însuşirilor poeziei noastre populare, o încercare de precizat în economia cărţii şi-i dau un plus de veri-
înţelegere a sufletului românului din literatura sa dicitate.
nescrisă”. Acest aspect i se pare comentatorului de Léo Claretie a rămas până la moarte unul dintre
mare însemnătate, deoarece din literatura populară prietenii cei mai fideli ai ţării noastre, unul dintre
bogată noi ne putem impune în lume. Opera lui aceia care au contribuit în mod esenţial la fixarea
Léo Claretie e apreciată pentru „admiraţia caldă şi în mentalul occidental a unei imagini cât mai favo-
simpatia lesne întrevăzută” pentru poporul şi cul- rabile ţării noastre. Cărţile sale stau mărturie aces-
tura noastră, numind-o „fapta unui bun prieten ce tei dăruiri şi pasiuni.
merită toată lauda”. Nu uită să citeze din carte
câteva frumoase cuvinte, prin care autorul ne reco-
mandă străinătăţii: „Pe malurile Dunării e un
popor tânăr de rasă latină în plină înflorire a acti-
vităţii sale intelectuale, luând parte prin reprezen-
tanţi eminenţi la viaţa sufletească a întregului con-
tinent şi purtând în sine germenii unor creaţiuni
viitoare de însemnătate universală.”
Această benefică activitate în favoarea
României este continuată de scriitorul francez şi
după Primul Război Mondial, atunci când în noile
condiţii create, România a putut să-şi realizeze
unitatea naţională. Dacă scrierile lui din anii
1910-1912 au putut contribui la crearea pe plan
european a unui curent de simpatie în favoarea
României, acum noua sa carte intitulată Nos freres
roumains (Fraţii noştri români) a putut să arate

38 CONVORBIRI LITERARE
 Mircea PLATON

Oamenii politici și profesorii afgani au fost Atelierele organizate de UNESCO și alte

nemulțumiți de faptul că experții din Ministerul agenții și instituții internaționale pentru a croi arhi-
Educației însărcinați cu procesul alcătuirii de pro- tectura curriculară a Afganistanului au fost niște
grame/manuale au cerut opinia profesorilor abia farse educaționale puse în scenă fără prezența
după ce programele și manualele fuseseră tipărite, cadrelor didactice din țara țintă (ca și în România).
nu pe durata conceperii lor1. Iată, de exemplu, cum a perceput un expert afgan
Istoricii programelor de asistență educațională „atelierul” prezidat de dna Georgescu. Acolo unde
în Afganistan au notat că ideile experților reprezentanta societății deschise raportează doar
internaționali referitoare la manuale, pedagogie și lumină, Yahia Baiza vede impunerea unor modele
curriculum au ținut prea puțin cont de realitatea de străine fără consultarea și asentimentul profeso-
la fața locului și au constituit mai degrabă diversi- rilor afgani: „În 2002, UNESCO a inițiat proiectul
uni plăcute și bine plătite pentru experți, decât un de reformă curriculară și de concepere de manuale
ajutor concret și potrivit contextului. Experții completat în 2010. Un an mai târziu, în iulie 2003,
internaționali s-au concentrat mai degrabă pe 120 de reprezentanți ai diferite organizații
„sporirea oportunităților decât pe îmbunătățirea naționale și internaționale și câțiva profesori din
programelor deja existente”: „Cei mai mulți edu- Kabul au participat la un atelier unde s-au con-
catori și membri ai personalului agențiilor ceput noile cadre curriculare pentru educația din
internaționale au simțit că poți să ajungi la o Afganistan. E demn de semnalat că participarea
educație de «calitate» antrenând pur și simplu pro- câtorva profesori din Kabul nu putea reprezenta
fesorii să-și îmbunătățească performanța. Străinii punctele de vedere și nevoile profesorilor din
care conduceau atelierele de perfecționare a profe- întreaga țară, mai ales ale celor care predau în
sorilor au venit cu idei care nu aveau nimic cu con- provincie și în zone rurale îndepărtate.
textul afgan – idei despre ambient plăcut în clasă și Participanții la acest atelier au adoptat un docu-
abordări pedagogice centrate pe elev și pe lucrul cu ment programatic, semnalând astfel că dezvoltarea
mâinile care erau radical diferite de practica noului cadru curricular e un proces centralizat.
obișnuită a profesorilor. Acești experți rareori se Însăși fundația noului cadru curricular nu a acordat
uitau să vadă dacă aceste abordări «creative» suficient spațiu vocii și nevoilor profesorilor în
funcționau cu adevărat la clasă”2. ceea ce privește activitatea lor din clase și viața
Afganii au avut rol decorativ la alcătuirea cur- școlară. Conceperea noului cadru curricular ridică
riculei și manualelor din țara lor. La o conferință unele semne de întrebare precum «cine hotărăște și
organizată la Islamabad în noiembrie 2001, cei 50 identifică nevoile școlii» și «ale cui nevoie sunt
de afgani care au participat au fost copleșiți de 250 integrate în noul cadru curricular?». Documentul
de experți străini care și-au împărțit peste capul programatic al atelierului organizat pe 10-15
afganilor sferele de influență în privința reformării decembrie 2002 arată că de alcătuirea noului cadru
sistemului de educație din Afganistan3. curricular s-au ocupat 120 de reprezentanți și

CONVORBIRI LITERARE 39
specialiști în educație de la agenții guvernamentale aveau manuale noi.
și internaționale și câțiva profesori din Kabul. Pe 11 decembrie 2012, agențiile de presă
Documentul nu ne precizează nici măcar câți pro- anunțau că „elevii din Afganistan sunt condamnați
fesori de la ce școli din Kabul au fost invitați și de să folosească manuale de proastă calitate”. O
ce alți profesori de la alte școli din Kabul sau din investiție de peste 91 000 0000 dolari în manuale
provincie și alte autorități educaționale districtuale le adusese elevilor afgani manuale pline de greșeli
nu au fost invitați la procesul de consultare. Dar ce factuale și de tipar, manuale de fizică unde
reiese cu claritate din acest document este că o unitățile de măsură precum newtonul erau definite
consultare națională cu profesori, elevi și greșit, manuale în care, în clasele a X-a, a XI-a și
reprezentanți ai comunităților locale care ar fi a XII-a, microscopul era inventat la date diferite,
putut să își exprime doleanțele și interesele nu a manuale cu 15 greșeli în primele 15 pagini, man-
avut loc. Alcătuirea noului cadru curricular s-a uale compilate, puse cap la cap în mod ilogic, fără
făcut ignorând nevoile locale legate de educație, nicio noimă pedagogică, de experți care fuseseră
nevoile profesorilor și elevilor legate de orele de burdușiți cu burse de specializare în străinătate7.
clasă și de viața școlară și interesul mai larg al pub- Mai mult decât atât, unii experți internaționali au
licului legat de ce anume îi va învăța pe copiii lor intervenit brutal, amatoristic și arogant în
noul curriculum”4. conținutul manualelor și în structura lor didactică,
La cele 49 de Institute Pedagogice înființate așa cum s-a întâmplat când o membră a unui ONG
până în 2016 în cele 36 de provincii ale internațional s-a apucat să editeze manualele de
Afganistanului, donatorii internaționali au avut matematică după propriile ei criterii: „Autorii au
grijă ca, în ciuda împotrivirii studenților, aceștia să fost șocați văzând că manualele lor fuseseră
fie educați conform unor noi metode pedagogice, schimbate atât de tare încât deveniseră aproape de
interdisciplinare, bazate pe echitate de gen și pe nerecunoscut. Nu numai că o membră a unui ONG
principiile școlii active, interdisciplinare5. Dacă străin schimbase formatul și secvența obiectivelor
profesorii de modă veche puneau accentul pe pe care afganii le pregătiseră cu grijă, dar ea
materie, pe stăpânirea competentă a conținutului înlocuise multe probleme cu altele, compuse de ea
obiectului de studiu pe care îl predau, noua peda- și calculate greșit”. Într-un final, după ce afganii au
gogie impusă de autorități le-a cerut să devină protestat, s-au descoperit primele versiuni ale man-
experți în predare, nu în materia lor. În raportul din ualelor, cele întocmite de afgani, și s-a revenit la
2014 către Banca Mondială, TED (Teacher ele8.
Education Directorate) afirma: „Curricula la Afganii au observat că specialiștii externi veniți
Colegiile Pedagogice s-a schimbat dramatic în să croiască programele și manualele au costat sta-
ultimii doi ani pentru că au fost introduse concepte tul afgan sume enorme de bani, iar rezultatele au
pedagogice noi cu ajutorul unor cursuri noi pre- fost complet nesatisfăcătoare: „Proiectul de refor-
cum Practica Pedagogică, Cercetările-Acțiune ma curriculară în școlile afgane a demarat în 2002
(Action Research), Evaluarea Portofoliului și și a absorbit de atunci milioane de dolari, inclusiv
chestiuni transversale/transsectoriale în cursuri o zecime din bugetul UNICEF pentru Afganistan
despre Echitatea de Gen și studii de Pace și în ultimii trei ani, conform lui Aziz Froutan, purtă-
Soluționare de Conflicte”6. torul de cuvânt al UNICEF. Oficialii din
Ministerul Educației și din Directoratul pentru
Prin cenușa finanțărilor: Manualele Alcătuirea Curriculumului Educațional au declarat
Sub supravegherea educraților globali s-au că costurile au crescut neîncetat din cauză de întâr-
alcătuit noile cadre curriculare, active, creative, zieri, angajări de specialiști externi și prețuri de
noile programe, active, creative, și noile manuale, producție exorbitante. Oficiali ai Ministerului au
active, creative, tipărite apoi și trimise către școli. afirmat că, de la începutul proiectului și până
La un deceniu de la întâlnirea seminală din acum, aproximativ 400 de persoane au lucrat la
Teheran (octombrie-noiembrie 2002), afganii alcătuirea curriculei. Conform lui Gulistani, jumă-

40 CONVORBIRI LITERARE
tate din ei au fost consultanți externi, mai ales despre istoria țării lor de la părinți, bunici și profe-
afgani locuind în străinătate, ale căror salarii au sori, nu din noile manuale11.
fost plătite cu asistență de la Banca Mondială. The Institute for War and Peace a constatat nea-
«Fiecare consultant a lucrat cu noi un an, apoi a junsurile noilor manuale încă din 2013, când a
plecat. Doar 40 mai lucrează cu noi», a spus el. publicat un material în care scotea în evidență
Deloc neașteptat, au existat dispute aprinse referi- nemulțumirile afganilor cu privire la calitatea
toare la disparitățile dintre salariile experților noilor materiale didactice în care se investiseră 91
externi și ale celor locali. Chiar și Gul Ahmad 000 000 USD: manuale pline de greșeli, cu materie
Saghari, principalul autor al proiectului legat de mult prea avansată, distribuite cu întârziere sau
manual, are nemulțumiri. El a declarant că afganii deloc. Profesorii au declarat că vor pleca din
stabiliți în străinătate «au lucrat cu noi pe salarii învățământ sau că se vor preface doar că predau
exorbitante… noi am muncit pe salarii mici, stând folosind noile manuale12 și au acuzat că manualele
treji nopțile pentru a îmbunătăți manualele». Între sunt concepute în funcție de interesele politice ale
timp, departe de ciondănelile politice, elevii din momentului și ale ocupanților vestici, nu în funcție
Afganistan se descurcă cum pot cu manuale pline de ce și cum ar trebui să învețe copiii afgani la
de greșeli”9. școală13.
ONG-ul Canadian Women for Women in Dar autorii de manuale, susținuți de autorități și
Afghanistan a deplâns faptul că, de la manualele de experții internaționali, au decis că nu afganii
intens politizate și care foloseau matematica pen- stabilesc ce anume intră în manuale, ci comuni-
tru a predica violența în anii ‘80, s-a ajuns după tatea internațională. Afganii trebuie doar să facă
2001 la manuale de istorie care ocolesc 40 de ani eforturi pentru a face față acestor standarde sta-
de istorie afgană, pline de erori de conținut și tipo- bilite de comunitatea internațională14. Birocrații
grafice, cu materialul pus alandala, structurat illo- din Ministerul Educației au afirmat că de vină sunt
gic, împiedicând de fapt învățarea10. Pe 18 august profesorii, slab pregătiți, care nu fac față noilor
2012, BBC News anunța că guvernul afgan rescrie manuale și „vremurilor în care trăim”. Prin
istoria afgană ștergând din noile manuale patru urmare, s-au investit bani și în reciclarea/trainingul
decenii de război civil, loviturile de stat, victimele profesorilor, pentru a putea face față noilor man-
poliției secrete, confruntările dintre facțiunile uale și metode de predare.
mujahedine și munții de victime care au dus la
ascensiunea talibanilor, faptele talibanilor și, în Note:
cele din urmă, chiar și orice mențiune a ocupării 1. Fakhri, „Students Stuck With Shoddy Textbooks”).
2. Rugh, International Development in Practice, p. 129.
țării de către forțele SUA și NATO. După cum 3. Rugh, International Development in Practice, p. 197.
comenta un jurnalist afgan: „E ca și cum cineva ar 4. Yahia Baiza, Education in Afghanistan.
vrea să acopere soarele cu două degete”. Afganii Developments, Influences and Legacies since 1901
au acuzat această epurare a cărților de istorie, [London/New York: Routledge, 2013], p. 202.
susținând că cea mai bună educație pentru pace 5. Tim Goddard, Mohammad A. Bakhshi, Jim Frideres,
este să înveți din greșelile trecutului ca să nu le “The Long Journey for Afghan Teacher Training Colleges:
Accreditation and Quality Assurance,” Comparative and
repeți și acuzând forțele de ocupație pentru epu- International Education/ Éducation Comparée et
rarea manualelor. Oficialii afgani au negat această Internationale, 47:1 (2018), Article 6, p. 4.
interferență, dar oficialii armatei SUA au confir- 6. Wardak, ”Crisis and Reconstruction in Teacher
mat că „consultanții lor culturali” au periat man- Education in Afghanistan 2002 – 2016”, în Bittlingmayer et
ualele de orice conținut care ar fi putut să „incite la al. (ed.), Education and Development in Afghanistan, pp.
violență și discriminare religioasă”. Din păcate 153-154.
7. Kreshma Fakhri, „Students Stuck With Shoddy
pentru afgani, întreaga lor istorie recentă a fost Textbooks in Afghanistan”, Inter Press Service/IPS, 11
considerată de natură a incita la aceste fapte decembrie 2012, [Link]/2012/12/students-
reprobabile, astfel încât s-a preferat amnezia stuck-with-shoddy-textbooks-in-afghanistan/.
programatică. Elevii afgani au rămas să învețe 8. Rugh, International Development in Practice, p. 149.

CONVORBIRI LITERARE 41
 9. Fakhri, „Students Stuck With Shoddy Textbooks”. the low level of knowledge of our teachers. We have
10. Canadian Women for Women in Afghanista, ”A already trained up some skilled science teachers and they
Snapshot: Afghanistan’s Textbook Crisis”, 2014, p. 2, are now involved in training high school teachers to use the
[Link] new curriculum. We plan to [re]train some 5,000 teachers.
chments/pages/[Link] Thus far we have trained 1,000 and the process is continu-
. ing.» Shinwari said a lot of thought and work had gone into
11. Bilal Sarwari, ”Why Afghanistan’s past is being the revamped textbooks, with a special committee that
‘rewritten’”, BBC News, Sarubi and Charikar, 12 august looked at the methods used in countries like India,
2012, [Link] Pakistan, Iran, Sudan and [Link] a result, he said,
12. ”Teachers as well as pupils at schools in eastern Afghanistan’s curriculum was now better than those of
Afghanistan are struggling to get to grips with a newly- some of its neighbours. Mathematics teacher Nadira
introduced curriculum. Some of the textbooks are far too Sayeda, from the Rokhshana High School, believes that
advanced, while others are riddled with mistakes, experts looking at other models is part of the problem. She claims
claim. Ninety million US dollars has been spent on compil- that much of the content has been blindly copied from for-
ing and publishing the new set of textbooks. They were dis- eign publications, with errors introduced along the way.
tributed in Nangarhar province six months ago, though Within the first few pages of the 11th-grade physics text,
some other parts of Afghanistan will have to wait another she identified 15 errors, plus mistakes in the examples used
three months to get them. Education officials say that if to drive home the points made in each lesson […] ”The
teaching staff cannot handle the courses, that is a reflection post-2001 period has seen significant changes for the bet-
on their abilities. But some teachers say the content of the ter, notably in female education. However, problems
national curriculum is so complicated that they cannot even remain. The latest history textbooks deal with the last three
understand it themselves, let alone pass it on to their stu- decades by ignoring them – a compromise made, some say,
dents. Rahatullah, who teaches chemistry at the Kabo High because some warlords-turned-politicians do not want
School in Nangarhar’s Khugiani district, and says the sci- toomuch light shone on past events. As chemistry teacher
ence presented in the books is university-level material. Rahatullah put it, «Whenever a new government comes to
«The new 11th-grade chemistry book contains topics that power, it interferes in the education system according to its
are taught in first year of chemistry at university. And 12th- political tastes.» «This new curriculum may be suited to
grade subjects like algebra, geometry and trigonometry American, British or some other western states, but not to
include content that’s taught at university level,» he said. the children and adolescents of a war-torn country like
«That indicates that the curriculum content is set at too high Afghanistan,» he added. Asadullah Ghazanfar, a writer
alevel…. How can 10th, 11th and 12th grade pupils grasp who has looked into the way the textbooks were compiled,
it? How can teachers teach it?» Rahatullah predicted that says the work on Pashto grammar contains inaccurate def-
teachers would leave in droves, while others might just pre- initions, in addition to explanations so poorly worded as to
tend to teach. «If someone says he can teach it, he might do be incomprehensible. He found similar problems in books
so, but I’m certain that his pupils won’t learn a thing from written in Afghanistan’s other main language, Dari. «I can
it,» he added. Mohammad Seddiq, a pupil at the Abdul say for certain that nothing is right in those books,» he said.
Wakil High School, said the curriculum was so challenging These things matter, Ghazanfar says, because schoolbooks
as to put him off continuing in education. «The teachers are the most important documents that any country pos-
say, ʻWe don’t know the content, so how can we teach sesses, second only to the constitution”” (Ekhtyar,
you?’ The old-style textbooks were easy,» he said. ”Afghanistan: New Textbooks Baffle Teachers”, p. 2).
Shamsurrahman Nurani, a teacher at the Separ Elementary 14. ”Zarin Anzor, a writer and literary expert who
School in Chaparhar district, complained that some of the wrote the Pashto textbook used for the 12th grade, defend-
textbooks were cluttered with information that was hard to ed his decision to incorporate challenging material. «I con-
make sense of. «The subjects have too much detail and sciously selected some general information about Pashto
explanation, so that the pupils can’t understand and get literature and its mystical content, because 12th grade is the
confused,» he said.” (Hijratullah Ekhtyar, ”Afghanistan: door to university level,» he said, pointing out that future
New Textbooks Baffle Teachers”, Institute for War and students needed to have a general grounding in Pashto lit-
Peace Reporting, 13 februarie 2013 ([Link] erature. «I agree that these subjects may be hard for school
al-voices/afghanistan-new-textbooks-baffle-teachers), p. pupils – they’re difficult for teachers,» he added. In the end,
1). though, he said normal international practice was for edu-
13. ”Education officials in Nangarhar insist an exten- cation officials to decide what the curriculum should be,
sive retraining programme is already under way. «This cur- and then produce or retrain teachers to the required stan-
riculum suits the requirement of the times we live in,» the dard” (Ekhtyar, ”Afghanistan: New Textbooks Baffle
spokesman for the provincial education department, Teachers”, p. 3).
Mohammad Asef Shinwari, said. «The problems stem from

42 CONVORBIRI LITERARE
 Mircea A. DIACONU

Îmi încheiam secvența penultimă a acestui studiu rezumăm aici. La un moment dat, suntem în 17
cu următoarea precizare: Așadar, prevenitor, precaut, februarie 1775, Thugut vorbește despre ambasadorul
neangajându-se la nimic, Thugut e martorul încercări- francez care i-ar fi comunicat că Poarta e foarte
lor lui Ghica de a obține o poziție favorabilă. Și e per- neliniștită de pretențiile Austriei, sugerându-i să vină
fect conștient de intențiile reale ale domnitorului mol- cu o propunere de schimb teritorial. Ceea ce înțelege
dovean. Thugut este că Franța dorește să se amestece în nego-
Să trecem însă la relațiile pe care Thugut le cultivă cierile pe tema Bucovinei, „orice amestec străin nepu-
cu Poarta. Pe 6 ianuarie 1775, Kaunitz îi transmite că tând decât încurca și îngreuna întreaga afacere”. Prin
principiile după care ar trebui să se ghideze în aceste urmare, spune el, „m-am mărginit numai a-l convinge
relații constau nici mai mult nici mai puțin decât în întocmai precum am făcut-o în convorbirea cu Reis
„frică, corumpere și ale mijloace convingătoare” (*** Effendi, că tocmai interesul și binele Porții cer ca prin
Răpirea Bucovinei 1875: 21). Austria ar trebui să această concesiune atât de neînsemnată să se asigure
transmită Porții că dorește să pună capăt neîncrederii amiciția Prea Înaltei Curți” (*** Răpirea Bucovinei
reciproce și că, „printr-o înțelegere confidentă și o 1875: 44). Pe de altă parte, conchide el, nu are nici un
conlucrare comună”, ar putea „împedeca” „stricăcioa- rost să propună un schimb de teritorii acum din
sele urmări ale celei din urmă păci încheiate cu rușii” moment ce soluția aceasta ar trebui rezervată pentru
(*** Răpirea Bucovinei 1875: 22). Așadar, e la mijloc mai târziu, în timpul negocierilor.
promisiunea unei înțelegeri secrete, de susținere în Să revenim însă la scrisoarea din 6 ianuarie 1775.
fața Rusiei. De fapt, Austria dorea o agonie cât mai După ce precizează explicit că „denominațiunile pro-
lungă a Porții, dar și, „în cel mai rău caz, ca acest blematice de până acum în pacea încheiată între noi și
Imperiu să nu fie răsturnat vreodată numai de către turci sunt numai vorbe goale, care n-au un temei real”,
ruși singuri și aceasta fără conlucrarea noastră” (*** Kaunitz îi sugerează lui Thugut să se învoiască, dacă
Răpirea Bucovinei 1875: 24). Iar înțelegerea ar trebui e nevoie „spre liniștirea Porții”, pentru o declarație
să rămână secretă pentru a preîntâmpina reacția specială, care să nu aibă însă forma unui tratat nou, pe
rușilor. Prin urmare, o politică de „insinuațiuni”, „prin de o parte, pentru că ar fi inutil, pe de altă parte, fiin-
uneltiri și pe căi indirecte” (*** Răpirea Bucovinei dcă ar putea crea suspiciunea din partea rușilor care ar
1875: 23), dublată atât de staționarea armatelor aus- putea bănui existența unor articole secrete. Nu e nevo-
triece la Belgrad, cât și de înaintarea lor „mai adânc în ie însă, căci Thugut provoacă o nouă întâlnire cu Reis
Moldova și înspre Olt în Valahia”, fapte care ar trebui Effendi, pe care încearcă să-l convingă că cedarea teri-
să fie percepute de turci ca o amenințare. Așa încât toriului dorit de austrieci ar fi înainte de toate o che-
turcii să fie convinși că e în avantajul lor cedarea stiune de amiciție și de bună înțelegere: „după ce a dat
Bucovinei, întrucât convenția ar oferi promisiunea Porții atâtea dovezi despre statornica sa amiciție, Prea
unei „păci eterne”. Să aibă dreptate Mihai Iacobescu Înalta Curte este încredințată cum că Padișahul, din
când spune că „Turcia a cedat Austriei Bucovina spre partea sa, pentru înlesnirea unei bune vecinătăți, pen-
a salva restul Principatelor. Fiindcă se conturase pri- tru întărirea reciprocei bunăvoinți, pentru satisfacerea
mejdia ocupării lor și de către Rusia, dar și de către sus-numitelor întemeiate pretențiuni și pentru înlătu-
Austria și Prusia” (Iacobescu 1993: 47)? rarea a orice neînțelegeri viitoare, va fi gata a preda
Strategia va fi folosită și cu alt prilej, pe care-l Prea Înaltei Curți prin bună înțelegere și într-un mod

CONVORBIRI LITERARE 43
formal numitele ținuturi din Bucovina atât de neîn- precum este susținerea ocupațiunii rusești” (***
semnate pentru Poartă” (*** Răpirea Bucovinei 1875: Răpirea Bucovinei 1875: 49). Toate acestea nu-l
34). împiedică să propună remunerații, și lui Rizo, și dom-
Posibilele schimburi de teritorii în legătură cu care nitorului.
Kaunitz îl autorizase pe Thugut nu mai sunt aduse în În aceste momente intense, o nouă „conferință” cu
discuție. Știa deja că la o întâlnire secretă a Reis Effendi durează „de cu seara până astă-dimineață
guvernanților Porții, „cei mai mulți dintre ceilalți la trei ore” (*** Răpirea Bucovinei 1875: 55):
membri ai consiliului (existase totuși o excepție, n.n.) „Timpul e prea scurt, îi spune el lui Kaunitz, pentru ca
au fost însă de plăcuta părere că în urma formei ami- să vă relatez pe larg despre toate opunerile Porții, pre-
cale în care se exprimă memoriul în privința dorințelor cum și despre argumentele ce i-am opus, mă mărgi-
Prea Înaltei Curți, Poarta trebuie să dovedească o nesc numai a vă încredința că nu am lăsat fără a încer-
bună-voințare vecinătate, fără a-și atinge cât de puțin ca tot ce este cu putință unui om și m-am folosit atât
propria-i demnitate; că în genere ar fi mai bine ca de mijloacele convingerii și câștigării amicale, cât și
lucrul să fie tratat până în sfârșit prin o înțelegere ami- de tonul cel mai serios și mai grav” (*** Răpirea
cală” (*** Răpirea Bucovinei 1875: 47). Bucovinei 1875: 55-56).
Sunt relevante și alte secvențe. Tot vorbind de Ceea ce n-a reușit să obțină a fost cedarea de către
reciproca bună înțelegere, „am păstrat, firește, spune Poartă a Hotinului și a teritoriilor din jur. Nimic des-
Thugut, un ton ca nu cumva să ating îngâmfarea tur- pre Bucovina, asupra căreia lucrurile probabil fusese-
cească prin expresiile mele, însă să se vadă din cuprin- ră decise. Acum află însă Thugut ce gândesc turcii
derea celor ce am zis seriozitatea afacerii” (*** despre Grigore Ghica, așa încât, spune el, „ușor ne
Răpirea Bucovinei 1875: 36). În același timp, în casa vom putea lipsi de conlucrarea acestui grec fățarnic,
lui Reuis Effendi Thugut se întâlnește cu dragomanul putându-ne realisa pretențiile prea nalte și în contra
Porții, Constantin Moruzi, viitorul domn al Moldovei, celei mai mari rele voințe a lui” (*** Răpirea
căruia îi promite „o remunerație bogată, dacă afacerea Bucovinei 1875: 57). Iar analiza pe care o face ulterior
bucovineană, precum și celelalte proiecte ale mele, ar Kaunitz asupra Bucovinei este ea însăși elocventă:
avea prin fidela sa lucrare un succes iute printr-o „Considerând toate împrejurările, suntem foarte
înțelegere pacinică”. Și continuă: „Mi-am îndreptat îndemnați a crede că ei (Porții, n.n.) nu poate să-i pese
toată luarea aminte spre aceea ca această promisiune prea mult dacă noi luăm în stăpânire o bucată de țară
să fie astfel mascată încât defel să nu se dea ocasiunea dintr-o provincie, precum este Moldova, care în câțiva
la vreo supărare stricăcioasă, și cred a fi aflat din tonul ani nu i-a adus nici un folos și-i va aduce încă mai
cu care a vorbit Costachi cu acea ocasiune că promi- puțin în viitor, dintr-o provincie care este locuită de
siunea mea a făcut bună impresiune asupra lui” (*** coreligionari ai rușilor și se bucură de deosebită
Răpirea Bucovinei 1875: 37). protecție a Curții Rusești și aceasta, când din contra,
O nouă depeșă trimisă de Ghica Porții, cu infor- cele mai importante motive diplomatice o sfătuiesc ca
marea asupra înaintării pajurelor imperiale, dublată de să se arate supusă către curtea noastră, alegând pe vii-
o nouă scrisoare către Rizo, citită lui Thugut, în care tor o posiție espectativă bazată pe bună-voința noas-
domnitorul Moldovei vorbește atât de presiunile din tră. Lucrul de căpetenie este să păstrăm aparența
partea boierilor, cât și de, repetată, dorința lui privind demnității Porții și să ne ferim a da ocasiune ca să se
dărâmarea Hotinului, primește răspunsul ferm al creadă că ne-a făcut cesiune de frica ce i-am inspirat-
ambasadorului austriac: chestiunea Hotinului nu mai o” (*** Răpirea Bucovinei 1875: 58).
poate fi adusă în discuție. Cât privește loaialitatea lui Pe 7 martie, când, în urma rapoartelor primite, e
Ghica, Thugut îi spune răspicat lui Rizo „cât de puțin deja convins că afacerea se va încheia, Kaunitz îi
se potrivesc până acum noile informațiuni ce am pri- sugerează lui Thugut să se poarte ca și cum problema
mit direct despre purtarea princepelui Ghica (...) cu bucovineană este minoră și să nu se angajeze în vreo
părerea ce aș fi dorit să-mi formez despre plăcutele lui alianță secretă care ar putea fi periculoasă. Îi precizea-
intențiuni în privința afacerii bucovinene”. Pentru a ză însă că „dacă s-ar întâmpla încă ca în urma unor
continua: „Pe lângă aceasta, i-am adus din nou aminte împrejurări neprevăzute aceasta (încheierea
(lui Rizo, n.n.) că ar fi a lucra în contra înțelepciunei, convenției, n.n.) să nu fie cu putință, atunci nu ne
atât pentru el cât și pentru Vodă Ghica, dacă s-ar rămâne alta de făcut decât să ne susținem în posesiu-
împotrivi la o afacere care nu se mai poate înlătura, nea terenului ocupat în înțelesul celei dintâi

44 CONVORBIRI LITERARE
declarațiuni a noastre, să amânăm afacerea și astfel supunerii, să pună toate cursele posibile comisarilor
din ce în ce să căutăm să se învechească” (*** ces. reg.” (*** Răpirea Bucovinei 1875: 62).
Răpirea Bucovinei 1875: 51).
După toate acestea, pe 7 mai 1775, înțelegerea a Cu toate acestea, el crede că în corespondența cu
fost semnată. Urma doar stabilirea „comisiilor Ghica trebuie să se folosească încă „vorbe frumoase și
granițare”, un nou prilej pentru Thugut să-și aplice speranțe nehotărâte, care nu obligă la nimic, pentru ca
măiestria. Iar momentul îi oglindește din plin astfel să se mai potolească în urâcioasele sale uneltiri”
inteligența. Întrebat de Reis Effendi ce grad vor avea (*** Răpirea Bucovinei 1875: 63). Aici, în această
comisarii delegați din partea Austriei și știind că scrisoare din 3 iunie 1775, apare afirmația că Austria
Poarta se gândise să-l numească pe Tahir Aga, care era ar putea îndemna Poarta să-l facă pe Ghica să simtă
doar inspector al lucrărilor publice, el spune că, în opi- „cea mai înaltă disgrație”. O va fi făcut, totuși?
nia lui, „cel dintâi comisar va fi cel puțin general”. De Aceste sunt faptele din și despre Răpirea
fapt, „voind ca înainte să-mi câștig și să-mi oblig pe Bucovinei. Or, pentru Eminescu, ele sunt revoltătoare;
acest comisar de graniță, îmi dau toată silința ca să se poziționează de partea lui Ghica și nu-l interesează
înrâuresc la Poartă pentru ca lui, atât după dorința sa, argumentele Austriei, cu atât mai puțin, ale Porții.
cât și după uzul de aici, să i se dea cu ocasiunea aces- Evident că nu-l fascinează inteligența lui Thugut. Și se
tei comisiuni o înaintare în grad” (*** Răpirea poziționează de partea lui Ghica și a Moldovei nu atât
Bucovinei 1875: 61). Astfel, scrie el, „Tahir Aga mă pentru că trăia în „secolul națiunilor”, ci pentru că, din
încredințează că este prea recunoscător pentru această proprie experiență, cunoștea puternicul proces de
mijlocire a mea, și sperez că de aici lucrarea mea va fi aculturație din Bucovina, starea de „adormire” a buco-
vrednică de încuviințarea Alteței Voastre, și anume vinenilor și politica demografică favorizată de aus-
întrucât mă ocup a trage pe numitul comisar și mai trieci în teritoriile ocupate; în plus, prin broșura din
mult de partea noastră, promițându-i înainte de călăto- 1875, luase contact cu adevăratele „mașinațiuni”
ria sa că și de aici înainte va fi remunerat pentru dove- (cuvânt folosit de austrieci pentru tentativele lui Ghica
zile ce va da despre bunele sale intenții prin un dar de a-și organiza diplomatic o apărare) ale ocupării
proporțional în bani. Cred că nu-mi este permis a cruța Nord-Vestului Moldovei. În fapt, am convingerea că
osteneala pentru câștigarea acestui om și anume cu acum își radicalizează Eminescu discursul naționalist
atât mai mult fiindcă negreșit din ceea parte moldove- și, chiar dacă pe tema aceasta, a răpirii Bucovinei nu
nii își dau osteneala ca cu toate chipurile posibile să-l insistă în publicistica sa, cele câteva texte pe temă
tragă de partea lor” (*** Răpirea Bucovinei 1875:61). bucovineană pe care le-a scris sunt relevante.
Acum, în această scrisoare, îl informează Thugut Contextul geo-politic e însă mai complicat decât îl
despre felicitările primite de la Rizo pentru încheierea vedea Eminescu și el reiese dintr-un fragment mai
afacerii, și tot aici Thugut vorbește despre faptul că i- amplu din Istoria Bucovinei, de Mihai Iacobescu.
a comunicat lui Rizo că știe despre „purtarea voivodu- Citim aici:
lui Ghica și uneltirile lui secrete, cu care în decursul „Împărțirea Poloniei în 1772 între Rusia, Prusia și
negoțiațiunii s-a încercat necurmat să ne strice”, Austria a salvat existența statală autonomă a
lăsându-l totuși să înțeleagă că domnitorul moldovean Principatelor, dar a oferit Casei de Habsburg pretextul
s-ar mai putea bucura de mărinimia Majestăților Lor. să ceară Porții zona de nord, «cheia Moldovei», ca
Lui Kaunitz însă, îi transmite o opinie tranșantă refe- punte de legătură între noile achiziții teritoriale polo-
ritoare la domnitorul moldovean: „Nu rămâne îndoia- neze, Galiția și Lodomeria, pe de o parte, și
lă, spune el, că într-adevăr nu numai că nu putem Transilvania, pe de altă parte. Turcia a cedat Austriei
aștepta de la Voivodul Ghica câtuși de puțină bună- Bucovina spre a salva restul Principalelor. Fiindcă se
voință, ci din contra totdeauna trebuie să ne îngrijim conturase primejdia ocupării lor și de către Rusia, dar
de manifestațiunile antipatiei sale pline de răutăți în și de către Austria și Prusia. Toate aceste trei mari
contra prea înaltelor interese, antipatii care acuma puteri visau și acționau să ocupe Principatele”
după ce i s-a micșorat principatul, au crescut cu (Iacobescu 1993: 47).
desăvârșire. Putem fi dinainte încredințați că el va Și după câteva situații concrete, în rezumat,
încerca toate mijloacele ca de o parte, după putință, să Iacobescu conchide: „răpirea Bucovinei a fost rezulta-
ducă pe comisarul granițar turcesc în rătăcire, iară pe tul anumitei conjuncturi internaționale și, totodată, un
de altă parte cu astucitatea sa îndatinată, sub aparența sacrificiu «necesar», spre a salva însăși existența

CONVORBIRI LITERARE 45
Principatelor” (Iacobescu 1993: 48). Sigur că e riscant luminat, detaliază asupra reformelor lui Ghica, spu-
să lucrăm cu istorii contrafactuale. La întrebarea ce s- nând că era „plăcut prostimei, iară boierilor nu atât”
ar fi întâmplat dacă Austria n-ar fi ocupat Bucovina, (Eminescu 1980: 218). De altfel, luat prizonier de
inevitabil revendicativi fiind, putem să ne imaginăm către ruși în 1768, „petrece la curta Ecaterinei a II-a,
că România ar fi fost astăzi, în partea de est, în până în 1784”, împărăteasa Rusiei referindu-se la el în
granițele Moldovei medievale. Așadar, că teritoriul corespondența cu Voltaire, care ar fi făcut și câteva
ocupat de austrieci în 1775 n-ar fi fost astăzi, aprecieri la adresa domnitorului. Or, Eminescu însuși
consecință a unei altei înțelegeri secrete, devenite pune asasinarea lui și pe seama „dezbinării” din țară;
publice după zeci de ani, ruptă în două. O ipoteză cum știm deja, boieri moldoveni au fost complici la
sumbră nu ne dă însă pace. În 1812, când ocupă estul asasinat. Kogălniceanu nu are, deci, dreptate.
Moldovei pe care-l va numi Basarabia, n-ar fi ocupat Și mai interesant e altceva la Eminescu. În viziu-
Rusia și nord-vestul Moldovei? Nu cumva șansa nea lui, a doua etapă din istoria modernă, de la înche-
românilor a fost tocmai echilibrul precar dintre cele ierea războiului de treizeci de ani până la revoluția
trei mari puteri? franceză, ar fi una în care monarhii luminați iau locul
Să abandonăm însă acest teren al ipotezelor și să „micilor tirani feudali”. Ghica însuși făcea deja asta.
reluăm o afirmație a lui Kogălniceanu din eseul său „Ideea monarhică, spune el, a consolidat statele unde
introductiv din Răpirea Bucovinei: „În lunga listă de ea a domnit și le-a dat o putere uriașă pe care o au
corupți pe care Thugut o împărtășește fără rușine astăzi în Europa. (...) În ele s-au întemeiat stabilitatea
Cancelarului Mariei Tereza un singur nume românesc administrativă și judecătorească, în ele am văzut înflo-
nu se găsește! În mijlocul corupției generale, numai rind mai cu samă artele frumoase și științele, în ele
Moldova legală, numai Grigore Ghica V.V. și cu boie- progresul a fost gradat, fără sărituri, însă sigur și
rii Divanului său s-au ținut drepți!” (*** Răpirea temeinic” (Eminescu 1980: 218). Iar printre exemple-
Bucovinei 1875: XXI). La un an după ce trecuse le pe care Eminescu le dă se află Austria cu împărații
broșura aceasta în Bucovina, Eminescu publică în ei din timpul ocupării Bucovinei, Maria Tereza și Iosif
„Curierul de Iași” un text, Periodul al II-lea..., cu oca- al II-lea. Viena cu siguranță că-l fascinase și pe el. De
zia serbării comemorative care se desfășura la Iași, în altfel, germenii spiritului național românesc se coc
amintirea lui Ghica căruia în Iași i se ridicase un bust. aici, în capitala Imperiului. Cum se împacă în gândi-
Citând amplu din cronicile lui Ioan Conta și Enachi rea lui Eminescu ideea aceasta, că Europa monarhilor
Kogălniceanu, Eminescu îl prezintă pe domnitorul luminați, Maria Tereza și Iosif al II-lea printre ei, au
Moldovei ca pe un reformator, care adusese „liniștea dat Europei un nivel înalt de civilizație cu acuzația
și dezvoltare în țară” (Eminescu 1980: 219). În viziu- explicită de a fi răpit Bucovina și de a-l fi asasinat, fie
nea lui, austriecii avuseseră rolul decisiv în asasinarea și de la distanță, pe domnitorul Moldovei? E o între-
lui Ghica, care ar fi continuat să reprezinte pentru hab- bare la care nu ne propunem să răspundem. Dar ea
sburgi o amenințare. Ideea reiese destul de transparent relevă, o dată în plus, că faptele nu pot primi o singură
din următorul pasaj: „După ce ni se luase bucata de interpretare.
pământ unde zac oasele domnilor noștri de la Dragoș
Voievod până la Petru Rareș, după ce ni se luase vatra Bibliografie
strămoșească (în alt loc, Eminescu vorbește despre Balan 1937: Teodor Balan, Procesul Arboroasei 1875-
„Obârșia Moldovei”1” – Eminescu 1980: 430, n.n.), 1878, Cernăuți
începătura domniei și neamului moldovenesc și în Ceaușu 2007: Mihai-Ștefan Ceaușu, Un iluminist buco-
care doarme cenușa lui Alexandru el Bun, legiuitorul vinean: boierul Vasile Balș (1756-1832), Iași, Junimea
și părintele țării, și a lui Ștefan Vodă, pavăza Eminescu 1980: M. Eminescu, Opere IX Publicistică
creștinătății întregi, după ce am pierdut pământul nos- 1870-1877. „Albina”, „Familia”, „Federațiunea”,
„Convorbiri Literare”, „Curierul de Iași”, Studiu intro-
tru cel mai scump, se asasinează, prin influența mora-
ductiv de Al. Oprea, București, Editura Academiei
lă a Austriei, domnul care a îndrăznit a protesta contra Republicii Socialiste România
nerușinatei răpiri” (Eminescu 1980: 220)2. Iacobescu 1993: Mihai Iacobescu, Istoria Bucovinei,
Poziția lui Eminescu e previzibilă. Dar nu acest București, Editura Academiei Române
fapt ne interesează aici, ci altceva. Eminescu citase Iorga 1927-1928: Nicolae Iorga, „Din originile politi-
dintr-unul dintre cronicarii invocați anterior, care, pre- cianismului român: O acțiunea de opoziție pe vremea
zentându-l pe domnul Moldovei ca pe un monarh fanarioților”, în Analele Academiei, „Memoriile Secțiunii

46 CONVORBIRI LITERARE
Istorice”, seria III, Tomul VIII, 1927-1928, Cultura *** Răpirea Bucovinei 1875: Răpirea Bucovinei după
Națională, p. 361-374. documente autentice, București
Iorga 1938: Românismul în trecutul Bucovinei,
București Note:
Kogălniceanu 1948: Mihail Kogălniceanu, Opere 1. „Și ce au devenit astăzi obârșia Moldovei? Făgăduit-
Tomul I Scrieri istorice, Ediție critică adnotată cu o intro- au fost Austria s-o ție în vechile ei legi și obiceiuri, bunurile
ducere și note de Andrei Oțetea, București, Fundația mănăstirești să le întrebuințeze spre ridicarea poporului
Regală pentru Literatură și Artă moldovenesc, răzășii să rămâie întru ale lor, târgoveții întru
Morariu 1998: Constantin Morariu, Cursul vieții mele. ale lor și multe alte lucruri au făgăduit.// Și ce au făcut în
Memorii, Ediție îngrijită, prefață, microbiografie, glosar și țară? Mlaștina de scurgere a tuturor elementelor sale corup-
note: Mihai Iacobescu, Traducerea, rezumatul lucrării și te, loc de adunătură a celor ce nu mai puteau trăi în alte
verificarea textelor în limba germană: Gina Măciucă, părți, Vavilonul babilonicei împărății. Deși după dreptul
Indice general: Veronica Iacobescu, Suceava, Liga vechi judanii n-aveau voie nici sinagogi de piatră să aibă,
Tineretului Român din Bucovina, Editura Hurmuzachi astăzi ei au drept în mijlocul capitalei havra lor, iar asupra
Nistor 1991: Ion Nistor, Istoria Bucovinei, Ediție și stu- țării ei s-au zvârlit ca un pâlc negru de corbi, espropriind
diu bio-bibliografic de Stelian Neagoe, București, palmă cu palmă pe țăranul încărcat de dări, sărăcit prin
Humanitas împrumuturi spre a-și plăti dările, nimicit prin dobânzile de
Porumbescu f.a.: Ciprian Porumbescu, Puneți un pahar Iudă ce trebuie să le plătească negrei jidovimi. Și asta, în
de vin și pentru mine, volum îngrijit de Nina Cionca și Ion jargonul gazetelor vieneze, se numește a duce civilizația în
Drăgușanul, Suceava, Grup editorial „Ion Grămadă” Crai Orient. Oameni a căror unică știință stă în vânzarea cu
Nou, Mușatinii, Bucovina viitoare (2003) cumpănă strâmbă și înșelăciune au fost chemați să civilize-
Rusu 2009: Filimon Rusu, Amintiri. Oameni și locuri ze cea mai frumoasă parte a Moldovei. // Poporul cel mai
din Țara Fagilor, Cuvânt-înainte de D. Vatamaniuc, Ediție liber și mai îngăduitor și-au plecat capul sub jugul celei mai
îngrijită, studiu introductiv, note și comentarii, tabel crono- mizerabile și mai slugarnice rase omenești. Pământul cel
logic de Vasile I. Schipor, Indice de nume de Rodica mai înflorit încape palmă cu palmă în mânile cele mai mur-
Iațenco. București, Editura Academiei dare, raiul Moldovei se împle de neamul cel mai abject. Și
Sbiera 1899: I. G. Sbiera, Familiea Sbiera după fiindcă la toate aceste procese de expropriere agenții de
tradițiune și istorie și amintiri din viiața autorului, împlinire au tantiemele lor, de aceea jidovimea și judecăto-
Cernăuți rii merg mână în mână sub pajura creștină cu două capete”
Slavici 1983: Ioan Slavici, Amintiri, Postfață de Lucian (Eminescu 1980, p. 430)
Raicu, București, Editura Minerva 2. „Urmărind cu înțelepciune și cumpătare binele și
Splény 1998: Gabriel Splény von Miháldy, Descrierea integritatea patriei sale, le-au menținut cu rară energie per-
districtului bucovinean , în Bucovina în descrieri geografi- sonală pân-la cea din urmă clipă a vieții sale. Ambasadorul
ce, istorice, economice și demografice, Ediție bilingvă austriac ce era la acea vreme în Constantinopol s-a văzut
îngrijit, cu introduceri, postfețe, note și comentarii de acad. silit a încredința pe cancelarul Kaunitz că, orice tranzacție
Radu Grigorovici, Prefață de D. Vatamaniuc, București, ar face cu acest voievod, concesiile sale vor fi numai apa-
Editura Academiei Române rente, căci acest caracter nu cedează și nu se pleacă. El va
Taylor 2000: A. J. P. Taylor, Monarhia habsburgică, urmări întotdeauna reîntregirea patriei sale, fie prin război,
1809-1918. O istorie a Imperiului Austriac și a Austro- fie prin diplomație; de aceea trebuie înlăturat, înlăturat cu
Ungariei, București, Editura All orice preț. Tot astfel vorbește și despre boieri; ei nu se pot
Xenopol 1890: A. D. Xenopol. Istoria românilor pen- cumpăra nici cu bani, nici cu titluri, nici cu promisiuni. Să
tru clasele primare de ambele sexe, Iași, Editura Librăriei fie bine constatat că Bucovina era de facto austriacă pe
„Școalelor” Frații Șaraga când ambasadorul le scria acestea lui Kaunitz. Trebuia dar
Zahariuc 2010: Petronel Zahariuc, Mihai-Ștefan nimicit acest om, a cărui tărie de caracter amenința pe răpi-
Ceaușu, Un iluminist bucovinean: boierul Vasile Balș torul patriei sale, trebuia asasinat în taină, fără zgomot”
(1756-1832), Junimea, Iași, 2007, 461 p., în „Anuarul (Eminescu 1980: 219).
Institutului de Istorie «[Link]» Iași, XLVII, 2010
Zöllner 1997: Erich Zöllner, Istoria Austriei de la înce-
puturi până în prezent, Ediția a VIII-a, vol. I-II, traducere
de Adolf Armbuster, București, Editura Enciclopedică
*** Mărturii 2013: Mărturii despre Eminescu.
Povestea unei vieți spusă de contemporani, Selecție, note,
cronologie și prefață de Cătălin Cioabă, București,
Humanitas

CONVORBIRI LITERARE 47
 Gheorghe CLIVETI

La nivelul seniorilor istorico-literari, Mihai Zamfir, George Călinescu, splendoarea și mizeria lui Ioanide;
în plina-i de „suflu proaspăt” Scurtă istorie. Panorama notații, acelea, precum: „În primii ani ai secolului XX
alternativă a literaturii române (2 volume, <...>, tonul literar era dat de naționalismul furibund al
Iași/București, 2011 și 2017), a motivat prin „ideolo- lui Iorga, aflat în perfectă consonanță cu literatura de
gismul dezertant” de la estetic, precum exaltare a țăranului, cu sămănătorismul agresiv. La
„tradiționalismul” sau „sămănătorismul”, anumite Iași, ideologii din jurul lui Stere și Ibrăileanu propo-
„scăderi” de creativitate beletristică, spre exemplifica- văduiau o doctrină literară înrudită: fetișizarea miste-
re, la „natural” talentații Șt. O. Iosif și Octavian Goga: riosului «specific național», conceput nebulos, imposi-
„Există un Iosif – poet ardelean și colaborator la bil de definit în termeni clari, dar ușor de acoperit
«Sămănătorul», multe bucăți ce se revendică din <atunci> cu demagogia importată din Rusia a «narod-
această zonă a creației lui, aproape toate mediocre ori nicismului» <...>. Înfruntându-i pe atotputernicii zilei
previzibile”; „Pe când Coșbuc și Iosif erau adepții (Iorga, Stere, naționalismul închistat și demagogia
integrării în literatura română din Principate <corect: socialistă), Lovinescu și-a făcut rapid cei mai
Vechiul Regat>, Goga și-a făcut din regionalismul periculoși dușmani posibili: naționaliștii, socialiștii,
ostentativ stindard de luptă antimodernistă <...>; căutătorii <„poporaniști” ai> «specificului național»
naționalismul agresiv și violența programată a versu- <...>. La noi, estetismul s-a înfruntat în permanență cu
rilor sale stârniseră de la început – mai ales în rându- autohtonismul și cu viziunea arhaizantă, încă de la
rile moderniștilor bucureșteni – reacții de antipatie începutul secolului XX. Sămănătorismul iorghist și
instinctivă <...>; fulguranta și multipla sa ascensiune poporanismul de sorginte rusă al lui Constantin Stere
cultural-socială i-a intimidat până și pe cei mai lucizi căpătaseră coloratură agresivă <...>. Prietenia cu
critici interbelici”. De observat, la Mihai Zamfir, că Stere, ca și orientarea majorității colaboratorilor de la
Scurtă istorie. Panorama alternativă... reprezintă stu- revista «Viața românească», l-au împins pe Ibrăileanu
dii de caz asupra mai fiecărui scriitor român ilustrant în postura, până la urmă falsă, de șef al acelei orien-
fie de creativitate literară, fie de critică și istorie de res- tări <...>. E. Lovinescu <...> a reprezentat orientarea
pectiv profil, studii, nu puține, perceptibile ca adevăra- modernistă în materie literară <...>. Literaritatea
te „bijuterii” dintr-o expozitivă „diacronică stilistică” a dobândită de Lovinescu în faza finală l-a îndepărtat de
literaturii noastre de la Costache Conachi, părintele neologistica și de afectarea din primele volume de cro-
găsit al poeziei românești, și până înspre Mircea nici <...>. În Memorii (vol. I), în ultima variantă a
Eliade, eternul șef de generație, și perioada comunis- Istoriei..., scriitorii apar caracterizați prin metaforă și
tă. Or, în panorama alternativă, de „istorie stilistică”, stil avântat <...>. Celebrul portret călinescian al lui
un studiu de caz despre „literarul cultural” N. Iorga, Iorga din Istoria literaturii... își găsește aici
după cele privindu-i pe Titu Maiorescu, marele pontif, explicația: «Se prăbușeau Tocilescu, Urechia,
și Constantin Dobrogeanu-Gherea, marxistul domesti- Xenopol și chiar Hasdeu, se despica pământul; în
cit, nu și-a putut avea, se pare, rost. Notații cumva alu- bubuitul tunetelor, din rotocoalele de fum și din miro-
zive, cu „ascunzișuri sentențioase” despre Iorga și sul de pucioasă se desprindea, totuși, încetul cu înce-
„sămănătorism” asortat cu „mesianism naționalist” s- tul, o statuă ridicată din sfărâmăturile celorlalte. E
au strecurat în studiile privindu-i pe Eugen Lovinescu, povestea mai tuturor reputațiilor: viața vine pe căile
Maiorescu din secolul următor, și Garabet Ibrăileanu, morții. În realitate însă, biruitorul generației de la
celebrul critic provincial, defel în cel consacrat lui 1900 n-a făcut apoi decât s-o continue, cu altă știință

48 CONVORBIRI LITERARE
<...>. Ca și în Ion Heliade Rădulescu și în B. P. teatru universitar și asidui, de tineri, cititori de ceea ce
Hasdeu – și în N. Iorga stăpânea de fapt același suflet „încă dădeau” G. Călinescu și T. Vianu, încât să le fie
neastâmpărat, proteic, vast, fără o adâncime egală»”. însușită, fie și cumva diferit de unul ori de altul, „linia
Se tot „aud” însă, în câmpul criticii și istoriei lite- maiestuoasă maioresciană – lovinesciană – călinescia-
raturii, și „voci” care contestă exclusivitatea esteticu- nă”. Și tot ambii, accesanți de trepte ale carierei uni-
lui și a stilisticii, cu presupunerea „canonizărilor” versitare, și-au apropiat, poate și în competiție valori-
valorice de scriitori și opere. Ion Simuț, în alternanțe că, renumele de „probi” cronicari, critici și esteticieni
de „conjuncturi” și „valori”, cauționează „idologis- literari. Fiecare avea „să se tot vadă” înconjurat, apoi
mul”, implicit cultural, pentru „momente” de creație chiar adulat, în parte-i, de discipoli. S-au și făcut
literară, spre a scruta chiar istoria politică a literaturii. „auzite voci” de noi și prestigioși literari ca de
Cu intersectări de ethos și pathos, Eugen Negrici, în apartenență la „mentoralitatea” fie „simioniană”, fie
Iluziile literaturii române (București, 2008), sesiza „manolesciană”. Istoria literaturii va și avea, de aceea,
nevoia de repere stabile, peste „tabuizări și lucrarea cu timpul, de referit asupra unui deja prefigurabil capi-
fabricii de sfinți” prin „canonizări” ori „supralicitări tol al ei, tandemic dihotomial, Simion – Manolescu,
valorice după simplu gust estetic”. Considera, între unde să se regăsească și evaluarea reflecțiilor fiecăruia
eroi civilizatori, călăuza, legiuitori, părinți întemeie- dintre „cei doi mari”, cu specifice diferențe, pe tema
tori, oameni providențiali, directori de conștiință, și pe Nicolae Iorga – istoric literar, creator beletristic și
Iorga, „după” M. Kogălniceanu și Titu Maiorescu, dar mesianic național de filon „sămănătorist”. Spre
și „centralizat” pentru Iluziile literaturii... (p. 59-61): exemplificare, Eugen Simion, de un însuflețit firesc
„Autoritate tutelară morală a avut Nicolae Iorga până uman și cărturăresc, și-a făcut, declarat, un serios titlu
la Primul Război Mondial și o vreme după aceea. de responsabilitate profesională din „revalorizarea”
Erodată, măcinată în politică și privită, de la un iorghienelor sinteze, unitar întruchipate, de Istoria lite-
moment dat, cu mefiență de o parte a elitei literare, raturii românești..., cu renumita Introducere sintetică.
personalitatea istoricului și literatului nu a încetat să Era un titlu pe care și l-a făcut din postura-i de istoric
intimideze, să impună și chiar să fascineze câteva și critic literar învrednicită sub chip îndelung expus ca
categorii intelectuale, altfel majoritare. Cum se știe, a „lovinescian”, din resortul superbei monografii con-
fost socotit, de foarte devreme, un geniu precoce și un cretizante de demers doctoral, E. lovinescu, scepticul
adevărat fenomen cultural, stârnind, prin știința lui de mântuit (București, 1971). Poate și dintr-un reflex
carte, exaltări în lumea presei și în mediul academic „partizanal” de prefațator al ediției reunitoare de acele
<...>. Prestigiul internațional și recunoașterea foruri- sinteze iorghiene, „îngrijită”, cu note, comentarii și
lor științifice din marile țări ale lumii au întărit aceas- tablou cronologic de I. Oprișan și Ileana Mihăilă, sub
tă percepție <...>. Iorga a fost un prodigios întemeietor titlul generic de Opere, I..., Istoria literaturii
de instituții culturale, un fondator de reviste, publicații românești (București, 2019), din colecția Opere funda-
academice, școli și case de cultură românești în stră- mentale girată de Fundația pentru Știință și Artă, a
inătate, un neîntrecut inițiator de congrese și reuniuni ținut să evidențieze entuziasmant „marele merit lite-
internaționale și conferințe naționale, mișcări politice rar” al lui Iorga. Perspectiva din care a înțeles să releve
și curente literare. Nici darul oratoriei nu e absent. acel „mare merit” apare, din Prefața la N. Iorga,
Firește, nu toate spiritele subțiri ale vremii lui i-au Opere, I. Istoria literaturii..., ca de îndeosebi istorie
gustat frazele interminabile întrerupte de paranteze culturală, una, firește, relaxant cauționantă de
<...>. Colosal, vast, uriaș, covârșitor sună cuvintele recunoaștere valorică a „sămănătorismului”. A început
care vin adesea pe buzele celor ce l-au văzut, citit sau prin a considera Istoria literaturii... de Iorga ca „o
auditat <...>. În pofida rezervelor de tot felul, a radi- operă enormă, fără egal în cultura română <...>.
calizării opiniilor potrivnice și a decepționantei sale Iorga, istoricul și scriitorul, s-a manifestat în toate
cariere politice care ar fi putut ruina orice mit, în genurile posibile, de la narațiunea istorică, dominan-
lumea preoților, a învățătorilor, a literaților pășuniști tă, până la memorialistică (unde excelează) și, de aici,
<...> Iorga a continuat să joace rolul marelui «dascăl la literatură de ficțiune (unde talentul este cu mult sub
al neamului», căruia îi datorăm obediență”. posibilitățile geniului său istoric și, în genere, geniului
La nivelul de seniorialitate al scrierii istoriei litera- confesiv) și, mai departe, la genul aforistic, unde,
turii române a recăpătat intensă „vedere”, prin Eugen iarăși, Iorga se dovedește a fi un moralist de mare
Simion și Nicolae Manolescu, ambii auditori în amfi- clasă și un fin disociator de idei <...>. N. Iorga este

CONVORBIRI LITERARE 49
portretist, chiar un mare portretist în latură morală, „experiența” Catedrei decât prin fructificarea
vede rapid ipochimenul din document (mă gândesc exercițiului „de cronicar” i-a rezultat celebru-i eseu
mai ales la literatura veche) și-i fixează, rapid și Contradicția lui Maiorescu (București, 1970). Citit cu
esențial, ideologia și caracterul în tonuri decise, de atenție, respectivul eseu se relevă ca prim reper
regulă aspre. Călinescu îi contesta totalmente pricepe- esențial pentru o strategică gândire sau prospectare de
rea și spiritul critic și-i recunoștea talentul memoria- tânărul, pe atunci, universitar Manolescu a sintezei de
listic și capacitatea de a fixa «o umoare de moment» istoria literaturii. Se și știe bine, de altfel, că universi-
într-un articol de o pagină, adică talentul de pamfle- tarii pe cam fiece domeniu umanist vădesc, din resor-
tar; pentru tânărul Călinescu, om dintr-o altă turi ale conducerii de seminarii și mai ales ale prelege-
generație și deci cu altă sensibilitate estetică, «Iorga rilor, mai exponențiant decât cercetătorii științifici,
nu e un portretist, fiindcă nu e un descriptiv» <...>. încercarea ori chiar realizarea perspectivei tematice
Cam în același mod îl judeca, înaintea lui G. atotcuprinzătoare. Sinteza mare manolesciană învede-
Călinescu, și E. Lovinescu pe ideologul sămănătoris- rează autoritar urmarea perseverentă a unei strategii de
mului <...>. Conflictul Lovinescu – Iorga s-a extins din autor întru realizarea ei. „La mâna cronicarului literar”
domeniul ideologiei și criticii literare în sfera vieții s-au regăsit frazele lapidare, frecvent contrastante între
sociale și morale. Ce a urmat este un război crâncen ele prin înțelesuri, și, de aceea, de imediat efect asupra
care a durat câtă vreme protagoniștii au trăit. Un veri- cititorului, mai ales dacă acestuia i-ar fi „să guste” și
tabil război critic, în spatele războinicilor confruntân- anumite „mofturi gazetărești”, precum rezervarea
du-se cele două mari curente de idei și de sensibilitate Dicționarului a multora dintre scriitori, unii, pe timpul
estetică: tradiționalismul și modernismul <...>. lor, de semnificativ prestigiu, sau tratarea câteodată
Lovinescu dă dovadă <totuși> de o superbă obiectivi- cinic expeditivă a altora, îndeosebi de recente
tate...”. „generații”. Pe când, „la mâna” istoricului literar s-a
Nicolae Manolescu, în Istoria critică a literaturii mereu aflat perspectiva sintezei, cu luarea în conside-
române. Cinci secole de literatură (Pitești, 2008; și o a rare exegetică „pe secole”, XVI-XVIII, XIX și XX, a
doua ediție), sinteză căreia i se binecuvine calificativul curentelor sau genurilor literare și a ilustrării fiecăruia
de cea mai mare, valoric, după Istoria literaturii româ- dintre acestea de scriitori rânduiți „generaționist”
ne de la origini și până în prezent de G. Călinescu, și- „nume după nume”, fără epitete personalizante.
a etalat din plin, chiar cu plus de acoperire tematică și Pentru sfârșitul de secol XIX și începutul de secol
acuratețe analitică față de ilustru-i predecesor, spiritul XX a contat mult, în sinteza manolesciană, relevarea
critic și simțul estetic. Sinteza manolesciană, conside- modernismului, cu „loc” de subsidiaritate la configura-
rată ca întreg publicistic și nu „pe anumitele-i părți” rea acestuia reacțiilor la junimism și naționalismului
apărute înainte de 2008, vădește „avantajul” distanței de care „și-a legat” numele și mare parte de operă
temporale de aproape șapte decenii față de cea călines- Nicolae Iorga, alături doar înscris, nu și asemuibil cali-
ciană. În mod cam formal și poate urmându-se „o tativ, de C. Dobrogeanu-Gherea, G. Ibrăileanu și
spusă” a chiar autorului ei, Istoria critică... a fost apre- Ilarie Chendi. Dintre atare nume, celui de Nicolae
ciată ca spectaculoasă sau exemplară ridicare a unui Iorga i-au fost rezervate cel mai mare număr de pagini,
îndelung exercițiu „de cronicar și eseist” la suprema cam zece (p. 464-474), în cuprinsul sintezei, prin
cotă a sintezei istorico-literare. Ca din reflexe ale ace- comparație cu doar trei (p. 457-459) și aproape șase (p.
lui exercițiu a fost „văzut” desprinzându-se și prover- 459-464) privindu-i pe Dobrogeanu-Gherea și, respec-
bial manolescianul „canon literar”, aplicat retrospectiv tiv, Ibrăileanu. Numai lui Titu Maiorescu, pentru prima
diverselor „epoci” sau personalități/opere ale devenirii bătălie canonică (p. 359-376) și lui Bogdan Petriceicu
literaturii române. Ar fi însă de observat și ceva amen- Hasdeu (p. 327-341), dintre numele ce au ilustrat,
dant de contrapus felului deja „obișnuit” de a se apre- înainte de Iorga, „direcții” ori „curente” literare semni-
cia „rezultarea” sintezei manolesciene, anume, că ficative, li s-au alocat, după caz, mai multe pagini. Și a
autorul ei, „beneficiar al sprijinului” lui George fost de înțeles că N. Manolescu „a fericit” printr-un
Ivașcu, dar avându-și „modele” pe deopotrivă G. număr de pagini, e drept, constant și critic evaluative,
Călinescu și T. Vianu, a condus seminarii și a ținut mai fiecare scriitor, după o ascuțit cumpănită structură
mult timp cursuri la Catedra universitară bucureșteană a sintezei și în subtilă „cheie de lectură” pentru, des-
de profil istorico-literar, mai și publicându-și, „tipări- igur, specialiști ori versați literari asupra „canonului”.
te” ori „litografiate”, prelegeri. Din mai curând În cele zece pagini ce i-au fost rezervate, Iorga apare

50 CONVORBIRI LITERARE
evaluat ca, întâi, publicist, apoi, istoric literar, iar final- «Sămănătorul» și apoi în «Neamul românesc literar»
mente, autor beletristic. I-a fost recunoscută acestuia și în celelalte publicații proprii seria recenziilor și stu-
„precocitatea <...> în toate privințele”, uimitoare pen- diilor, nu mai păstrează nimic din totuși cumpătarea
tru contemporanii săi, „deși venea după o generație, a ideologică a debutului <...>, făcând, cu armele vechi și
junimiștilor, care își începuse și ea activitatea publică bagajele vechi, o critică partizană și militantă de
foarte devreme”. Apare „clasat” ca „protagonist al căuzaș <...>. Cauza lui este literatura națională. O
celei de-a treia reacții la junimism, după revistele lui luptă literară este chiar titlul pus de Iorga pe coperta
Hasdeu în anii ՚70 și după Gherea în anii ՚80” ai seco- a două volume care strâng mare parte din ce publicase
lului XIX, chiar dacă, tânăr fiind, „precocele literat” ar la «Sămănătorul» după 1903. Schimbarea de ton e
fi „început sub auspicii maioresciene și va rămâne vizibilă din capul locului <...>. Tezismul usucă frazele,
până spre Război la părerea că acțiunea scurgându-le de seva de dinainte, storcându-le ca pe
«Convorbirilor...» a fost una salutară în ciuda convin- niște rufe. Într-un stil searbăd și veșnic iritat, Iorga
gerilor lui politice și culturale foarte diferite de ale scrie nesfârșite seriale polemice <...>. Celălalt neam
junimiștilor”. În seama vocației publicisticii i-a fost poate însemna, desigur, doar clasele de sus, franțuzite,
pus, de Manolescu, lui Iorga, aplombul literar, pe lângă spre deosebire de cele de jos, cu adevărat românești.
cel de istoric, spre învrednicirea „sămănătorismului și Xenofob Iorga nu este...”.
militantismului naționalist: „Publicistica literară Comparația lui Iorga cu Maiorescu și îndeosebi
(inclusiv cronica) îl acaparează între 1890 și 1895 și Gherea în ipostaza de tutelari, fiecare în felul său, de
între 1903 și 1906, rodul fiind mai multe volume tipă- „curente” sau „mișcări” literare, cea iorghiană intens
rite <...>. Multe din articolele de început încredințate reverberantă și cultural, pare implicită, la N.
de Iorga tiparului tratează subiecte legate de literatu- Manolescu, strategiei sale de a-și realiza sinteza de
ră sau cultură populară. A doua sferă a interesului Istoria critică a literaturii... Nu s-a regăsit, în paginile
junelui cărturar este istoria (și literară). În privința rezervate lui Iorga, și comparația acestuia cu Garabet
criticii, împărtășește părerile lui Gherea (având grijă Ibrăileanu și Eugen Lovinescu, despre Constantin
să-l menajeze pe Maiorescu, de pildă când sugerează Stere, Constantin Rădulescu-Motru și Mihai
că liderul junimist însuși ar fi pus capăt «criticii Dragomirescu nefiind vorbă să se rostuiască, pentru
judecătorești»). Gherist este Iorga și prin amploarea vreunul, titlul „de caz semnificativ”, ci să-și afle doar
considerațiilor lui Maiorescu <...>. Diferența de menționarea de Dicționar. Pe de altă parte, referirile
Gherea constă în talentul literar superior. Acest prim doar „înțepător” comparatiste despre Iorga în paginile
Iorga este unul dintre cei mai expresivi comentatori de cuvenite lui Ibrăileanu și, respectiv, lui Lovinescu n-au
literatură din câți avem <...>. Remarcăm la el tipicul prea avut cum să fie favorizante evaluării critice a
caracterizării multiple <...>, în care va excela celui dintâi, chiar și „lupta pe viață și pe moarte” între
Călinescu <...>. Iorga nu se ferește de cuvântul direct, directorul „Sămănătorului” și „modernistul” mentor al
oral, familiar, care dă savoare aprecierilor <...>. În „Sburătorului” apărând ca simplu divertisment, fără
fine, este de pe acum în criticile lui Iorga fraza ca un suficient colorit, de viață literară și culturală. Or, în
estuar, leneșă, greoaie, dar străbătută de un mare comparația călinesciană Iorga – Lovinescu –
suflu, în stare să trezească, în manieră mai degrabă Ibrăileanu, fie și prin pasaje dispersate de text, s-a
cronicărească decât modernă, interesul deopotrivă regăsit „un miez plin de culoare” pentru Istoria litera-
pentru oameni, biografii, cărți sau pentru limba litera- turii române de la origini... Iar într-un atare „aspect”,
ră de altădată. Se remarcă tot de pe acum păcatul ca și în multe altele fără relevanță specială, aici, s-a
capital al acestei critici istorice: lipsa unei adevărate reflectat supremația totuși a sintezei călinesciene față
înțelegeri a literaturii. Că N. Iorga n-are gust, e puțin de cea manolesciană, dintre „cele mai mari două” de
spus. Toate judecățile lui de valoare stau cu capul în istorie literară. I-a revenit însă lui N. Manolescu o eva-
jos, îndeosebi atunci când e vorba de literatura mai luare sintetică și intens critică a sintezelor/sintezei,
nouă. Nu numai simboliștii, al căror «manierism» ori mari scriptic, iorghiene, evaluare cu mult mai convin-
«decadentism» îl incriminează fără nuanță, dar gătoare, decisiv verdictuală, decât cea întreprinsă în
realiștii generației lui Flaubert sunt arătați cu degetul termeni prea scurți, la limita de a fi prea vagi, de
pentru «impersonalitatea» ori «nesimțirea» artei lor Călinescu. Nota Manolescu asupra iorghienei Istorii a
<...>. N-are evident antenă pentru literatura modernă, literaturii..., cu desigur „înțelesuri” privind și „trata-
iar când, revenit la critică după câțiva ani, își reia în rea” în genere de autorul ei, cărturarul, și a

CONVORBIRI LITERARE 51
modernității românești: „Cam odată cu publicistul își re, pentru locuri, case, întâmplări. Toate aceste evo-
începe prodigioasa activitate istoricul literar. Istoria cări constau, în definitiv, într-un amalgam de amănun-
literaturii române în secolul al XVIII-lea datează din te, fără neapărată discernere a esențialului. Nimic
1901 <...>. Secolul al XVIII-lea se întinde în viziunea intim, psihologic <...>. Pana este a istoricului, nu a
lui Iorga de la Biblia lui Ștefan <corect: Șerban!> scriitorului, dar viguroasă și plastică <...>, Iorga
Cantacuzino din 1688 la reinstalarea primului <!> rămânând un erudit al cărții și un iubitor de carte”.
domn pământean în 1821 <corect: 1822>. Deși Greu ar fi de vorbit, ceva timp, despre cursul isto-
Introducerea recomanda criterii corecte de împărțire riei literaturii după E. Simion și N. Manolescu. În con-
a materialului, perspectiva nu este mai deloc aceea a tinuitatea/posteritatea eseistică și istorico-literară a
istoricului literar, ci aceea a istoricului propriu-zis celui dintâi menționat, s-ar putea afla mai ales „adepți”
<...>. Istoria e încâlcită și inutilizabilă, neîntrecută în ai viziunii culturale asupra domeniului de respectiv
materie de inutilă erudiție, de felul celei pe care, trei profil intelectual. Eseuri, studii, chiar monografii de
decenii mai târziu, Iorga o va ironiza în Istoria litera- istoria literaturii în mai largul orizont al noii istorii
turii românești, cunoscută drept Introducerea sinteti- culturale și cu inerente implicații beletristice, se tot
că, numindu-i pe cei care procedează așa «adunătorii înregistrează, prin suscitare de interes și dinspre „isto-
tuturor nisipurilor» . Nu rămân din prima Istorie a lui rici propriu-ziși”. O lectură în paralel a romanelor
Iorga decât unele atribuiri <de texte>, chiar dacă Andreei Răsuceanu și a cărților de nouă istorie ale
unele azi contestate, și o îndrăzneață încercare de a Constanței Vintilă-Ghițulescu, privind secolul XVIII și
trata exhaustiv producția intelectuală a secolului și începutul de cel următor, s-ar putea dovedi mult
jumătate scurs între medievali și romantici. Câțiva ani instructivă în sensul celor menționate. Scrutări ale isto-
după aceea, Iorga trece la secolul XIX, mai exact la riei culturale, implicit literare, se tot încearcă, din
perioada dintre 1821 și 1866 <...>. Nici modul de a diverse unghiuri de vedere, precum, mai nou, și cel al
gândi literatura, nici stilul nu se modifică față de car- geografiei literare. Cornel Ungureanu, în Istoria
tea dinainte. Această Istorie a literaturii românești în secretă a literaturii române (Brașov, 2007), propunân-
veacul al XIX-lea <...>, va fi mai rar citită și citată du-și să provoace scrierea și rescrierea istoriilor, prin
decât cele datorate lui Ovid Densușianu <...> sau lui considerarea așezării hotarelor literare și a destrămă-
Șerban Cioculescu <alături de Tudor Vianu și rii lor, nu a rezervat „loc” special și „cazului Iorga”, al
Vladimir Streinu>. Nici cele două volume ale Istoriei cărturarului care, după însăși „spusa” lui, „dăduse exa-
literaturii românești contemporane din 1934 nu mai menul întregului pământ românesc” și relevase „for-
prezintă astăzi decât un interes documentar. Nici gând mele sufletului neamului”, „loc” de neaflat nici măcar
să le comparăm cu ale lui Lovinescu <...>. Iorga nu e alături de cele revenite unor A. C. Popovici și Al.
un specialist, ci un spirit universal. Metoda lui este Vlahuță, „trecuți”, ambii, și pe la „Sămănătorul”. În
însă greșită, tratând laolaltă toate evenimentele cultu- mai noua sa sinteză, Geografia literară a României (I,
rale, de la reviste la instituții, de la biografii la opere. București, 2023), același Cornel Ungureanu, deși cu
Gustul său e cât se poate de failibil, mai ales când multă apetență pentru istorie culturală, nu a rostuit
intră în scenă scriitorii moderni <...>; cea mai mare vreun „loc” semnificativ și lui Iorga, nici în partea I,
parte din primul volum se ocupă pe îndelete de scriito- Muntenia și deschiderile spre sud, și nici măcar în par-
rii de la «Sămănătorul», de care astăzi nu-și mai tea a II-a, Moldova și „sentimentul abisal al culturii”.
aduce nimeni aminte, dacă-l exceptăm pe Sadoveanu. Cât despre istorici literari, riguros consideranți ai spi-
Mult mai interesantă este în schimb Introducerea sin- ritului critic și simțului estetic, ar fi greu de întrevăzut
tetică <...>, care poate fi citită cu plăcere și consultată ca vreunul bine cotabil profesional să încerce, deocam-
cu folos <...>, sinteza propunându-și să dezlege «legă- dată, după „rețeta” Manolescu, o reevaluare a operei
turile principale ale scrisului românesc», lăsând pe lui N. Iorga, a îndeosebi părții ei de „sămănătorism și
dinafară puzderia de amănunte care încarcă volumele mesianism național”. Prin Istoria critică..., Manolescu
de dinainte <...>. Norocul Introducerii este că s-a și-a adjudecat un imperium sau dominium de respecti-
oprit la Primul Război <...>; în portrete și descrieri vă sinteză. Și nu se întrevede, tot deocamdată, ca vreu-
excela foiletonistul de la «Sămănătorul» <...>, ca de nul dintre „diadohi”, Ioan Bogdan Lefter, Paul Cernat,
altfel și prin autobiografia O viață de om. Portretul e Răzvan Voncu sau Daniel Cristea-Enache, să caute
fizic și moral, în același timp, Iorga dovedind o bună spre a atinge o comparabilă adjudecare. Totul rămâne
ținere de minte pentru detalii fizionomice, vestimenta- „la mâna” timpului.

52 CONVORBIRI LITERARE
 Ioan HOLBAN

Mihai Babei. victoria noastră și a tîrgului cu care fugeam în/ spina-

Anxietate, iubiri, vise, viață și trecere re/ trăiam ca într-un film absurd într-o lumină asceti-
Asemeni majorității colegilor săi de generație, că/ întregul mecanism era descompus în ritmuri secre-
Mihai Babei caută resursele lirismului în propria bio- te/ ce se diluau între vis și uitare/ toate poveștile însăi-
grafie din care selectează teme, figuri, cum e mama late de demult sunt duse mai/ departe/ în zarea meta-
„trecută acum cu lotca”, locuri, de pildă, grădina cu fizică de trubadurul rătăcitor/ prin anotimpuri rebele/
salcâmii „din dealul ionășenilor/ unde mi-am îngropat ce vâslește-n ritm de samba/ lumea pestriță murmu-
cândva dogul danez”, stări cu muzica lui „led zeppe- rînd descântece deocheate/ de abandonare cumplită și
lin/ cu jimi hendrix cu toată hărmălaia pop din buzu- fără întoarcere/ a libertății” (vreau să fiu vreau să nu
nare”, descoperite, iată în hăul poemului; după ce au uit).
făcut viața, toate acestea se țes în textura poemelor Cărțile de poeme ale lui Mihai Babei, începând cu
unde Mihai Babei nu reconstituite trecutul, cu spațiul Nori de vișin alb (2020), continuând cu Tornade de
său identitar, ci îl prelucrează, îl filtrează, dându-i fum (2022), La capătul liniei o stea căzătoare (2023)
semne și valențe poetice: „cred/că în apropiere va veni și, acum în urmă, Vreau să fiu vreau să nu uit sunt ale
și vremea aceea când nu voi/ mai zidi poeme de iubi- unui pelerin „în lacrima vremii”, cântând la un flaut
re/ tineri fiind/ rănile de iubire le spălam cu vodkă de os, pe când se avântă „prin vânt, furtuni, viscol,
coniac vin și/ ceaiuri/ în hoarde de party-uri noapte”, serenade „diseminate” peste „moartea dealu-
descătușate/ în orgii cu perdeaua trasă/ așa știam noi rilor”, un pelerin călător, poetul, în fapt, pe care Mihai
atunci să ne consumăm/ să nu existăm în linia Babei îl identifică în figura unui călugăr și în zborul
conveniențelor/ să suferim și să ne bicium singuri/ în planat al unui cocor, într-un poem antologic din volu-
ciclonul vieței neînțelese atunci/ să fugim după fustele mul Tornade de fum: „corbii mor în mănăstiri
neprinse ce dispăreau/ în te miri ce adăposturi sau prăbușite/ au drumurile sculptate în aripi/ au sufletul
cuiburi ferecate/ dinspre văzduh și pământ/ să murim vândut în zilele adevărului/ și toți se adună în ziua -
câte puțin/ și să înviem la fiecare răsărit de lumină nchinării/ în iarba de dincolo de povârnișul codrului/
neprihănită/ mov/ atunci/ târgul ne ascundea demolă- se amurgește/ după furtuna aceea de vară trosnită/ o
rile/ era chiar mândru de noi și nimic din ce e cădere/ rostire obosită de cuvinte de psalmi/ ce se-nvălmășesc
nu se întâmpla nu avea sentință/ chiar dacă plecam în și nu-și găsesc menirea/ unde un cocor rătăcit a planat
fiecare seară cu led zeppelin/ cu jimi hendrix cu toată brusc în malul/ râului ce se ondulează sub streașina
hărmălaia pop în buzunare/ digerând zgomotul trăsnit postului/ deodată a înțeles că plânsul nu ajută/ că
întreaga noapte/ dimineața ne-ntoarcem părăsiți sin- departe în inima scrijelită a muntelui răzvrătit/ cău-
guri fără azimut/ cu picioarele subsuoară împletite tând perforând zdrobind cu-nverșunare/ se pitește o
strâmb/ cu capul pironit în stâlpul porții care/ netreb- mare eroare/ azi/ a murit cășugărul ce ținea cu rădăci-
nică nu se mai deschidea/ și plângeam cadânele ce se nile-i falnice/ temelia casei noastre rătăcită-n gânduri
cuibăriseră/ în brațele liane ale inorogilor/ după întâm- de/ pocăință/ parcă s-a supărat pe cerul din buza intră-
plările astea prăfuite ușor/ când totul mirosea a mahor- rii/ și pe păsările care nu mai știu să zboare/ pe liliecii
că și a trascău împuțit/ când viața ne zugrăvea ca un lipiți pentru totdeauna în zidurile/ moarte/ între ruinele
drum nesfârșit/ dar șerpuit perpetuu/ ajungem acasă/ burgului/ peste coama băncilor putrezite trosnind a
eram ca niște învingători fără steaguri de luptă/ era mucegai/ viețuiesc pensionarii guralivi și fără de cul-

CONVORBIRI LITERARE 53
care/ fără simbrie fără de drum întins/ și toți/ da toți/ din real, pentru a o trimite în oniric; poetul privește
nu sunt de acord că zilele chiar curg/ dar pe lumea „printr-un ochean mov”, cum scrie în descân-
neașteptate înțeleg și o lumină le vestește/ că zilele te tec: mov sunt alcovul și palmele iubitei, macii, gal-
trec și te/ consumă ...” (încă mai visez la tihna marelui beni, preeriile, „colorate în gri vinețiu”, apa,
vânt). Pelerinul rătăcește cu nostalgia Nordului, a învinețită, caldarâmul, roșu, zăpada, verde, mesteacă-
pădurilor de fag și mesteceni, a iernilor „colorate de nul, albastru ori viscolul violet sunt ale unui poet care
gerul hain”, a „numelui scandinavic rece și dur” al își scrie textele cu „cuvinte colorate”. Cromatica, ade-
iubitei și vârfurilor troienite „secerate de fulgerele sea, suprarealistă susține celelalte simboluri ale liricii
rătăcite” din Hiperboreea: acolo, între coamele meste- lui Mihai Babei, fixate în Tornade de fum, foarte frec-
cenilor și într-un „ambient de cetină”, se află ținutul vente, apoi, în La capătul liniei o stea căzătoare și
poeziei, o lume păgână cu „naștere umbră dragoste Vreau să fiu vreau să nu uit: prigoria „ascunsă în
bocet frică dansul ielelor/ căderi nopți uitări/ gol malul surpat”, cântând, în „salcâmul tragediei”, un
imens” și cu povești de dragoste într-un peisaj de înce- concert în „mi major”, avându-și cuibul clădit „în
put de lume, dominând sumarul din Tornade de fum. streașina unei case părăsite” și zăganul, trecând „în
În decorul aspru al granitului, stâncilor colțuroase și zbor de răpitoare”, mestecând „carnea din trupurile
ruinelor de ziduri, ființa trăiește în paradigma unui ev noastre”, petrecând nașterea „puiului abia sosit”,
al tuturor violențelor, a unei singurătăți „crunte și având penele vopsite „cu pulberi celeste” sau „de
veșnice”, în „Botoșaniul ascetic”, orașul „înnegurat și funinginea locomotivei sosite din depoul de cărbune”,
plin/ de somnul zburător și tulbur”, un burg „obosit de zăganul pleșuv care „ ne soarbe zilele” sunt păsările
neviețuire”, cu o gară gri și trenuri ruginite. De altfel, care planează peste toată poezia lui Mihai Babei.
ruina este și a erosului, chiar și atunci când aceasta se În aceeași logică a biografismului, Mihai Babei își
fixează în iluminarea gândului lui Dumnezeu: clopo- definește poemul ca o „prelegere despre viața mea ce
tul mănăstirii, ruina schitului, lumina ce moare pe curge hămesită” sau ca „o litanie” a unui poet „cu
zidurile acestuia, zidurile cetății și deșertul de acolo se liniștea sfărâmată”, într-un spațiu liric sensibil diferit
adună în imaginea foarte percutantă a unui senior, de Hiperboreea din cartea anterioară: aici e o „ploaie
într-un portret din (i)realitatea imediată: „miroase a nebună rece polară nesfârșită veninoasă”, mănăstirea
Rai/ un senior se sprijină cu ambele suflete de bara e dărâmată și călugării sunt orbi, pelerinul e „surd,
rece/ din autobuzul urban/ e pierdut în eternitate/ res- hotărât și dur”, cum scrie poetul în ... cuvântul creează
piră timp trecut/ are uniformă de vechi combatant/ goluri în care doar zborul e atac...!!!, aflat în lotca
pantalonii sunt de un verde murdar mototolit/ cu dâre barcagiului Charon spre capătul lumii, unde prigoriile
de cartușe combinate/ sacoul e împrumutat parcă de la au aripile fulgerate, cu „indivizi de piatră” coborând
„second hand”/ încap doi venetici ce abia suflă a pier- din ceruri, cu cai sălbatici având blesteme în priviri,
zanie/ freza și-a conturat-o la ultimul salon din margi- cu lilieci și lupi, purtându-și nostalgia unui departe
nea mahalalei/ are părul sur e înșirat fără rost e nevop- unde „joaca cu timpul nu există” și fantasma
sit e un rest/ are privirea tristă încețoșată cu bătaie pe deșertului tătarilor al lui Buzzati. În cartea din 2023,
un front mort/ ridurile sculptate adânc de ploaia acidă poezia lui Mihai Babei își consolidează structura inte-
de vântul veninos/ l-au copleșit/ la market-ul din colț/ rioară care pivotează în jurul unei cromatici încă mai
e o agitație neverosimilă nemaiîntâlnită niciunde/ se violente, unde aproape totul e mov, (cerul, mătasea,
dau boxeri la promoție/ fiecare își numără „gârboave- iadul, singurătatea, poemul, alcovurile, balenele, tele-
le”/ cu regret și durere/ strâng din ultimii dinți și se fonul, cununa de nuntă, patrafirele călugărilor, lacri-
complică ca pe vremuri/ se gândesc că în stația de mile, banchizele, plânsul, gleznele), în mov, culoarea
autobuz vor vedea dacă/ mai pot să se urce târându-se dominantă a poemelor, se năruie toate celelalte culori
stepat sau renunțând/ au multe achiziții inutile și baga- („galbenul ars pierdut în mov” din balada tăcerii, de
je expirate/ e o mare aglomerație în această călătorie exemplu, ca și zborul vinețiu al „norilor nevrotici”,
de sfârșit/ deodată/ constată cu milă cu înfrigurare cu ninsorile violete, potirul verde cu agheasmă și mările
ochii duși într-o cascadă că/ viața curge nemiloasă și galbene); tot astfel, celelalte simboluri deja conturate,
ei se petrec se petrec ...” (seniorii se petrec cu timpul mestecenii cu silueta bizară, în culori și forme absur-
și uneori se întorc). de, care unesc teluricul cu cosmosul (”mestecenii mei
În Tornade de fum, ca și în cărțile ulterioare, fra- cu chiot de întâmpinare/ cu gust de cuvinte și plini de
pează cromatica fauve, compactă, care dislocă ființa ger și promoroacă/ sunt proptelele cerului”, se spune

54 CONVORBIRI LITERARE
în ... visez în poiana orbitoare a lui Dumnezeu ...!!!), du-L pe El/ leacul cel bun ...!!!”, scrie poetul în
prigoria rătăcită într-un mal de râu, însoțind șoaptele neliniște și așteptare. Starea dominantă a ființei din
ființei și zăganii înstrăinării, „mândri în zarea zboru- vreau să fiu vreau să nu uit este cea a „creierului
lui”, purtându-și cuibul pe aripi. încâlțit”, iar locurile poeziei sunt țintirimul, târgul de
O radicalizare a viziunii lirice se întâmplă în cea provincie, botoșaniul (”burgul meu medieval și singu-
mai recentă carte, vreau să fiu vreau să nu uit, fixând rul imperiu/ unde caii circulă la calești/ împodobite cu
imaginea unui ev iremediabil bolnav, cu multă moarte lilieci”) și, din „casa” lui eminescu, lacul, nu, însă, al
și prigoană, războaie și procese „ce nu se mai nuferilor, ci acela „încâlcit în negură și scântei”.
sfârșesc”, boli sălbatice, foamete, ură, câini uitați, În peisajul liric de azi, Mihai Babei are o voce dis-
păcate, nenorociri, sinucideri, crime, răzbunări, o tinctă, explorându-și biografia până la limita tragicu-
viață știrbă, într-un inventar complet pe care poetul îl lui.
face în picaj, o lume evocată în poeme despre demoni,
vârcolaci, frică și ratare, ca în decadență. Drumul spre Ana Opran. Elegiile peregrinului eremit
Hiperboreea din cărțile anterioare s-a închis definitiv; În Treptele înserării (Editira Cronedit, 2022), a
aici, între demoni, vârcolaci și șerpii iadului, în „dure- doua sa carte de poezie după debutul cu Reverberații
re vociferări revoltă tensiune neputință tăceri”, dins- în amurg (2018), Ana Opran explorează o lirică a cre-
pre fiorduri și pădurea de fagi și mesteceni, ființa vine pusculului, ființa lăsându-se înfășurată în Amurg,
în lotca în care Charon o duce peste Lethe, fluviul vegheată, iată de „zeul Amurgului”, când lumina se
uitării și trecerii dincolo: „totul e șters/ totul e visare/ destramă în orizontul departelui neființei, pragul din
totul e depărtare”, scrie poetul în a fost. Acolo, în pier- „amurgul greu” care desparte viul de spaima
duta Hiperboreea, dincolo de lumea vârcolacilor și sfârșitului, clipa de neant, realul de nălucirile „fugare”
demonilor, totul se surpă pentru că, iată, cîmpiile albe ale unor păsări Ibis, incendiate la marginea pădurii, în
sunt înghețate, traversate de gândacul lui Kafka, unde spuma unei făpturi ce se pierde: „dar cui îmi las iubi-
și dragostea e prăbușită în deriziune și grotesc, iar cor- rea dacă mor?...”/ îmi susură lumina în auz;/ - o apă
bii „ce fâlfâie sfârșitul” părăsesc pădurea de meste- vie-mpurpurată/ țâșnind din adormit havuz./ Și m-a
ceni din care dispare „respirația pământului”: într-o zi cuprins deodată spaima/ simțind Amurgul cum mă
ca o „năpârcă”, azimutul e „calea în friguri”, închis, și înfășoară,/ cum stropi de cântec picură de-a valma/
el, ferecat în sârmă ghimpată: „nu ne știm, nu ne rotind duios, ca să nu doară .../ Cum mă rănește timpul
cunoaștem dar ne urâm/ suntem țesuți în cămăși de și mă fură/ când se prelinge ca un hoț prin sânge/ și,
forță/ țipăm glăsuim doar cu fețe fără chip/ nu ne mai sărutându-ma înfiorat pe gură,/ surâsul florii de cireș
ascultă nimeni/ răbdarea s-a prelins în însingurare și îl stinge!/ Și ce frumoasă-a fost întâia clipă// zvâcnind
dor/ am început să trag storurile/ pândim spionăm tri- imperceptibil spre neant!/ I-aș fi sorbit lumina în risi-
mitem sesizări/ invidia ne seacă și ne arde interiorul/ pă/ dar ea deja fugise destrămat,/ cum se topește, nălu-
ne frângem/ furtuna rebelă s-a cuibărit în limfa din că fugară,/ la marginea verde-a pădurii/ umbra saltului
mine/ îngerii lui Iisus mă învelesc cu funii de mătase/ de căprioară/ când luna-i destramă spuma făpturii./ Și-
și mă ocrotesc de demonii ce cu grijă își fac cuib/ în a mirosit apoi a boabe de grâu copt,/ a vară-nsânge-
curgerea mea spre linia cerului” (bucăți segmente rând câmpuri de maci .../ izvoare gâlgâiau spumoase-
linii). n scoc/ și clocotea frenetic seva în copaci./ Cu-aripi
Într-o vreme absurdă, „lipsită de creier”, când moi, petale iluzorii/ ce înfrunziseră cântând pe iris/
demonii clădesc catedrale, ființa caută alternativa vâslesc acum spre amurgul depărtării/ - incendiate
într-un orizont mito-poetic structurat în jurul unor flori de Păsări Ibis!/ Plutesc, se duc, se duc ... așa ușor/
simboluri puternice – fântâna și păsările, prigoriile și Dar eu, „iubirea cui o las, de mor?...”” (Treptele înse-
zăganii, cerul și zborul, floarea de cireș și culoarea rării).
mov care e a răsăritului, sărutului și flăcărilor, pădurea Amurgul depărtării, când ființa trece pragul
de mesteceni -, prezente în toate cărțile lui Mihai neființării, se idemtifică în multiple ipostaze în cartea
Babei; alternativa este, iată, mai ales, El, „leacul cel Anei Opran; astfel, departele e talazul mării și „linia
bun”, existența în neexistând, în poeme ca o „scurtă zării”, cum spune poetul în Zbor..., apoi, se regăsește
eternitate”: „candele pâlpâie liniștite asmuțindu-mă în orizontul unde vibrează culorile unui pictor
ușor/ să gândesc să socotesc să alerg să aleg/ căutân- „nebun”, în albastrul curat pentru că, iată, ființa însăși

CONVORBIRI LITERARE 55
e o „vietate de albastru curat”, calea acesteia se dragostei, iar surâsul acesteia, cum s-a văzut în poe-
așterne departe, în ceața mierie: „Te-am văzut dincolo mul Treptele înserării, se stinge în Amurgul ce
de mine/ cum treceai prin câmpia întinsă/ drumul se risipește lumina. Tot acolo, în primul poem al cărții,
așternea până departe/ în ceața mierie/ șerpuind ca o regăsim pădurea și căprioara, spațiul trecerii din
doină din fluier/ printre lanuri de grâu/ corăbii pluti- lumea de aici în aceea de dincolo și „mireasa”, simbol
toare cu maci și cicoare/ așternute/ peste fotă și ie./ al feminității feciorelnice; dincolo de câteva accente
Erai una cu ele/ și-atâta de frumoasă/ și netulburată/ la ale unei cromatici „fauve” – calul e verde, iar maginea
întâlnirea ta cu zarea./ încât eu mă îndrăgostisem de zării e de un violet aprins –, rămân semnificațiile pe
tine./ De sete-mi erai/ și de foame/ nu voiam să mai care le are calul, „vehicol” spre înalt, călăuză în tenta-
deschid ochii/ de teamă să nu-ți pierd silueta/ aburită tiva ființei de a cuceri lumile de deasupra: „Calul
de vreme/ cuibărită în căldura moale a zilei/ ca în verde cu ochi rotit de sfere/ Nechează în sânge, ecou
căușul palmei un vis dormitând./ Acum te-am găsit/ o depărtat,/ Inundă privirea-mi cu verde păcat/ Zvâcniri
clipă doar încremenită/ în curgerea eternă./ Mai stai, lunecoase pulsând în artere./ Caii verzi sub hamuri de
nu te destrăma! Mi-era atât de dor de tine.../ Pace stele urcând/ - Galop simfonic în galaxii uitat –/ Mă
deplină-mi erai/ susur neîntrerupt de lumină” (Treceai poartă pe coame de vânt destrămat,/ Mă cheamă pe
...). Fantasma departelui capătă un nume în ultima Calea Lactee cu jind .../ Doar tu, Poezie, beție-n
secțiune a cărții: Verdele Nairobi: „Visând la verdele Cuvânt,/ Pe aripi de Pegas flăcări visezi/ Și jarul în
Nairobi/ Lumina tremură-n havuze/ Albesc în colum- lacrimi de rouă-ncrustezi,/ Arsură-pecete pe slobodul
bine corbii/ Și florile adorm lehuze./ Le-a fecundat gând!” (Calul verde nechezând...). Toate simbolurile
nor de albine/ în jindul drogului de aur/ Solfegii de vin și se întorc în imaginar; salcia „înfiorată” din
culori divine/ Nairobi, verdele de laur!/ Se țin de mână poeme precum Cum salcia... și Amintiri de mâine,
curcubeie,/ Pleiade plouă-n baia lunii,/ Țâșnesc din glasul mieilor care topește zăpezile, mistreții „de fum”
ape azalee,/ Nairobi Verde, cântul humii!/ Frison de și cerbii „de aur” din Cânta..., dar, mai ales, izomor-
moarte-n firul ierbii/ Tresare-n Verdele Nairobi...”. fismul apelor cu cerul reprezintă noduri structurale
Departele albastru din înalt este ceea ce se vede ale poeziei Anei Opram: glasul stelelor picură pe
din pustia cu „miros de scrum”, pe unde rătăcește prund, cerul „își răstoarnă privirea în străfund”, cerul
Cain, peregrinul eremit, figura lirică în jurul căreia îmbrățișează marea, ființa urcă pe „scări de cuvinte”,
pivotează poemele cărții Anei Opran; poetul, „zeul” o altă scară a lui Iacob, din „adâncul fântânii din
Amurgului „ce va să fie” este peregrinul, „un eremit mine” spre „explozia de sori galactici”, ca în Mă
uitat de lume”, pribeag între zi și noapte ori călător joc..., ochiul apei din fântână cheamă „luna plină”,
stingher, prin galaxii uitat, cum se spune în Prin Hăuri fântâna și cerul sunt, în fond, Unu: „Iartă-mă că te-am
albe... și Dualitate, cu visul surpat în însingurare, pur- pierdut în drumul meu/ Fără ca măcar să știu, fără să
tând nostalgia albastrului zbor: „Poeții nu-s născuți vreau,/ Așteaptă-mă o clipă! Vin să te iau,/ Căci fără
din carne/ Poeții sunt zvon de lumină/ Vis de lună prin tine nu mai exist nici eu./ Dar drumul tot mai mult se-
lucarne/ Strecurat la ceas de tină./ Poeții-s picături ntortochează/ Și nu știu ce mă-mpinge înainte,/ Dorul
albastre/ Din rana cerului deschisă/ Pădure tremurând mi-e vultur ce sfâșie-n vintre/ Iar sufletul, în febre,
spre astre/ De jarul rădăcinilor aprinsă/ Îi poartă vân- delirează./ Așteaptă-mă, copile, mă așteaptă.../ Mai
turi însetate/ Peste deșerturi de nisip încins/ Unde am o zare de trecut, o treaptă/ Și-om fi din nou o sin-
clepsidre-au ațipit uitate/ Cu Timpul legănat peste gură fântână/ În unda-i clipoci-va blânda lună/ Și
abis./ Nu stingeți vâlvătaia de scântei/ În care scaldă- stele-or undui un cânt de mamă/ Cu plâns șoptit în
o galaxie/ Când, singuratici, ard ultimii zei,/ colțuri de năframă” (Copile...).
Amurgului ce va să fie!” (Poeții). Decorul poeziei din Treptele înserării, al pădurii
În jurul acestei figuri, Ana Opran structurează un de crin și plopi însingurați, al luminii sărbătorilor pas-
univers liric al unor simboluri foarte puternice, prove- cale ori al unei vechi povești „în ramă” este aproape
nind, multe, din orizontul mito-poetic românesc. de culorile diafane ale pastelului și, totodată, departe
Astfel, floarea de cireș, metaforă a frumuseții și de asprele atingeri expresionsite: „Se-mbolnăvește
purității feminine, de la Eminescu până azi (”Atât de vara în răstimpuri./ Vrăjiți, copacii cad morbid pe gân-
fragedă, te-asemeni cu floarea albă de cireș”, scria duri,/ Bâiguie de febră verdele pe câmpuri,/ arde chiar
Poetul în urmă cu o sută cincizeci de ani) este, în poe- și umbra deasă-n crânguri./ Frunzele ard pe dinlăun-
zia Anei Opran, semnul vieții, al elanului vital și al tru, moale,/ Preaplinul soarelui le soarbe mustul/ Și

56 CONVORBIRI LITERARE
niciun vânt n-adie să răscoale/ Din palide nervuri, de de vultur găteje piei zbârcite de căprioare/ ori jderi
sevă gustul./ Cu ochi deschiși, bolnave de lingoare/ uciși de lupi/ ține-mi lunca frumoasă curată iar eu îți
Florile dorm.. petale se destramă .../ Și timpul în zenit voi dărui înserările/ și nopțile cu lilieci violeți/ și gre-
trage să moară/ Învăluit în aur și aramă...” (Caniculă). ieri cântători la vioară/ în grinda lor să iți așezi ca într-
Dominant în poemele Anei Opran este tonul elegiac, o bibliotecă a cerului toate oftăturile/ pe jar din lemne
atât în tânga, cum îi spunea Grigore Vieru, din Elegie, arse la foc de stea să îți potrivești lutul/ trupului tău/
în tăcerile din sonete precum Geneză II, Sonetul serii jumătate de mânz jumătate de femeie tânără/ și-n
de august, Parfum de poeme, Pescărușii, Icoana ta necunoașterea vicleniei cuvintelor/ așa am făcut/ să fi
sau Uitare, cât și în descântecele în „ritmuri populare trecut câteva mii de ani/ cred că eram un fel de
românești”, în texte precum Noapte de vrajă, Cântec Robinson Crusoe pe insula pustie a inimii mele/ nu
și Descântec de Dragobete și, mai ales, într-un anto- știam de spaime ori de urât și mă împrietenisem cu
logic poem precum Pygmalion, unde Ana Opran vulpile și urșii/ de acum trupul meu se desăvârșise
spune, încă o dată, povestea înfiorată a dragostei lui într-unul de femeie frumoasă/ dar într-o noapte când
Pygmalion pentru Galateea, plăsmuirea sa: „Am obo- era focul pe moarte/ am auzit zarvă/ un vânt cu
sit să te-nviez,/ iubito,/ dintre doruri arse/ și-ncet/ sub îmbrățișare de zmeu și despicătură la limbă/ voia să
gene te sculptez/ cu aripi de păsări întoarse./ Am obo- îmi fure cuvintele/ adică un hoț/ îmi alunga cu
sit/ să te mai caut,/ iubite,/ prin amfore de lut ascuns/ șuieratul printre dinți viezurii și mâțele/ din
în mine tânguie un flaut/ la margini de ere ajuns./ Ai cuibușorul meu spre a mă pustii de suflete/ ridicând
existat... n-ai existat .../ în rana visului tivit./ apoi până la cer trufii vânătorești/ în pădure se lăsa
Evanescent desen uitat/ pe-un palimpsest de piele/ nemiloasă liniștea morții/ atunci din mine s-au trezit
scrijelit?.../ Sau sufletu-mi te-a încarnat/ – din miez de toate cuvintele nerostite/ cele pe care voia să mi le
cremene, arsură -/ săpând cu dalta-n amintire/ elibe- smulgă zmeul/ toate tăcerile și ofurile din înalt/ și din
rări de albă zgură,/ setos, nebunul,/ în Neant/ să se ele au năvălit preotese zâne iele ba chiar și câteva
topească și-n iubire?...”. afrodite/ o armată de îngeri și cu sau fără voia lui
Treptele din cartea Anei Opran sunt cele ale căii Dumnezeu/ verbul femeilor a prins puteri nemăsurate/
spre poezia adevărată. mai ceva ca ale vântului care turbase/ călcând sub
tălpi istoria cenușăreselor tăcute și neștiutoare/ cu
Ecaterina Botoncea. Cetatea eternă a melanco- toate cuvintele am urcat prundul pe cer/ și am potrivt
liei Carul Mare/ iar pe coviltirul lui purtător de ape lim-
„Nu suntem decât povești”, iar poezia este „plân- pezi/ am desenat sferele colorate ale bucuriei și
set rugăciune și cânt”, scrie Ecaterina Botoncea în speranței”.
două dintre poemele din cartea sa recentă, Scrisorile Dincolo de exersarea unor formule și teme lirice
toamnei (Editura Bibliotheca, 2023); în tonalitatea consacrate – bacoviene, în titlul volumului, Scrisorile
dominantă a elegiei, în va să zică să vă povestesc, toamnei și, mai cu seamă, în prietenul ploii și plouă e
poetul povestește (re)nașterea ființei în voia lui noapte și plouă, eminesciene, în insomnie, care se
Dumnezeu, ca o pasăre care își îngrijește colivia ori poate citi, la rigoare, ca o replică la Luceafărul și în
cuibul făcut „din crenguțe și frunze verzi”, apoi, spune povestea celor „două pagini ale aceleiași foi”, foaie-n
povestea despre crăiasa frunzelor din „țara două fețe, cum zicea Poetul, cu ecouri păunesciene în
asfințitului”, într-un loc unde poveștile se scriu singu- doctore, în sfârșit, „mitologicale”, ca în povestea lui
re, în am venit să-ți spun o poveste, dar, mai ales, Pygmalion și Galateea din puteam fi femeia nisipuri-
reține basmul Edenului pierdut din gânduri în Țara lor –, poezia Ecaterinei Botoncea pivotează în jurul
Făgăduinței și antologicul poem odată m-a trimis unor noduri semantice proprii: târziul și departele
Dumnezeu, evocând aventura pământeană într-o sunt categoriile lirice din Scrisorile toamnei, frica de
„lacrimă de epopee”, în zborul frânt din Paradis: târziu și necuprinsul: „cu toamna atârnată printre
„odată m-a trimis Dumnezeu pe pământ/ să aranjez grinzi/ ca vântul răsuflarea să mi-o prinzi/ din galben
pietrele la marginea prundului/ îți place fuiorul de apă de frunziș să faci văpaie/ apleacă-te dar nu îngenun-
cum se răsucește la vale/ m-a întrebat/ de dimineață și chea/ pe pat de vreascuri facă-se lumină/ din timpul
până după-amiază tu să deretici ca o cenușăreasă/ necuprins să facem cină/ cu stelele din ochi ne vom
vatra albă a lespezilor curgătoare/ să o cureți de vreas- veghea/ de e târziu târziul piardă-se în zare/ căci noap-
curi broaște moarte șerpi încolăciți/ scăpați din gheare tea se va preschimba în dimineți/ din cupa lunii

CONVORBIRI LITERARE 57
adăpați și beți/ fiorii regăsiți ne vor trezi la soare” Ecaterinei Botoncea este una a unei epoci suprarealis-
(când vei intra în scunda mea odaie). Tot astfel, lirica te, „pictată oarbă”, ca într-un tablou de Salvador Dali,
Ecaterinei Botoncea e pătrunsă de un profund senti- în care timpul se joacă la zaruri, ca în ciudată pasăre
ment religios care nu are nimic „demonstrativ”, în măiastră. În sfârșit, lumea Ecaterinei Botoncea se
pofida unui „accident” discursiv („Emmanuel Levinas adună, de cele mai multe ori, într-o cromatică fauve, în
un mare filozof spunea că drumul spre Dumnezeu/ care mov și violet sunt culorile dominante; chiar dacă
trece prin cel de lângă tine/ eu aș spune că drumul spre pleoapele și sărutările sunt albastre, marcând spațiul
celălat trece prin Dumnezeu”, scrie poetul în când m- în care se (re)integrează ființa – o „câmpie fără mar-
am trezit mi-am simțit fruntea fierbinte), nu se spune gini” –, gândurile sunt verzi, iar visul și ochiul apei
în amvon și nu versifică predici și evanghelii, cum se sunt ale unui poem în galben (”toate drumurile iau
întâmplă, adesea, în poezia noastră de azi; poeme pre- forma săgeții galbene/ și pământul și cerul/ înainte mi
cum ce noapte stingheră, îl iubesc pe Iisus, privește- se deschide sanctuarul fluturilor galbeni/ un tărâm al
mi ochii Doamne, odă zilei, reverberații mărturisesc pădurilor de pini îmbrăcați în roiuri de fluturi galbeni”
comuniunea în gând cu Dumnezeu, șoaptele din preaj- – și totuși dacă privesc mai bine), realul se transferă
ma misterioaselor locuri sacre (scăldătoarea din în imaginar printr-un filtru mov și un ochean violet:
Ierusalim, crucea Răstignirii, Marea Moartă, râul notele, liliecii, raza soarelui aparțin culorii violet, pen-
Iordan și Ioan Botezătorul, muntele Schimbării la tru ca libelulele, fluturii, umerii, balonzaidul să se
Față), iubirea, luminile nevăzute, botezul, calea, viața trans-figureze în mov.
și adevărul: „în fiece seară ți-am spus/ îl iubesc pe Imaginarul fastuos al poeziei Ecaterinei Botoncea
Iisus/ și fiece cană de apă/ Maică/ oglindă mi-a fost/ se organizează în jurul unor simboluri care provin,
pentru același chip/ purtat sub pleoapă/ îl iubesc pe majoritatea, din orizontul mito-poetic. Deși păianje-
Iisus/ și-ncerc să-l salvez/ cuvinte stinghere/ mângâ- nul se asociază întunericului și valențelor simbolice
ieri/ spații agonii resuscitări/ în ploi levitez/ foșnesc negative, în poemele Ecaterinei Botoncea, acesta este
zorii spre crâng/ să audă pomii cum plâng/ din lemnul o „figură” benefică”, însoțind eternitatea ființei alături
lor/ sub cruce l-au dus/ în cuie l-au pus/ îl iubesc pe de personaje mitologice precum Isis și Vulturul Alb:
Iisus/ iar trupul lui/ în lumină plecat/ a înviat/ clopote „mă face să îl iubesc/ el mă urmează mai ceva ca un
bat pe pământ/ dar și sub cupola de sus/ nu-i pace și-i câine în toate mișcările mele/ în oglinda în care mă
vânt/ îl iubesc nespus pe Iisus...” (îl iubesc pe Iisus). privesc/ în fericirea de a șterge praful și de a da cu
Pentru Ecaterina Botoncea, poezia adevărată este mătura/ în felia de pâine pe care o duc la gură/ până și
aceea pe care o recunoști „prin valențele ei muzicale în gândurile mele cele mai adânci legate de destrăma-
și cromatice miraculoase”, din care izvorăsc sensurile; rea imperiului în care trăim/ și care își atinge apogeul/
de aceea, multe poeme din Scrisorile toamnei sunt desigur este și el bătrân și i-a venit sorocul/ dar și per-
pasteluri în culori vii, în violet, roșu, albastru, verde, vers.../ apoi mă gândesc serios cât de norocoasă am
galben și mov: „copilă prinsă jilav în note violet/ fost/ ce bun a fost Dumnezeu cu mine/ câte minuni am
ascultă sub mesteceni al frunzelor concert/ opaițe din adunat în ochii mei/ de câte ori am mers în tabără la
scorburi i se aprind altar/ în palme îi cresc nuferi și mare/ cum mi-am pierdut sania pe care am agățat-o de
pietre chihlimbar/ o vrajă infinită vibrează clar obscur/ tramvai/ când aveam opt ani și nu am mai prins-o din
când libelule mov se scutură de ziuă/ tot cerul prinde urmă/ dar nici vatmanița nu m-a prins pe mine/ ce dar-
glas în leagănul de piuă/ al roșului de soare pierdut nică a fost viața/ peste 18.000 de dimineți/ dacă o zi ar
sub munții nur/ alb năzărire zână cu aripi de cleștar/ fi fost un an aș atinge vârsta lui Isis,/ soția lui Osiris
înfiorează lacul și rațele albastre/ copila umple vise cel reînviat și mamă a zeului Horus/ în fond chiar
sub ochii de mojar/ chip de lumină pajur coboară dins- putem fi rodul zămislirii noastre/ mai ales când ploaia
pre astre/ e azi e ieri e mâine e timpul înverzit/ cerneli îți bate în geam sacadat/ ca un metronom/ deși normal
de lună nouă se duc spre infinit...” (poemul grației ar fi să ningă/ în clipa asta păianjenul îmi însoțește
albastre). Lumea poveștilor lirice ale Ecaterinei eternitatea/ plasa lui este una lejeră/ m-am instalat
Botoncea este una a „para-realului”, a vremilor para- comod prinsă în mreje/ îmi spune ca pot să dorm
lelipipedice, cu oameni din ultima piesă nescrisă de liniștită/ din moment ce Vulturul Alb/ s-a întors în
Eugen Ionescu, veniți la „parastasul normalității”, Dobrogea/ după jumătate de secol/ da/ vulturul pe el îl
purtând „zâmbetul inocent al lui putin”, cum se spune așteptam/ să îmi aducă în ciocul lui rotind/ copilăria
în astăzi de dimineață; mai mult, lumea din poezia ...” (singurătatea păianjenului de deasupra capului

58 CONVORBIRI LITERARE
meu). Ființa ascultă „zarea foșnind”, trece prin „arhai- Într-o altă ordine, poemele din Scrisorile toamnei
cele porți” ale unui trib de dincolo de timp, pentru a se se cristalizează în ceea ce se numește nostalgia vârstei
regăsi într-un univers a izomorfismului fântânii în care de aur, a icoanei bizantine a Bucovinei, cum spune
stă prinsă luna cu cele „o mie și una de stele” cu cerul, poetul în mototolit cuvântul întoarce fața-n umbră;
al mesteacănului, alegorie a primăverii și femeii, care acasa pierdută, cu muzica din „caietul de privighe-
aduce „rețete de fericire”, al zimbrilor „cu blazon” și tori” care se oprește și amintirea mersului cu picioare-
al mării, matricea, „mama mea veche”, cum spune le goale (”mai știi/ colindam prundul plin de ciulini/ și
poetul în pășesc pe plaja pustie. A doua secțiune a ne ascundeam de soare printre tufe/ călcam peste ape
volumului se intitulează totul se reduce la un el și ea, și peste pietre de râu/ fără dureri și fără spaime/ ne
lumea fiind o construcție a celor două principii, mas- oglindeam în răsăritul de soare/ îmbătați de galbenul
culin și feminin, regăsite în același orizont mito-poe- rapiței de pe câmp/ și apoi mă învrăjbeai cu gâștele/ să
tic. El este cerbul, simbol întemeietor, mesager al mă scapi de trufie/ căci în afară de libelule/ nimeni nu
lumilor de sus, ale cărui coarne, agățate pe pereții mai avea în priviri/ ca mine/ inele atât de albastre/ și
caselor din Bucovina, păzesc liniștea și bunăstarea nici glezne care să zboare pe ape” – nu ți-e dor de
ființei: „aștept duminica în care vei fi cerbul meu/ mă mersul cu picioarele goale?) este regăsită în imaginea
voi lipi de trupul tău înmiresmat peste ierburi/ din noi unor frânturi din spațiul identitar al „lanurilor de
va țâșni sângele așteptării/ mersul pe vârfuri până la păpușoi și cânepă prin care jucam baba leba/ stolului
ultima falangă/ bucuria recunoașterii străvechi/ de la de berze de pe șura unchiului Ștefan/ rândunelelor
facerea lumii/ lumină stelară vom fi/ ploile se vor cuibărite la fereastra mea”, al oalei de lut, cântecului
opri/ păsările vor tăcea asurzite de cascada fluviului/ blajin, mirosului de tămâie și pâinii coapte, al rugăciu-
de inimi prezente și viitoare/ ale multor adami și eve/ nilor topite pe vatră din acasă, cu venirea colindători-
în care ne vom preface din nou tineri atât de tineri ...” lor și pastelurile în culori vii, ivite „pe cărările dinafa-
(ploile vin și pleacă). ra satului”, dar țara aceea e „pe moarte” pentru că,
Ea este căprioara sau mânza albă, feminitatea iată, mesteacănul „cu haină albă din fundul curții”,
fecioarelor care își așteaptă vânătorul, mirele, cerbul: brazii și pomii din livezi au fost tăiați și au ars, acasa
„visul mă proiectează în șanț/ dar căprioara aleargă se năruie și copilăria, adusă „în ciocul lui rotund” de
nevătămată spre pădure/ inima ei este inima mea/ care Vulturul Alb, se risipește în timpul ce pare a o părăsi:
acuma se zbate fugărită de spaimă/ era o dimineață cu „nu plânge casă bătrânească/ timp îmbrăcat în straie
ceață și somn/ lăsasem acasă patul nestrâns/ cu vechi/ de sărbătoare/ m-am întors la tine/ să-ți sărut o
cearșaful șifonat/ nimeni nu închisese geamul pe care binecuvântare/ cu care m-ai însoțit la plecare/ rămâi
a zburat umbra ta/ căldura așternutului/ atâtea frumoasă/ îmbrăcată în haină albă/ și îmbrobodită cu
îmbrățișări și înfiorări nocturne/ doar frunzișul ușor împletitura de iască/ a pădurilor virgine de altă dată/
tremurat cunoștea taina/ mi-am așezat capul pe volan/ veșnic mireasă/ zâmbetu ți-e trist/ lăsat în colțul cu
în timp ce mașinile treceau șuierând pe lângă mine/ grinzi/ atinse de vreme/ stins/ și ochii plânși prinși în
apoi mi-am ridicat privirea/ dinspre pădure a sărit cer- zăbrele/ în pridvorul tău fugăream/ puii gălbiori de
bul/ care se apropia să-mi mulțumească/ ... erai tu” rățuște/ și alergam după muște/ mă înfruptam cu
(frâna este rapidă). În aceeași perspectivă a căutării merele/ și prunele uscate/ pe scândura cuibarului răs-
reperelor ființiale în spațiul mito-poetic, Ecaterina turnat/ strânge-mă la pieptul tău în pat/ zână Za/ între
Botoncea scrie despre Facere, al cărei peisaj este pernele tale de zestre/ și lasă-mă să te scriu/ carte de
găsit, de pildă, în „plimbarea” de la răsărit din mă poveste/ pentru strănepoții/ nucului din curtea ta”
cheamă răsăritul la plimbare; de aici, din acest pesaj (revedere).
elementar, ființa se pierde în mineral, în Scrisorile toamnei este una dintre cărțile de poezie
„recunoașterile străvechi” de la facerea lumii, are cele mai frumoase din stricta noastră actualitate litera-
„buze vegetale”, coapse câmpenești și un costum ră.
vegetal de frunze, oamenii sunt „decupați din coaja
copacilor”, primesc înălțimea frasinului din apropiere Liviu Țiplica. Puterea vechilor semne
și fragilitatea frunzelor, cum se spune în pe dealul O poezie a misticii și, deopotrivă, o mistică a poe-
acela: poezia Ecaterinei Botoncea asumă un „climat ziei regăsim în Cealaltă libertate (Editura Princeps
animist”, scrie Nicolae Oprea într-o pătrunzătoare Multimedia, 2024), a patra carte de versuri a lui Liviu
prefață. Țiplica, profesor de religii, „născut în Moldova, stră-

CONVORBIRI LITERARE 59
mutat în Țara Dobrogei”, după cum precizează Daniel și cum n-aș mânca pâinea sacră a cetății?/ Dar ia
Corbu într-o pertinentă postfață, Liviu Țiplica și poe- aminte,/ după astfel de bucurii simple oamenii vor
zia sa inițiatică: cu o gândire în acord cu aceea a mis- fugi de tine/ și vorbe grele îți vor aduce. Te vor osândi/
ticilor, poetul doboară „idolul minții” pentru a explora și te vor scoate la porți omorându-te cu pietre... Și-
lumea de dincolo de lume, deconstruiește realul pen- atunci ce se va alege de trupul tău de visător?/ Iar pe
tru a-l reformula altundeva, prin vederea secundă, mine Zeul mă va repudia./ Casa mea – câmpia aceasta
aceea a „nopții clare”, cum spune Eminescu, descope- nesfârșită,/ cu ierburi frumos mirositoare, cu arbori
rind rostul adânc al comunicării nu doar cu divinita- pitici și/ răcoroase ochiuri de apă, unde-am petrecut/
tea, ci, în general, cu sacrul, zei, Dumnezeu, zilele mele de început – se va apleca spre moarte/ și
Zarathustra, Luna Neagră, David, Solomon, Cartea drumul meu spre locuința morților .../ Până și fiarele
Sfântă a Zoharului, cartea mistică a Kabbalei, Enkidu, câmpului se vor feri de mine. Gazela/ va fugi și capre-
Dionysos, lumea grecilor cu aezi și Socrate, daimoni le se vor ascunde-n desiș .../ De aceea, să ne păstrăm
și naiade, Ghilgameș, căutând acolo „puterea vechilor firile curate,/ pentru Marea Amiază și pentru rodul târ-
semne” și „ecoul altui timp”, rătăcind printre cuvinte- ziu,/ pentru buna viețuire în oraș și-n câmpii...
le limbilor moarte, într-un conflict permanent și dur cu Oamenii/ și animalele mici nu vor băga de seamă/ că
„vicleniile rațiunii”, asumând, în schimb, emoția, suntem în mijlocul lor, iar Zeul/ va fi aproape indife-
teama și „fiorul nobil al întristării”, contestând rent .../ Înțelept ești Enchidu, însă înțelepciunea/ în
raționalitatea și dialectica, pe Heraclit însuși, în nume- sacrele porniri este neroditoare” (Enchidu și fiica
le poeziei: „Singur poetul se scufundă de mai multe cetății).
ori în apa aceluiași râu”, scrie Liviu Țiplica în Peste Poezia din Cealaltă libertate este a lumii de dinco-
ruina visului. lo, a vechilor semne de dinainte de Istorie, cu mitolo-
Din explorarea vechilor mitologii și în comunica- gia spațiului originar din care va fi venit Zarathustra,
rea cu personaje ale unor mituri de dincolo de Istorie, cu „zeii necunoscuților mei strămoși”. Astfel, primul
poezia din Cealaltă libertate se construiește în jurul poem al cărții este despre Luna Neagră, un simbol
unei marcate dimensiuni metafizice (”Singurul semn tutelar în Cealaltă libertate: „Luna Neagră tremură-n
al orientării mele este dat de simțul meu metafizic”, tărie./ Umbra ei coboară în izvoare,/ iar în nopți
scrie poetul în Infernul fără călăuz), descoperind vegheate doar de stele/ ea se-arată veșnic călătoare/
sacrul din poezie și, prin aceasta, identitatea secretă a peste flori și arbori. Animale/ din preaplinul vieții o
lucrurilor și cuvintelor pentru că, iată, asemeni psal- pândesc./ Spre iatacul ei pasu-și grăbesc/ în luciri de
mistului, Liviu Țiplica își scrie poemele și le cântă: veștede cristale./ Luna Neagră pasul le-adâncește,/ îl
„îmi voi construi poemele și le voi cânta”, „Îngerii m- răsfrânge-n sânul ei amar,/ iar din el un alt pas
au îndemnat să cânt în marginea textelor, apoi să tac și înflorește,/ îndreptat spre celălalt hotar./ Peste flori, în
s-aștept” în locul „sfintelor cântări”, cum se spune în vastă sihăstrie,/ Luna Neagră tremură-n tărie” (Luna
poeme precum Poemul stărilor pre-infernale sau Neagră). „În poemul meu am adus Luna neagră”,
Scurt discurs privitor la moarte, dezvăluind miezul scrie Liviu Țiplica în Pre-sentiment, înnegrind „luna
liricii sale în înțelesurile deslușite în Cartea Sfântă a plină de măscări”, luna nouă, Crai Nou din mitologia
Zoharului: lumea nu rămâne statornică decât prin noastră, o divinitate masculină care, cum notează
taină. Mitologiile circumscrise de poezia lui Liviu Elena Niculiță-Voronca în Datinile și credințele popo-
Țiplica se nasc în furtuna din „vecinătatea grădinii rului român, adunate și așezate în ordine mitologică,
fericite” și se ridică din „timpul erotic al nopților”, din fură fetele pământene pentru a le duce la curțile sale.
primele miresme ale Grădinii pierdute, ale Edenului, Într-un salt spre alt spațiu mitologic, dar în aceeași
cu rodul, bucuria și hrana sa; cel care le caută este vastă arie indo-europeană, Liviu Țiplica scrie despre
Cain, „dat afară” din interioarele grădinilor, ale apei și zeul Iranului arhaic: Zarathustra coboară din munți,
pietrei, rătăcind în pustie și în imaginarul care conform scenariului mitologic sau vine, conform poe-
„locuiește în aurora propriului său infern”, urmând tului, din „câmpiile arse ale singurătății”, în
calea de la „casa mea” spre locuința morților: „Vino, desfășurarea epică a unei epopei: „Zarathustra, Noul
Enchidu! Îmbrățișează-mă! Apropie-te,/ mănâncă pâi- Zarathustra,/ venind din câmpiile arse ale
nea sacră a cetății și bea băutură/ fermentată!/ Fiică a singurătății,/ ori din munții cei veșnici,/ cu vulturul pe
cetății, rod al zeilor neîntrecuți,/ cum nu m-aș apropia umărul stâng,/ cu șarpele pe mâna lui dreaptă, a zis:/
de tine,/ cum n-aș zăbovi asupra trupului tău frumos/ „Să scriem poezie/ la răsucirea acestui timp sărac./ Să

60 CONVORBIRI LITERARE
înălțăm imn mișcării și apei,/ focului tânăr al soarelui/ Vulturul venea,/ o lua în plisc, cerul se acoperea de
și văzduhului înaripat./ Să înălțăm imn rațiunii/ ca nori/ și începea din nou să plouă. Seara ploaia se
dreptar al credinței/ și să nu mai fim împrăștiați/ pe oprea/ și iar stelele cerului străluceau proaspete./ În
toată suprafața pământului!/ Pe urmă să construim dimineața zilei a patra nu a mai plouat./ Vulturul a
orașul și turnul/ și să coborâm în infern,/ așa cum au spart piatra cu ciocul lui tare/ și a împrăștiat nisipul
făcut eroii și zeii.” Din munți s-a auzit ecoul munților./ peste mădularele mele./ O lună neagră a înlocuit soa-
Din câmpii și păduri/ s-a auzit ecoul câmpiilor și al rele. Alături de ea/ imaginea mea plutitoare, ca-n vis”.
pădurilor./ Glasul înmiresmat al primăverii/ purta în el Zeul și categoria care tutelează noul spațiu sacru al
mișcarea de taină a firului de iarbă/ și freamătul suav poeziei din Cealaltă liberate se adună în ideea
al codrilor./ Atunci s-a dezlănțuit fulgerul și tunetul./ Nimicului ce „se preface în emoția cea mai înaltă”,
Îngerul ofanim, mai atent ca oricând,/ a grăbit puțin ființând în „celălaltul meu absolut”, după ce va fi fost
rotirea astrelor și a planetelor/ și-a dat poruncă soare- identificat în „Nimicul infinit” din spusele Profeților,
lui să cânte./ Însă Zarathustra nu s-a tulburat. El a zis:/ ființa pregătindu-se mereu pentru întâlnirea cu
„Să scriem versul cel mai frumos/ la răsucirea acestui Celălalt, dincolo de care e moartea însăși: „Atunci
timp orb./ Prezente să fie în el furtuna și aureola fur- când gândul morții se apropie/ toate ideile mi se pre-
tunii,/ și toate elementele, și toate forțele./ Să redobân- fac în emoții./ Ideea Nimicului se preface/ în emoția
dim interioarele.”/ Cu pace vii, îngere?/ Cu pace!/ cea mai înaltă. Mă tulbur/ gândind că aș putea fi într-
Versul desăvârșit voi repeta/ și clipele trăite acum/ se atât de liber./ Zilnic mă scufund în această idee/ ca-
vor desăvârși în puterea repetiției mele./ Perfecțiunea ntr-un izvor al lepădării de sine./ Mă tulbur gândind că
timpului în care locuiesc/ va fi asemenea veșniciilor./ aș putea fi/ unicul locuitor al văilor albe și roz/ din
Versul îmi va fi lumina de seară/ și tot el lumina fra- interiorul cuvintelor/ răpite de ierburi și nori .../ Și mai
gedă a dimineților./ În el vor zăbovi timpul erotic al adânc, și mai adânc”/ Și mai înalt, și mai înalt”/ În
nopților/ și toate mitologiile ridicate din el,/ și toate gândul zeilor de altădată,/ în gândul îngerilor de
științele prin care am trecut/ cu deplină luciditate” acum” (Atunci când gândul morții se apropie).
(Sfărâmătorul de table. Noul Zarathustra). Cele mai multe dintre poemele cărții lui Liviu
Lirica lui Liviu Țiplica se scrie la punctul de con- Țiplica sunt elegii, respectând sensul originar al
fruntare, de maxim conflict, dar și de comunicare cuvântului – elegeia, bocet, prohod, cântec de înmor-
secretă dintre sacru și profan: un text precum Poem cu mântare, „threnos”, tânga lui Grigore Vieru, tânguirea
Lună Neagră fixează epopeea (pe)trecerii ființei din din „firida tristeții” – și psalmi, poetul regăsindu-se în
lumea profană spre spațiul metafizic al poeziei: „M- ipostaza biblică a lui David, inspirat de înger să dan-
am lepădat de timpul profan al oamenilor,/ de timpul seze în fața chivotului Legii; elegia, psalmul, dar și
lucrurilor prisoselnice și am intrat în spațiul/ poeziei,/ imnul, o altă formă lirică frecventă în poezia lui Liviu
în lumea de vis a cuvintelor limbii. Aici însă,/ am găsit Țiplica, unesc sacrul cu profanul, în figura
un timp mai sărac decât timpul lumii/ pe care-am Psalmistului: „Inima mea stă pe această tipsie de aur/
părăsit-o,/ socotind-o săracă și abjectă.../ Pe un cer de și Te așteaptă, Dumnezeule. Repetă cu grijă/ cântecul
culoarea sângelui/ am văzut Luna Neagră-nflorind. de leagăn al îngerilor./ La capătul acestei iubiri vom fi
M-am înscris în cercul/ ei greu,/ în ochiul inorogului, una./ La capătul acestui poem/ sîngele meu va arde
socotind această mișcare/ un gest al zeilor, o figură a asemenea serafimului,/ dând foc pământului/ adunat
ființelor sfinte. Am îndrăgit/ acest joc/ și-am vrut să-l în inimile morților. Morții/ se vor trezi, vor înălța mica
repet în propriul meu trup,/ în vadul inimii și al sânge- lor rugăciune/ rostită cu sfială, cândva,/ la marginea
lui. Am cântat și am povestit./ În puterea vorbirii am acestei câmpii. Atunci/ fiecare spunea ca pentru sine:/
adus Luna Neagră-n cuvânt./ Întunericul m-a sfâșiat și „Luminează Doamne carnea mea,/ fă-o lampă de
m-a lăsat trei zile și trei nopți/ în curtea interioară a luminat cerul,/ ca să poată îngerii vedea!” Acum/ gla-
Templului. În fiecare zi a venit/ aici/ un vultur negru. surile lor unire vor înălța/ aceeași neînsemnată rugă-
Nu s-a atins de carnea mea./ Purta în plisc o bucată de ciune,/ însă cu o înmiită putere” (La marginea acestei
piatră,/ o coajă de ou fosilizat. Ziua ploua continuu,/ câmpii).
iar noaptea răsăreau stelele. În locul vulturului/ rămâ- Liviu Țiplica este una dintre cele mai originale
nea piatra aceea misterioasă. Scobitura ei era/ plină de voci ale poeziei noastre de azi.
apă. Din stelele/ cerului senin cu abur cobora și-o
învăluia. Dimineața/ nu mai era în ea fir de apă.

CONVORBIRI LITERARE 61
 INEDIT – ARHIVE LITERARE

Constantin BOSTAN
Continuând să reproducem filele manuscrise viață stăpânitoare epocii respective. Principalul
ale lui I. Agârbiceanu, conținând răspunsurile sale imbold de-a făuri din materialul dat opere de artă îl
în cadrul unei așa-zise „convorbiri”, mimate jurna- dă identificarea idealului tău de viață cu al
listic de scriitorul Petru Vântu ca un „ecou” la societății.
Conferința pe țară a scriitorilor din ianuarie 1962, Literatura, zugrăvind oamenii vii dintr-o socie-
vă semnalăm, tot între paranteze pătrate și cu itali- tate, va avea un caracter educativ prin acei eroi
ce, principalele modificări operate de P.V. în textul pozitivi, ca și prin cei negativi; dacă e artă adevă-
apărut în Luceafărul (nr. 8/15 apr.), revista bilunară rată nu poate să nu îmbărbăteze la luptă pe cei ce-
a Uniunii Scriitorilor la care P. Vintilă era atunci s conduși de același ideal de viață, întărindu-le
redactor1. virtuțile și slăbind pornirile lor rele [P.V. se oprește
Prin urmare, avem a reproduce mai întâi finalul după „ideal de viață”].
primului răspuns la întrebarea sus-zisului „interlo- E adevărat și ce a spus în cuvântarea sa tov. Gh.
cutor” privind părerea ce o are venerabilul I.A. Gheorghiu-Dej [P.V. înlocuiește, plusând
despre „legătura scriitorului cu poporul său, despre emoțional și... fără prescurtări: De aceea m-a
rolul pe care arta scrisului este chemată să-l exer- impresionat profund cuvântarea tovarășului
cite în procesul de educare socialistă a maselor”. Gheorghe Gheorghiu-Dej] la Conferința pe țară a
scriitorilor, [în care se spunea] că „opere de artă,
* care să-și croiască drum spre inima oamenilor,
– Înțelesul dat creației literare și marelui rol înfruntând cu trăinicia lor timpul, nu pot fi scrise
[adaos P. Vintilă: educativ și social] ce-l are în din fuga condeiului, ci sunt rezultatul cunoașterii
noua ei interpretare nu mi-a fost [ – așadar – ] adânci, al studiului îndelungat al realităților, al
niciodată străin. unui susținut efort artistic, al muncii de migală a
Alții [precizare P.V.: Au fost critici literari pe creatorului pătruns de modestie și exigență față de
vremea mea care] m-au atacat chiar și pentru sim- roadele trudei sale”.
pla afirmație [pe care-o făcusem,] că nici un artist Pentru o adevărată creație literară nu e de ajuns,
nu poate lucra și crea fără un scop bine hotărât pe într-adevăr, să ai talent, nici chiar să simți același
care vrea să-l atingă. Și sunt convins că eroarea nu ideal cu poporul [„curată blasfemie” a lui I.A., ast-
e în așa-zisa „artă cu tendință”, ci în „artă pentru fel că P.V. intervine: ci trebuie să-ți identifici idea-
artă” [P.V. reformulează: Totdeauna am fost con- lul cu acela al poporului muncitor], e nevoie de
vins că adevărul stă în ideile generoase și în multă trudă, de mare și continuă cunoaștere a
concepția „artei cu tendință” și nu în așa-zisa realităților, de un susținut efort artistic. Dacă
„artă pentru artă”], care, de altfel, [nici] nu este reușește să creeze oameni vii, pe care să-i cunoască
posibilă dacă e artă adevărată. Căci [așa cum spu- cititorii și cu care aceștia vor voi să se asemene,
neam] este absurd să-ți imaginezi un mare artist scriitorul trebuie să rămână în umbră, să nu schim-
[fără „mare”] care nu știe ce vrea în munca lui. be modestia oricărui creator adevărat cu înfumura-
Materialul oricărei arte, deci și al literaturii, îl rea de sine. Pe un prea încrezut în scrisul său, citi-
oferă societatea, mediul în care trăiești, frământări- torul nu-l mai simpatizează și, în consecință, nici
le de care nu te poți izola și ideile, concepția de nu se mai lasă influențat de scrisul său.

62 CONVORBIRI LITERARE
 – Care socotiți că este rolul însușirii în fața literaturii [realiste a] trecutului, când și
experienței literare a înaintașilor din literatura aceea e realizată de unii care au fost și ei „suflet
noastră și universală de către scriitorii începători, din sufletul neamului lor” [P.V. nu e sensibil la
de către scriitorii tineri? Coșbuc, așa că schimbă nițeluș: „poporului lor”].
– Pe lângă talent, pe lângă cunoașterea temeini- Cât mă privește pe mine, eu am citit, înainte de
că a realităților de azi, pe lângă același ideal de a încerca să scriu, întreagă literatura noastră popo-
viață cu societatea în care trăiește, scriitorul de azi rală, în versuri și proză, câtă era adunată în
– ca și cel de ieri, de altfel – trebuie să facă în chi- colecțiile de până la 1900 și pe toți scriitorii români
pul cel mai serios o ucenicie, are nevoie de o în proză și versuri până la aceeași dată. Și de la toți
școală. am învățat. Dar condeiul în mână mi l-a pus numai
Școala cea mai autentică a scriitorului tânăr scrisul nou, așa de colorat și de impresionant al lui
este cunoașterea temeinică a literaturii [realiste a] Sadoveanu. Nu am crezut niciodată că aș fi scris
înaintașilor săi din țară și din străinătate [nu „din vreo schiță sau povestire de frumusețea celor din
străinătate”, ci: a marilor scriitori din literatura volumele lui Sadoveanu și citeam cu lăcomie tot ce
lumii]. Numai cititul lor repetat, cu multă atenție, îl apărea în reviste sau volume din creațiile lui. Așa
va învăța ce însemnează a scrie literatură. Cu cât pot spune că am învățat mereu de la el. Nu mi-am
va citi mai mult și mai atent literatura bună dat însă seama de ceea ce însemnează marea lite-
națională și pe cea străină [idem: nu „străină”, ci pe ratură până ce nu am luat cunoștință de unele
cea universală], își va da seamă de adevărul spus capodopere ale literaturii universale. Impresia a
în aceeași cuvântare de Gh. Gheorghiu-Dej [par- fost așa de puternică, încât un restimp destul de
don: de către tovarășul...]: „Tinerii scriitori, îndelungat n-am mai putut scrie nimic. Părea că m-
urmând îndemnul fruntașilor scrisului nostru, să a lovit cineva cu o măciucă în cap!
se deprindă, în munca grea asupra paginii, să facă Așadar, aceasta e literatura! – mi-am zis c-un
ucenicie neîntreruptă, pe toată viața, pentru a-și fel de deznădejde. Atunci, ce rost mai pot avea
perfecționa măiestria. Criteriul de apreciere al schițele și povestirile mele? Nu scrisesem decât
unei opere de artă nu este numărul de pagini, ci crâmpeie din viață. Viața era în operele lui Balzac,
mesagiul ei și fondul ei de idei, strălucirea ei artis- Tolstoi, Gorki, Dostoievsky! Mi-a folosit citirea
tică”. marilor creatori de viață? Nu mai încape îndoială!
Nici un scriitor, nici un artist, peste tot, nu poate Numai după citirea lor am început și eu să adun și
spune, fără a fi ridicol, că el e începutul și cine să organizez material uman pentru povestiri mai
crede că nimeni nu l-a întrecut, că nu a învățat de lungi, pentru romane.
la nimeni și nu se simte dator nimănui e condamnat Nici un scriitor tânăr, oricât i s-ar părea că până
de la început să nu reușească. la el nu s-a scris nimic în literatura noastră, nu o va
Fiecare artist a învățat de la înaintașii săi. Se putea neglija fără mare pagubă pentru el. Și după
poate întâmpla, și uneori se și întâmplă, ca el să câte cred, ar fi totuși și astfel de scriitori tineri, spre
ajungă să-l întreacă în creație pe înaintaș. Dar acest marea pagubă a scrisului lor. Citirea, cunoașterea
rezultat nu-l va putea ajunge în nici un caz fără să literaturii naționale sau a celei universale nu
fi învățat de la înaintașul acela. însemnează a le și imita, ci numai ca o școală nece-
Tezaurul literar național sau universal nu-i va sară pentru a se cunoaște mai bine pe ei înșiși și a-
ajuta numai să-și croiască un stil propriu, o struc- și croi mai cu ușurință drumul lor.
tură a operei pe care nu o vedea lămurită înainte,
ci-i va lumina cărările viitorului în multe taine ale – Care anume socotiți că sânt condițiile nece-
scrisului. Cunoașterea moștenirii literare naționale sare tinerilor scriitori pentru dobândirea unei înal-
[nu „naționale”, ci: dăruită în condiții grele de te măiestrii literare?
către scriitorii clasici, realiști,] îi va da și curaj să – În legătură cu această problemă pot fi date
încerce, să stăruiască pe drumul apucat. Nu-mi pot mai multe răspunsuri, cât de diferite sânt talentele
închipui pe nici un tânăr scriitor că s-ar simți străin și metoda lor de lucru. Pentru mine, în schițe și

CONVORBIRI LITERARE 63
povestiri principalul element al creației a fost ușurință.
emoția. Când ea a fost puternică și mi-a pus în fața
ochilor sufletești subiectul cu îmbrăcămintea lui cu În numeroase din povestirile și nuvelele dvs. ați
tot, scrisul a curs ca dintr-un izvor grăbit și a ieșit zugrăvit mizeria în care, datorită regimului bur-
bucata ca dintr-un tipar înainte pregătit, cum iese ghezo-moșieresc, erau nevoiți să trăiască oamenii
de pildă o cărămidă din matrița ei de lemn. Recitită simpli. Vă rugăm să ne relatați impresiile dvs. des-
bucata, nu am mai avut nimic de corectat. În chipul pre schimbările revoluționare produse în viața și
acesta de creație spontană, ca și cu ochii închiși, au în conștiința poporului nostru, datorită politicii
izbucnit schițele pe care critica le află mai reușite: înțelepte a Partidului Muncitoresc Român, și des-
Fefeleaga, Luminița, Mama, Cerșetorul, Adăpost pre ele ca un bogat izvor de inspirație pentru scrii-
de o noapte, Dura lex și altele. Ele au fost scrise, tori.
ca să spun așa, dintr-o răsuflare. De când luam – Realitățile de azi din țara noastră sunt funda-
condeiul în mână, până le isprăveam nu mă mai mental schimbate față de cele din trecut. Scriitorii
ridicam de la birou. Când emoția nu era atât de de azi au în față o lume nouă, realizările socialis-
puternică, mai făceam pauze în decursul scrisului, mului, care sunt nouă nu numai la noi, ci pentru
mai căutam forma ce nu se arăta. întreaga lume capitalistă [fără „capitalistă”].
Mi-aduc aminte că și pe vremea când scriam Scriitorul nu mai are în fața sa pe țăranul exploatat,
poezie, pe cea mai reușită, Legendă slavă, publica- muritor de foame, analfabet, plin de boli grele, ci
tă prin 1901 [corectură și adaos P.V.: 1902-1903, pe omul nou al satelor, care a trecut în colectivism
publicată de N. Iorga în Sămănătorul2], am scris-o tot pământul țării. Bunăstarea sa materială în con-
tot așa, „dintr-o ruptură”. N. Iorga a scris atunci că tinuă creștere este temeiul ridicării sale culturale,
e una din cele mai frumoase legende din literatura ale cărei mijloace noul regim i le pune la îndemâ-
noastră. Așa că, într-o mare parte a scrisului meu, nă: școala, biblioteca, echipele artistice [adaos
eu nu am cunoscut „lucrul îndelungat asupra P.V.: de amatori, căminul cultural și cinematogra-
manuscrisului” [propoziție eliminată, nefiind în ful], și concursurile de întrecere.
consens cu sfatul „tovarășului”!]. Sunt sigur că și Mijloacele de culturalizare de care dispune azi
Noi vrem pământ a țâșnit tot așa de ușor și fără greș poporul – țăranii la sate și muncitorii la orașe – au
din sufletul lui Coșbuc [sau Doina lui Eminescu – frământat și frământă poporul nostru până în cele
horribile dictu, se taie!]. Așa că unele creații litera- mai mari adâncuri ale spiritualității sale. Un nou
re exclud chinul scrisului prin repetata corectură a popor se naște și abia de-aici încolo vom cunoaște
manuscrisului. Unii scriu „dintr-un condei” mai comorile din adâncurile lui sufletești. Ce material
artistic decât alții care se luptă cu o pagină zile inedit pentru scriitorii noștri! Ce lume nouă româ-
întregi. Eu, ca și Sadoveanu, nu am fost dintre nească vor avea de studiat, de zugrăvit, după ce o
aceia care să mă lupt cu o pagină și cred că atitudi- vor cunoaște tot mai bine [fără „românească” și
nea asta mi-a fost păgubitoare. Dar n-am avut ce continuând la prezent, cu accentuarea
face: dacă încercam să recitesc și să corectez, ieșea condiționării: au tinerii scriitori de studiat, de
adeseori altceva și nu ceea ce voiam să scriu. zugrăvit, cu condiția s-o cunoască tot mai bine]!
Așa că la întrebarea de sub punctul 3 nu am ce
informații să dau. Atâta doară că... [acest început – Tinerii scriitori, colaboratori ai revistei
de alineat a fost îndepărtat, firește, fiindcă devoala „Luceafărul”, ar dori să afle câteva amintiri în
„jocul de-a convorbirea”!] Dar la scrierea povesti- legătură cu scriitorii pe care i-ați cunoscut.
rilor mai lungi, a romanelor, îmi făceam întăi sche- – Întrebarea e dificilă pentru mine, fiindcă eu
letul împărțit pe capitole, însemnam în trăind mai mult la sate, n-am avut prilejul să
amănunțime ce va cuprinde fiecare și dădeam cunosc mai de aproape pe înaintașii în scris. Pe
nume tuturor persoanelor care luau parte la Slavici nu l-am cunoscut decât din scris. Pe
acțiune. Și, după ce începeam odată să scriu, Caragiale l-am întâlnit o singură dată, pe Câmpul
lucram continuu câte opt-nouă ore la zi, cu destulă Libertății din Blaj, cu prilejul primului zbor al lui

64 CONVORBIRI LITERARE
Vlaicu în Ardeal. Și chiar atunci, numai întâmplă- cărțile lui V. Em. Galan și Marin Preda, Titus
tor: m-am trezit în marea îmbulzeală lângă el și, Popovici, Francisc Munteanu, Petre Sălcudeanu...
când a început să se ridice pasărea lui Vlaicu, mi-a Luându-mi rămas bun de la maestrul Ion
luat mâna, a apăsat-o pe inima lui și mi-a zis: „Vezi Agârbiceanu, îmi sunau proaspăt și viu în suflet
cum bate ?“ Bătea, într-adevăr, să-i spargă pieptul. întraripatele sale cuvinte privitoare la viața nouă a
Dar care dintre miile de inimi nu bătea atunci, pe poporului nostru, privitoare la țelul nobil al litera-
Câmpul Libertății, cu ochii după aeroplanul lui turii realist-socialiste: „Ce material inedit pentru
Vlaicu? scriitorii noștri! Ce lume nouă au tinerii scriitori
Tot asemenea am cunoscut întâmplător pe de studiat și de zugrăvit, cu condiția s-o cunoască
Arghezi pe o stradă a Bucureștilor și pe Sadoveanu tot mai bine”!
la Sovata... Pe Coșbuc l-am întâlnit o singură dată Petru Vintilă
la „Carul cu Bere“ din București, cu prilejul
Expoziției din 19063.
Note:
– Cum priviți literatura celor mai tineri scrii- 1. Titlul „convorbirii”: Ion Agârbiceanu despre măies-
tria literară.
tori care s-au afirmat în anii noștri?
2. Corect: nr. 51/ 21 dec. 1903.
– În legătură cu tinerii prozatori [scriitori], eu 3. Expoziția jubilară de la aniversarea celor 40 ani de
am scris, nu mai știu în ce revistă, cu ani înainte, domnie a Regelui Carol I.
că noi, prozatorii bătrâni, putem trece liniștiți „pra-
gul cel înalt“, pentru că fiecare provincie [patria
noastră] își are tineri prozatori talentați — și
număram intre ei pe Titus Popovici, Francisc
Munteanu, pe autorul Moromeților și acela al
Bărăganului. De atunci au răsărit și alții mai tineri,
ca Petre Sălcudeanu, Ion Lăncrănjan, Vasile
Rebreanu, D. R. Popescu și mulți alții! Și să fie cât
mai mulți, pentru că materialul nou ce se îmbie la
scris e foarte bogat, atât la sate, cât și la orașe.
Recunosc însă că munca ce-i așteaptă e dintre
cele mai grele: totul e nou, și mult din „tot“ e încă
abia început. Și psihologia omului nu se dezvoltă
atât de repede ca și creațiile materiale ale regimu-
lui nou. Iar adevăratul material de lucru rămâne
pentru scriitor tot omul!
Ion Agârbiceanu [semnătură eliminată,
spre a nu strica iluzia de „convorbire”!]

*
Am mulțumit maestrului Ion Agârbiceanu pen-
tru cuvintele pline de căldură pe care le-a adresat
tinerilor scriitori. Acum, la sfârșitul convorbirii
noastre, camera de lucru a maestrului Ion
Agârbiceanu mi se părea dintr-odată altfel, mai
intimă, mai apropiată. Eram fericit, în numele
scriitorilor tineri, știind că acolo, în rafturile
bibliotecii bătrânului maestru, stau la loc de cinste
și dragoste, prețuite, cum el însuși a mărturisit,
INEDIT – ARHIVE LITERARE
CONVORBIRI LITERARE 65
 P O E Z I E
altfel cum ar putea o respiraţie
o privire un gând un ritm o moleculă ale trupului
acesta – căruia îi simt greutatea rănind pământul –
călători în visele sale
şi cât de departe ajunge
Coman ȘOVA unde nicio aripă n-a străbătut şi ce copilăros păşeşte
până hăt în atunci şi în acolo şi în va fi,
înfăşurat în momentul lui de uimire

vine ea
cu pericolul tot în genele lungi
CERCURI CONCENTRICE catapeteasmă sunt sânii
Cerul se sprijină pe doi plopi şi pe nesomnul meu
aşteptarea e nesfârşită în somnul bărbatului tânăr neastâmpăr mister nefiinţă
ah pulsul fugă pământ apă lumină nucleu până la marginea
frunzele sunt nerăbdătoare. morţii.

Începe propria-mi naştere umbra din colţul camerei fii geamănă cu tot ce sunt muritor umărul tău și
întinde degete lungi vocea ta
un cal alb de cremene umărului meu și vocii mele gemene felul tău de a fi
cutreieră oraşul galopând cum eşti
privirea femeii geamăn felului meu de a fi cum sunt
învăluie cerul de la ferestră
ah pulsul și deodată totul se luminează
şi legănarea arborilor şi legănarea. ştiu ce sunt cât sunt şi pentru cine
statura mea se vede de departe deşi sunt de aceeaşi
În acest trup înfăşurat în enigme stă scris lungul său statură vorbele mele au miez
drum tiparul dinlăuntru deşi nu mai mult ca atunci
ceea ce nu se vede când nu aveau
şi care nu se poate vedea locul cuvintelor jocul aştept sărbători pentru suflet şi trup
norocul. când fructele se coc
e cald şi se nasc prunci.
Aud făptura albă a laptelui venind
simt miresmele mierii sănătatea toamnei apa freatică rezemat de focuri albe
pentru setea de mai târziu meşteresc la cercul roţii
şi focul amirosind a pădure. cu umerii crescuţi cât vara şi mi se arată chipul glo-
riei
Timpul mă ia în primire sub formă de pasăre călătoare
mă ţine în palma lui uscată şi mă trece prin vârste viu colorată mărindu-se şi micşorându-se până se
ca printr-o zi de vineri. face punct
e mai de laudă îmi zic umbletul lin al roţii
trăiesc atracţia corpurilor ce mă înconjoară, decât zburătoarea nestatornică
a ferestrelor deschise
și vine vârsta pe firul subţire
trenurile de noapte mă cheamă al orei miezului de noapte
asfaltul mâncat de viteze în miez de viaţă şi miez de colind
apa făcând tumbe la duruitoare, cascade avalanşe
scene turnante trebuie să fii piatră nestemată
ca să te respecte palma aspră a timpului care
iubirea-i haina mea de fiecare zi sângele meu liber şlefuieşte uşor, cu răbdare

66 CONVORBIRI LITERARE
până te face nisip fin pe piatră nestemată. PE LOCUL CENUȘII NOASTRE
Eram într-o sală de dans atmosferă feerică
și mă ajunge din urmă lumini și cântec
respirând greu totul era cântec și lumini
o iarnă tânără jocuri de proiectoare
prietenă cu spitalele şi troleibuzele albastre cu ora dansam
şase şi jumătate cu sticla de lapte cu o fată îmbrăcată în alb mă privea
cafeaua şi ceaiul o sorbeam din ochi dansam
cu imposibilul şi gripa nimeni nu observa pe nimeni totul era mișcare,
o iarnă umedă mă împresoară mă poartă pe braţe atracție, vacarm, o lume tânără, liberă,
trecându-mă încă o dată prin ceea ce a fost dezinhibată, pusă pe viață pe aventură
văd fereastra bradul ţâşnitoarea de apă mersul unei pe trăitul clipei
fete pe calea ferată rotativa de ziare azi acum în seara asta acum
fluviul de apă de vară uşoară dealuri și pante acum dansam
şi pante deodată flăcări flăcări flăcări peste tot
cascade tavanul ardea
scene turnante pereții ardeau scena ardea muzica a tăcut
ardea
încetineşte Îngere puţin câte puţin rotaţia astrului și fata a dispărut
acesta eram pe jos călcat în picioare
m-am mișcat târându-mă spre ieșire
se-ntunecă ziua
cresc întâmplările şi ceaţa plumb în mâinile pline de îmi ardeau spatele și ceafa nu mă mai puteam mișca
daruri fiii vor fi peste margini m-am pierdut
inele din lanţul sângelui fără sfârşit şi nu mai este da nu mai eram
şi nu mai este vreau şi nu mai este este
m-am trezit într-o cameră albă
nedumerire pe tavanul cu umbre paşii tocmai mi s-au mi-au răzuit rănile
oprit mâinile aproape foarte aproape nu se mai ating. am orbit
stingerea! ţipă toate glasurile nu mai sunt...
şi noaptea este aici întreagă de gheaţă îmi văd familia îndoliată totul începe să se uite
plânsul ei neauzit suntem spirite hălăduind pe locul incendiului
prin urechea dragostei nimeni nu înțelege nimic
încearcă să fugă spre altceva focul a venit din cer
stingerea! ţipă toate glasurile. din nicăieri
Noi suntem de vină!
cineva îmi calcă umbra
îmi tot calcă umbra Ne-a carbonizat
din cînd în când îmi aruncă în faţă câte o prăpastie
umblă cu grijă să nu clintească aerul și spre seară pe noi și pe părinții noștri pe noi și pe părinții noștri pe
trece o andrea vânătă noi și pe părinții noștri Atât!
ca un frig Focul l-am pus noi!
printre coastele mele
apoi vine altcineva, Îngerul poate, scoate andreaua Noi
o aşază pe marginea nopţii mângâie cu palma uşoară fantomele celor 65
locul însângerat
îmi închide ochii. În jur nu mai este decât nimeni 65 de fantome
dilatându-se în cercuri concentrice din ce în ce. hălăduind pe locul cenușii noastre.

CONVORBIRI LITERARE 67
 Disc
„...la mijlocul drumului dintre
scârbă si rugă...”
„el” s‐a culcat cu îngereasa (.,el” s‐a culcat cu
îngereasa; „el” s‐a culcat cu îngereasa) pielea pân-
tecului de îngereasa sale şi‐a aşezat‐o pe față – să se
Aurel ȘTEFANACHI nască apoi: prin creştetul cuvântului; amirosind a
...xzvu – sătul de toate pohtele trupului: (cu un ver-
morel în spate – ironic pompând
zilele noastre) – „el” smulge cu orbitele
îngerii (pe neaşteptate intră sub zidurile catedralei)
*** trage clopotul scufundat în mâlul decenței:
În văzul lumii, în trecerea lumii eu să‐ți desleg dimineață de dimineață deschide uşile de piatră (îi
eșarfele oficialitățile să‐şi întrerupă discursurile şi vedem doar partea de jos a vermorelului – culoare
viața pustie... are) – uzi leoarcă: năduşiți luăm
tubul vermorelului în dinți (iii – ce comoditate: iar
în zori – să nu se ştie că suntem. unu zice – acesta‐i disc: bandă magnetică
înregistrată % să cânte – să cânte – să cânte) – „el”
*** îşi umflă pieptul: se roteşte: dispare (şi‐i... suma ...
cifrelor singurătății)!

(doamne!!! – lumina luminii tale coborâtoare din

ceruri/ un fluviu de gheață/ ne încremeneşte: ne
scoate în afară – şi
noi îi sărutăm esențele, care‐s identice
cu bezna:) – parcă aş fi epileptic (încep să dansez)
% nu! – să desenez guri de evacuare în
Ochiul Albastru prealăbărțatul spațiu, ireductibil: (barele de oțel ale
– o beție – sufletului tot intersectându‐se
Privim în fântâna perfectă – în fântâna nesațiu îmi lasă în scrum pieptul: (din conținutul nostru
Privim la malul celălalt – în rugă – cu aripi de foc printr‐o evoluție abstractă se extinde
Tu cu fața în leagănul apei din fântâna perfectă Îmi devenirea unui OCHITHOT) – ochiulthot începe să
spui că se vede ziua dintâi – îngerul Thot vadă recipientul cu gaz al
sorții: pe tipsia atemporală tigva nimănui (lunguiață)
Privim în fântâna perfectă – în fântâna nesațiu prin nările căruia se retrage „madona cu prunc” :
Prin ochiul Albastru, atât de albastru – cer murmurat
Unul din noi începe să bea – lacom avânt Fără să doamne până la brâu în
știe că apa-n lucire e chiar celălalt nisip şi manuscrise încerci să mă
lauzi – cumperi două fâşii de platband îmi orna-
Privim în fântâna perfectă – în fântâna nesațiu O mentezi gleznele şi fruntea – concluzionezi:
întindere albă – albă – frunză căzând „înfățişarea ta ascetă îmi încurcă divinitatea” – dv.
Tu cu fața în leagănul apei din fântâna perfectă apelați la umor:
Mă-ntrebi: Cine-i deasupra de numără până-n eu bat cu sângele în ştreangurile... eternității:
străfund
doamne, lumina luminii tale coborâtoare din ceruri
Taci – Din fântâna perfectă – din fântâna nesațiu (un fluviu de gheață) ne încremeneşte –
Odgon al luminii ce cade din noapte De-odată cu OCHIULTHOT în deşertul de sare (mult peste
moartea o dungă de fier deşertul de sare – înspăimântat de sine deocamdată
E marea cravașă ce iar se retrage din Toate. nevăzându‐se integral) oameni fără moarte scot

68 CONVORBIRI LITERARE
dinăuntru‐i marmoră desăvârşit ochiulthot se înghite să înmiresmez căderea anilor incestă prelată în
pe sine (zice‐se – că s‐a auzit) în straturile Univers;
din afara universului : din dealul de pâslă al trecerii flacără neagră rămasă-
nțeles …?
Cele șapte imperfecțiuni
– retragere în amurg – mantie de sare – colind în colind
1.
tu umbli răsfrântă ca anotimpurile 5.
ești ceea ce gândesc eu fără de moarte pulberea fină tu pe vîrfuri îmi treci sufletu’
ce se impune cu părul tău lung îmi deschizi verbele coapsă a lui
în tot ce înseamnă trecere-n carte dumnezeu
când steaua-polară întoarce vămile …
tu ești valul de Frunze din EUTOPIA povestea –
idee ce îmi subție carnea dinspre azi în neunde tu umblet al voluptății, coroană a depărtărilor gând
floare bluestem negru nsip fumegând marea peste gând fiindu-mi UNU –
aripă strânsă în cer
TU! – moartea mea: verbul meu … ! când ceasul perfect vestește nebunu’ TU îmi treci
sufletu’ …!
2. 6.
corabie – nefiind – arbori crescând în cer șiruri de sub mătăsurile tale gândind variile morții, amiaza
îngeri saltă în miezul rugului iubirii – gândind ordinea pierderii tale sunet subțire
ordinea verbelor în reflux și durere să umple cân- în apele mării
tecul lutului –
sub mătăsurile tale gândind
corabie – nefiind: taină a nașterii stelelor habotnicul miez al cuvântului gândind arta din biblii
răscumpărată mie un nor de nisip; vulturul blând al pământului –
din melodiosul amurg al copilăriei pasărea sfântă
intrând în pământ … o mie de ani în genunchi –
sub mătăsurile tale o grămadă de scoici înnegrind
corabie nefiind – imperiu al cenușii mele! „vânturile – malurile” …

3. 7.
tu mi te arăți ca apa din cer ca o spadă de gheață tu mărești lumina până la întuneric
din îndepartările numitei Caliope te întorci îndoială din începuturile creștinătății mi te arăți o uriașă gură
că sunt … a pustietății –
toată îndoiala cunoșterii și morții …
tu ești raza nevăzută de la miezul nopții din neant
îmi aduci cerneluri și pâine; mai perfectă decât tu mărești lumina până la întuneric încât se
moartea descifrează Calea Magilor – încât sufletu-mi ți-
îmi revii mamă născându-mă … acoperă trecerile – încât totul e faptul că suntem –

TU – iluminare a mea/ îndepărtare a mea TU mărești lumina până la întuneric TU amintire a

începutul lumii …
4.
să arborez o zi a singurătății o siderală clipă din care
ieșim
o medievală frumusețe
floarea – medee a marelui mim …?

CONVORBIRI LITERARE 69
 prea repede din mine!

Labirint
roșul trandafir
mai negru înflorește
în ochiul înroșit
Vasile TUDOR de Minotaur
petală din petale
fără șir
o alergare sunt,
un nume într-un fir
Nihil est
Din vin
scrie
din cer mi se scurge
scrie
sîngele de vin
numai scrie
inima îmbată
pare să nu știe
gîndurile-închin
că toate-s doar
iar se sparg pahare
sicrie de hîrtie
din voci cristaline
cine bea cuvîntul
dar cine o să vie
în beții rămîne!
să le mai descuie
Asfințire
Erat Hora
…urme pe apă
Și a fost ora
în sandale de aur
cînd spiritul umblă pe acoperișuri
cine mă inundă?...
salvează visătorul
și dragostea din morți
Meditație
cei care merg
Zbor îngîndurat
înspre marginea nopții
cu aripile-n mine…
mătură cenușa stelei
și pasărea-i captivă
colburi de aur dănțuiesc
în dragostea ei!
din întuneric văd mai bine
(și Isaia dănțuiește
O legănare
desculț în largi vedenii
curg și rămân
el scrie pe-o hîrtie nouă)
în murmurul pietrelor
regele meu de nalbă
o claritate de cristal
încoronat în colb
cu albii de nisip
cu litere-alintate joacă
o legănare-n mal
același verde-înlănțuit
pe fruntea de copil
Uitarea
mai înflorește încă
Tot mai bogați și mai săraci
desculț mă amintește
Cu iarna ce revine
regele meu umil
În veselie dacă taci
Te întristează, cine?
Și a fost ora
când însingurat
Copilul ce încă-l îmbraci
întunecat trăiesc,
În hainele străine?
visez întunecat
Ori poate-n leagăn de erori
Uitarea e de tine.
dar ea s-a dus
o, s-a dus tot

70 CONVORBIRI LITERARE
 încerc să scap
pentru că şi poemul mă caută
mă urmăreşte.

O fi pândind în mine
vreo umbră nemărturisită
Radu Sergiu RUBA De care încă mă-ndoiesc
Nu mi-am zărit-o
n-am desluşit-o.

Dar nici nu-mi amintesc de vreo picătură de sânge

Cu capul gol de vreo lacrimă de a mea
N-a rămas mare lucru din mine pierdută
poate băltoaca asta. luată de vânt
M-a oglindit cândva din care să se fi-nchegat poemul.
şi s-a mutat mai încolo
să se umple de chipurile altora. L-oi fi visat
l-am uitat.
M-au judecat.
creştea peste mine clădirea dreptăţii Nici nu ştiu pe unde zace.
înaltă şi largă Tânjeşte să vin şi să-i umplu golul
cât o noapte asupra deşertului. şi de cum mă simte singur
deschide-n calea mea un ochi ascuns.
creştea şi peste alţii
ne ascundeam cum puteam Mă măsoară de sus până jos
care mai de care. Cu o privire târâtoare.
Şi tot cu ea îmi îngroaşă conturul
S-a pronunţat sentinţa. de parcă m-ar grava pe noianul de aer.
aveam şi-o avocată
au rămas din ea şapte cuvinte. Înaintează amănunt cu amănunt
ca apoi toată viaţa
M-au scos cu jandarmii de sub unul să am de depus mărturie
din cuvintele alea că nu a fost o iluminare.
şi m-au arătat cu degetul.
Au spus că pălăria oprită la intrare
o să mi-o dea înapoi Fata din carte
dar n-am s-o pot ridica de grea ce e (Pe urmele Fiului Risipitor al lui Radu Tudoran)
au turnat în ea o cauţiune.
Am deschis un roman
Am s-o pot purta însă după aceea mai mult la întâmplare
scoţând-o în faţa celor despre care visez şi am fost dus de el până la capăt.
că dacă nu după mine
măcar înspre mine Nu m-am mai putut despărţi de chipul
vor întoarce capul. de la paisprezece ani
al unei fete cu părul de un blond incert
şi despre care un bărbat tânăr
De depus mărturie a spus că se va preschimba până la urmă în negru.
Habar nu am încotro s-o iau!
Mă-nvârt aiurea Am ţinut să văd când se va petrece minunea

CONVORBIRI LITERARE 71
 şi am luat-o pe urmele fetei. Şi se credea că nu va mai veni.
Frumuseţea ei mocnea umbrită
Dar şi pe urmele lui Iar ea se însingurase
căci între ei... vieţuia împărţită între slujbe modeste
nesigure.
A evadat mai întâi ea
au fugit după aceea împreună Părul ei dădea reflexe roşcate.
cu trenuri fără ţintă Începuse războiul:
cu o birjă sau două camuflaj
cu bacşişuri mărunte dezertori urmăriţi
cu hoteluri şi cu hanuri de lemn la început capturaţi
apoi cu nicăieri şi niciunde expediaţi în linia întâi.
prin nourii lumii.
El se întoarce încă o dată.
El a părăsit-o pe neaşteptate. Ascunzătoarea din ea îl absoarbe adânnc
Ea s-a trezit în fundătura din care abia ieşise îl ţine strâns
era să sfârşească acolo. îndepărtând un chip mult mai tânăr
poate întreg norocul.
A salvat-o un foc de pistol
cu care a lichidat un apucat Pe cel fugit de peste tot îl ia în casă
apărându-se. în odăile ei cu chirie
Au achitat-o. el nu are hârtii care să-l ţină-n siguranţă
tot ea i le aduce acasă
L-a regăsit pe cel ce-i prevestise altă culoare cu ultimii bani.
în păr
şi a evadat a doua oară cu acte noi în mână
de data asta dintr-o căsnicie liniştită. bine măsluite
soldat nu fusese niciodată
Părul începea să-i bată-n castaniu se hotărăşte iar să fugă.
într-o vară
pe un ţărm de mare. Unde?
Războiul vuia în jur
El a uitat-o acolo. dar nu-i trecea prin cap să intre-n luptă.
ea n-a înnebunit
era cât pe ce Părul ei ajunsese negru
cineva a ascuns-o. avea douăzeci şi opt de ani.

Se simţea ocrotită El dă să o ia către apus.

iar când el s-a arătat încă o dată Părul ei negru
garda a tras. apucă să vadă focul
iar din tot ce fusese el până atunci
L-a doborât întrezăreşte necuprinsă
dar nu l-a uucis. fumegândă
un alt fel de absenţă.
Ea l-a îngrijit
l-a vindecat
l-a pus pe picioare
ca el să plece a nu ştiu câta oară.

P O E Z I E
72 CONVORBIRI LITERARE
 P R O Z A

Cornel NISTEA

Brambura remarcase pe Excelentisima și o pusese în fruntea top tenu-

lui poeziei naționale. Așa se formase tripticul ce-o făcuse
Obiceiul nostru de a ne ține ședințele de redacție în celebră pe prietena Marietei, din aceste întâlniri și hălăduiri
vara aceea pe terasa Flamingo s-a prelungit până spre prin cafenele, din negarea a tot ce e pe lume, inclusiv a lui
sfârșitul lunii septembrie, dacă nu cumva mai mergeam Dumnezeu.
acolo și la începutul lunii octombrie. Era plăcut acolo pe La cei 58 de ani ai ei, Teodora Nicoară devenită de o
terasa talonată de cei patru arțari uriași ale căror umbre ne vreme Excelentisima, decrepită datorită băuturii și vieții
protejau de razele fierbinți ale soarelui, având în față vilele dezordonate, nelipsindu-i țigara din gură, când vine vorba
impunătoare ale aristocraților, în dreapta imensele ziduri de poezia, ei refuză să vorbească: „A spus despre poezia
ale cetății medievale. Se băuseră primele serii de coniace, mea tot critica literară, de ce aș mai vorbi și eu. Și totuși am
de coca și cafele când a apărut acolo poetesa. de spus ceva: fiul meu Anastase e mult mai mare poet decât
Trecută și răvășită, ea nu concepea viața fără frecventa- mine. E genial... Eu sunt... Brambura!”
rea zilnică a cafenelei, așa cum se deprinsese de studenție După oficiile sale de întâmpinare a genialei poetese
când scriitorii tineri și mai vârstnici se întâlneau la Arizona. Gregorian s-a întors la masă cu fața iradiindu-i de
Dacă de ceva vreme i s-a pus pe creștet cununa celebrității satisfacție. N-a apucat să se așeze bine pe scaun când ne-a
pentru poezia ei contestatară înafara timpului, toată lumea decretat:
știa că în tinerețe poezia ei nu impresiona pe nimeni cu – Știți care e problema ei cea mai mare? ia premii, e
nimic. A fost greu până ce un mare critic amorezat de prie- asaltată de presă să dea interviuri, pe care le refuză, cum îi
tenia ei mult mai tânără decât el i-a remarcat poemele în stă bine unei mari poete. Nu e desigur o Safo, însă noi toți
revista pe care o conducea și a introdus-o în top tenul lite- suntem un nimeni pe lângă ea, a ținut să precizeze
raturii naționale, după care n-a fost revistă sau editură care Gregorian.
să nu-i fi solicitat creațiile. Curând în oraș, mai apoi în toată Era o afirmație idioată, iar șeful s-a holbat la el:
țara a fost numită Excelentisima, în conformitate cu carac- – Mă tâmpitule, cum să fiu eu un nimeni pe lângă curva
terizarea poeziei sale de către marele critic care o definea asta, n-am luat eu anul trecut Premiul revistei literare Eonul
ca pe o „excelentă poetă”. E ușor de înțeles de ce în câțiva dogmatic?!...
ani Excelentisima a luat toate premiile și distincțiile literare Între timp, Excelentisima s-a așezat la o masă într-un
posibile din țară, ba în câteva rânduri a fost nominalizată la colț ceva mai puțin luminat al localului, iar la puțin timp a
câteva premii internaționale mai puțin desigur la Premiul descoperit-o acolo, prietena ei Marinela, soția celebrului
Nobel, dar toată lumea literară era de acord că nu peste chirurg al orașului și amanta marelui critic, căreia
multă vreme va fi nominalizată și pentru acesta. Excelentisima îi ținea loc de paravan.
De cum a văzut-o că intră pe terasă, Gregorian, colegul S-au îmbrățișat și-au solicitat și ele tărie și cafele.
nostru de redacție, s-a entuziasmat: – De cum au intrat nu ți-ai mai luat ochii de la ele, i-a
– Excelentisima! a exclamat el, s-a ridicat în picioare și zis șeful lui Gregorian. Sigur urmărești ceva, vreo cronică
s-a dus spre ea s-o întâmpine. Oho, ce onoare s-o vedem pe sau vreo prefață la următoarea ta carte.
cea mai mare poetă din România. Gregorian a făcut o – A, nu! A, nu! Nici vorbă, eu sunt de mult pe picioare-
reverență și i-a sărutat mâna, apoi a privit-o cu încântare. le mele.
Câtă bucurie, Excelentisima, nu te-am văzut de atâta După puțin timp din gura lui Gregorian a ieșit porum-
vreme. Ce faci prin oraș? belul:
– Brambura! Mă crezi sau nu, umblu brambura. – Toți știm că Excelentisima îi ține paravan Marinelei.
– Dacă tu zici, așa să fie: Brambura! – Dar ce te interesează pe tine asta?! s-a răstit la el șeful
– Dacă chiar vrei să știi, mi-am dat întâlnire aici cu de acum bine afumat de băutură. Să știi că nu-mi plac
Marinela, soția marelui chirurg din oraș. oamenii bârfitori. Să nu aud de ei. E jignitor ce insinuezi tu.
O cunoaștem desigur toți pe Marinela, soția marelui Teodora Nicoară e o mare poetă, iar marele critic are meri-
chirurg, care de o vreme se culca cu Marele Critic care o tul de a fi descoperit-o.

CONVORBIRI LITERARE 73
 – Așa e. marele critic a scris și despre noi, dar nu ca – Și, mă rog, de unde știi tu că între cei 142 de poeți
despre niște genii, nu ca despre Excelentisima. despre care am scris nu sunt și zece mari poeți și scriitori?
– Ce vrei să spui, că critica literară face concesii valo- – De ce nu vrei să recunoști că ești un tâmpit, s-a răstit
rii? Omule, ține minte: una e prietenia și alta e valoarea, ca la el șeful.
poet vreau să cred că înțelegi atâta lucru. – Potoliți-vă! le-am zis. Nu veți hotărî voi în discuția
Gregorian și-a privit șeful cu vădită neliniște. Avea o voastră o scară a valorilor literaturii române.
teamă grozavă de el, mai ales când șeful bea peste măsură – Așa e, mister, a fost de acord Gregorian împăciuitor,
și devenea violent. Atitudinea asta a șefului îl inhiba într- conștient că el provocase scandalul după ce apăruse acolo
atât încât uneori nu mai avea logică în ce spunea și o lua Excelentisima, când se născuse discuţia despre valoare şi
razna. În cele din urmă s-a încurajat în demnitatea sa de nonvaloare în literatură, despre elogiatori, detractori şi
poet al orașului și-a zis: nihilişti, aceasta după cele trei patru rânduri de coniace.
– E adevărat, e o poetă bună, dar nu toată critica e de Fapt e că Telemac stătuse cuminte şi-i ascultase pe cei doi
acord cu asta, cu talentul ei ieșit din comun. Săptămâna tre- intraţi în conflict, iar acum se înfuriase şi voia să fie băgat
cută unul de la Histrion a făcut-o zob, ba chiar a desființat- în seamă şi să-i fie recunoscută părerea.
o ca poetă. Îmi sunteți martori. Trebuie să recunoașteți că – Ştii ce mi-ai reproşat anul trecut, s-a adresat el şefu-
uneori critica literară este părtinitoare. lui, că am expediat în cronica mea pe Teodora Nicoară în
– Ce vrei să insinuezi, Gregorian, că în literatură și în doar două pagini. Cum, mă, o operă din 40 de ani în doar
general în artă sunt clanuri, că valorile sunt așezate pe prie- două pagini, te-ai revoltat tu după ce prietenul tău a pus-o
tenii? în fruntea top tenului din urmă cu doi ani şi voi pretindeţi
– Cam așa ceva, de ce n-ai recunoaște. că a făcut-o celebră. Doar ştiai de relaţia amoroasă dintre
Șeful s-a uitat din nou urât la el: criticul tău şi Marinela...
– Gregorian, pentru tâmpenia ce tocmai ai debitat-o, – Te hazardezi cam mult, imbecilule. Nu iei în calcul că
plătești următorul rând. Să nu-mi spui, cum o faci mereu, dacă intri în vizorul lui M poţi fi desfiinţat ca poet. Apoi
că nu ai bani, doar ieri ai luat salariul. către noi ceilalți:
– De acord, s-a conformat Gregorian și-a făcut semn – Măi ticăloşilor, ce ştiţi voi despre relaţia de care vor-
chelnerului să se apropie. biţi mereu. Mihai Sterian a promovat-o pe Marinela ca cri-
Ei bine, de ce n-am recunoaște că apariția tic literar, el a învăţat-o cum să scrie. Am fost de faţă când
Excelentisimei pe terasa Flamingo avusese darul să ne tul- i-a spus: Condiţia de critic adevărat e să loveşti tare, să
bure pe toți, iar dacă șeful și Gregorian îți exprimau princi- încerci să distrugi, numai aşa vei fi luată în seamă. Ei, voi
piile cu voce tare în nuanțări care aveau ca sursă principală n-aţi observat că asta face Marinela în tot ce scrie şi publică
numărul de cronici de întâmpinare ce se publicaseră despre în revistele literare?
cărțile lor, eu și Telemac Secară, redactori și noi cândva ca – Bine, m-am săturat să vorbim despre critică literară și
și cei doi colegi de la masă la revista Literatură și cultură, sex, s-a revoltat Telemac. Eu plec acasă.
ne manifestam mai degrabă simpatiile prin tăcere, cel mult Cristian Piteală, şeful nostru, a luat paharul şi i-a arun-
exprimându-ne opiniile prin câte un da sau un nu, mai rar cat coniacul ce mai era lui Telemac în faţă.
cu câte un nicidecum. Erau singurele cuvinte din ziua aceea – Nemernic ce eşti, niciodată nu poate avea omul cu
ale lui Telemac Secară, care într-un rând a și primit replica tine o discuţie inteligentă. Apoi şi voi, şi-a îndreptat el pri-
șefului: virea spre mine şi Gregorian, da, da, şi voi, cine altcineva
– Tu să taci! Aici vorbim despre marea poezie, dacă știi să fi dus şi răspândit bârfa cu Marinela şi poeta Nicoară în
cumva ce este aia și cu ce se mănâncă. tot oraşul. Imbecililor, confundaţi o relaţie amoroasă cu cri-
– Brambura! Zi-i, mă Brambura și dă-i pace! s-a înfu- tica literară de înaltă ţinută şi performanţă! ni s-a adresat el
riat Telemoc la aprecierile subiective ale șefului. Reține, cu năduf.
șefu`, am publicat un volum de 500 de pagini de studii cri- – Domnilor, suntem prieteni, ne înfierbântăm şi ne cer-
tice pe tema asta și tu insinuezi că eu nu știu ce-i poezia. tăm pentru lucruri neesenţiale, a intervenit împăciuitor
Hai sictir! Gregorian, viaţa e complicată, ne dă mereu bobârnace, în
Șeful a devenit albastru la față. discuţiile noastre n-o să rezolvăm noi toate problemele ei.
– Mă tâmpitule, ai lăudat în cartea aia a ta toate Tăcere. Apoi deodată, șeful către Telemac:
nulitățile din țară și de peste hotare, cu speranța că la o – Dragul meu prieten, de ce nu-i laşi pe duşmanii tăi să
adică te vor lăuda și alții pe tine. Ce tâmpenie am făcut să trăiască, doar ştii formula biblică: Dacă ei dau în tine cu
te încadrez redactor la revistă! Ei, ia spune-mi câți mari pietre, tu să dai în ei cu pâine.
poeți crezi că sunt în țara asta? Şeful s-a uitat la el cu un fel de lehamite. Și deodată îl
– Să tot fie vreo zece. privește pe Gregorian.
– Și tu ai scris despre 142 de poeți, fără să fi scris con- – Ipocritule! Mi-e greaţă de tine şi de toată critica din
vingător despre niciuna din cărțile alea. ţara asta de rahat. Îmi inspiri milă prin ploconeala ta în faţa

74 CONVORBIRI LITERARE
unor poeţi de doi bani. Cum a intrat individa aia aici, te-ai ticălosului la salut, măcar să-şi dea seama că nu-i împărtă-
şi dus s-o întâmpini, să-i lingi mâna, asta pentru a te pune şim ideile...
bine cu ea, cu Marinela şi cu sexologul de care tocmai aţi – Exagerezi, dragule. L-am auzit în câteva rânduri vor-
pomenit. Vezi, asta-i critica literară în ţara asta pe care bind de la tribuna Senatului. Omul se declara apărător al
declarăm că o iubim: sex, dacă nu cumva prostituţie în valorilor naţionale. Ce-ar însemna să retrocedăm foştilor
toată regula, a decretat şeful şi a început să sughiţe. O proprietari clădirile în care funcţionează instituţii publice,
vreme a stat cu capul pe masă apoi s-a ridicat şi s-a infor- şcoli, universităţi, spitale?...
mat unde suntem. – Domnule, de acord că nu poţi scoate în stradă institu-
– Aha, venisem..., venisem la şedinţa de redacţie. Da, ţiile astea, dar de ce să cumpere pe nimic o casă naţionali-
da, şedinţa de redacţie... zată un fost activist de partid sau un torţionar a unui fost
– S-a uitat la noi. Părea să privească undeva departe proprietar expropriat, în loc să fie retrocedată proprietarului
prin ceaţă. de drept?
– Măi ticăloşilor, eu mă duc acasă, voi mai puteţi rămâ- – Eşti interesat direct, aşa se justifică ura ta împotriva
ne, dar nici un cuvânt despre Excelentisima, despre lui Todică. Este adevărat, e şi el fiu de ofiţer de securitate,
Marinela şi marele critic. dar asta nu înseamnă automat că e un mafiot.
Curând pe obrazul şefului nostru a apărut o lacrimă. – Nu, desigur, doar că ei, încrengătura asta ticăloasă
– Dragii mei prieteni, ce m-aş face eu fără voi. Haideţi deţine puterea în România de azi. Au avut inspiraţia să ne
să vă îmbrăţişez. Pe mâine la aceeaşi ora aici pe terasă, ca cânte acele lozinci electorale cu care au năucit prostimea.
să continuăm şedinţa de redacţie. Prezenţa obligatorie!... – Vrei să spui poporul.
– Fie cum zici tu, au prostit poporul. Auzi: Nu ne vin-
dem ţara! Ei, ţărăniştii şi liberalii, veniţi în ţară după ce au
O mică afacere... huzurit prin străinătăţi, n-au mâncat ca noi salam cu soia, şi
alte trăsnăi de felul acesta ce le-au servit poporului la pri-
Era de acum toamnă, începuseră ploile şi noi nu ne mele alegeri, pe care le-au numit democratice.
lăsam de obiceiul de-a ne întâlni pe Terasa Falmingo, adă- Todică tocmai ţinea sfat de taină cu doi consilieri locali
postiţi sub umbrelele albastre uriașe, îndurând, în faţa unei din partidul preşedintelui, iar liberalul Gore fierbea de
cafele, umezeala şi răcoarea zilei, uniţi de aceleaşi poveşti furie.
şi de gesturile ce fără să ne dăm seama se transformaseră de – Acela, brunetu’, fost preşedinte de sindicat la
multă vreme într-un ritual. Eram pe punctul de-a ne ridica Mecanica, a propus în consiliul local concesionarea pe cin-
de la masă când şi-a făcut acolo apariţia senatorul, care ne- cizeci de ani a unui teren de lângă stadion pe care vărul lui
a salutat ceremonios, iar asta nu era puţin lucru, vreau să Todică și al tău doreşte să construiască un abator...
spun să te salute nu un oarecare ci chiar el, senatorul trimis – Şi ce-i rău în asta? Omul creează locuri de muncă şi
de noi în parlament, pentru fericirea viitoare a noastră şi a produce carne mai ieftină pentru localnici.
patriei. S-a aşezat la o masă destul de departe de a noastră, – Ei, chiar te prefaci că nu înţelegi?! Întâi, terenul
iar prietenul nostru Tase n-a răbdat să constate: naţionalizat ar trebui să intre în posesia fostului proprietar,
– Domnule, oamenii ăştia cum ajung în parlament, se şi care a depus cerere de retrocedare, apoi nu construieşti un
văd încununaţi cu o aură ce le-ar conferi cine ştie ce însuşiri abator într-o zonă locuită, să poluezi şi să transformi viaţa
miraculoase, iar comportamentul lor capătă acea alură de oamenilor de acolo într-un coşmar.
semizei atotputernici, intangibili la factorii sociali şi poli- – Tu eşti consilier local, poţi să le blochezi proiectul,
tici ce le-o conferă imunitatea. dacă lucrurile stau aşa cum mi le înfăţişezi...
– Nu e şi cazul lui Todică Ionescu, dragă prietene, l-am – Domnule, cum să le blochez proiectul dacă tocmai au
cunoscut, sunt chiar ceva rudă mai îndepărtată cu el..., i-a momit câţiva consilieri de la alte partide să voteze cu ei.
luat apărarea Gore. Vezi tu, aşa au devenit majoritari, corupând pe alţii.
– Şi dacă eşti rudă cu el, ţi-e greu să-i constaţi orgoliul – În cazul acesta, propune un referendum să vezi ce
şi aroganţa? zice oraşul.
– Eu nu spun că n-o și fi el contaminat de virusul pute- – Crezi tu că oraşului îi pasă că un abator face să sufere
rii, dar... un cartier întreg de locuinţe?
– Dar ce? s-a ofensat Tase. Omul e contaminat de-o – Ei, cum să nu-i pese. Propune referendum...
boală mai veche, de pe timpul dictaturii comuniste, care a – Nu se poate, primarul e de-al lor.
devenit cronică. El a susţinut legea retrocedării averilor – Şi atunci?
naţionalizate numai acolo unde se poate, or dacă în casa – Dragule, eu ţi-am semnalat o mică afacere care se mai
naţionalizată a bunicului stă un fost colonel de securitate, poate numi şi escrocherie. M-am gândit că singurul lucru
deocamdată cu chirie, legea îi permite să cumpere casa şi să care îmi mai rămâne de acum de făcut e să-mi dau demisia
nu o redobândească familia. În locul tău, nu i-aş fi răspuns din consiliul local şi să mă explic în presă...
– Uite că ai soluţii. Dă în ei fără menajamente, măcar

CONVORBIRI LITERARE 75
să afle poporul pe cine au ales şi cât de patrioţi sunt oame- Şeful însă era dus cu gândurile departe după cele patru
nii ăştia... sute de coniac.
Au mai cerut chelnerului câte un coniac şi o cafea. – Măi Tase, comandă-mi un taximetru, a îngăimat el,
Curând s-a adus comanda. m-am săturat să vă mai aud pălăvrăgind. Vă interzic să mai
– De data aceasta e din partea casei, s-a explicat chel- faceţi politică!...
nerul. – Şi cu abatorul ce vor să-l construiască în cartierul de
Gore a protestat degeaba. De acum îi apăruseră zeci de vest cum rămâne?
bobiţe de transpiraţie sub nas şi pe frunte. – Dă-i în mă-sa! N-au decât să-l facă, dacă asta vrea
– Ceva e-n neregulă. Dragul meu, te avertizez că de poporul. Parcă spuneaţi ceva de un referendum...
mâine eu nu mai calc pe această terasă. Şi ce întâlniri minu- – Referendum, cine să-l facă?...
nate am avut aici la Flamingo... Dar de acum... – Voi, măi deştepţilor; tu Gore eşti consilier munici-
– De acum, de ce? pal!...
– Mi-e clar, l-au cumpărat şi pe Tudorache, prietenul – De mâine, n-o să mai fiu...
nostru. Acum e el de-al lor... – Îţi interzic să-ţi dai demisia. Eşti şi aşa o nulitate şi te
– Te înşeli, amice, te înşeli... Nu l-ai ajutat tu pe ţin în redacţie ca să am cât de cât un sprijin politic în con-
Tudorel să-şi deschidă aici afacerea asta, ba i-ai şi sugerat siliul local.
numele terasei? Gore a făcut ochii mari, nu-i venea să creadă ce auzea
– L-oi fi ajutat eu, dar puterea seduce până ce şi pe cei după ce şeful scrisese o cronică elogioasă la cartea pe care
mai apropiaţi prieteni... tocmai o publicase.
– Te contrazic, categoric te contrazic!... – Şefu’, dă-o în Cristoşii mă-sii, aşa aprecieri ai tu la
– Iată-l, se duce să-l salute pe senator, se aşează la masa adresa mea?, s-a ofuscat colegul de redacţie.
lui... – Chiar aşa, şefu’, s-a amestecat celălalt, vărul senato-
– Şi ce-i rău în asta, că-l salută pe senator?... rului.
– Nu-ţi pot spune cu certitudine ce e rău, dar e rău, pen- – Nu-mi plac laşii, Tase. Nu ştiai asta?
tru că îi cumpără influenţa. – Uite că nu ştiam că sunt laş, o aud pentru prima dată
– Nu-mi dau seama despre ce vorbeşti... de la tine.
– Probabil pentru că nu vrei să înţelegi. – Aşa, bine c-ai auzit-o şi pe asta, dacă tot s-a ivit pri-
– Uite, cum voi avea prilejul voi vorbi cu Tudorel... lejul să ţi-o spun.
– Ce să vorbeşti cu el? – Măi, dă-o dracului de treabă, ziceam că norocul nos-
– Să-l întreb ce relaţie are cu senatorul. tru e că suntem un colectiv unit, a zis îngăduitor Tase.
– Va spune că Todică Ionescu e un client ca oricare – Unitate în diversitate, a precizat şeful, după care a
altul. Clientul nostru, stăpânul nostru, parcă asta spune el căzut cu capul pe masă şi-a adormit.
lumii celor care îi vizitează cârciuma... – Horaţiu, tu ce zici, mi s-a adresat Tase mie, care
– O vară întreagă ne-am simţit atât de bine aici pe tera- tăceam şi-i contemplam în splendida lor euforie.
sa Flamingo şi-acum să ne strice buna-dispoziţie prin veni- – Ce să zic. V-aţi îmbătat ca nişte porci şi vorbiţi pro-
rea aici a unui senator, care tocmai ne-a salutat, ba ne-a mai stii.
făcut şi-o reverenţă? – Prostii?
– Dracu să-l ia cu reverenţa lui cu tot! Nu-i e desigur – Da, da, prostii. Uite, a venit taximetrul, să-l luăm pe
indiferent că avem o revistă în care i-am putea arăta cealal- magister şi să-l ducem de aici.
tă faţă, ce nu se vede la televizor... – Patruzeci de ani, patruzeci de ani a bâiguit şefu’.
– Ei, se teme... Oamenii ăştia odată ajunşi la putere nu – Ce vrei să spui cu asta, şefu’?
se mai tem nici de Dumnezeu. – E nevoie de o purificare de patruzeci de ani pentru
– Aşa e, dar la ce-ar fi bun să ne consumăm energia vor- români, aşa cum i-a purtat Moise pe evrei prin pustie.
bind despre asemenea specimene. Patruzeci de ani, măi deştepţilor!...
– Pentru că specimenele astea vor jefui ţara, vor pustii- A început să bată vântul şi să plouă mărunt, ploaie rece
o. Nu vezi că tineretul, cel mai valoros, ia calea străinătăţii de toamnă. Senatorul tot mai era acolo pe terasă explicând
şi asta numai din cauza politicii lor idioate?... ceva cu ambele mâini larg deschise. Era vorba desigur de
– Să nu exagerăm, Gore. Fiul tău, doctor în economie, teoria lui de dezvoltare a oraşului: bănci, cârciumi, abatoa-
e directorul adjunct al Băncii de dezvoltare... re, stadioane de fotbal. Astfel cum să ţii sub supraveghere
– Acesta e un caz izolat; statistica dă treizeci la sută din prostimea?...
cei care termină o facultate doritori să plece dinţară.
– Gata, e de-ajuns, hai să plecăm, am băut deja prea
mult.
– Şi cu numărul revistei cum rămâne? Nu l-am discutat,
s-a adresat el de data asta şefului.

76 CONVORBIRI LITERARE
 PSALMISTA
Diana Dobrița BÎLEA

Cum se gândea ea astfel, i se păru că zărește printre Mestecă două frunze, apoi se opri. Auzise ușa
copaci o siluetă umană urmărind-o și se miră. Să nu fi scârțâind. Femeia o crăpase doar și se uita prudentă
fost singură aici, în împărăția fiarei? Nu stătu mult pe prin deschizătură. Floare nu se mișcă. O rafală de vânt
gânduri și se îndreptă către locul acela, atentă să nu-i rupse un ram uscat în apropiere și atenția îi fu îndrep-
scape o eventuală reapariție a sa. Și, într-adevăr, o tată într-acolo. Când privi din nou spre bordei, observă
revăzu. Era o femeie îmbrăcată în haine lungi și cerni- în cadrul ușii o făptură înaltă și slabă, căreia acum nu i
te, cu un batic ce-i acoperea și o parte din față. Pe se vedeau doar ochii, ci toată fața. Era plină de bube
spate, i se vedeau niște plete lungi, deschise la culoare, sângerânde. La fel și mâinile. Poate că, în loc să mear-
încâlcite. Nu-și dădea seama de vârsta acesteia. gă la medic, se ascunsese în inima codrului, departe de
Observă că o rupsese la fugă, speriată de întâlnirea cu privirile curioase ori batjocoritoare. Poate că era con-
o altă ființă umană. O lăsă câteva clipe să se depărteze, tagioasă și fusese alungată de familie, de comunitate.
apoi, pitindu-se pe după trunchiurile copacilor ori în Dar ce fel de oameni ar face așa ceva?
spatele pâlcurilor înalte de plante, o luă pe urmele ei. Nu știa cum să procedeze. Să se arate și să-i spună
Nu doar curiozitatea o făcea s-o caute, ci și faptul că, că e dispusă s-o ajute în orice condiții sau s-o mai
într-un fel, se regăsea în situația sa. Și femeia aceasta urmărească o vreme, pentru a înțelege mai bine ce-i cu
fugea. Dar de cine? Ce făcuse? Cât de grav greșise ea? Dacă-și pierduse mințile și era periculoasă? Dacă o
oamenilor și ei înseși? Și de ce nu găsise altă rezolvare va ataca? Îi veni să râdă amintindu-și că până și ursul
decât să se mute pe teritoriul mai degrabă al sălbăticiu- fugise din calea sa. Ce să-i facă o biată ființă omeneas-
nilor decât al semenilor? Trebuia să afle. Simțea așa, că neajutorată?
nu înțelegea bine cum, că nici pe ea n-o așteaptă o În ciuda bubelor, femeia avea un chip senin.
perioadă ușoară. Și avea nevoie să se inspire. Să Privirea verzuie i se lumină de îndată ce liniștea locului
învețe, dacă avea ceva de învățat. unde își găsise ascunzișul îi păru să nu fi fost tulburată
La un moment dat, o pierdu din vedere și n-o mai de oaspeți nepoftiți. Târându-și poalele lungi peste
revăzu. Se gândi că femeia are vreo colibă prin apro- pământul umed, printre ierburi și ramuri uscate de
piere și nu se înșelă. Ajungând lângă un dâmb înconju- mult, înaintă câțiva pași de la bordei și se așeză pe un
rat nu doar de plante înalte, ci și de crengi uscate buștean pe care vântul sau fulgerul îl pusese cândva la
așezate una peste alta, văzu fața unui bordei – un pere- orizontală. Razele soarelui nu ajungeau până la ea, dar
te strâmb, făcut din bușteni așezați în picioare, unul se bucura de aerul curat și de lumina zilei. Ținea capul
lipit de celălalt. Peretele acesta avea și o ușă adevărată, ușor pe spate și ochii închiși, iar buzele, după ce stătură
dar nicio fereastră. Înăuntru, nu putea fi decât întune- o vreme lipite, se deschiseră și lăsară să iasă afară niște
ric, fie noapte, fie zi. Doar vreo lumânare ori o lampă murmure cuminți, abia auzite. Peste două-trei minute
să fi luminat o asemenea grotă și ziua. în care nu se schimbase nimic, se ridică de pe trunchiul
„Nu, eu n-aș putea”, se surprinse Floare gândind. copacului prăbușit pentru a îngenunchea în fața unei
Se pusese în locul femeii, în pielea ei, și nu i se icoane imaginare ori a naturii înseși, iar murmurele îi
păruse posibil să trăiască la fel. Mai bine ar fi stat la deveniră mai sonore. Cu mâinile împreunate ca la
închisoare, unde ar fi auzit voci și ar fi văzut oameni. rugăciune, cu ochii privind în sus, cu baticul căzut pe
Nu-i veni să plece fără s-o mai zărească o dată. Se ceafă, femeia buboasă începu să cânte un psalm:
așeză în spatele unui trunchi gros și, pentru că îi era – Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta și
foame și sete, rupse niște buruieni din jur și le gustă. după mulțimea îndurărilor Tale șterge fărădelegea mea.
Nici vorbă să fie plăcute la gust, dar nici așa de rele. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul

CONVORBIRI LITERARE 77
meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și Doamne, și m-am rugat Ție cu sufletul ca o necunos-
păcatul meu înaintea mea este pururea. cătoare și ca o prea puțin credincioasă, fără să fi știut
Floarei i se furnică pielea. Parcă era pentru ea rugă- măcar ce am făcut. Am înțeles că, în felul meu, eu m-
ciunea aceasta. Glasul frumos, limpede ca un pârâu am rugat Ție să iei de la mine bubele mai înainte ca eu
subțirel de munte, umplea jur-împrejurul. Vântul tăcu- să le înțeleg rostul. Milostivește-te de mine până la
se când începuse ea să cânte. Norii încremeniseră, iar capăt, Doamne!”
deasupra psalmistei se despicase cerul. Prin crăpătura Buboasa se ridică ținându-se cu o mână de șale, își
groasă pătrundeau razele soarelui sau ale îngerilor ori mângâie genunchii pentru a le mai atenua durerea, își
ale lui Dumnezeu și coborau neîntrerupt pe pământ, așeză mai bine baticul și se odihni puțin pe trunchiul
dar nu peste tot. Se vărsau doar peste ea, pentru a-i căzut. Dar picăturile de ploaie se îndesiră și de data
lumina chipul și cântecul. Neputând să-și mai ia privi- aceasta n-o iertară nici pe ea. Mai puțin sprintenă
rile de la femeia pădurii, Floare văzu că bubele se acum, păși spre grota în care își ducea zilele, iar când
estompează și dispar, ca și când n-ar fi fost niciodată ajunse, intră și închise ușa după ea. Atât. Minunea
acolo. parcă nici nu existase. În locul unde se produsese, de
– Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți, spăla-mă- unde urcaseră spre cer versetele psalmului și peste care
vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi, cânta ea. coborâse lumină celestă, se aduna apă și forma cu
Fața femeii devenea tot mai frumoasă și mai strălu- repeziciune o băltoacă. Degeaba mai așteptă Floare
citoare, iar Floare simți că tocmai se petrece o minune. minute în șir, nici ploaia nu se opri, nici buboasa nu
N-ar fi crezut niciodată că va vedea așa ceva. Mai mai ieși de sub pământ.
înainte se gândise să meargă la farmacie și să-i aducă Se hotărî cu greu să plece de aici. Îi trecuse prin
medicamentele vindecătoare, dar își dădu seama că a minte să rămână, să aștepte oricât îndreptarea vremii și
judecat ca un om obișnuit, cu inima și cu mințile încu- să ia legătura cu femeia de pe munte. Să se asigure că
iate. Acum, că minunea la care asista neinvitată le des- există și în realitate, să-i spună că a văzut-o scăpând de
cuiase, înțelese ceva care o cutremură din toate teme- bube și de răni și redevenind, după rugăciune, bolnava
liile ființei sale slăbănoage: ea era aidoma buboasei. care are totuși nevoie de îngrijire medicală. Dar nu cre-
Ajunsese plină de bube, de răni sângerânde, și avea dea că o va convinge să coboare cu ea până la cabană
nevoie, cum zicea psalmista, să fie stropită cu isopul și de acolo, s-o însoțească la oraș pentru a fi văzută de
milostivirii pentru a se curăți. un doctor. Îi veni, astfel, ideea să-i facă rost de medi-
Norii prinseră a se zbate ca niște șerpi ținuți de cap camente și să i le aducă aici.
cu mâini neîndurătoare, apoi, de îndată ce vocea aceas- Porni cu părere de rău pe drumul de întoarcere spre
ta se opri, se eliberară și stropi mari începură să biciu- cabană. Risca să se rătăcească, doar nu cunoștea aceas-
iască pământul. Nu însă și pe femeia care continua să tă pădure. Avea totuși încredere în simțul ei de orienta-
privească în sus, către razele din crăpătura bolții celes- re. Doar ursul mai putea să-i strice planurile. Nu-l mai
te. Pe ea n-o puteau atinge picăturile de ploaie. întâlni însă până acasă. Dacă mai fusese în apropierea
Floarei, care îndura biciul norilor, nu-i păsa câtuși lui, ori acesta nu se mai făcuse văzut, ori o ocolise, ori
de puțin. Putea s-o ude ploaia până la piele și tot nu și- nu-l mai zărise ea, fiind cu toate gândurile îndreptate
ar fi părăsit postul de observație. Aștepta cu sufletul la către minunea la care asistase.
gură să vadă deznodământul minunii. Se gândea că Când ajunse în curtea lui Lao Tzu, nu prea mai era
poate femeii îi vor crește aripi ca ale îngerilor, că va sigură de tot ce i se întâmplase. Poate că razele soare-
coborî din cer un trimis al lui Dumnezeu și va sta de lui, puternice acolo, o făcuseră să vadă astfel. Poate că,
vorbă cu aceea care cântase atât de pătruns, de dumne- de oboseală, căzuse într-un somn REM, cum se spune,
zeiesc, încât să merite vindecarea miraculoasă. Dar și visase. Poate că își obligase mintea să perceapă rea-
ceea ce continuă să se întâmple o ului la fel de tare. Pe litatea după dorințele sale. Avea nevoie de încurajări și
măsură ce tăcerea femeii se prelungea, crăpătura ceru- de pilde pentru propria vindecare.
lui se îngusta, iar razele coborâte peste ea se subțiau și Lao Tzu îi ieși în întâmpinare. Părea îngrijorat.
se împuținau, chipul pierdea lumina, iar în locul aces- Ochii lui oblici se îngustaseră și mai mult, accentuân-
teia apăreau bubele și rănile sângerânde. du-i expresia blândă și trădând un amalgam de senti-
„De ce, Doamne? exclamă ea în gând. Cât de înaltă mente.
și cât de tare ar trebui să fie ruga buboasei pentru a te (fragment din romanul în lucru)
milostivi pe deplin de ea? Eu sunt ca buboasa asta,

P R O Z Ă
78 CONVORBIRI LITERARE
 C R I T I C A

Ioan LASCU

„Destinul m-a ales”, susținea Gellu Dorian nu vers liber, avertizează asupra dualității, a
demult într-un interviu, dar un destin ingrat ce nu omului, a creatorului și a lumii în ansamblu:

CRITICA POEZIEI
i-a oferit decât șansa de „a scrie și a încasa Dor-(Y)i(n)-(Y)an(G), Dorian Yin și Yang:
umilințele de rigoare”. Nemulțumirea vine, spu- „El stă liniștit/ și crede că liniștea lui/ sunt
nea în continuare Dorian, din faptul că lumea chiar eu”. Contrapunerea, asocierea și nu
scriitoricească „nu m-a privit niciodată cu ochi opoziția EL (el) și eu este ideea fondatoare a
buni.” Între frustrare și demnitate, scriitorul cărții. Venind din gândirea chineză străve-
botoșenean însă nu a încetat să-și exercite vocația che, Yin și Yang sunt două concepte dualiste
(„... lucrez tot timpul”) deoarece atunci când nu de natură spirituală, care asociază forțe
scrie simte că se pierde. Declarații cu atât mai con- opuse aparent contrare, însă în profunzime
vingătoare cu cât opera de dimensiuni impresio- complementare și interdependente. Yin se
nante și de valoare de atâtea ori dovedită stă drept referă la elementul întunecat, feminin și
mărturie: poet elaborat și viguros, creator de poe- introvertit, intim (între altele), identificat cu
zie „luxuriantă, concretă, cotidiană, prozastică”, noaptea. Yang semnifică elementul luminos,
scrisă într-o limbă vie „plină de detaliile zilei de plin de vitalitate, activ, masculin (între alte-
astăzi, dar totodată cultivată și îngrijită stilistic”. le), identificat cu ziua. Ca elemente funda-
Sunt aprecierile lui Nicolae Manolescu despre un mentale apa și pământul (rodnicie, fertilitate) se
poet nu îndeajuns de cunoscut pe măsura asociază cu focul și aerul (vântul) ca să întrețină
importanței operei sale, nu numai poetice ci și arderile, combustia, dar împreună formează între-
narative și chiar critice. Așadar un scriitor exigent gul, sunt dualitate și unitate totodată, noapte și zi,
cu sine și nemulțumit de lumea literară care nu l-a umbră și lumină, constutuienți ai infrastucturii
perceput la adevărata valoare poate și din pricina dinamice a universului. La Gellu Dorian este sesi-
unui mod rezervat și cam distant de a fi. Cel puțin zabilă opoziția El/ eu situată în afara unei relații de
la prima vedere... excluziune și într-o dualitate care atrage contrarii-
La 70 de ani de viață împliniți în 2023 (13 le. Dacă El/ eu este o opoziție de tipul Yin/ Yang
octombrie), Gellu Dorian a făcut și o retrospectivă atunci putem vorbi de opoziții precum departe/
a vârstelor care, la un loc, alcătuiesc vârsta întrea- aproape, acolo/ aici, absență/ prezență, ieri/ mâine,
gă a vieții. Ajuns la răspântia celor șapte decenii viață/ moarte, timp/ veșnicie; la fel nimicul și tim-
scriitorul și-a dezvoltat crezul în romanul cu titlu pul, simultan și intermitent, opoziție și unitate,
mai mult decât sugestiv, Să lupți împotriva morții continuitate și fragmentare, gol și plin, primii trei
(Editura „Junimea”). Pe coordonate nu cu mult binomi raportându-se la timp iar ultimul la spațiu.
diferite, semnificativă fiind doar deosebirea de Viziunea timpului se sprijină pe simultan și inter-
gen, se regăsește și volumul de poezie, restrâns mitent, totdeauna și nicicând, existent (în timp) și
dar dens, EL sau Ieșirea din ramă (Editura inexistent (în atemporal). Ar fi o viziune parțial
„Charmides”, 2023). O scurtă poezie, o terțină în asemănătoare cu ideea lui Mircea Eliade – „A

CONVORBIRI LITERARE 79
muri înseamnă a fi în același timp pretutindeni și iar aerul este o invenție care dispare odată cu El,/
nicăieri” (Ivan) adică a fi totodată ubicuu și se reinventează odată cu mine.” (Bonus): El – cel
aspațial. Nu trebuie uitată nici aserțiunea „Teatrul atotcuprinzător, el – cel care a fost, eu – cel care
și filosofia înseamnă o pregătire pentru moarte” încă este... Se reține o multiciplitate a ipostazelor:
(Incognito la Buchenwald), înseamnă adică trece- el poate fi eu și invers, iar „El, [este] disipat în toți
rea în altcineva/ altceva așa cum la Gellu Dorian cei ce cred și-n toți cei ce nu cred.” (Crai vechi).
El trece în el/ eu și invers. El îl cuprinde și pe eu Viața este ca o scriere – se scrie cu zile – El o
într-o relație biunivocă de incluziune/ excluziune. scrie, El cel ascuns privirii, El cel care prin
El este pretutindeni dar nu și nicăieri – afirmația ar muțenia mea „înțelege totul”; El este un
fi un nonsens în cazul în care cel care se mișcă, Dumnezeu al muțeniei care vorbește și o orbire a
călătorind odată cu El, ar ajunge nicăieri: luminii pline, însuși paradox al tuturor paradoxu-
„El stă la fereastră și trenul îi duce gândul/ rilor; El este „invizibil chiar în interiorul ochiului
foarte departe. Nu privește nicăieri. Nicăieri/ nici meu”, dar se face vizibil pentru ochiul meu, „în
nu există pentru El./ Numără încet pașii controlo- afara lui [când] totul devine păstos, carnal,/ pipăi-
rului care e în alt vagon,/ poate în alt tren chiar;/ bil.” (El, p. 14). El este ubicuu: „Mă privește,/ eu
ajunge la cifra fatidică peste care sare.// Reușește îmi întorc privirea/ și în spatele meu e tot El/ pri-
să se descopere dincolo de fereastră./ E noapte și vindu-mă cum îmi feresc privirea/ ca pe un PIN al
asta nu-i spune nimic./ Nici nu ar dori să-i spună cardului meu.” (Epistolă). El îmi scrie viața de zi
ceva/ cel ce stă afară și călătorește odată cu El,/ cu zi iar soarta mi se așterne ca un palimpsest pe
ajuns deja nicăieri.” (Altfel). piele. Sunt imagini cu o pondere semnificantă stri-
Poemul intitulat aparent ireverențios Ăsta e o vitoare care țin mereu încordată vigilența critică.
trimitere fugitivă la Sisoe, probabil sfântul repre- Capătă accente o circularitate a vieții și a morții,
zentat într-o icoană la Mănăstirea Sfântul Varlaam o ieșire din și o întoarcere în sine: „El fuge din
(Meteora) privind la rămășițele pământești ale lui sine și se ascunde în sine”, El este cel fără de înce-
Alexandru cel Mare ca la o imagine a put și fără de sfârșit, este o veșnică reîntoarcere în
deșertăciunii omului: „Numai umbrele rămân sine: „El fuge din sine și se ascunde în sine,/ acolo
până la urmă...”. În ăst timp El privește netulburat unde se rătăcesc toți,/ de unde toți vin, de unde toți
prin unicul său ochi la nimicul atotstăpânitor: „El pleacă./ […]. Așa la nesfârșit,/ până ce totul va
privește liniștit/ printr-un singur ochi/ care vede începe iarăși/ cu El” (Fuga). Imaginea gării ascun-
totul:// nimic mai clar decât nimicul”. O dublă de o metaforă a trecerii și a revenirii, dar și un
identitate El/ eu oricând interșanjabili se paradox al mișcării în aparența stării pe loc:
prelungește și în el/ eu, o dedublare ce constă într- „Trenul nu va sosi niciodată,/ fiindcă niciodată n-
o identitate profană, laică, și una religioasă, hiera- a plecat.”; alt paradox dă de înțeles că existența lui
tică. Fiindcă timpul (pare că) este o categorie El este inexistență pentru cei ce nu există: „Cel ce
reversibilă, când trecut, când prezent sau viitor, este/ este cel ce nu este/ decât pentru cei ce nu
unul din ei – un el – stă în mijlocul nimicului și sunt” (Gara). Trenul este asemenea unui cortegiu
este invizibil: „De fapt nu are nici casă,/ nu are care cade prizonier „în burta balenei”, ca Iona în
nimic,/ nici trup,/ doar aerul îl desenează în jur și burta chitului. Ieșirea din captivitate se face prin
lumea crede că iar s-a lăsat ceața/ și din ea se va goana către destinație „la dreapta sau la stânga
ivi cel ce nu spune nimic/ și toți cred că a spus Lui,/ irosind priviri în care nu mai încape nimeni.”
totul.” Așa că el dispare în aer, este invizibil ca Aluziile despre moarte sunt tot mai frecvente și
aerul, apoi el trece neașteptat în eu cel cu fața mai străvezii (Trenul).
îndreptată spre El, însă El este invizibil ca și el, cel Lui Gellu Dorian îi place să inventeze aporii și
înghițit de aer, pe câtă vreme eu este arondat mate- să jongleze cu ele ca în Joc în joc sau în Jocul per-
rial: „... în locul meu,/ El ar fi făcut la fel;/ însă eu petuu: „El se preface că e el/ atunci când nu poate
nu merg la pescuit,/ nu fumez,/ am casă,/ am trup,/ fi altul decât cel ce poate fi el.” Avem de a face cu

80 CONVORBIRI LITERARE
un „copil perpetuu/ în joc perpetuu”. Din gravita- dacă pactul cu El rămâne zadarnic pentru că El
tea și prin gravitația aporiilor uneori atrase în este suficient sieși („El se ascunde în sine...”). Un
apropierea aforismelor se coboară în pur mime- vers memorabil („...mâine e ca un vis în care stă ca
tism infantil: „Iar atunci când jocul e gata,/ te ia cu un vierme în fruct/ realitatea”) aduce aminte de
lopata.” Sunt însă formulări în care e camuflată efemerul terestru și de eternitatea celestă ca unică
gravitatea ca în jocul arghezian De-a v-ați ascuns: nădejde: „...peste șes singurul rod/ e cerul în care
„...Îl joci în doi, în trei,/ Îl joci în câte câți vrei,/ se ascund toate,/ precum toate se nasc pe pământ/
Arde-l-ar focul”. La Gellu Dorian jocul are loc și mor viețuind la nesfârșit în cer.” (Rodire).
între El/ Dumnezeu și el/ individ în timp ce la Ieșirea din ramă se întrezărește „dacă ridic
Tudor Arghezi „E un joc viclean de bătrâni,/ Cu ochii” dar se vede și dincolo de ea privind din
copii ca voi, cu fetițe ca tine,/ Joc de slugi și joc de exterior spre interior ca o detașare prin dedublare:
stăpâni,/ Joc de păsări, de flori, de câni/ Și fiecare „...totuși el este singurul ochi care privește din
îl joacă bine”. Și sentința: „E jocul sfintelor afara ramei/ ce e în interiorul ramei,/ și acolo sunt
Scripturi./ Așa s-a jucat și Domnul nostru Iisus eu așa cum m-am trezit în fiecare zi...” (Dacă ridic
Hristos/ Și alții, prinși de friguri și de călduri./ ochii). Până la 70 de ani El, ca totdeauna, a fost
Care din câteva sfinte tremurături/ Au isprăvit mereu prezent, de departe în aproape ipostaziat în
jocul, frumos.” În concluzie „Așa e jocul, începe „eu/ EL/ eu”, deși El „e mereu de negăsit, dar
cu moarte.” Poemul De-a v-ați ascuns nu îmi pare peste tot”, nicăieri „dar peste tot”. A fost străbătută
nimic altceva decât un al doilea Testament arghe- viața scrisă literă cu literă „pe pielea/ plină de
zian. palimpseste” scrijelite cu cuțitul, aș spune că plină
O singurătate nepătrunsă trăiești alături de El de urme lăsate de încercări și suferințe, de căutări-
cel din „lacrimile tale”: în poezia din volumul le necontenite ale lui El cel ubicuu și de negăsit.
publicat în 2023 nu se arată decât El, el și eu, iar Apropierea sorocului aduce pregătirea pentru
oamenii sunt pomeniți din când în când la modul ieșirea din ramă, din cadrul vieții, așa cum prin și
generic: „Un om privește prin sine/ și nu vede din ramă a ieșit simbolic Van Gogh: „Eu m-am
nimic./ […]// Fără nimeni alături,/ doar cu El...” deplasat până acum pe șaptezeci de trepte/ spre
(Kilometrul infinit). Vidul pune stăpânire pe tot și unde doar El știe./ Însă El nu se deplasează nică-
pe toate – gol în interior, gol în afară, gol în rapor- ieri,/ e mereu de negăsit, dar peste tot,/ e la mic
turile cu El cel nevăzut în acel gol; nicio cântare dejun cu mine,/ e la prânz,/ e la cină,/ e în pat cu
nu schimbă nimic, nu-L apropie pe El: „În interio- mine...”. Adineauri autorul suferind de propria-i
rul lui e vid așa cum/ În afara lui e tot ce-ar putea viață a încercat „să-și facă portretul/ așa cum
deveni vid.// El cântă mereu despre lume./ Lumea dintr-un penel curge sângele/ urechii tăiate fără
Îl cântă.// Și asta Îl face încă nevăzut.” (Morișca). milă/ de chiar pictorul care a ieșit din ramă/ ca un
În alt poem este clamat „nesfârșitul care devine om disperat din casa în care nu mai încăpea.” (eu/
punct/ pe o coală de hârtie/ în fața unui copil.” El/ eu (ieșirea din ramă)). „Dar cele șaptezeci de
(Nori). Nesfârșit este jocul permutărilor EL-el-eu. trepte vor sfârși” și încă „eu mă aștept pe mine”.
Este El supremul, El Cel mai presus de toate, El Gara în care va coborî odată cu trenul simbolizea-
care-i cuprinde pe el și pe eu, ori numai pe acel el ză călătoria vieții de unul singur către ieșirea din
care a fost/ este/ va fi eu: „El e omul/ care nu mai lume. Gellu Dorian a scris „ceea ce El citește
are nevoie/ de oameni?// Nu,/ El e omul care are acum”, ceea ce eu îmi amintesc iar restul numai El
nevoie de oameni!// Prima lui înfățișare/ ar fi fost îl știe și e gata să îl spună; sau să-l tăinuiască.
ceea ce El încearcă acum să fie.// După ce nu va
mai fi,/ va fi un fir de praf din ceea ce a încercat
să fie.” O consolare în fața nimicului – în subtext
persistă o dezolare a vidului (Omul). Tot așa se
percepe o religiozitate ascunsă în el/ eu/ om chiar

CONVORBIRI LITERARE 81
 Constantin DRAM

Cele cîteva „precizări auctoriale” ale Ioanei Mihuț și Sebastian Severin (să nu uităm nicicum, de
Pârvulescu din romanul Aurul pisicii acel special guest care este motanul Sebastian; avatar
CRITICA PROZEI

(Humanitas, 2024) trimit spre o altă poveste, de al zeiței Isis, cea cu multe nume, pisica a fost frecvent
început al cărții sale: „Înainte de a împlini 30 asociată cu călătoria temporală: cinefilii pot revedea o
de ani, în perioada navetei, am scris o carte scenă celebră din filmul „Constantine” îl care pisica
numită Aurul pisicii. Era o poveste de dragoste neagră ținută în brațe de actorul Keanu Reeves facili-
în care timpul e personajul, unul atît de limpe- tează sau chiar determină întoarcerea personajului în
de, încît s-ar fi putut spune aproape că romanul alte lumi pentru a căuta răspunsuri necesare; pe de
era chiar despre dragostea femeii – a oricărei altă parte, la fel de bine motivat intertextual, e bine să
femei – cu timpul.” E o mărturisire tulburătoa- nu uităm de bizara pisică de Cheshire, cea care o
re, tocmai pentru că e atît de explicită. E con- însoțește, de la distanța cuvenită pisicilor care se res-
vingerea care e inoculată cititorului care pectă, pe Alice în drumul descoperilor și a auto-des-
găsește aici toate elementele validate de epoci coperirii prin Wonderland; și, tot intertextualizînd,
diferite pentru o tramă de succes: orice dragos- nici de gîndacul din Metamorfoza kafkiană nu trebuie
te e formată din timp, văzut astfel ca un supra- să uităm, motivul fiind cu totul exemplar, spune nara-
personaj. Un adevărat bărbat ar trebui să fie toarea: „Metamorfoza cea mai uimitoare nu este a lui
gelos nu pe un altul posibil ci doar pe impactul Gregor Samsa în gândac, este a cititorului care ajunge
mereu neștiut al factorului temporal. Altminteri, un să iubească gândacul mai mult decât pe toți ceilalți”).
roman de dragoste e mereu o provocare riscantă, lucru Mai întîi, paralel cu imaginea din Wonderland,
bine știut de o autoare atît de complexă precum Ioana aceeași naratore își pune personajul să „caute mai
Pârvulescu, cea care încă mai crede în frumosul mit mult timp”: rezultatul e că Monica trece prin propria-
că literatura mai poate salva umanitatea. i „metamorfoză”, cea care o aduce de la femeia de
O poveste de dragoste e mereu (și) doar o poveste aproape 50 de ani la fetița de 7 ani, crezîndu-se copi-
de dragoste. În acest sens, puteam citi doar un story lul pierdut, păstrîndu-și însă, trăirile și memoria adul-
despre doi parteneri: lui îi place muzica de operă, ei îi tului, tot mai traumatizat („Oare așa ai fi arătat, tu,
plac multe melodii ale căror versuri o însoțesc cam în Sonia mea dragă? Oare mă duruse atît de mult încît
tot ce face; el e cadru universitar la biologie (posibil m-am transformat în tine?”) . De aici, toată narațiunea
urmărit/ dorit, cum spune o anume cutumă, ea lucrea- care, printr-o serie de evenimente bine tensionate, își
ză la un cabinet veterinar, cu șansa de a termina facul- aduce cititorul într-o rețea de lumi posibile, textuali-
tatea de resort; ea e singură pe lume și stă într-o gar- zate în scheme diverse, în special prin relația literatu-
sonieră, el are o familie la Brăila, la care stă cîte o ră-muzică, mereu dirijată de cel pe care l-am supra-
lună pe an și locuiește într-un apartament; cei doi par numit drept marele personaj al romanului – Timpul.
să fie fericiți mulți ani; ea are însă are un trecut și Timpul, prin intermediul acestui roman, îl plasează pe
multe traume. cititor pe pista unui portal multidimensional, în care
Peste toate, înainte, înapoi, intervine factorul timp imprevizibilul, misterul, ambiguitatea și fantasticul se
și nevoia de a povesti, în cazul de față unei fiice pier- împletesc într-un continuu joc al oscilațiilor. De aici,
dute, Sonia. senzația că acest roman al Ioanei Pârvulescu poate fi
De aici, romanul trebuie/ poate fi citit din perspec- asemănat cu o pictură uriașă pe principiul unui colaj
tiva modului în care factorul timp intervine/ anihilea- simultan, în care timpul lipește atât imagini complete,
ză/ estompează povestea de dragoste dintre Monica cât și fragmentate. Totodată, timpul ne dă impresia că

82 CONVORBIRI LITERARE
se joacă, repetitiv, cu un ceas, dându-l înainte și lui Chris Isaak - „Wicked game”) , punctează fisuri
înapoi, până ajunge să-l deterioreze complet și ireme- rău poveștii de iubire dintre ea și Sebastian. Dar pisica
diabil. În această manieră se derulează povestea și „aurul pisicii”, cu trimitere paratextuală la Anii de
Monicăi Mihuț,cea care transmite, cu instrumentele drumeție ai lui Wilhelm Meister ai lui Goethe, în echi-
confesiunii mereu vulnerabile, o meditație dedicată valarea Valeriei Sadoveanu? Replica din textul Ioanei
fragilității ființei umane, în care corpul din planul Pârvulescu ar merita o întreagă discuție prelungită cu
material ajunge să se piardă, să se cearnă în timp și temeinic folos: „... animalul sălbatic numit dragoste,
prin timp. care nu adduce prea multe foloase, nu dă carne, lână,
Sunt multe capcane întinse de un narator inteli- lapte și grăsime, dar are dinții ascuțiți...”, „... animalul
gent, cel care poate să creeze senzația inițială a unei nostru era bine și stătea mereu la pîndă, iar sălbăticia
povești oarecare de iubire, ca mai toate celelalte: i se trezea din orice atingere, ton, privire...” și, de ase-
„Povestea noastră a început odată cu noul mileniu. menea, rezumativ: „Animalul dragostei pe care-l dre-
Ne-am cunoscut într-o zi cețoasă de martie. Voiam să sam zilnic era doar atunci liniștit și blind, nimeni nu-
dau de el și am dat, în schimb, peste un lungan, cum l putea da afară din casă, așa credeam, iar de alt ani-
i-am zis în gînd, disprețuindu-l fără vreun motiv înte- mal de companie care să-i facă concurență nu aveam
meiat, chiar pentru calitățile lui și numai pentru că mi nevoie, așa că nu și-a mai luat pisică...” Omenescul
se părea că mă încurcă.” După multe alte tribulații, este, însă, în orice contextualizare, plin de melancolie,
urmează o precizare în notă specifică, prin care ambi- sentimente și resentimente, uneori un pic de ironie sau
guizările și misterul contemplativ caracterizează scrii- de sarcasm, un pic de ludic (chiar de la acel început de
tura sub formă de confesiune subiectivă a acestui roman care pare a fi desprins dintr-un policier semnat
roman: „... poate am și trecut unul pe lângă altul, pe de... Rodica Ojog-Brașoveanu: „– Poliția Capitalei,
trotuar, și privirile noastre s-au încleștat o clipă, fără agent Podoleanu Cosmina, vă ascult!// – Aș dori să
ca întîlnirea lor să lase umbră. Cum știe acum, mă anunț o dispariție.// – Numele dumneavoastră?”)
hipnotizează tot ce nu lasă umbră: marea și pămîntul, toate oferite în cea capcană numită viață, pe care
și cerul senin, și copacii în beznă, și Sonia”. Timpul ne-o întinde fiecăruia și pe care numai litera-
Intertextualizări subtile și pline de reverberații tura, prin documentul său complex și inepuizabil,
caracterizează mereu scrisul unui prozator adevărat. numit roman, o mai poate ordona, scopul fiind nobil,
Plecînd de la sugestiile dictate de umbră și beznă, arată autoarea: supraviețuirea sentimentelor, într-un
confesiunea trimite conectări spre o mărturisire cele- secol tot mai tulbure. De aici și felul tulburător în care
bră, cea din Maestrul și Margareta (roman prin lumea Monica i se adresează Soniei, adoptând perspectiva
căruia se preumblă un motan de neuitat, faimosul unei ipotetice figuri materne: „Copiii tăi. Să-i ferești
Behemoth), cu o notă adițională de personaj de secol de toate pericolele. De boli. De accidente. De răutatea
XXI, totuși: „Cred că încă din seara aia am luat unul altora, mici și nepricepuți ca ei, de prostiile colective.
de la altul dragostea, cum iei o gripă. Nici nu știu cine De propria lor prostie, răutate, lene. De nenoroc. De
de la cine, totuși parcă îmi vine să cred că el s-a fanatici. Să-i aperi. Să-i crești frumos.(...) Sufli lumâ-
îmbolnăvit primul și eu m-am molipsit”. Dragostea – nările de la tortul tău și-ți pui o dorință pentru ei. Te
„pisică neîmblînzită” e o metaforizare tentantă. faci că nu remarci când te părăsesc, când pleacă
Dincolo de adresarea confesivă continuu făcută departe și vin tot mai rar înapoi.(...) Pentru ei crezi în
Soniei, se ascunde cealaltă, făcută, timid, sieși. A scrie Dumnezeu și te rogi. Lor sănătate, lor bucurii, lor dra-
despre dragoste fără a cădea un pic sau mai mult în goste. Să-i aperi cu dinții, cu unghiile, cu anii și cu
desuetudine se întîmplă destul de rar. Toate mărturisi- banii tăi, cu relațiile tale, cu creierul tău, cu trupul tău.
rile – destăinuirile sunt pe această temă și se poate (...) Nu știu unde ești acum, fetița mamii, dar aș fi
face un adevărat catalog, impresionant: „Muzica e cea putut să fac toate astea pentru tine.”
care a inventat dragostea, i-am spus lui Sebastian. Rămîne, după cum am mai spus, romanul: tulbu-
Biologia e cea care a inventat dragostea, a replicat el”. rător, frumos, foarte tentant printr-o scriitură impeca-
Versurile din multe melodii invocate cu joc de fixări bilă, așa cum Ioana Pârvulescu și-a obișnuit de mult
aproape arhivistice fac parte din scriitură iar versul cititorii.
fredonat de către personajul-narator (I never dreamed
that I d lose somebody like you din celebra melodie a

CONVORBIRI LITERARE 83
 Alexandra RUSCANU

Romanul Zavaidoc în anul iubirii, publicat un intermediar între noi și evenimentele din trecut.
în 2024 la Editura Booklet, propune o incursiu- Prin ochii lui Carol, asistăm la o serie de evenimente
CRITICA PROZEI

ne literară în universul interbelic românesc, ofe- din Bucureștiul anului 1923, o lume aflată la
rind o perspectivă unică asupra condiției artis- intersecția dintre vechi și nou, modern și arhaic, un
tului într-o perioadă de efervescență culturală și spațiu care contribuie la conturarea atmosferei tensio-
socială. Doina Ruști, autoare recunoscută pen- nate din jurul misterului central.
tru demersurile sale de reconstituire istorică și Carol este un personaj detașat, mai mult observa-
pentru rafinamentul stilistic, îl readuce în prim- tor decât participant activ la poveste. Ea descrie cu o
plan pe Zavaidoc, emblematicul interpret de fină atenție detaliile contextului: moartea stranie a
romanțe, a cărui voce inconfundabilă devine o doctorului Carniol, răpirea unei fete din oraș, evada-
metaforă a iubirii și a melancoliei urbane. rea unui criminal dintr-un spital de boli mintale, com-
Continuând linia cercetării sale literare a portamentul tot mai straniu al fratelui său, Alfred, pre-
trecutului, așa cum o demonstrează în romane cum și dispariția subită a Matildei. Aceste întâmplări,
ca Manuscrisul fanariot și Mâța Vinerii, Doina care ar fi putut fi analizate independent, rămân un
Ruști împletește fidelitatea istorică cu o conglomerat de indicii confuze în mintea lui Carol,
introspecție psihologică de profunzime, con- accentuând natura pasivă a caracterului ei.
struind un protagonist captivant și complex. În Povestea avansează în timp, iar Carol ajunge în
Zavaidoc în anul iubirii, autoarea explorează idealuri- posesia unui manuscris în limba franceză, scris de
le, fragilitatea și contradicțiile unei figuri relevante Matilda, care fusese cândva implicată în evenimentele
pentru cultura românească, contribuind, totodată, la o ce tulburaseră întreaga comunitate. Manuscrisul devi-
frescă a epocii interbelice. ne astfel punctul de legătură între prezent și trecut, iar
Romanul Zavaidoc în anul iubirii ne transpune rolul lui Carol ca traducătoare și interpretă îi oferă o
într-un București interbelic fascinant, într-o poveste perspectivă nouă asupra întâmplărilor. Aici, romanul
plină de mister, nostalgie și introspecție, construită în face o trecere interesantă de la perspectiva narativă a
jurul unei serii de evenimente dramatice. Romanul lui Carol către „Cartea Matildei”, un artificiu care nu
propune o construcție narativă elaborată și captivantă, doar reconfigurează cadrul evenimentelor, ci și des-
în care trei perspective distincte converg pentru a dez- chide o ușă spre o înțelegere mai adâncă a naturii ade-
vălui treptat complexitatea unei serii de evenimente vărului și a modului în care acesta poate fi filtrat prin
misterioase desfășurate în Bucureștiul anului 1923. ochii diferitelor personaje.
Prin alternarea vocilor narative ale lui Carol, Matilda Partea a doua a romanului, intitulată „Cartea
și, în cele din urmă, Zavaidoc, autoarea creează o Matildei”, reprezintă o serie de însemnări scrise de
atmosferă densă, marcată de suspans și introspecție, Matilda și traduse de Carol, care permit o abordare
invitând cititorul să descopere puzzle-ul unor întâm- mai intimă a întâmplărilor. Manuscrisul Matildei
plări aparent disparate. aduce răspunsuri la întrebările stârnite de povestea lui
Prima parte a romanului este narată din perspecti- Carol, dezvăluind treptat circumstanțele din jurul
va lui Caroline, cunoscută mai degrabă sub numele de morții doctorului Carniol, motivațiile criminalului
Carol, o tânără pasionată de dactilografie, o evadat și impactul devastator asupra lui Alfred, fratele
observație semnificativă, dat fiind că ea este cea care lui Carol. Această secțiune, care contrastează puternic
va traduce manuscrisul Matildei și, astfel, va deveni prin tonalitatea confesivă și emoțională a însemnări-

84 CONVORBIRI LITERARE
lor, îl captivează pe cititor prin perspectiva unică a lor într-o ultimă piesă ce adaugă profunzime și inten-
Matildei, aducând în prim-plan o figură mai clară, mai sitate finalului.
nuanțată a tuturor personajelor implicate. Romanul explorează mai multe teme universale,
Matilda, o personalitate sensibilă și plină de viață, precum iubirea, memoria, destinul ineluctabil ș.a.m.d.
înregistrează evenimentele cu o voce profund perso- Zavaidoc în anul iubirii se transformă într-o meditație
nală, împărtășind propriile temeri, speranțe și drame. asupra fragilității umane și asupra rolului pe care dra-
Dezvăluirile din manuscris creează conexiuni gostea și pierderea îl au în viața personajelor. Fiecare
neașteptate între evenimentele prezentate de Carol, perspectivă contribuie la construirea unui univers
clarificând misterul morții doctorului și răpirea fetei, emoțional diversificat, iar experiența de lectură se
dar și evadarea criminalului. Matilda reușește, prin intensifică pe măsură ce cititorul descoperă conexiu-
însemnările sale, să construiască o imagine mult mai nile dintre evenimente.
coerentă a întâmplărilor, ilustrându-ne cum fiecare Titlul romanului sugerează și el un paradox între
incident este legat de o rețea subtilă de relații perso- iubire și distrugere, evidențiind cum fiecare dintre
nale și de ambiții ascunse. Scrierile sale aduc și o per- personaje este afectat profund de forța iubirii, dar și
spectivă asupra orașului București, ce pare să reflecte de suferința pe care aceasta o aduce. Atmosfera gene-
stările ei sufletești – un oraș ambiguu, enigmatic, în rală a romanului este deopotrivă melancolică și miste-
care se ascund pasiunile și suferințele personajelor. rioasă, iar Bucureștiul anului 1923 devine un spațiu
Cartea Matildei dezvăluie și relația acesteia cu simbolic, un oraș fantomatic, un decor pentru dramele
Zavaidoc, un cântăreț carismatic care cucerește nu interioare ale personajelor.
doar inimile femeilor, ci și un loc în centrul intrigii. Altfel spus, Zavaidoc în anul iubirii nu este doar
Însă iubirea lor, una intensă și fulgerătoare, pare un roman de mister sau de dragoste, ci și o analiză
mereu amenințată de un destin implacabil. Această profundă a naturii umane și a modului în care ne con-
dimensiune a poveștii adaugă o notă romantică, dar și struim identitatea prin experiențele de iubire și pierde-
o aură de fatalitate asupra vieților lor, sugerând, poate, re. Prin vocile narative distincte ale lui Carol, Matilda
că toate întâmplările sunt conectate printr-un fir roșu și Zavaidoc, Doina Ruști reușește să ofere o viziune
invizibil, marcat de iubire și pierdere. Mărturiile complexă și nuanțată asupra intrigii, captivând citito-
Matildei contribuie decisiv la clarificarea și legarea rul și invitându-l să redescopere povestea din mai
firului narativ, oferind un echilibru între realism și multe unghiuri. Această abordare multistratificată
dramă, între pasiune și rațiune, între tragic și mistic. transformă romanul într-o operă ce îmbină drama psi-
Ultima parte a romanului, foarte scurtă și consti- hologică și misterul, oferind o lectură captivantă și
tuită din însemnările lui Zavaidoc, oferă o finalitate memorabilă.
narativă intrigantă, completând povestea cu un punct În Zavaidoc în anul iubirii, Doina Ruști
de vedere neașteptat. Zavaidoc, cântărețul celebru și construiește cu o remarcabilă subtilitate fiecare perso-
spiritul liber care cucerește femei și trezește pasiuni, naj, conferindu-le o individualitate puternică și o
este și el profund marcat de evenimentele descrise în complexitate emoțională ce captivează de la primele
manuscrisul Matildei. Foile lui Zavaidoc, deși succin- pagini. Carol, cu observația ei fină și prezența tăcută,
te, ne dezvăluie detalii importante care adaugă o per- Matilda, cu perspectiva confesivă și lucidă asupra
spectivă diferită asupra poveștii, completând tabloul propriilor trăiri, și Zavaidoc, enigmatic și plin de
final al intrigii. pasiune, reușesc să contureze împreună un univers
Însemnările lui Zavaidoc au un ton aproape confe- narativ viu și vibrant, în care fiecare voce adaugă noi
siv și o simplitate care contrastează cu lirismul și straturi de sens și suspans. În mâinile autoarei, aceste
complexitatea mărturiilor Matildei. Cuvintele lui reîn- figuri devin ancorele unui mister captivant, iar
tregesc povestea, permițând cititorului să înțeleagă combinația dintre dragoste, memorie și pierdere
felul în care toate piesele se îmbină. Zavaidoc, cândva intensifică farmecul fiecărui capitol. Cu o finețe lite-
iubitul Matildei, încheie prin perspectiva sa o poveste rară specifică, Doina Ruști îmbină analiza psihologică
care a oscilat între iubire și suferință, între aspirații și și misterul istoric într-o poveste care nu doar că fasci-
pierderi. Această încheiere scurtă, dar memorabilă, nează, dar și rămâne în mintea cititorului mult timp
confirmă impactul pe care Matilda l-a avut asupra lui după încheierea lecturii.
și asupra întregii sale existențe, transformând iubirea

C R I T I C Ã
CONVORBIRI LITERARE 85
 C O M E N T A R I I C R I T I C E

(În căutarea unei definiții imposibile)

Adrian Dinu RACHIERU

Încercând să descifreze „chipul viitor al ne. Ceea ce ne propunem în rândurile de mai jos,
poeziei”, acceptând că „noii barzi”, fie rătă- schițând un profil al „băutorului de hârtie”. Fiindcă,
POEZIE

cind „drumul textual”, fie fixându-și anevoie sub un titlu șugubăț, Cum am ajuns „Conte de
identitatea vor impune un nou univers verbal, Ohaba” (Editura TIM, 2020), pornind de la o idee
Gabriel Chifu ne asigura recent că poezia va a neastâmpăratului Gheorghe Jurma, mereu plin de
arăta altfel, dar „tot bine”. Încrezător, altmin- inițiative, poetul Nicolae Sârbu ne propunea, alături
teri, că literatura, deși privită cu dispreț, va de „însoțitorii” săi, cei care i-au urmărit devenirea,
supraviețui într-o epocă mercantilă. Ceea ce povestea unei „vieți de hârtie”. Altfel spus, aventu-
susține și Antoine Compagnon, convins că – ra unui scriitor, bântuit de tristeți, neliniști, dileme
pe termen lung – literatura „răsplătește”, deși, etc., parcurgând un drum lung și zbuciumat, cu
știm prea bine, e o meserie nesigură. Dar numeroase piedici, izbândind în cele din urmă, de
înainte de a afla la ce servește poezia, ar fi poate vreme ce „Marele Conciliu”, cum ne informează, pe
mai nimerit să o definim, însoțindu-l pe Nicolae un ton sobru, Ion Marin Almăjan, i-a conferit acest
Sârbu în temerara sa tentativă, pornind „prin labi- titlu nobiliar, lângă abțibildul onorant de fost echi-
rintul unei imposibile definiții”. Fiindcă asta și-a noxist. Lăsând gluma la o parte, să spunem că acest
propus poetul reșițean, adunând, ca harnic culegă- „constructor de cutremure”, făcând apologia derizo-
tor, în volumul apărut la Limes (2024), o posibilă riului și vădind apetență mitică, scriind în răspăr, s-
carte-îndreptar, o sumedenie de citate-definiții. O a împărțit între gazetărie, spumoasă și mânioasă, și
anchetă livrescă, începută cu vreo patru decenii în poezie, de locvacitate impertinentă, ego-centrată,
urmă, închegând o carte care „se cerea scrisă”, năs- biciuită auto-ironic. O concurență cronofagă, ispiti-
cută din neliniștea creației. Și care, feliată în patru tă de „reconstrucția labirintului”, aflând, într-o
secțiuni (Scrisul, Scriitorul, poetul, poezia), existență „jupuită de aură”, ferestre salvatoare. Iar
vorbește despre o trudă problematică, țintind indefi- cartea pomenită, ne avertizează însuși Nicolae
nibilul. Ca autor „robace și tenace”, cum îl prezintă Sârbu, nu este una „in honorem”. De altfel, cine a
Mirela-Ioana Dorcescu, prefațatoarea opului, răsfoit volumul O căsnicie infernală, apărut tot la
altruistul Nicolae Sârbu reușește un „dialog intra și editura reşiţeană, în 2015, a aflat câte ceva despre
extra-textual”, tras în „tablouri heteroclite”, cu impetuosul autor, cândva un „ziarist kamikaze” şi
definiții-fantă, aglomerând o mulțime de nume, de manager de bibliotecă judeţeană, dar, înainte de
toate calibrele. Pentru a conchide că nu știm/ nu toate, poet, cu varii „dileme la purtător”. Cu şanse
vom ști ce este poezia; sau, cu vorbele lui Nichita pierdute (luat de valurile gazetăriei, în „apele ei
Stănescu, „poezia este altceva”. confuze”, cum îl „certa” Mircea Martin), cu poves-
tea „frumoasă şi dureroasă” a trecutului echinoxist,
* cu poezia însăşi ca reazem, „o rană care roade lan-
Așa fiind, un popas asupra liricii lui Nicolae ţul”, cum zice poetul în „risipirea” de azi a Reşiţei,
Sârbu, „cel crescut, format și deformat” pe cont acceptând că viaţa şi scrisul îi oferă „o căsnicie
propriu, deși echinoxist și semenican, mereu locva- infernală”: „Grea crucea care mă poartă/ orbeşte în
ce, persiflant, lamentativ, auto-ironic etc. se impu- mlaştina cu manuscrise” (v. Călăuză pentru suflet

86 CONVORBIRI LITERARE
orb). Şi sperând, cum profeţea tot Mircea Martin, că cele miez al realităţii” cu singurul dinte al Poeziei.
„va provoca până la urmă atenţia pe care o merită”, Poetul (n. 21 septembrie 1945, la Ohaba-
ieşind din propria-i indolenţă. Forgaci, judeţul Timiş) vine din „oraşul cu poeţi”,
Ca figură echinoxistă (de care face mare caz), cum numise cineva, cu ani în urmă, Reşiţa. E drept,
Nicolae Sârbu rămâne, şi printr-un alt volum (Muza acolo, doar uzinele iluziei mai „duduie” (vorba unui
nu urcă la etajul trei, Editura Limes, 2017), bine fost premier) şi doar poeţii au rămas de veghe, păzi-
construit, credincios reţetei care l-a consacrat: un tori ai focului sacru. Sau cum zice nimerit chiar
fantezist-ironic dezinvolt, locvace, persiflant, autorul nostru, mereu în formă prin jerbele intem-
lamentativ, defilând sub masca auto-ironiei, ascun- pestive lansate, veghind „sudoarea sacră”, transmi-
zându-şi, astfel, cât se poate, frustrările şi sentimen- să „de la o cămaşă la alta”. Până se va încumeta
talismul. Pândind „cutra de poezie”, hărţuind hime- cineva să cartografieze fenomenul liric reşiţean
ra în „aşteptări radioactive”, poetul îşi cheltuie viaţa (mai larg, cărăşan), de cert interes, propunând nume
de hârtie mizând la casele de pariuri pe apariţia competitive (să ne gândim, de pildă, la regretații Ion
Muzei (surdo-mută, refuzând „pensia olimpiană”). Chichere și Octavian Doclin), stăruim aici asupra
Şi produce, ne asigură jucăuş, poeme avortate, „ali- creaţiei lui Nicolae Sârbu. Nu fără a propune un
fii de erezie”, înconjurat de idei gonflabile şi „flori necesar ocol, cercetându-i devenirea poeticească.
de stres”, ignorat de highlife-ul local. Vieţuind, Membru fondator al „Echinox”-ului, Nicolae Sârbu
adică, într-un alt Amar Târg, cu un doctorat „în debuta fraged, la 19 ani, în „Tribuna” (aprilie 1965),
dezastru”, la un etaj trei (posibil „iatac al lui Zeus”), recomandat de Ion Oarcăsu şi, editorial, abia în
şters, însă, „din toate catastifele”. Dar muza, suntem 1986, cu o carte de reportaje, Aurul din aripi, trasă
preveniţi, nu urcă la etajul trei! la Facla. Surprinzător, cu un volum de poezie, el
Ar vrea să scrie cu o „gheară de vultur”; dar iese în lume la trei decenii de la debutul tribunist,
„marele băutor de hârtie” s-a cuminţit. În peştera de prin placheta scoasă la editura reşiţeană Timpul:
la etaj unde, „cu jenă de haiduc”, aşteaptă placid Cochetărie cu fulgerul. Va intra în frisonul
pensia, trăindu-şi purgatoriul personal, ne-răsfăţa- recuperărilor şi, într-un scurt interval, inventariind
tul încă jinduieşte cu disperare. Cum „sublima” aici doar palmaresul liric, tipăreşte Ascultând cea-
întârzie, el, domesticit, un „suprarealist fleşcăit”, un sornicul în baie (Silva, tot 1995), Şantier în creier
intrus în poveste, va scrie în chiuvetă, pescuind (1996), Neputinţa de-a închide cercul (Marineasa,
rime, „un ameţitor poem” despre muza-sirenă. În 1999) şi Provinciile cerului (2000, în colecţia
levitaţie debusolată, bântuit de năluca neliniştii va botezată chiar Oraşul cu poeţi). Totuşi, trăieşte cu
îngâna „imnul neputinţei”, lansând „salve de senzaţia că ar fi un poet uitat: „numele meu/ uitat în
imagini seci”; maestru al tuturor ratărilor, rătăcind aerul Clujului” (v. Barbari în cetatea Feleacului);
într-un labirint „reumatic” (etajul trei fiind „un pricină pentru care Nicolae Sârbu, figurând printre
Olimp în travesti”), ştie că „zeiţa vie”, fie şi o poeţii „Echinox”-ului prim, impunând în
„muză cleptomană” (v. Violare de domiciliu) întâr- construcţia culturală „un tonus fundamental de
zie. Se ţine departe, nu va veni „să-şi cânte mânia” seriozitate”, solicita „domiciliu forţat/ în provinciile
într-un „univers pretins poetic”, în degradare, popu- cerului”. Până atunci, fixat în spaţiul banatic, în
lat cu vise inodore şi cuvinte sleite. Poezia s-a prea- 1972, la Flamura, după un popas vâlcean, N. Sârbu
curvit şi ereticul, fără „permis de existenţă”, îşi con- s-a dovedit un gazetar febril, lucrând sub presiune,
templă „scalpul legendei”, în cădere liberă, alături risipindu-şi producţia cu patimă şi vocaţie; evident,
de „pubela de cinci stele”. Încearcă, chemându-l pe şi un cenaclist activ la gruparea Semenicul, păstorită
Homer în ajutor, să închege tablouri vivante, cu de Gh. Jurma. În fine, ritmul jurnalistic a cucerit, s-
„sentimente jupuite” şi „gloduri de gală”, cântând o ar zice, şi lirica sa, câtă vreme stilul pare încă
tinereţe „şifonată”. Şi afişând, în joaca de-a „nelimpezit” (cf. Mircea Martin) iar salvele de ima-
Olimpul, o apetenţă mitică într-o „cetate surpată”, gini, proliferând ameţitor, ori dezmăţul imagistic, ar
amorţită, acuzând inconfortul marginalităţii. Totuşi, insinua ipoteza irosirii (cum spun, răutăcios, unii),
aflăm, „sunt muze pentru toţi” (v. Spargere la chiar a folosirii abuzive a talentului (cf. Alex
magazinul de muze), încât va putea muşca din „dul- Ştefănescu).

CONVORBIRI LITERARE 87
 Poetul, refuzând orice tutelă, îşi vede de treabă, poetul, cu „venin la rever”, în pofida „penuriei de
cu aceeaşi fantezie nestrunită, cu schimbări de ton cuie”, îşi asumă martirajul. Poezia e o pavăză, chiar
şi de registru, şocând prin originalitate, stranietate, dacă „poet şi vultur se tot mănâncă” (e drept, o
experimentalism şi, bineînţeles, spontaneitate. El sintagmă bătătorită); poetul se vrea un „vârf de
pare doar interesant (pentru unii exegeţi); alţii văd lance/ în borcan/ cu ceaţă” şi îşi doreşte intimitatea:
în N. Sârbu, pe bună dreptate, „cel mai postmoder- „Burgheze bube dulci/ din senin pe buzele poeziei/
nist poet reşiţean” şi aplaudă spiritul iconoclast, cu care-ai vrea să te culci” (v. Crucea cu ochi
insurgent, conştiinţa sa rebelă. Poet fără mască, albaştri).
scria Ionel Bota, un harnic critic din Oraviţa, cel Dezinvoltura lui N. Sârbu ascunde, credem,
care, în Inorogul şi visul (2000), analiza, pe întinde- suferinţa marginalizării. Totuşi, o Antologie
rea unui volumaş, prestaţia lirică a unui autor „fără întocmită la Dacia , în 2004 (Poeţii revistei
operă”, cum se tot lamentează, jucăuş-autoironic, Echinox), nu-l putea ignora. Se simte, însă,
N. Sârbu. Or, poetul agreează poezia-joc, haotismul nedreptăţit. Pe de altă parte, dinamitând nucleul tra-
imaginilor, fantasmele cotidianului, fără a pica în gic prin tonul persiflant, băşcălios, autoironic, el
contemplaţie frivolă. Devorând cărţi, trăind în veci- acuză golul din bibliotecă; i se cere capul, e pus la
nătatea poeţilor, scriind cu înverşunare („hai să zidul poeziei fiindcă „n-are operă”! Aceste
scriem/ de parcă am fi vii”), autorul se apropie de lamentaţii, aflând reazem în „caninii unei lacrimi”,
trendul echinoxist doar prin însingurare, departe de n-au, evident, suport. N-am operă, placheta scoasă
tam-tam-ul publicitar; şi se desparte, orgolios, prin la Signum (în 2004), oferă povestea unor poeme
verva suprarealistă, hrănind o scriitură febrilă, care îşi dau palme. În contrast cu tonul volumului,
şocantă prin locvacitate şi asociaţionism, de exo- desprindem o Pastorală de seară: „Sunt orele faste
tism intelectual. ale serii/ în care toate blocurile/ par împânzite de
Nerăbdător, cum spuneam („uneori n-am sâni,/ cântec de greier în bordel,/ lascive şi goale
răbdare/ să se-nchidă rana”), poetul dialoghează cu seri aşteptând/ să li se spună tu, hai cu mine/ o oră
Domnişoara Viaţă „pe clapele singurătăţii”. El, sus în cer,/ blocuri pline cu bube/ cărora le zicem
vizitând „bănci devalizate de sentimente” se sâni,/ sprijinite sub luna de câini,/ fiecare dotat cu
explică: „scriu mereu pe o cicatrice” (v. Şoapte suflet de miel”.
lehuze şi fără de buze). Totuşi, binevoitor, ne previ- Înhămat la varii şi trudnice proiecte (printre alte-
ne: „inima era în altă parte” (v. Un început festiv de le, a coordonat, de pildă, un Dicţionar al scriitorilor
putrefacţie). Asmuţind cuvintele sub biciul ironiei, din Caraş-Severin, ivit în 1998, şi a semnat câteva
poetul – aflăm – nu scrie versuri de dragoste şi, mai volume de publicistică), Nicolae Sârbu se joacă,
mult, foloseşte fardul frigului. Uneori, lacrima se dezinvolt- calamburistic, fluturând batista
răscoală (ca într-un omagiu stănescian), alteori, avangardistă, cu „graţie canibalică”, palpând
dimpotrivă, lacrimile ruginesc sub cenzura emoţiei. „cărnile sângerii ale nimicului”. Desluşim aici o
Deşi scrie cu „o mână de sare” şi îşi încălzeşte, tan- ciudată delocalizare, făcând, totuşi, casă bună cu
dru, „pixul la piept” (v. Se impune o nouă bănăţenismul, precum în Cântul, ca sângele
gramatică a poeziei), Nicolae Sârbu nu suportă Domnului în care, ferm, autorul ne asigură că
dulcegăriile lirice ori exhibarea suferinţei. O râvnită „nimic nu se compară/ cu o fanfară sub prun”, cu
„fericire de faianţă” sugerează această glacialitate iluziile „dizolvate-n răchie”, într-un sat populat cu
în concubinajul cu Poezia. Cu multele ei dioptrii, ea „cocoşi apocaliptici”. Ca dovadă supremă, volumul
se autopălmuieşte, are „obrazul tumefiat” şi bube Eu, Nicolae de Ohaba (2011); autorul, împăunat cu
dulci, e gata oricând de perversiuni, vădind o fero- un titlu de nobleţe, semnează o declaraţie de drago-
citate „dosită între mătăsuri”, de vreme ce gândul ste satului natal („stingher”, „la ora stingerii”),
violator al poetului – „o cruce cu ochi/ albaştri”, recunoscându-şi „handicapul” sentimentalităţii.
culegând semnele diafane – visează carnagii, vrea Într-un alt volum (Vitralii sparte, 2011) revine, însă,
sânge proaspăt şi, desigur, capodopere „sângerând ca „iconoclast întârziat”, la stilul jucăuş, brodând,
în batistă”. Acest torent imagistic sfidează „lacăte cu elan oniric, câte un catren „năuc”, derutant prin
de ceaţă” şi penetrează „desuurile himerei”. Dar agitaţia suprarealistă. Împreunând „parşivele”

88 CONVORBIRI LITERARE
cuvinte pentru a cinsti singurătatea-soră, înconju- în destrămare, devoalează un cânt ascuns, resusci-
rată de o „auroră acră”. În pofida măştii afişate ver- tând figura mamei, casa bătrână („plecată la plim-
vos, Nicolae Sârbu rămâne un sentimental deghizat, bare în mit”) sau iarba de Ohaba (v. Greierii trec de
un „fir de iarbă de Ohabă”, deplângând înstrăinarea. partea duşmanului). Se repliază, însă, rapid, frec-
Chiar dacă semnează precipitat un ultimatum: ventând partitura ştiută, sub pavăza autoironiei, fla-
„Gata, sentimentele aprobate/ la beţie, fără timbru gelându-se în piaţa publică! Va rememora o legendă
fiscal” (v. Pe şest reconstruim labirintul). tulbure, vorbind despre „un oraş ciudat/ cu tramvai
Propunând „cărţi în sânge”, Nicolae Sârbu este un tras de poeţi”; va decapita singurătatea („un idol
nume important, nu doar la scară zonală judecând. fără cap”) graţie revistei Reflex (scoasă, se ştie, prin
Limpezirea promisă pare că e în curs; un volum scos strădaniile regretatului Octavian Doclin și, acum, a
la Brumar (piscina cu pioneze stradivarius, 2013) Adei D. Cruceanu); în fine, va dedica un splendid
oferă alte argumente convingătoare. Bineînţeles, poem „unui neasemuit boem”, poetul patriarh Petre
oscilanţa se păstrează. Fire sentimentală, reprimată, Stoica, cinstind „beţia sacră” şi „birtul-altar”: „Ce tra-
„condamnat la candoare”, poetul rămâne, imagistic- gedie să fie sfânt eretic/ şi uitat patriarh al beţiei/ de-
asociativ, persiflant, un prizonier al jocurilor verba- o tânără dură generaţie/ şi nerecunoscătoare cu
le şi al asocierilor insolite, de o vivacitate debordan- înaintaşii”. Convertind dramaticul în ludic, ispitit
tă. Deloc milos cu sine („eu sunt pulberea”, ne de calambururi (unele, dubioase), încingând memo-
anunţa într-un Autoportret), îşi clamează inconfor- ria „până la roşu”, locvacele Nicolae Sârbu se dove-
tul marginalităţii; se declară „o erată la un vers cos- deşte, probabil, ca „diafan dirijor al dezordinii”,
teliv” sau „un anonim la tribuna tainei”, dar, cu postmodernul care vă (ne) trebuie, cum şi-a botezat
aceeaşi siguranţă perplexantă, se vrea „un centaur la un poem, prea convins de misia lui în urbe. În „ora-
curţi bibliofile”, purtând „urme de cărţi în sânge”. şul cu poeţi”, aşadar, acolo unde „cenuşa poeziei
Irizarea livrescă, acizii ironiei (şi ai auto-ironiei, trăgea din greu/ la un tramvai pierdut în ceaţă”.
îndeosebi), registrul fantezist-ironic, jetul suprarea- Chiar dacă soarta urbei e pecetluită: „Avem şi noi
list etc. întreţin o libertate asociativă scăpată, aşa ceva pe-aici,/ o cetate deja surpată,/ nu trebuie
uneori, de sub control. Fără frână, altfel spus. să inventezi/ amoruri, războaie, vreo epopee,/ doar
În Cu pumnul pe i, o primă antologie (2007), o ţine-te bine în braţul/ macaralei de colo, abandona-
ediţie sentimentală croită de Ion Cocora, poetul tă,/ e ultima şi pare ea însăşi/ o muză care scoate
scria pe o cicatrice; acum, îşi concediază (în vis) limba/ la cer, la istorie.” (v. Cu limba scoasă la
agentul literar, îşi toarnă „belşug de sare pe rană” şi Istorie).
e capabil de autoflagelare: „La toaletele marilor Să nu uităm de truda ziaristului, cărturar temei-
biblioteci/ aveau exclusivitate scrierile mele”. nic, risipind din „ocna Istoriei” anateme și laude.
Rămâne, desigur, nostalgic, invocând satul, acolo Scrie despre secretele Banatului montan și
unde se naşte mereu, „pe ascuns”; constatând, însă, „hăruiții” scriitori-țărani sau întocmește, în a doua
că nunţile sunt sterpe, că fântânile sunt păstrate „la carte despre Anina, „o epopee pe dos” (v. La o
frigider” iar izvorul are „susur bântuit de ştampile”. vânare de dinozauri, 2019), contrapunând Anina
Farmecul unui trecut (idilizat) s-a risipit definitiv. „socialismului românesc” cu actualul peisaj dezo-
Dar rana de taină, legată cu lanţul, rămâne: „Cum lant, retezând toate proiectele.
poate fi aşa/ un suflet de poet fără rană?” (v. Rana Trecut prin atelierul echinoxist, fie şi „în fugă”,
ce roade lanţul). Îşi aşteaptă rugul şi, bineînţeles, revendicând zgomotos apartenenţa (în pofida unor
„ultimul cititor”. Fugar „de pe crucea beţiei”, a eclipse amnezice ale congenerilor), Nicolae Sârbu,
devenit un „băutor de hârtie”. acceptând că nu mai este un echinoxist „în înţelesul
Sentimental deghizat, Nicolae Sârbu e capabil de atunci”, ne dă asigurări că nu s-a pierdut. Cărţile
de gesturi confraterne, risipind dedicaţii. Fiindcă, trudite în timp stau mărturie iar „limpezirea” chiar
sub titluri fistichii, dezvoltând un imagism debor- s-a întâmplat.
dant, populat cu figuri mitice, Nicolae Sârbu leapă-
dă, câteodată, masca şi îşi dezvăluie vulnerabilita-
tea. O muză a pierderii (invocată), un poem deşirat,

CONVORBIRI LITERARE 89
 Livia IACOB
„Ieşi din pământul tău, din neamul tău şi poveşti pentru a-şi umple dureroasele tăceri, iar aces-
din casa tatălui tău şi vino în pământul pe care te poveşti, fatalmente, recompun metamorfoza ce-l
ţi-l voi arăta Eu.” Acestea sunt cuvintele sim- poate ajuta să se adeverească, să se întoarcă, adică, la
PROZĂ

ple, însă emblematice prin care Dumnezeu i se adevăratul său sine prin ceilalţi, întâlniţi de-a lungul
adresează lui Avram în Geneza (12:1) pentru a- drumurilor sau, de ce nu, al poveştilor, chiar şi al
i semnala şi, implicit, pentru a-l determina să celor ce inventariază, călătorind în timp, spaţiu sau
conştientizeze despărţirea de starea edenică, graţie memoriei afective, diversele faţete ale istoriei
pierderea centrului originar, a nucleului identi- recente.
tar. De la acest moment marcat de pierdere, dar În cazul literaturilor canonice, romanescul de
dublat şi de nostalgia regăsirii sacrului se secol XX debutase sub imperiul unui paradox.
revendică, în fond, întreaga literatură a lumii. Numărul tot mai mare al adepţilor adjudecaţi de spe-
Din el s-au hrănit epopeile homerice, cântecele de cia metamorfozându-se într-un „gen în sine”, după
gestă, legendele căutării Graalului, romanele cavale- expresia lui Albérès, se vedea subminat de numărul
reşti cu dublul lor parodic, picarescul, şi tot de el în vertiginoasă scădere al subiectelor inovatoare, cele
amintesc, pe rând, mitizările şi demitizările lui Iona, care constituiau „materia primă” a operelor propriu-
apoi renascentistele epopei eroic-comice, plimbările zise. Criza limbajului, denunţată, pentru început, în
în caleaşcă, în tren sau în cala vaporului cu aburi spe- cadrul mişcărilor avangardiste din majoritatea litera-
cifice romanului realist, incursiunile în galeră or în turilor europene, se acutiza în spaţiul epic la nivel
subteranele minţii ce deschid calea literaturii antito- tematic, însoţindu-se cu violenta cronicizare a lipsei
talitare sau, într-un timp care avea mai multă răbdare de inventivitate ficţională. Problema pare să-şi fi
cu trăitorii lui, memoria involuntară pusă la lucru în găsit o soluţionare peste decenii, în alchimia postmo-
vederea cuceririi unui spaţiu ce părea pierdut pentru dernismului, când romancierii – din rândul cărora
totdeauna, cel care defineşte fundamental esenţa filologii experimentaţi au un cuvânt important de
umanului: labirinticul locus amœnus al sufletului, al spus –, conştientizându-şi infirmitatea imaginativă,
dinamizantelor aduceri-aminte. se declară datori să recitească literatura şi să regân-
Momentul părăsirii unui spaţiu matrice şi vitalist, dească istoria, urmând ca apoi, pe calea exerciţiului
simbolic asociat vârstei tinere a unui protagonist care propriu, să le reconstruiască şi să le rescrie, mode-
se pregăteşte pentru iniţierea întru ceva, de cele mai lând tipare sau structuri învechite, de genul celor rea-
multe ori întru acel spectaculos al fiinţării, şi nu al liste, în direcţii şi sub titluri noi. În ciuda numeroase-
existenţei normate, leagă în profunzime vechiul şi lor angoase din zona posibilelor sale definiţii, terme-
noul ca fenomene indisociabile în faptul literar, tradi- nul acesta periodizant1 acoperă şi nuanţa de interoga-
ţia şi inovaţia, autenticul şi artificialul, producând un ţie, de meditaţie asupra istoriei, interpretările ghidân-
melanj care, o dată cu secolul XX, va solicita şi din du-se în funcţie de spiritul polemic, parodic şi auto-
partea cititorului resurse suplimentare de comprehen- critic al scriitorilor înşişi. Romanul devenea aşadar,
siune, iar actului artistic în sine – latenţe şi potenţia- începând cu anii’ 60 ai secolului trecut, un autentic
lităţi odinioară dificil de asumat. Călătoria ca tipar „centru de putere” unde se rediscutau atât istoria, cât
narativ şi homo viator ca uriaş arhetip sunt, la urma şi conceptele ei de lucru fundamentale, se recupera
urmelor, două chipuri ale aceluiaşi Ianus: exilat, pri- adevărul trecut sub tăcere al faptelor care, prin gravi-
vat de condiţia lui paradisiacă, omul are nevoie de tatea şi monstruozitatea lor, au lezat profund şi ireme-

90 CONVORBIRI LITERARE
diabil sinele peren, şi se reliefa, cumva anti-paradig- du-se înspre ceea ce Monica Lovinescu inspirat
matic, răul real comis în virtutea vinei „închipuite” numea, dorindu-şi să capete forţa şi autonomia unei
de alţii. axiologii, est-eticul. Toate personajele cărora aceştia
În acest context, literaturile aşa-zis periferice din le împrumută carnea unor fiinţe de „cerneală şi hâr-
arealul balcanic, scrise în limbi de circulaţie restrânsă tie”, după spusele lui Danilo Kiš, călătoresc la modul
şi supuse cu precădere judecăţilor de natură ideologi- real, de cele mai multe ori, sau la modul imaginar,
că (în rare cazuri dublate şi de o pertinentă analiză implicând în discursul epic toate tipurile de memorie
conform axiologiei esteticii), unde canonul se reorga- (istorică, socială, autobiografică etc.) şi solicitând o
nizează în descendenţa unor criterii precum cel geo- doză suficient de mare de participaţie din partea citi-
politic sau cel etnic, beneficiază de un tipar propriu torului, ba chiar una generoasă de empatie. Scopul
de construcţie a epicului, unul care, acţionând con- călătoriei lor, indiferent dacă nu este întotdeauna con-
stant paradoxal, ajunge să le scoată din condiţia ştientizat de la bun început sau doar ne rămâne
minoratului, autoasumată cumva până la momentul ascuns în puzzle-ul narativ, se clarifică pe parcurs, pe
despre care vorbim, şi să le impună în centrul atenţiei măsură ce personajul se pune în acord cu propria lui
pe plan internaţional. Un lucru se cere astfel subliniat condiţie, capătă conştiinţă de sine şi motivaţii realis-
pornind de la simpla lectură a unor texte precum ace- te, pe măsură ce el însuşi îşi clarifică propriile resor-
lea pe care le vom avea în vedere şi până la analiza turi existenţiale şi îşi conştientizează metamorfoza.
riguroasă a structurilor de profunzime ale operelor ori Una, adeseori, de efemeridă.
a elementelor tributare poeticii personajelor: în fapt, Romancieri rafinaţi, dar şi controversaţi, imposi-
epicul acestor literaturi se alcătuieşte într-o manieră bil de înseriat, precum sârbul Danilo Kiš şi albanezul
peripatetică, iar acest lucru se întâmplă întotdeauna Ismail Kadare, folosesc motivul călătoriei în trecutul
în raport cu centrul. Metamorfozele pe care le suferă (mai mult sau mai puţin) personal pentru ca scriitura
Homo balcanicus ipostaziat în chip de Homo viator lor, esenţialmente interesată de practici artificial pos-
conturează noi perspective cât priveşte intimitatea tmoderne, să se concentreze asupra unui obiectiv
raportului identitate vs. alteritate, care îşi reclamă, aparte: tematizarea istoriei recente. Alături de alţi
actualmente, înţelegerea drept simbioză, iar nu segre- autori binecunoscuţi ai zonei (Nikos Kazantzakis,
gare şi provoacă eterna artă a cuvântului să devină o Panait Istrati, Miodrag Bulatović, Ivo Andrić etc.), ei
portavoce a toleranţei. îşi ancorează naraţiunile în proiecte explicit recupera-
Condiţia scriitorilor care compun prima scenă a toare, dorind să rescrie la propriu istoria personală
acestor literaturi minoritare este întrucâtva asemănă- sau naţională (ori părţi din aceasta) şi alcătuind cu
toare cu a acelor autori care, în destinul lor, poartă succes ceea ce Linda Hutcheon numea „metanara-
gravată pecetea exilului, una care îi afectează chiar în ţiuni istoriografice”. În romanele lor, călătoria presu-
miezul propriei identităţi. Pentru ei, călătoria este pune întotdeauna o descoperire, presupune cunoaşte-
întâi de toate interioară, ea se produce la început re, iar în anumite cazuri (în cele de inspiraţie autobio-
dintr-o constrângere, apoi dintr-o nevoie de supravie- grafică, de regulă) acest demers se converteşte dacă
ţuire în lupta cu răul istoric şi, finalmente, dintr-o nu într-un pelerinaj propriu-zis, cel puţin într-o fugă
obsesivă dorinţă de regăsire a sinelui peren, neperver- recuperatoare ce are drept punct de plecare îngrădi-
tit. După unii, recursul la tradiţie cu care avem astfel rea, deci permanentizarea sacralităţii pierdute din om,
de-a face, echivalând cu o reinventare a memoriei fie din motive religioase, spirituale sau din spirit de
acolo unde aceasta lipseşte, fiind temporar înlocuită devoţiune pentru părintele pierdut (în cazul scriitoru-
cu supremaţia Celuilalt, este o caracteristică univer- lui sârb), fie pentru a aduce un omagiu, în calitate de
sală a fiinţelor ameninţate: „Identitatea, scrie fiu risipitor, patriei pierdute (în cazul scriitorului
Edmond Marc Lipiansky, este, într-o largă măsură, albanez). Tentate de încălcarea propriilor limite, per-
moştenire şi memorie. Ea se sprijină pe valori şi sim- sonajele pe care cei doi le modelează aici din sub-
boluri şi mituri fondatoare. Naţiunile, precum indivi- stanţa viciată de suferinţă a propriului eu se transfor-
zii, când evoluţia lor pare ameninţată şi primejduită mă în pelerini; caută cu încăpăţânare să descopere un
de anumite evenimente, caută în trecutul lor argu- sens pentru vina care îi macină, dar pe care nu o
mente pentru a se linişti în ceea ce priveşte viitorul cunosc, asemenea lui K., în absolutul gravităţii sale,
lor”2. Esteticul suferă, aşadar, modificări, îndreptân- iar această căutare le oferă mai întotdeauna surprize

CONVORBIRI LITERARE 91
afective, intelectuale sau estetice. Autenticii pelerini de cenzură în propria ţară, în propria limbă, se ajunge
ai erei postmoderne au, prin urmare, capacitatea de a în romanele sud-estului european, prin extensie, la
transfera asupra unor locuri semnificaţia propriului cazuri spectaculoase fie de ideologizare a literaturii,
destin şi, lucru încă şi mai important, a încolţit în ei fie de literarizare a ideologiei, dublă codificare ce ne
germenele, dorul după nicăieri-ul fericit căruia doar îndreptăţeşte să vorbim despre existenţa, aici, a unei
memoria afectivă îi mai poate dărui corporalitate. situaţii cu totul aparte şi, prin urmare, de mare interes
Apropierile romancierilor mai sus-amintiţi sunt pentru studiile culturale. În acest context, motivul
posibile atât graţie unui sistem obsesional asemănă- călătoriei şi, în relaţie de interdependenţă, prezenţa
tor, cât şi depăşirii acestuia prin asumarea explicită a lui Homo viator devin pretexte pentru a construi o
condiţiei de cronicari, de scriitori-documentarişti lume în mişcare, în sensul de vivante pe care îl asocia
care implementează, folosind metode relativ asemă- Paul Ricœur metaforei vii, o lume în care transpar şi
nătoare de travaliu narativ, un tip de postmodernism devin pârghii operante, folositoare naraţiunii acele
în esenţă diferit de cel american sau vestic prin miza mărci identitare care se sprijină îndeobşte pe demon-
lui de restituire, axiologică, a demnităţii pierdute tarea structurilor epice prăfuite şi pe deconstruirea lor
unor etnii/popoare marginalizate şi profund, cu ostili- în vederea efectului de surpriză. Sub umbrela unei
tate nedreptăţite de alteritate. Călătoria personajelor meditaţii ascuţite, chiar contondente asupra istoriei
care vorbesc în numele părinţilor auctoriali este rătă- recente, romanul (şi nu doar cel generic denumit bal-
cire, vagabondaj estetic şi estetizant. Acest vagabon- canic) se erijează într-un autentic centru de putere,
daj are însă o miză cât se poate de limpede: aceea de unul, cum scria Vintilă Horia în Dicţionarul papilor,
a întruchipa, din interiorul naraţiunii chiar, spaimele mărturisind permanenta luptă „în favoarea libertăţii
provocate de istorie, de a le mima halucinant şi haotic omului în faţa imperialismelor de orice fel. Împotriva
şi, la limită, de a-şi exorciza propriile temeri. Nu imperiilor creştine, împotriva imperiului semilunei,
întâmplător identitatea este emblematic asociată unor împotriva ereziilor şi heterodoxiilor (…). Dincolo de
noi tipuri de raporturi, cum ar fi acela dintre centru şi această speranţă, nu există alta”5.
periferie. Identitatea individuală se instituie ca suport
necesar pentru a face vorbire despre identitatea
naţională sau de grup, romanele fiind, în fond, ilus- Note:
trări de excepţie ale acestui tip, ce-i drept nu uşor 1. Numit astfel de Matei Călinescu în Cinci feţe ale
contestabil, de problematizare. În altă ordine de idei, modernităţii. Modernism, avangardă, decadenţă, kitsch,
identitatea este cu folos reconstituită potrivit aceleiaşi postmodernism (trad. de Tatiana Pătrulescu şi Radu
scheme moştenite din literatura medievală şi care a Ţurcanu), Bucureşti, Univers, 1995. 233.
2. L’identité française. Representations, mythes, idéo-
făcut apoi carieră în Bildungsroman: traseul iniţiatic
logies, La Garenne-Colombes, 1991. 4, apud Steluţa
identitar. Naraţiunea scenică mărturiseşte structural, Chefani-Pătraşcu, în volumul identităţi colective şi identi-
formal preocuparea pentru romanul individului, dar a tate naţională. Percepţii asupra alterităţii în lumea medie-
unui individ purtând şi căutând în sine efigiile colec- vală şi modernă, Bucureşti, Editura Universităţii din
tivităţii din care face parte şi care, în bună măsură, îl Bucureşti, 2000.
alcătuieşte. 3. An care, iată, nu întâmplător este şi cel de apariţie a
În încheiere, iată-ne obligaţi să amintim disocie- studiului Lindei Hutcheon The Politics of Postmodernism.
rea practicată, încă din 19893, între postmodernismul (London & New York: Routledge, 1989), pe care ne anco-
vestic (incluzând nu doar reprezentările de peste răm şi noi unele dintre consideraţiile lucrării de faţă.
4. „Interesul pentru postmodernism în micile state din
Ocean, ci şi pe acelea occidentale) şi postmodernis-
Europa de Est ar trebui/ar putea să reprezinte un mod artis-
mul estic, esenţialmente utilă demersului de faţă: năs- tic şi mintal de depăşire a condiţiilor socio-politice dificile
cut în condiţiile specifice care-l făceau să dea, din zonă, dar şi subtilul simptom al unei premoniţii difuze
livresc, o replică ficţională regimurilor totalitare, pos- a schimbării”, în Arta anilor’80. Texte despre postmoder-
tmodernismul estic sfârşeşte prin a denunţa, premoni- nism, Bucureşti, Litera, 1996.
toriu, căderea acestora, cum subtil sugera Magda 5. Vintilă Horia, Dicţionarul papilor, traducere de Ana
Cârneci în Arta anilor’80. Texte despre postmoder- Vădeanu, Bucureşti, Editura Saeculum I:O:, 1999. 6.
nism4. Astfel, pornind de la simpla şi, pe alocuri, păti-
maşa denunţare a condiţiei scriitorului marginalizat

92 CONVORBIRI LITERARE
 Antonio PATRAŞ

Făcând parte din categoria prozelor sale cu tema- lor care aglomerează până la refuz paginile
tică istorică, dintre care exegeții au apreciat mai ales „romanelor” lui.

C RI TIC Ă
romanele Cărvunarii (1928) și Conspirația Dedicată „Amintirei neîntrecutului poves-
Dărmănescului (1936) – reeditate postum la titor Radu R. Rosetti, care, poate, ar fi prețuit
Minerva, în 1982 –, volumul de povestiri Răfueli această poveste”, A suta necredință e o proză
boerești. A suta necredință, subintitulat „cronică de tip anecdotic cu elemente de farsă pe tema
moldo-valahă romantizată”, e ilustrativ pentru infidelității femeii, tratată însă aici într-o
înțelegerea configurațiilor tematice și estetice din manieră inedită și originală, fără obișnuitele
literatura lui D.V. Barnoschi, autor redescoperit clișee moralizatoare. Asemănătoare celebrelor
recent de Ștefan Borbély, dar aproape complet igno- Trecute vieți de doamne și domnițe, splendidul
rat de istoria literară. Apologetul nudismului se ciclu de biografii romanțate purtând semnătura
revendică aici de la Stendhal, criticat cu teoriile lui lui C. Gane (scriitor care, și el, merită din plin
despre amor, dar apreciat ca profesor de stil și poves- sî fie recuperat estetic și cultural – pe lângă scrierile
titor realist, capabil să surprindă miezul autentic al în proză, vezi, de exemplu, și ampla sa exegeză P.P.
vieții sub forma unor ficțiuni reduse la esențe: Carp și locul său în istoria politică a țării), povesti-
„Stendhal și-a aplicat teoria asupra scrisului, mai ales rea de față reconstituie un episod semnificativ din
în Cronici italiene, deoarece socotea că asemenea pătimașa existență a Coanei Tinculina – femeie fai-
povestiri sunt o foarte necesară împlinire a istoriei și moasă pentru frumusețea și inteligența ei, măritată de
deci nu trebuie romantizate decât cu cea mai mare câteva ori și renumită pentru propensiunea sa amo-
înfrânare a imaginației și a stilului creator. De altfel, roasă („ultimii ani și i-a gemut greu bolnavă de obse-
tot așa a scris și Radu R. Rosetti Povești sia sexualității”). E vorba de scandalul care a condus
moldovenești. Stendhal recomandă scriitorului să la un răsunător proces de divorț intentat de soțul ei de
citească, de câte ori se pune la lucru, câte o pagină atunci, marele vornic al Moldovei, mâniat nu pe
din codul Napoleon ca să fie suggestionat de un scris înșelăciunea nevestei, ci pe rușinea de a o fi aflat ulti-
simplu, concis, rece. Nu se va spune oare că eu am mul și de a-și fi văzut ca atare știrbită onoarea. Căci
citit câte un capitol, ba chiar codul întreg? Și că am duduca Tinculina „fruntășea” pe marele vornic cu
rezumat trei romane?” (D.V.B.). Dacă Stendhal e polcovnicul Lascarache în văzul întregii lumi, sem-
invocat așadar pentru concizie și realism, lui Radu nalul întâlnirilor dintre amanți fiind dat de oștenii
Rosetti îi recunoaște prozatorul meritul de a fi reîn- puși să vegheze la ordinea publică: „când ministrul
viat trecutul savuros al vieții de odinioară în forma pleca de acasă, câteva note sglobii și virile, din goar-
unor povestiri evocatoare de tip memorialistic, nă în goarnă – ca focurile indiene din deal în deal –
însuflețite de o predispoziție contemplativ-nostalgi- dădeau fericita veste”.
că, tipic moldovenească. Pretinzând că ar fi rezumat Prozatorul sancționează aici, la fel ca în scanda-
în cele trei povestiri cât conține volumul tot atâtea loasele sale conferințe, morala comună, care ridiculi-
romane, Barnoschi ne avertizează de fapt asupra zează pe bărbatul încornorat, făcând în schimb, în
caracterului pur epic și literar al textelor respective, spirit montaignean, apologia femeii senzuale și a
nemaculate acum de „ideologie” și de balastul teorii- exuberanței vitale (în faimoasele sale Eseuri,

CONVORBIRI LITERARE 93
Montaigne dezavua cultul exagerat al onoarei, ară- cândva în ajunul Paștilor, când banul Costache, ajutat
tând că marii eroi ai Antichității au fost cu toții și de frații lui, foarte pricepuți la cai, pregătește înfu-
înșelați la un moment dat în amor): „O femee sănătos muratului vecin o farsă pe cinste, deturnându-i
sensuală, înzestrată cu multe alte calități și care caleașca și mânând-o în goană către Siret. Crezând că
trăiește autentic așa cum a lăsat-o Dumnezeu, e ceva vor să-l omoare, vornicul își cere iertare, spre
atât de rar, că nu-i preț cu care să nu merite plătit... satisfacția fiului de cărvunar, care se întoarce trium-
Poate că nu își deslușea el tocmai bine această teorie, fător acasă. Sătenii se arată un pic decepționați că stă-
dar se bucura de ea trăind-o”. Nu întâmplător, una pânul lor nu și-a ucis rivalul, iar soția și fetele rămân
dintre observațiile care apar mereu în scrierile lui neconsolate la gândul că vor petrece Paștile fără
Barnoschi, în formulări cu pretenții aforistic- cozonaci (trecând cu trăsura prin apa Siretului, apri-
sentențioase, spune că iubesc mult numai cei care au gul ban udase făina de cozonaci și risipise cadourile
iubit de mai multe ori: „Ca să poți iubi cu adevărat, de sărbători). Dincolo de poveste în sine, prozatorul
trebuie să fi iubit mult, ori de multe ori”). Or, din conturează boierului cu origini cărvunărești un por-
acest unghi privind lucrurile, Coana Tinculina avea tret foarte expresiv, de bărbat vital, mândru dar toto-
toate însușirile unei amante perfecte, capabilă să dată liber de prejudecăți (nici cea de a doua soție „de
înșele, e drept, dar și să iubească cu foc – de unde și casă și de moșie tot nu putu să-l lege”), care se pre-
regretul ascuns al vornicului, care o iertase doar de valează de ideile „revoluționare” doar pentru a-și
atâtea ori înainte, dar care invocă acum terfelirea pune la punct rivalul, și nicidecum spre a îmbunătăți
onoarei. Cum în pravilă nu găsea sprijin, soțul încor- în vreun fel soarta țăranilor: „Și apoi, să știi, cucoană,
norat recurge la serviciile unui jurist reputat, sulgerul că un Paști fără cozonaci nu-i un preț prea scump, ca
Lupu, care descoperă finalmente un precedent juridic să învețe și un proh ce-i libertatea, egalitatea,
în Franța, unde unui bărbat căsătorit cu o femeie frățietatea... și buna megieșie”.
însărcinată i se acordase totuși divorțul la cerere, Cea mai interesantă proză, de complexitatea unui
după ce consoarta adusese pe lume „un pui de harap”. roman, e abia ultima bucată din volum, Ișlicul
Prejudecățile rasiale fiind pe atunci mult mai puterni- fruntășit, care prezintă ascensiunea și decăderea lui
ce decât azi, judecătorul dă și el finalmente satisfacție Evghenie Vanidy, un grec dintr-o familie de origine
vornicului, care trecuse liniștit cu vederea joasă, ajuns însă pe cele mai înalte trepte ale societății
înșelăciunile anterioare, dar nu mai putuse accepta „a (ca ministru și lider de partid), pentru a-și pierde mai
suta necredință” din cauza lipsei de discreție a apoi mințile și a duce o lungă viață de bețiv cerșetor
amanților. prin cafenelele bucureștene. Autorul ni-l înfățișează
Tot caracter anecdotic are și povestirea O răfuială mai întâi în ipostaza de ratat ce face naveta între
boerească și un Paști fără cozonaci, interesul proza- Kubler și Capșa (prilej de a descrie en passant boema
torului îndreptându-se aici asupra conflictului dintre bucureșteană), scandalizând opinia publică prin ges-
marii latifundiari și cărvunarii cu ifose boierești și tul său aparent necugetat de a pune foc palatului
idei revoluționare. În prim planul narațiunii se află Miked. Cu această ispravă se și încheie existența mis-
banul Costache Andrei Fărcășanu, fiu de cărvunar, teriosului personaj, ce-și sfârșește mai apoi zilele, la
dar curvar, risipitor (a tocat trei moșii) și bețiv, consi- scurt timp, într-un ospiciu. În tentativa de a desluși
derându-se cu toate acestea „boier de neam vechi”, „miezul ascuns al faptelor”, naratorul se întoarce în
cel puțin tot pe atât pe cât se credea și vecinul lui de timp, cu 25 de ani înainte, în același palat, pentru a
moșie, marele vornic Neculai Roznov, ce se arăta descrie casătoria Vandei Miked, „cea mai strălucită
„fudul tare și spumega împotriva ciocoilor”. Domnia floare a boierimii române”, cu Eugen Vanidy, „cel
lui Cuza dă apă la moară banului Costache, care se mai strălucit exponent a ceea ce se numea pe atunci
sumețește și mai mult ca înainte, disputa dintre cei democrație”: „Vanda era frumoasă, bogată și fiică de
doi luând forma unui duel inedit provocat de drumul voievozi; iar el tânăr distins, speranța marelui partid
îngust dintre cele două moșii, care nu permitea ca populist și în acel moment ministru. Fiu al meritelor
două trăsuri să treacă una pe lângă cealaltă. Cum fie- lui și al câtorva generații de boernași de a treia stare,
care dintre boieri pretindea că i se cuvine întâietatea, greci de origină; adică ciocoi parvenit”. În cadrul
se iscă o adevărată gâlceavă, cu victorii când de o petrecerii, Vanidy organizează un „Bal al costumului
parte, când de cealaltă. Confruntarea finală are loc național” unde era admisă „și îmbrăcămintea greco-

94 CONVORBIRI LITERARE
turcească din epoca fanariotă”, amfitrionul casă, unde soția lui se răzbună transformând ișlicul
înveșmântându-se ca atare „cu antereul autentic al ciocoiesc într-un scaun pe care e invitat să șadă, sub
tatălui său” și cu „ișlicul ciocoiului”, cu scopul de a ochii soțului, unul din noii săi amanți. „Am preferat
sfida astfel pe boierii din protipendadă. Spectacolul să fruntășesc simbolic ciocoimea, care a dus la ruină
ascundea însă și o intenție vindicativă, căci soția clasa boierească”. Vanidy vrea să fure ișlicul, dar
„ciocoiului” juca pe femeia supusă a unui boernaș de Vanda, vigilentă, se arată neînduplecată, oferindu-i în
țară, căruia îi săruta mâna. Inocentă și îndrăgostită, schimb divorțul. Suflet de laș, ciocoiul nu se sinucide
descendenta aprigilor boieri din familia Miked accep- și înghite umilința până la capăt (accentuând
tă jocul: „Vanda iubea destul pe Vanidy, ca să poată disprețul Vandei, care se confesează retrospectiv cu
simți, câteodată, chiar și voluptatea dependenței. [...] năduf: „Mișelul!... În loc să mă strângă de gât, s-a dus
Se întâmplase și norocul unei rare și repezi armoni- să-și scrie jalba”), urmând a-și duce mai apoi zilele în
zări trupești între ei, așa încât, după câteva luni, în mizerie, până când incendierea palatului va distruge
seara acelui bal, Vanda a putut, într-adevăr, să se definitiv, odată cu ișlicul, și memoria umilințelor din
înalțe o clipă până la voluptatea uitării de sine în dra- trecut.
gostea de altul”. În pofida tentativelor prozatorului de a descifra
Neputând să reziste tentației de a-și umili obscurele mecanisme psihologice care declanșează
dușmanul, după spectacol Vanidy își mărturisește atari comportamente, scenariul acestei povestiri e tot
ticăloasele intenții boierului Sandu Miked, unchiul de factură carnavalescă, la fel ca în Neamul
Vandei, pe care îl știa paralizat: „Tu ai călcat în coțofănesc, sub semnul jocului și al serbării cu măști
picioare demnitatea de om a ciocoiului Vanidy; Iar desfășurându-se de fapt întreaga narațiune. Singura
ciocoiul Vanidy a făcut din trupul ficii tale, din sân- diferență constă în faptul că, aici, regele carnavalului/
gele Mikezilor, ogor în care a sămănat rasa lui cioco- bufonul pune el însuși capăt spectacolului pe care
iască... Și după ce mi-o făta un Vanidy, am să ți-o credea că îl regizează, manipulându-i pe ceilalți, pen-
las...”. Bunicul Vandei îl umilise, într-adevăr, pe tatăl tru a sfârși ca victimă a propriului joc, în linia simbo-
lui Vanidy, medelnicerul, luându-i ișlicul și obligân- lică a tipologiei vânătorului-vânat. Partida e câștigată
du-l să se întoarcă acasă cu capul descoperit, ceea ce aici de Vanda, care nu mai e descrisă în culori pur
pe acele vremi era o mare rușine. Dar trecutul părea negative, ca Ana, partenera lui Ionică din Cărvunarii,
îngropat prin căsătoria tinerilor, Vandei Miked netre- ci într-o manieră mult mai nuanțată, în chipul unui
cându-i prin gând că bărbatul iubit se poate preta la personaj serial menit să ilustreze o verigă intermedia-
asemenea mârșăvie. Aflând adevărul de la unchiul ră, la limita dintre mentalitatea romantică a secolului
paralizat, femeia se metamorfozează complet și al XIX-lea și cea modernă, a moralei nudiste și a
plănuiește să se răzbune. Ca atare, după ce-și provoa- „mărturisirii trupului”. Nu întâmplător, autorul pla-
că un avort și scapă de copilul lui Vanidy, pentru a-l sează acțiunea în a doua jumătate a secolului al XIX-
compromite, se dedică unei vieți libertine, de volup- lea, în epoca lui Carol I, când societatea românească
tate, „ridicând-o însă până la antica religiune falică” trecea prin profunde prefaceri, determinate de o gân-
– „era ca Afrodita vremurilor mitologice”. Lovit în dire critică în raport cu revoluția pașoptistă, în spiri-
amorul propriu de infidelitățile soției, Vanidy speră tul ideologiei junimiste. Cucerirea independenței
să mai găsească drum spre inima ei, dar nu pentru țării, episod semnificativ în cadrul domniei regelui cu
redescoperirea amorului pierdut, ci tot spre obținerea coroană de oțel, își găsește corespondentul simbolic
unui folos oarecare. Instinctul de arivist îl îndeamnă în triumful Vandei, care devine o femeie liberă și
mai apoi să-și sacrifice sora, o copilă de 15 ani, pe puternică, pe deplin stăpână pe trupul și pe sufletul ei,
care o livrează șefului său, Căciulescu, un prădător după o prealabilă perioadă de inițiere, marcată de
sexual, pentru a obține un loc de deputat, fata otrăvin- scenariul morții și regenerării. Perspectiva aceasta
du-se ulterior, când află că însuși fratele său o vându- simbolic-carnavalescă anulează însă reprezentarea
se. Cele două dosare, unul privind violul, celălalt intimității ca spațiu protector, menit să stimuleze
sinuciderea fetei, ajung în mâinile Vandei, apoi în ale imaginația și, nu mai puțin, introspecția ca practică
lui „conu Iancu”, liderul partidului conservator, care discursivă având drept scop cunoașterea de sine.
astfel reduce la tăcere opoziția democratică. Înfrânt
pe plan social, Vanidy se vede umilit și în propria
COMENTARII CRITICE
CONVORBIRI LITERARE 95
 A C T U A L I T A T E A L I T E R A R Ã

Alexandra OLTEANU

Rolul major al antologiilor de poezie este de a dată/ Am început să pierd din semne,/ Până n-a mai
configura o imagine completă, coerentă estetic, a rămas niciunul./ Pot să-ți aduc numai cochilia/ Din
viziunii, tehnicilor, tiparelor literare, convingerilor și care a ieșit Cuvântul/ Care plutea cândva pe ape” (p.
identității artistice a unui poet ce a dat o operă pe cât 9). Versurile sunt grefate adesea pe sugestiile luminii
de vastă, pe atât de incitantă și ofertantă cultural. și întunericului tranzitoriu, prefigurând o contopire
Însuși efortul de selecție presupune armistițiul gustu- irealizantă a două lumi, ambele explorate de
lui cu sensibilitatea și expectanțele de lectură, iar imaginația avidă de un posibil plasat la granița amă-
antologatorului îi revine sarcina temerară de a recon- gitoare cu apocriful: „Când vreau să aflu în oglindă/
strui un portret literar fidel reprezentărilor cuprinse în Ce stă ascuns și viețuiește/ Sub zilnica înfățișare,/
imaginarul colectiv, dar pe care să îl pigmenteze cu Obrazul meu, ca o cortină,/ Se dă în lături să-mi
zvâcnirile propriilor afinități estetice și sensibilități arate/ Un șir de chipuri, ca-n albume./ Dacă dau
artistice. În cazul antologiei de poeme din opera fețele deoparte,/ Până rămâne numai una,/ Apar
Monicăi Pillat, intitulată grăitor Aproape în departe desculț, în straie albe,/ Si mă-nspăimânt atât de tare/
(Editura Spandugino, București, 2022), întâlnim un Că ai putea fi Tu acolo,/ Încât nu-mi mai ridic privi-
exercițiu reușit de recuperare a unei voci literare rea” (Arheologie, p. 11). Amalgamarea de gesturi liri-
emblematice din cultura noastră. În această interesan- ce și succesiunea de imagini desprinse din cadrele
tă selecție, din lectura căreia se profilează explorări firescului amplifică efectul psalmic produs de irizări-
extatice ale spiritualului modelat de experiențele cău- le vizionare.
tărilor febrile, lirismul este îmblânzit de acalmia Vocea lirică evoluează spre o acalmie grațioasă,
meditativă. Cu toate că universul liric este unul asistăm la o ancorare mai puternică în familiar, în ori-
amplu, străbătut de numeroase viziuni fulgurante, zontul unei existențe preponderent contemplative, ce
piesele lirice care alcătuiesc această colecție de părăsește parțial obsesiile fantasmatice în favoarea
poeme surprind prin consecvența artistică și prin uni- viziunilor luminoase. Spiritualul este distilat printr-
tatea strategiilor estetice, conferind întregului impre- un alegorism senin, ce se servește de virtuțile imagis-
sia unei organicități fortuite. Fizionomia poemelor ticii pliate pe gesturile naturii, augmentate de actul
este una mobilă, schimbătoare, ce pare a căuta să cap- contemplativ: „Când se deschide cerul minții,/ Ce mi
teze esențe volubile, polimorfe, pentru a le traduce se-arată nu încape/ În niciun grai de pe pământ./ Mă
într-un limbaj poematic fascinant prin forța sa expre- locuiește o iubire/ Care mă face să-i fiu templu,/ Coș
sivă, alegorică și livrescă. cu merinde și potir./ E ca și cum singurătatea/ Ar
Amestecul de filosofic, gnomic și spiritual este deveni îmbrățișarea/ De dinainte de cuvânt.” (De nes-
turnat în scenarii lirice străfulgerate de obsesia divi- pus, p. 21). Ingenuitatea învăluie spectacolul imagis-
nului, a căutării și a descoperirii, ori de stări fantas- tic, iar ochiul, deși inițial pare a dirija sentimentul,
matice care scrutează indefinitul. Neliniștea este deturnat de subversivitatea trăirii acaparatoare,
existențială devine palpabilă încă de la primul poem, imposibil de camuflat sau dizolvat în elementar.
Dar, valorificând decoruri familiare, calde, ce încear- Fervoarea căutării divinului este îmblânzită de
că adesea să realizeze sinteze ale contradicțiilor con- același alegorism seducător, transpus în scenarii lirice
vulsive, turnate în siluete lirice grațțioase. de o simplitate gravă, concisă, segmentat de vibrația
Peregrinările spirituale au mai degrabă o candoare unei melancolii demne: „Par că mă lupt cu somnul/
intelectualizantă, și își extrag seva dintr-o nostalgie Dar sunt atât de tristă,/ Că îmi devin absentă./ Atunci
ocultată a trecutului inocent: „Din alfabetul de-altă- tu Te apropii,/ Însingurat de moarte,/ Iar eu, cu ochii-

96 CONVORBIRI LITERARE
nchiși,/ Îți spun c-am rămas trează/ Într-un hățiș de este ambiguizată și învăluită în mister metafizic,
umbre” (Grădina Ghetsimani, p. 29). Minimalismul natura devenind de această dată un decor și o recuzită
expresiv și tăietura exactă a versului imprimă regi- inspirată într-un spectacol sufletesc. Oscilațiile per-
mului stilistic note de austeritate rafinată. petue între realitate și simbol, între voluptate și
Poemele Monicăi Pillat reprezintă mostre lirice impas, constribuie la intensificarea realității
de un manierism meditativ esențializant, ce sacrifică proximității divinului. Seninătatea și spaima, alegoria
artificialul pe altarul micilor istorisiri ori reflecții pil- și esoterismul rafinat contracarează emergența aeru-
duitoare. Modulațiile grave ale vocii frizează scenarii lui tenebros, instaurând efervescența revelației.
prevestitoare, arhetipale prin frumusețea lor zbuciu- Scenografiile lirice sunt construite prin
mată. Învelișul stilistic iradiază o imagistică ce gli- întrebuințarea aceleiași imagerii bogate, cu reflexe
sează dinspre abstract spre senzorial, schițând con- fantaste și aprinderi imaginative, însă aceste detalii
fruntări apoteotice cu sensurile umanității întrezărite converg către imaterializarea materialului.
sub amenințarea nimicului și derizoriului: „Cum am Construcția siluetelor lirice și strategiile limbajului
primit lumina,/ Am vrut s-o iau cu mine/ În versuri- trădează o regie lirică de mare rafinament literar,
lumânări/ Pe care să le-mpart/ Celor pribegi pe dru- aflată în consonanță cu predilecția către sugestiile
muri,/ Ce tremură în beznă,/ De frică să nu piară,/ indefinitului sau nenumitului: „Când port pe cap
Uitând că Domnu-nvie/ Cu fiecare moarte” (Rost, p. cununa amintirii/ Și-mi prind pe umeri mantia altor
51). Alegorismul se conjugă cu impresia că lucidita- timpuri,/ Simt cum mă-mpodobesc pe dinăuntru/
tea nu poate fi sacrificată în totalitate pentru a accede Sclipiri ce par să vină de departe./ Atunci e ca și cum
la cunoaștere, iar imaginația poetică traversează cu aș fi ca luna/ Ce arde cu văpăi împrumutate,/ Fiindcă
pași fragili scenariile lirice în căutarea unei frumuseți lumina celor din vechime/ Îmi face din deșert un
crispate, rezultat al unui ritual alchimic, îmbibat de miez de raze” (Cununa amintirii, p. 115).
spiritualitate. Sensibilitatea este filtrată sentimental, iar spiritul
Cea de-a doua parte a antologiei adună piese liri- pare să orchestreze, altături de natură, un spectacol
ce mai puțin ispitite de aerul convulsiv și deconcer- epifanic, hiperbolic, la capătul căruia se întrezărește
tant, fiind preocupate de imersiuni candide în orizon- victoria, renașterea. Mecanica existenței tinde să
tul spiritualității. Poemele ce își aleg drept subiect depășească stadiul funambulesc de convulsie,
divinul, transformat în obiect constant de reflecție așteptând iluminarea de la capătul unor lungi șiruri de
admirativă, sunt construite pe același tipar al fastului înfrângeri.
imaginativ impregnat de sugestii alegorice, ce ies la Luciditatea nu este niciodată excesivă, ci este
iveală de sub platoșa stilizantă a efectelor estetice controlată de forța reflecției sau de cea a
dozate cu migală. Starea lirică este una elevată, indi- contemplației vizionare. Între simțământ și
vidualizată printr-o intensitate ce frizează convingeri- cunoaștere nu se mai dau lupte, iar vibrația metafizi-
le de nestrămutat, fiind favorizată de siluetele concise că este stimulată de insolitul imageriei. Substanța liri-
ale poemelor și de simplitatea rafinat-misterioasă a că se decantează prin concizie și prin dublarea realu-
discursului: „Când seara trag năvodul/ La mal, cu lui, întrebuințând imagini și decupaje ideatice tăiate
prada zilei,/ Se-ntâmplă să descopăr,/ Printre capturi cu o precizie esențializantă. Tentația desăvârșirii poe-
de vorbe/ Și de mărunte gesturi,/ Un zâmbet ca un tice atrage cu sine viziuni estetizante, care tinde să
fulger/ Ce sfâșie rutina,/ Vibrația unei spuneri/ Care învăluie o materialitate incadescentă, pentru ca apoi
răstoarnă lumea,/ Zvâcnirea unui suflet/ Sfințind să o convertească într-o imaterialitate obsesivă.
deodată timpul...” (Capturi, p. 87). Avânturile spiri- Imagistica este stilizată de obicei prin metaforă și
tualizante operează o desprindere de constrângerile șlefuită până la obținerea unui efect cât mai reverbe-
empiricului, o inițiere și totodată un sacrificiu, deve- rant. Plasticitatea este însă subordonată ideii și trăiri-
nit o etapă dintr-un proces metodic de purificare: lor, semn că poeta pledează împotriva artificialului
„Alină-mi pașii către Tine/ Și fă-mi o punte din pră- gratuit ori a tabloului ce reprimă zvâcnirile sufletești.
pastia/ Pe care frica o deschide/ În calea mea, pe Antologia Aproape în departe, atent alcătuită, repre-
negândite./ Cheamă dihăniile ascunse/ În văgăunile zintă o cartografiere desăvârșită a universului liricii
din minte/ Și îmblânzește fioroșenia/ Ce mă pândește Monicăi Pillat.
dinăuntru.” (Rugă pentru îmbunare, p. 111). Moartea

CONVORBIRI LITERARE 97
 Cristina SCARLAT

Scrisul e o și termeni din diferite domenii (muzică, pictură, poli-

FORMĂ DE CREDINȚĂ tică, informatică, tehnică, știință), figurile sonore ce
o stare de veghe asupra ființei și a lucrurilor, a ne trimit la figurile sonore medievale de tip annoni-
timpului care îmbracă și ființa și lucrurile. A timpului matio și paronomasio, cultivate de Dante (…) și la
care curge peste toate și, ca un cocon, crește fluturi. aventurile stilistice postmoderniste” la care autorul își
Pentru lumină sau pentru întuneric. supune textele, oferindu-le acestora „forme concen-
RÂUL DEVREMELUI TÂRZIU trate de glose, sentințe, apoftegme, concetti”.1 Toate
volumul poetului Ion Hadârcă, o selecție de texte experiențele livrate poetic sunt filtrate extrem: „din
din volume anterioare – Zilele (1977), Ambasadorul structura delirului/ un atom decăzut/ se văzu/ alăptat
Atlantidei (1996), Cetățile albe (1997), Helenice înfiat/ de lumina hieratică/ a genelor tale// de deasu-
(1998), Arta obsesiei (2005), Gheara de fum (2007), pra din staulul/ abandonatei madone/ ai clipit de uimi-
Noimele după Ioan (2012), Ușa flămândă (2018), re/ și zorii cei orbi/ cei flămânzi de căldură/ din pri-
Ulyssemne (2019), Sonetarium (2020), Neliniști asi- mordii s-au înălțat/ în evanghelii de lapte (…)/ și dacă
metrice (2021) – prilejuiește cititorului un fascinant abia reușii/ să-ți divulg/ dintr-un fulg/ unduioasa-ți
excurs în lumea de sensuri a autorului, așa cum a fost prezență/ eterna// și să ard în para iubirii-/ alta ce mi-
ea prinsă în firele de mătase care au îmbrăcat-o ca pe- aș dori?// doar să pot/ reintra împăcat/ în alte/ celule
o crisalidă. Titlul însuși al prezentei antologii e o pro- de haos” („Din structura delirului”, p. 101). Țesătura
vocare pentru cititor și o pregătire înaintea unei lec- volumului e presărată pe alocuri și de tablouri viu
turi cu efectul unei cafele negre bune, tari. O proaspă- gotice: „trecea un mort prin satul mort/ trăgându-și
tă punere în dialog a cititorului cu textele unui autor singur după sine-un/ zvon de clopot (…)” („Sfârșit de
cu rai”, p. 105).
SURPRIZE În textul prefațator al antologiei Râul devremelui
În mai toate textele semnate de Ion Hadârcă vom târziu2, Mihai Cimpoi alcătuiește cu acribie bogata
fi mai mult decât plăcut surprinși de proaspăta hârjoa- tipologie de texte, așa cum și le definește poetul
nă a termenilor lexicali, de muzica specială provocată însuși. Astfel, Ion Hadârcă ne propune, de-a lungul
de îmbinarea lor în rimă, de glisarea cu ușurință dintr- volumelor publicate în mulții ani de coabitare cu
o categorie gramaticală în alta, în coordonări surprin- muzele, „exerciții, schițe, axiome struțo-camileze,
zătoare stilistic: „Tot mai mărunți Atlantido atlanții/ dolli-bluez-uri, abecetiri esențiale, mesaje ultrascur-
Tot mai amar biberonul speranței/ Tot mai amarnică, te, plutarh(e)tipuri după Noe, fragmente ionesciene,
tot mai balcanică/ Tot mai iubindu-ne sârma hotarni- juma-sonetul, glosonet, cuvânt peste cuvânt, tipaje
că/ Tot mai uitucă senila mămucă/ Totul pe brânză și psihice după Jung, versete oarbe.” Prospețimea și
totul pe ducă/ Tot mai și râde tot mai și plânge/ Tot neașteptatul întâlnirii cu textele extrem de vii ale
mai fierbinte băltoaca de sânge/ Tot mai tocată autorului, multitudinea de termeni neașteptat de bogat
cămașa destinului/ Tot mai imperii ne-nghit intestinu- și inspirat derivați ne transpun pe coordonatele și în
lui/ Totuși tunguska plimbată-n toyota/ Torționară-și ritmul unei lumi aparte, bine configurate și bine livra-
cântă ciubota/ Tot mai și tocmai căzând ai să urci/ Tot te poetic, fie că este vorba de experiențe personale –
mai pierdută-n lozinci și bulbuci” („Ambasadorul „M-a născut veșnicia într-un sat minunat –/ Jumătate-
Atlantidei”, p. 43). Mihai Cimpoi amintește de „arti- n Siberii, jumătate-mpușcat// Cu genunchii zdreliți de
ficiile acustice, jocurile ingenioase cu numele proprii vecie apoi/ Aburcatu-ne-am crud crucifixul de Noi://

98 CONVORBIRI LITERARE
Veșnicii de pădure, veșnicii de izvor/ Gâtuite-n nin- distopic în mușchiul lui azi.”4 Și asta poate și pentru
sori de otravă și clor (…)/ Și ce greu, mamă, tată, tes- că, după definiția poetului, „Inima ca parte de vorbi-
tament mi-ați lăsat:// Veșniciile mele-n cimitirul din re” nu e „nici verb nici substantiv/ deși-n rostire/ pe
sat” („Sângerei”, p. 102) - , fie că este vorba de lecții toate-n palpitație le are/ e cea mai mare/ parte de vor-
de istorie altoite pe rime: „Nu-i marea ta brăzdată de bire/ cu sângele prin sânge/ vorbitoare” (p. 107). Și
corăbii,/ Nu-s munții tăi de vulturi străjuiți,/ Doarme filtrează realitatea și sensurile diferit, oferindu-ni-le
rugina-n pintene și săbii/ Și zimbrii sunt din steme într-o mătase de cea mai pură calitate.
izgoniți./ Ți-a mai rămas un zid de mănăstire/ Și-un
strigăt de cocor peste cetăți,/ Moldovă, jumătate-n _____________
amintire,/ Te frânge Prutu-n două jumătăți (…)” Ion Hadârcă, Râul devremelui târziu, Antologarea poe-
(„Libertatea”, p. 49). Or: „Bucoavnă-adânc săpată-n ziilor, nota biobibliografică și selecția reperelor critice
osul Țării,/ De aur vechi și viu, tu, verde psalm,/ Te aparțin autorului, Cuvânt-înainte de Mihai Cimpoi,
dau rostirii, nu te dau uitării/ Gorunii alungiți în Editura Academiei Române, București, 2023.
bucium calm:// Quod sylvae (hic) majores Bukovina/ Note:
dictae incipiendo-a Montibus.../ Azi altfel cântă cucu, 1. Mihai Cimpoi, „Ion Hadârcă – spunerea organică de
bată-l vina,/ În propriul său cântec, un intrus (…)” sine”, în vol. Ion Hadârcă, Râul devremelui târziu, ed. cit.,
(„Bucovina Bucovinei viitoare”, p. 50). pp. 10-11.
NELINIȘTI ASIMETRICE 2. Idem, p. 5.
În 2021, după întâlnirea cu textele din volumul 3. Ion Hadârcă, Neliniști asimetrice, Cuvânt însoțitor
Neliniști asimetrice3 am publicat un text inspirat de de Ioan Holban, Editura Junimea, Iași, 2021.
lectura acestuia. Rămân acele gânduri de cititor la fel 4. Cristina Scarlat, „Ion Hadârcă, Neliniști asimetrice”,
de vii și de actuale și în urma lecturii prezentei anto- în „Convorbiri literare”, nr 1 (313), ianuarie 2022, p.121.
logii, motiv pentru care le reiau, fragmentar, firește,
și ca mărturie că amprenta unei (prime) lecturi își jus-
tifică atât cititorul, cât și autorul care le-a inspirat:
„Carnea poetului, apa poetului, aerul poetului, pâinea
poetului sunt cuvintele. Demiurg al propriului uni-
vers, pe care-l suflă pe hârtie în cristale și sonuri în
acord cu dinlăuntrul său, oglindind lumea, poate
deveni furibund, muribund, agonic, distopic, dacă
apele realității în care se oglindește – și nu, nu narci-
sic! ci – în acord cu el însuși, cu eul dezbrăcat de
orice cămașă străină, preluând din zgura, din mâluri-
le, din zațul lumii pe care o filtrează cu organele sub-
tile ale sufletului, altfel decât muritorii de rând. Atins
de muze, demiurgul-poet poate fi lovit asemenea
păsării, asemenea îngerului, asemenea frunzei, de
vântul lumii, de mușcătura umbrei, de petala întune-
ricului, de cortina ploii, de furtuna care scoate miezul
din normalitatea cuvintelor și o varsă în contururi
noi. Lovindu-i-se carnea, bâhlindu-i-se apa, mucezin-
du-i-se aerul, uscându-i-se pâinea cuvintelor, poetul,
orfan, nu poate decât să încerce, ascet de nevoie, să
reinventeze sensurile, să le caute matcă propice, să
caute să toarne miez în nonsensurile care-l răstoarnă
și-i contorsionează simțurile. Propriu-i balerin în
brațele vântoaselor lumii, poetul nu poate decât să
încerce să schițeze piruete sănătoase într-o realitate
diformă, care și-a pierdut normalitatea, fixându-se

CONVORBIRI LITERARE 99
 Adrian G. ROMILA

După cartea din 2021 despre șederea în lagu- călătorie. Din Belo Horizonte, Rio de Janeiro,
na Veneției (un pretins „jurnal candid, fără Angra, Terceira, Nisa, Cefalù, Taormina,
pretenții pedadogice de exhaustivitate și Palermo, Catania și din alte vecinătăți ale acesto-
erudiție”), unde auoarea își mărturisise pasiunea ra Cristina Cevereșan a reușit să surprindă în
ingenuă pentru călătoria ca experiență de fraze bine echilibrate retoric esența destinațiilor
cunoaștere („oportunitate de relaționare și auto- testate cu ochii, cu picioarele și cu toate simțurile
definire, experiment civilizațional și cognitiv, deschise (sigur, cu excepia justificată a perioadei
ieșire din zona de confort și explorare a unui restricțiilor medicale). Fără arabescuri inutile,
necunoscut”) și pentru fotografie („modalitate la narațiunea travel decupează exact ce trebuie din
îndemână de a păstra frânturi și dovezi efemere întâlnirile cu alteritatea: pitorescul exotic al pei-
ale experienței trăite”), a urmat o alta în același sajului, forfota străzilor și a piețelor, aerul sobru
gen, definit undeva chiar de ea însăși: travel wri- al bisericilor, al muzeelor, al statuilor și al altor
ting. Astfel, în Insule de soare. De la Mediterana repere culturale (sunt incluse aici și evenimente-
la Atlantic (Humanitas, București, 2024) Cristina le din sălile de curs și contactul cu studenții stră-
Chevereșan nu-și consemnează doar periplul ini), savoarea preparatelor culinare necunoscute,
exotic, motivat profesional și personal, prin sălbăticia coastelor marine și transparența azurie
Brazilia, Azore și Sicilia. Nu-i vorba, adică, de a apei, culorile diferitelor momente ale zilei,
etalarea ostentativă a unor repere geografice și fascinația arhitecturilor moderne sau, dimpotri-
culturale sau de un jurnal sec de călătorie, oca- vă, cea a vechimii mucegăite a ruinelor antice, a
zionat de proiecte educaționale universitare castelelor și a cartierelor seculare de aiurea. La
(burse Erasmus, invitații didactice oficiale) sau toate se adaugă starea interioară pe care toate
de planuri private de vacanță (există un plural acestea o incumbă în sufletul unui observator
„noi” în relatare, dedus târziu ca definind, dacă pentru care informația (literară, istorică, cinema,
nu mă-nșel, cuplul vagant mamă-fiică). Autoarea plastică) nu e decât fericita ocazie de a face
are un fel de program aesthetic road: nu aventură recunoașteri, legături, paralele și analogii.
riscantă, nu adrenalina necunoscutului, ci Capitolele sunt împărțite după numele
siguranța călătoriei cu rezervări anticipate (și destinațiilor și fiecare e precedat de un fragment
eventual însoțitori locali), pentru răgazul preluat dintr-o carte mainstream despre ceea ce
contemplației gratuite (dar înalt rafinate cultu- urmează să fie relatat („INFO POINT”) și de o
ral), al notațiilor despre drum, atmosferă, peisaj, mică declarație de intenție, adaptată corespunză-
oameni, obiective. tor („Gând înainte”). Plasat între fotografii din
Așadar, în intervale din 2017, 2019 și 2021, arhiva personală (alb-negru, din nefericire), tex-
înainte și-n timpul pandemiei COVID, autoarea tele eseurilor fac volutele necesare printre locuri-
a ajuns cu varii motivații în America de Sud, în le vizitate, decupând scurtissim ajungerea,
insulele Azore și-n Sicilia, sejururi din care a șederea, impresiile și plecarea. Nu simți, însă, că
consemnat în volum câteva splendide eseuri de ar lipsi ceva care să nu-l facă și pe cititor să călă-

100 CONVORBIRI LITERARE

torească, împreună cu naratoarea. La celebra sta-
tuie a lui Cristos din Rio: „Îl văd de pe scara
rulantă, din spate. Amețesc. Nu-i vertij, doar
irealitatea momentului. O secundă, între mine și
brațele lui deschise plutesc un stol răzleț de
păsări și o scamă de nori. Atât. Pășesc pe terenul
ferm al terasei care-l înconjoară: chiar am ajuns
pe acoperișul lumii! Binevoitor, își binecuvân-
tează aleșii ce uită de orice rețineri. Entuziasm
nestăvilit în grupurile adunate la poale. N-ai cum
să nu te lași dus de val la rându-ți, dar să nu te
amuzi? O mare de indivizi flutură din brațe,
pozând mimetic din toate părțile colosului”.
Undeva, pe Coasta de Azur: „De pe promenada
din apropierea stației centrale se deschide deja
panorama unui port larg, împânzit de
ambarcațiuni cu care nu te-ar deranja o explorare
a golfului. Sclipește molcom, printre roci și pini,
în razele de catifea ale dimineții. Iubesc augustul
când fierbințeala verii și moleșeala trecerii către
finalul de sezon se tachinează, disputându-și
supremația asupra intervalelor ce se întrec în glo-
rie decadentă. Perioada fructelor prea coapte,
prea-plinului de mireseme, perdelelor de flori,
exploziei de culori: poate niciunde mai amplă pe
Bătrânul Continent decât pe malurile întinse ale
Mediteranei”. CALENDAR IANUARIE
Contemplate de sus de pe stânci sau de pe
mare, de la fereastră, din balcon, din mașină, Vasile Larco – 01.01.1947
teleferic sau de la nivelul zero al străzii, locurile Dana Diaconu – 04.01.1948
vizitate de autoare capătă mereu prospețimea Florica Dura – 06.01.1960
unui ochi care chiar „știe” să vadă, să admire și Luminiţa Mihai – 07.01.1968
să întoarcă văzutul în interior, pentru decantarea
Michael Friedrich
necesară povestirilor. Căci veritabile povestiri
(Grădinaru Fr. Mihail) – 09.01.1969
retroactive sunt eseurile de călătorie ale Cristinei
Chevereșan, menite toate să răspundă la întrebări Constantin Pricop – 20.01.1949
de genul: „Cum de ai ajuns aici, ce ai făcut să Cezar Tucu – 21.01.1951
meriți asta, cum să te revanșezi față de zeii bine- Aurel Andrei – 22.01.1949
voitori? Sunt locuri în lume care te fac să te simți Indira Spătaru – 24.01.1971
astfel și unele ce-și pierd din strălucirea surpri- Constantin Parascan – 26.01.1944
zei.” Entuziasmul autoarei e molipsitor și întru
Liviu Apetroaie – 28.01.1974
totul motivant: acum, că ai citit la ea, vrei neapă-
Ana Vrăjitoru – 29.01.1946
rat să ajungi și tu acolo.

ACTUALITATEA LITERARÃ
CONVORBIRI LITERARE 101
 L I T E R A T U R A A Z I

Mihaela GRĂDINARIU
De-a lungul și de-a latul lecturii, m-a fascinat le, roluri și măști, iar eurile multiplicate, deși
întotdeauna acel mijloc de rău și bun, localizarea ființează ca o întreagă armie de marionete, cerșind
paradoxală între loc și non – loc, între joc și joacă fire și mâini manipulatoare, în același timp doresc din
(desigur, cu nuanțarea necesară a lui Sorin Vieru, răsputeri o eliberare, cerând în ajutor o armată de
joaca e jocul de-a jocul), paratopie din a cărei insta- spini înfloriți. Poezia pare că se scrie singură, în dorul
bilitate se înalță (și se prăbușesc, antinomic, în unor alte geografii emoționale, caligrafiază parado-
același timp) arcane durate din nevoia fundamentală xuri, fiind ispitită mereu de plecări peste mări și țări,
a sufletului uman de a prinde sensul lumii (G. descoperind și însemnând pe hărți traseul corăbiei
Călinescu). De la Jocul cu mărgelele de sticlă măscăricilor, comoara adăpostită de lada din pod,
(Herman Hesse) la Jocul vieții și al morții în deșertul insula abia ieșită din ape, ori o fabuloasă grădină
de cenușă (Horia Lovinescu), de la Joc(ul) secund sub frunte cu iriși și chiparoși, toate, toposuri ale
(Ion Barbu) la Jocul de-a vacanța (Mihail Sebastian) refugiului în fața furtunilor fără sfârșit.
și Jocul de-a statuia (Günter Grass) (ca să enumerăm Furtuni care nu au ocolit-o în parcursul unei vieți
doar câteva titluri reprezentative), universuri concen- exemplare, cea a creatorului conștient de necesitatea
trice de creație se întrec în a construi vulnerabilități jertfei pentru durabilitatea constructului ființial: Îmi
suprapuse, utilizând uneltele estetice ale apropierii – definesc mereu rotirea şi locul pe lume., se confesa
depărtării. Francisca Ricinski. De ani mă găsesc şi regăsesc
Desigur, nu mi-am propus să înfățișez aici multi- într-un ţinut interior ambiguu, nici acasă, dar nici
plele diferențieri de nuanță între cele două aspecte, printre străini. Destinul mi-a fost nesferic, prea mul-
jocul și joaca (s-au scris studii întregi pe această tele unghiuri dor, dar, sublimându-se în cuvânt, devin
temă, dintre care aș aminti, ca necesară lectură pentru suportabile.
cei interesați, Regula jocului a lui Paul Cornea și Cu luciditate amară, poeta se însingurează,
Jocul și joaca a lui Sorin Vieru), ci doar să semnalez conștientizând dureros că cei de aproape devin tot
o apariție editorială interesantă, o carte vibrantă a mai puțini, tot mai tăcuți într-o lume agresivă pe mul-
plurivalentului om de cultură Francisca Ricinski, tiple paliere (În cer ca și-n gropile lumii am dări mari
Joaca de-a fi (editura Timpul, Iași, 2024), un volum de plătit), iar ceea ce o mai poate salva sunt rădăcini-
al dezrobirii cu orice preț de cotidiana rutină păgu- le puternice, de neclintit, pe care le poartă cu sine
boasă, adunând 77 de prozopoeme măiestrit prefațate peste tot în lume, ca făgăduințe ale unui viitor care se
de Cassian Maria Spiridon (În cumințenie și jertfă), visează tot mai rodnic: Doar o traistă cu semințe de-
strânse între coperți ilustrate fabulos de către artista acasă mă apără încă și-i promite pământului meu o
plastică chineză Ye Yinge. recoltă de taină.
Încă din titlu, autoarea ne avertizează că volumul Reflecție asupra propriei condiții existențiale,
e pus sub semnul jocurilor de-a bucuria, ușoare, a poezia se-aude ca un bocet de îngeri rămași fără
sinergiilor estetice revelatorii, din întretăierea cărora casă, jeliri care, la rândul lor, nasc viziuni apocalipti-
derivă un spațiu rezonator, cel al întoarcerii către ce ale unui timp deșirat și destrămat (Fiecare clipă
sine, unde ludicul aparent anticipează nevindecarea se-alătură unui convoi), timpul când rugăciunea
de întrebări. izbăvitoare se săvârșește cu genunchii la inimă. Ea,
Între jocul lumii, lumea ca joc și joaca de-a fi, poezia, se constituie mereu într-un cifru de
poeta aruncă, într-un ungher ascuns al lumilor posibi- reconstrucție a lumii, iar accesul la acesta e posibil

102 CONVORBIRI LITERARE

doar prin asimilarea unei limbi secrete, necunoscute, la tot pasul se înșiruiesc capcane, drumurile duc de
care topesc viața și moartea într-o singură plămadă: niciunde către nicăieri, într-o insolitare perpetuă, în
Am intrat într-un cârd de culori, stări și mirosuri, de care singurii tovarăși sunt, din când în când, bufnițe,
făgăduințe / și amenințări. Dacă ar fi să-l adun într- ciori, melcul cu cochilia spartă, broaște, cocostârci
un chip, ar putea trece / drept un circar al morții. Din sau pasărea fără somn. Peste toate, din difuzoare
această magmă primordială, mereu reînnoită prin joc ascunse, însă omniprezente, se revarsă inconfundabi-
și joacă, într-o nuntire amânată sine die (Mirele meu lul sunet al morții, iar între preludiile unei mult
era o pasăre călătoare), răsar noi lumi secundare, așteptate liniști și sonoritățile infernale se rostuiește
eboșe învelite în ploaie neagră și fum, în nuanțe ale pădurea de orgi, scărmănată de vântoase și vijelii, la
tristeții, ale indeterminării, ale anotimpurilor secate răscrucile căreia cuvintele cad la picioare ca niște
de vitalitate: Toamna de-acum adună în coșuri și castane.
tescuiește tot atâta tristețe cât rod. Adăpostind așteptări neîmplinite (și tot așteptând,
Atingerile scânteietoare dintre aceste lumi gene- viitorul nu se mai naște ori se face rotocoală de
rează anul rotund, în care fluxul ireversibil al timpu- fum.), îndoieli, neîncrederi, dependențe, nădejdii fira-
lui se metamorfozează într-un montaj cinematogra- ve ori înseninări fugare, și, mai mult decât toate, cău-
fic, viziunile sunt suspendate între nostalgii și tări permanente ale sinelui însetat de joc și joacă,
neliniști, iar vederea interioară se răsfrânge în ochii volumul Franciscăi Ricinski se deschide ca o poveste
de piatră neterminată ai Nopții. fără sfârșit, oximoronică poveste în poveste, lumină
Francisca Ricinski construiește o poezie ca o în lumina Poeziei.
cetate metaforică, ale cărei ziduri sunt străpunse de
ferestre și porți, tot atâtea praguri de trecere înspre un
dincolo, înspre ceea ce rămâne nescris și nespus, acel
ceva care e mereu o împreună – lucrare: Croită mai
nou din neputință și umbre, nu știi încă / de ce tragi
după tine o carte pe stradă, cum ai trage /de sfoară
un câine. Convențiile lirice clasice sunt destructurate
și înlocuite cu dimensiuni aleatorii, cu identități mul-
tiple și multiplicate (biografii cusute la loc), ce se cer
validate în fața unei instanțe supreme. Forța
răvășitoare a psalmilor de dragoste pentru vânt nu
poate fi îmblânzită însă de nimic, iar cei deja duși
sunt purtați peste tot, din viață în moarte și invers
(Mi-ar trebui un buzunar viu, ca de cangur, să-i port
peste tot, / cât timp mai am de-alergat).
Poeta nu poate (și nici nu vrea) să scape de întâl-
nirea în oglinda crăpată cu sinele contorsionat uneori
(Nu erai decât o umbră căzută peste gresia rece), ori
de cea cu cântăreții de stradă, sfinți și războinici,
pendulând între locul de origine și locurile de
adopție, între regulile jocului și aparentul haos din
joacă, între a vedea, a străvedea, a revedea și a preve-
dea: Cine să mai recunoască în ghemotocul cu oasele
strâmbe/ și cu buzele sparte de-atâtea strigări/ pe
lupoaica aceea, care ai fost, cu păr mirosund/ a
coajă de brad.// Trupul tău se ascunde de tine și
tace…
Inserțiile biografice se întrepătrund cu puternice
intertexte culturale, reperele spațio – temporale se
răsucesc, hărțile redevin albe (doar în palmă cărări),

CONVORBIRI LITERARE 103

 Luiza NEGURĂ

Veritabile arabescuri ale Istoriei, poveștile de viață adevărata lui patrie. Cei peste 40 de ani petrecuți la
pe care le aduce în prim-prim romanul semnat de Montreal nu pot șterge nedreptățile Istoriei, iar înrudi-
Constantin Stoiciu, Martor (Leopold și ruinele), relie- rea surprinzătoare cu urmașii celor care îl condamnase-
fează raportul echivoc dintre conștiința individuală și ră la carceră nu poate decât să sublinieze ironiile
identitatea socială, dincolo de care se materializează, în mușcătoare ale vieții. Micul univers canadian îi oferă
coordonate structurale, experiența alienării. echilibru și fericire, mai ales că, avându-le alături de el
România și Canada corespund, astfel, nu atât unor pe Daria și pe Mirabela, se poate considera împlinit.
spații geografice, cât mai cu seamă unor intervale Două ritmuri narative distincte imprimă discursului
sufletești, a căror intersecție o reprezintă noțiunea de tonalități afective complementare. Nostalgia și senti-
patrie. Între acești doi poli exponențiali, Leopold trans- mentul răvășirii, prezentate alegoric prin resorturi
crie o cronică a creșterii și descreșterii Istoriei, alegând imagistice, „– Cum au scăpat de hoțul făcut terci?/ –
drept fir al Ariadnei chiar destinul renumitului Dinu L-au tăiat cu un satâr, au pus bucățile într-un sac de
Miclușan, fiul al unui industriaș considerat „figură plastic și, ce n-a încăput, într-o sacoșă. Capul, gâtul și
proeminentă a marilor burghezi și latifundiari care brațele tăiate de la coate. Degetele unei mâini au rămas
figurau ca «exploratori ai proletariatului și ai pe dinafară când au tras fermoarul. Am închis televizo-
țărănimii» în manualele școlare ale republicii populare rul și m-am perpelit toată noaptea. Ațipeam, mă tre-
și apoi socialiste.” (pp. 28-29) Intrarea scriitorului, „fiu zeam, ațipeam, nu-mi ieșeau din cap degetele strânse
de ceferist”, în lumea elitei se dovedește o acțiune cu fermoarul. Așa mă reîntorc și eu în patrie, ce-a mai
deopotrivă recuperatorie și elocventă, mai ales că, din rămas pe dinafară din valiză.” (p. 368), alternează ast-
postura asumată, „Ești memoria lui Dinu Miclușan, fel cu încrederea nezdruncinată că „istoria începea în
Leopold.” (p. 347), acesta are posibilitatea de a-i con- fiecare zi cu ei” (p. 393), fapt ce prefigurează revelația
feri demersului narativ o miză accentuat reflexivă. din final a protagonistului: „Am înțeles ceva despre
Întregul roman reclamă năruirea lumii de lângă noi mine. Ceva important. Un adevăr. […] O singură dată
și, mai dureros, a lumii din noi, printr-o contrapunere am fost păcălit în viață, Leopold, când m-a băgat Ana
studiată de tipologii umane și reverberații afective, Pauker la închisoare. De atunci vă păcălesc strașnic pe
menite să dea sens sentimentului profund al toți. Să nu-mi spui că asta nu seamănă a destin!” (p.
apartenenței. Leopold trăiește dureros o scindare iden- 394).
titară, declarându-și, într-un moment de sinceritate Leopold devine un narator și un martor credibil
totală, infirmitatea sufletească: „N-mi mai recunosc tocmai prin deschiderea sa lăuntrică, prin acceptarea
patria, Generale! Împachetată în poleiala și unei dinamici particulare cu cititorul. Propria soartă se
abțibildurile care ascund decăderea și decompoziția, poate asemăna unei năruiri a stirpei, o altfel de ruină a
pot fi oriunde în Occident. Mi-e rușine de ce simt, dar Istoriei, căreia nu i se poate opune decât printr-o furie
aș fugi cu primul avion” (p. 422). În jurul său, totul ontologică. De altfel, regăsirea cu tatăl său capătă
pare o ruină, iar căutarea sa neobosită nu face decât să caracter dramatizat, iar frământarea scriitorului ia mai
restaureze trecutul și să îl plaseze într-un raport de jux- degrabă aspectului unui monolog atent declamat prin-
tapunere cu prezentul. tre rândurile romanelor: „Te-am căutat în cărțile scrise
Numele Miclușan, „intrat în memoria colectivă a între timp, ești furios pe lume, pe ce s-a întâmplat cu
românilor” (p. 33), își păstrează sonoritatea chiar și în țara, cu românii, dar mai ascunzi ceva și asta îmi aduce
spațiul Americii de Nord, acolo unde Dinu alege să se aminte de Tataie. […] Erai singur cu nălucirile tale din
înstrăineze, fără a se delimita vreodată pe deplin de cărți și cu furia ta mocnită, Leopold. Enorma escroche-

104 CONVORBIRI LITERARE

rie numită timp, lume și viață, mi-ai spus odată...” (p. existențe epoci, ideologii, drame și, în ultimă instanță,
278) Parte din rândurile celor puțini care încă mai o înscenare mordace a recuperării adevărului despre
iubesc patria sau ceea ce a mai rămas din ea, Leopold trecut.
speră ca drumul său să nu fi fost zadarnic și ca trecerea Grotescului caracterologic reprezentat de Pufi,
lui prin lume să fi lăsat o urmă: „Purtăm în noi o imen- Violeta ori Romulus Claude îi este contrapusă o altfel
să forță explozivă fără să știm încotro ne duce. Cumplit de raportare la lume. Viața simplă de pe tărâmul cana-
este că cei mai mulți nu vor să știe; sunt cei care trăiesc dian îi aduce mulțumire sufletească lui Dinu, iar încer-
ca amatori...” (p. 354) cările repetate de a se împăca cu patria i se par din ce
Făcând un pas dincolo de Rubicon, lectorul desco- în ce mai lipsite de sens, mai ales odată cu dispariția
peră un tablou al declasării: „era mirosul unui oraș al Dariei: „să se repatrieze ar fi însemnat să o piardă pen-
derizoriului, al măruntelor și marilor aranjamente și tru totdeauna pe Daria, trupul ei era la București, dar
jafuri fanariote, al delăsării și al lascivității levantine” sufletul dăinuia în fiecare colțișor al casei, respira în
(p. 24), căci în Bucureștiul postcomunist și cotidian, fiecare clipă aroma femeii pe care o iubise, nu schim-
faliile sociale dispun o laxitate a moralei. Astfel, base nimic în camera în care picta, nu dăruise și nu
prezența lui Grigore Ionescu, „milionar născut din rui- aruncase nimic din lucrurile ei...” (p. 365) Montrealul
nele rău mirositoare ale patriei” (p. 132) nu face nicio îi primise pe expatriați și le oferise o altă viață și noi
notă discordantă într-o lume în care „banii n-au miros” posibilități, fără a garanta, în vreun fel, succesul.
(ibidem). Intrarea sa în familia Miclușan se realizează Supraviețuirea interioară ținuse de fiecare în parte, de
prin căsătoria cu Mirabela, eveniment ce ridică o evi- mod în care ajunseseră să gestioneze raportul inegal
dentă problemă de etică individuală: „Găsești cumva dintre frustrare și reușită. Calea aleasă de Leopold
contra naturii, imorală această uniune între fiul celor fusese scrisul, modalitate care îi oferă sentimentul că ia
care m-au băgat în închisoare și fata mea născută în „lumea în stăpânire și o remodelează pentru a resimți
exil? După câte te cunosc, găsești. Poți să-mi spui, nu pe de-a întregul voluptatea demnității și a refuzului
mă supăr. Mi-a trecut și mie prin cap, dar când faci tentațiilor iluzorii” (p. 251) În cazul altora, înstrăinare
parte din clasa celor care posedă și vrei binele fetei tale se dovedise o afacere puțin rentabilă: „câștigau un ban
o lași mai ușor cu morala.” (p. 289) În fapt, întreaga ușor și el și Geta, le prindea bine pe lângă ajutorul
istorie a familiei e traversată de aranjamente contra social, erau oameni simpli, cuviincioși și posomorâți,
naturii, astfel că acceptul acestei uniuni nu face decât ce-i hotărâse cu adevărat să plece din patrie nu știau să
să dea măsura inteligenței înnăscute a fiicei în sfidarea spună, plecaseră pentru că plecau și alții în prostie,
trecutului. Canada vindea rezidențe și tractoriștilor și bucătărese-
Capitala este un topos plasat sub constelația disi- lor și promitea pensii bune, iar să se reîntoarcă vreoda-
mulării, recuperând, în aceiași parametri simbolici, tă ar fi fost o rușine.” (p. 365)
destine și experiențe disjuncte, subordonate însă, inva- „Dedicat celor care nu s-au resemnat”, romanul se
riabil, capriciilor vremurilor. De altfel, după 1990, distinge tocmai prin maniera profundă în care este
chiar revenirea în patrie a reputatului industriaș, cu urmărită calibrarea afectivă a eroilor aflați la hotarul
scopul recuperării averii confiscate de către comuniști, dintre lumi – o ancoră fixată chiar în ruinele unui fel de
va fi marcată de o serie de interacțiuni (cel puțin neplă- a fi, de a trece prin viață. În această conjunctură, scrii-
cute!) cu verișoara sa, o femeie rapace, de o tenacitate torul își recunoaște „datoria morală elementară de a nu
agasantă. „Scorpia proletară” - rezultatul unei aventuri minți și mistifica realitatea.” (p. 437) și își asumă rolul
a unchiului Mirel cu o croitoreasă- simbolizează tot de martor necesar, dar incomod, al prăbușirii.
ceea ce Dinu disprețuiește mai mult: ranchiuna de Contorsionat violent, trupul desfigurat al Istoriei ceru-
clasă, în numele căreia Violeta cere averea cuvenită, se dreptul la cuvânt, iar Leopold se îngrijise să îi ofere
menită „să-i aline, în eternitate, suferința pierderii o voce.
lumii în care crezuse.” (p. 59)
Inima Bucureștiului e reprezentată în roman de vila ________________
Miclușan, o clădire monument, naționalizată de stat în Constantin Stoiciu, Martor (Leopold și ruinele),
1948. Spre deosebire de Leopold, care e „un simplu Editura Timpul, Iași, 2022.
spectator al istoriei” (p. 119), celelalte personaje își
leagă destinul, într-o măsură mai mică sau mai mare de
această ruină miniaturală a prăbușirii Timpului peste
om. Un adevărat panopticum, casa aglutinează propriei

CONVORBIRI LITERARE 105

 Otilia UNGUREANU
Numele lui Constantin Stoiciu este legat în romanelor Leopold în insulă (2018) și Diminețile
special de domeniul cinematografiei, fiind cunos- lui Leopold în teritoriu (2020). Atitudinea hiper-
cut ca scenarist, regizor și producător de film. De- critică asupra societății românești și sentimentul
a lungul timpului, colaborează cu nume rezonante înstrăinării, pe care autorul le împrumută perso-
ale domeniului, precum Andrei Blaier, Dan Pița, najelor sale, sunt anunțate chiar de la început,
Lucian Pintilie, iar activitatea îi este premiată de prin unul dintre motto-uri: „Într-o străină țară, în
mai multe ori, atât în România, cât și în străinăta- chiar țara mea” (Louis Aragon). Stelian Țurlea
te. Conștiință creatoare multilaterală, Constantin observă că și în acest roman Constantin Stoiciu se
Stoiciu este în același timp editor, redactor, croni- „războiește” cu realitățile lumii românești „cu
car, scriitor și jurnalist. În domeniul literaturii, năduf, cu gust de revanșă, parcă și cu o ușoară
debutează în 1966 în revista „Luceafărul” cu ranchiună, dar parcă veștejește mai puțini oameni
schița Dimineața, demonstrând mai târziu o reală politici, oameni de afaceri, înalți funcționari,
apetență pentru specia romanului, între care pot fi oameni de cultură, de cele mai multe ori descriin-
menționate Trufie (1974), Pasarela (1979), Le du-i realist, alteori umilindu-i prin caracteristici
roman du retour/ Romanul reîntoarcerii nedemne, războindu-se cu „obiceiurile” vechi și
(1992/1993), De l’insouciance/ Despre farmecul noi ale societăți românești”.
levantin (1994/1995), Fragments frivoles d’éter- Personajul Leopold, cu siguranță alter-ego al
nité/ Fragmente frivole de eternitate lui Constantin Stoiciu, este un scriitor român care
(1998/2001), La surprenante dignité d’un incon- părăsește țara și pleacă în Canada. Nevoia de a
nu qui étouffe (1999), Le fuyard (Fugarul) scrie și fascinația pentru „patrie” îl fac să se
(2002), La Pâtisserie/ Patiseria (2007/2011), întoarcă adeseori în țară, ceea ce îl transformă
L’Addition (2006), Răfuieli (2009), O natură feri- treptat într-un „martor incomod” al acestei lumi
cită (2012), Viața e o plimbare cu pălăria pe cap postdecembriste: „Atât și cât și cum fusese, glo-
(2014), Aroma păcatului divin (2016), Leopold în riola mea se petrecuse în anii tinereții, în «comu-
insulă (2018), Diminețile lui Leopold în teritoriu nism», unii își mai aminteau cu scrâșnete de dinți,
(2020). eu cu plăcere. Scriu totuși de o viață, timpul con-
În 1981, Constantin Stoiciu părăsește țara, tinuă să fie îngăduitor cu mine și convulsiile epo-
plecând inițial în Grecia, iar anul următor se cii și ale societății românești mă interpelează. Nu
stabilește în Canada, la Montréal, unde fondează pretind că sunt un martor comod al acestei lumi,
Editura de Literatură Generală de expresie fran- am idiosincraziile și ideile mele fixe, dar nu mint
ceză HUMANITAS. Începând din anii ’90 cu nerușinarea altora și mistificarea îmi repugnă”
recreează de mai multe ori distanța dintre (p. 10). Scrisul este pentru Leopold singura posi-
Montréal și România, iar aceste călătorii vor bilitate de a-și exprima gândurile adevărate des-
influența subiectele cărților sale, în care tema pre- pre lume, patrie, oameni, politică, existență sau
dilectă este istoria României postsocialiste. cultură. Personajul își ia în stăpânire rolul de
Romanul Martor (Leopold și ruinele), publicat în povestitor și analizează aproape obsesiv,
2022, la Editura Timpul, este o continuare a realitățile societății românești, dintr-o perspectivă

106 CONVORBIRI LITERARE

cât se poate de pesimistă. Întoarcerea în țară îi nu e trăită cu atâta lejeritate ca la noi” (p. 422).
demonstrează că din anumite puncte de vedere Feliile de viață românească sunt prezentate
nimic nu s-a schimbat, în ciuda trecerii timpului: convingător, cu detalii și nuanțări, într-atât încât
„Renunțasem să mai înțeleg această încremenire par secvențe dintr-un film, iar atenția cititorului
între două ultimatumuri de la Bruxelles, este mereu verificată, chiar dacă romanul este
Washington și Berlin care priveau politica, eco- relativ ușor de parcurs. Banalul capătă rang înalt,
nomia, morala, cultura. Nu mai găseam revoltă- e atent dozat, iar ochii lui Leopold cântăresc cu
toare nici slugărnicia, «aleșilor» mari și mărunți, grijă gesturile, îmbrăcămintea, vorbele celor din
erau ca într-un teatru de păpuși din iarmaroacele jur, care devin cheie de interpretare pentru atitu-
de pe vremuri, ca o turmă care pândea gesticulația dinile și experiențele unei întregi generații:
din ceruri pentru a porni cu beatitudine în direcția „Obrazul îngust, buzele subțiri, nasul ascuțit, pri-
arătată. Mă irita gândul că nația fusese închisă virea întunecată, barba de două zile, tunsoarea
într-un fel de bulă soporifică, dincolo de care se îngrijită să scundă o chelie timpurie lăsa impresia
întindea vidul, dar nu puteam scăpa de el” (p. 11). puternică de insolență și de ranchiună confuză,
Nici perspectiva asupra viitorului în Occident, dar ține vădit să fie dezagreabil. E insolența și
visat de fugarii români, nu este mai luminoasă; ranchiuna confuză a unei întregi generații fără
adevărul, neștiut de cei care privesc din exterior experiența Istoriei” (20). Așadar, nimic nu este
sau judecă de la distanță, e brutal: „O lume neve- „privit” și transpus în scris la voia întâmplării;
rosimilă, haotică, căzută în capcana iluziei fiecare decupaj al cotidianului are o miză ascun-
libertății. Nu bănuia că pentru cei mai mulți trezi- să, care ni se relevă la un moment dat. E aici ceva
rea avea să fie bruscă, dureroasă, avea să lase răni din vocația cinematografică a lui Constantin
ascunse, de nevindecat și de nemărturisit. Singura Stoiciu, care se impune prin jocuri de perspectivă
certitudine din lunile de așteptare a «exilului și intuiții ale unei lumi care crește „dincolo de
voluntar» fusese frica. O frică viscerală, animali- personaj”.
că, de sărăcie, de decădere, de umilințe, care l-a Problema moștenirii revine în multe dintre
urmărit ani de zile. În forma lui acută, delirul l-a capitolele care propun așezarea sub lupă a câte
aruncat în voluptatea «eroismului literar», și ulti- unui personaj. Dinu Miclușan, fiul unui mare
mele crispări de raționalitate și de bun simț se industriaș, dintr-o familie cu tradiție în România,
pierduseră” (p. 159). Încercările repetate de este una dintre figurile memorabile ale romanu-
„regăsire a patriei” sunt și încercări de reconfigu- lui. Reabilitarea numelui său, după ce petrece
rare a propriei identități, iar dincolo de atenția șase ani în închisorile comuniste, și redobândirea
pentru exterior se pot intui adâncimi psihologice, averii nu reușesc să-i aducă liniștea căutată, iar
traume și conflicte nerezolvate. Leopold așază viața lui pare să se fi oprit în 1948, anul condam-
față în față, ca într-o oglindă, cele două spații nării sale. Tentația de a-și scrie memoriile îl va
cărora le aparține, având sentimente contradicto- apropia de Leopold, în al cărui destin se regăsește
rii pentru fiecare dintre ele: „Nu-mi mai recunosc într-o oarecare măsură, căci și el trăiește la
patria, Generale! Împachetată în poleiala și Montréal, consumat de dorul de țară, apăsat de
abțibildurile care ascund decăderea și sentimentul unui gol de neînțeles. Secvențe de
decompoziția, pot fi oriunde în Occident. Mi-e istorie sunt atent inserate în biografia acestui per-
rușine de ce simt, dar aș fugi cu primul avion. Ce sonaj, iar nume rezonante sunt trecute pe rând în
mă reține sunt băieții. Nu-și fac iluzii despre „agendă”: Carol al II-lea, Stalin, Ana Pauker,
lumea românească, dar au preferat-o junglei Nicolae Ceaușescu, Iliescu, Coposu, Câmpeanu
nord-americane. Umanitatea, mă liniștesc ei, a sau Churchill.
ajuns o amestecătură de ignoranță, de superstiții, Firele narative se întretaie, iar unele dintre
de prostie și de cruzime, Occidentul o ruină mora- povești se suprapun la un moment dat. Exercițiile
lă, culturală și creștină, dar niciunde în lume viața de „refulare a istoriei în comunism” nu sunt

CONVORBIRI LITERARE 107

puține, la fel și meditațiile asupra lumii postde- în prezent, căci fiecare personaj are propria lui
cembriste. Sentențe grave străbat adesea discur- istorie, care scoate la iveală alte „fețe” ale acestei
surile sau gândurile personajelor, pe fondul deza- lumi. Prind contur nenumărate povești pasagere
măgirilor pe care „patria” le produce. Lefter, avo- de iubire și sunt fixate portrete, evenimente sau
catul lui Dinu Miclușan presimte pericolul întâmplări banale din viața de zi cu zi. Obsesia
înstrăinării, care îl pândește pe orice individ ce regăsirii patriei reprezintă miezul fierbinte al
pendulează între două țări, două culturi, două acestui roman, care își ascunde „adevărata
identități, în cele din urmă: „...cum nu mai intenție” în „maldărul” imens de referințe, anume
recunoști nici patru de la o vizită la alta. Ni se aceea de a problematiza drama omului care
întâmplă și nouă cu patria. E ca o absență a ceva părăsește voluntar țara, și cu toate acestea nu
care ținea cândva de autentic” (p. 56). poate renunța total la ea, căci sentimentul dezră-
Observațiile anticipă meditația de mai târziu a lui dăcinării și dorul de patrie, acutizate, îi coordo-
Dinu Miclușan, transpusă de scriitor: „Nu mai era nează în mod irațional deciziile. O carte scrisă cu
de mult Bucureștiul pe care-l știuse. Nici patria răbdare, „așezată” în descrieri minuțioase ale
nu mai era aceeași. N-ar fi putut spune cum erau lumii și ale umanității în general, care are în vede-
în realitate nici Bucureștiul și nici patria, dar re o temă actuală, aceea a capcanelor, riscurilor
putea spune că le simțea străine și ostile (p. 73). și consecințelor pe care „fuga în străinătate” le
Poveste lui Dinu Miclușan dezvoltă și obsesia are la toate nivelurile existențiale.
moștenirii și a luptei pentru avere, pe care o duce
la nivel juridic cu verișoara Violeta (fiica ilegiti-
mă a unchiului său Mirel). Acest conflict scoate la
suprafață răni vechi, amintiri din anii socialismu-
lui, încrâncenări și dileme juridice. Destinul Vilei,
faimoasa moștenire a familiei Miclușan se va
modifica atunci când intră în scenă personajul
Grigore Ionescu, asupra căruia ruinele capitalei și
arhitectura veche exercită o fascinație extraordi-
nară: „Ruinele. Ruinele din capitală, din marile și
micile orașe, din sate, într-un cuvânt din teritoriu.
Combinate, uzine, manufacturi, crescătorii de
animale, cooperative agricole, stațiuni de utilaje
agricole, complexe balneare, hoteluri, etc. priva-
tizate fraudulos, devalizate, abandonate progra-
matic sau cu precipitare halucinantă provocată de
recăderea brutală în Istorie a României; visul unei
utopii ajuns un coșmar în schimbul coșmarului
iluziilor capitaliste” (p. 22). Deoarece dorește să-
și încheie o dată pentru totdeauna „socotelile cu
patria”, Dinu Miclușan îi vinde acestuia som-
ptuoasa reședință, prin intermediul fiicei sale
Mirabela.
Romanul lui Constantin Stoiciu propune prin
răscolirea istoriei teme și variațiuni, fixând ade-
văruri știute și variante ale lor, așa cum fiecare
dintre personaje le-au văzut sau le-au trăit.
Experiențele lumii comuniste sunt discret aduse
L I T E R A T U R A A Z I

108 CONVORBIRI LITERARE

 E X L I B R I S

Gellu DORIAN

Pînă în prezent, la această rubrică, am scris despre procente, la care se adăugau și procentele aduse

PRIMUL RAFT
poeții laureați ai Premiului Național de Poezie Mihai de Fundația Culturală Hyperion-caiete
Eminescu-Opera Omnia, 33 la număr, cîte ediții s-au botoșănene, inițiatoarea premiului. Dar de cînd
desfășurat pînă acum. La fiecare poet am adăugat și un premiul a trecut în totalitate în proprietatea UAT
scurt istoric al ediției, în așa fel să se poată vedea, în Botoșani, prin înscrierea lui ca marcă înregistra-
derularea celor treizeci și trei de ediții ale acestui pre- tă la OSIM, bugetul de cheltuieli îi revine în
miu, inițierea, consolidarea și, într-o oarecare măsură, totalitate acesteia. Ceea ce a simplificat, din
spre final, și degradarea lui. acest punct de vedere, situația, dar a îngreunat,
De fiecare dată cînd s-a pus problema unor nere- într-o oarecare măsura, organizarea de fapt a
guli, așa cum le-au invocat contestatarii acestui pre- evenimentelor legate de buna derulare a tuturor
miu, am ieșit în presă și am dat lămuririle de rigoare. etapelor pînă la gala de decernare.
Nu o mai fac acum aici. Aș putea spune că pînă la Astfel, am denumit această perioadă de 33
ediția a XXIV-a, premiul n-a avut decît cîteva reacții de adiții ca fiind o primă etapă din existența
adverse, să le zic așa, din partea unor consilieri locali, acestui premiu, devenind, pe bună dreptate, cel
în special din partea celor veniți în Consiliul Local de mai rîvnit și etalonul, dacă vreți, al cîntăririi valorilor
la România Mare, partid condus de Corneliu Vadim poetice de la noi.
Tudor, el însuși acordînd unei poete anonime, din pro- Pînă la ivirea acestui premiu, imediat după 1990,
prie inițiativă, un premiu național cu titulatura Mihai poeții români se amestecau între formulele de consa-
Eminescu. Aceste mici răbufniri locale nu au însemnat crare de diverse orientări, de la cele politice la cele de
mare lucru, ci dimpotrivă dovedeau că oficialitățile grup ori de afinitate electivă. Printre poeții de frunte se
locale nu băgau în seamă intervenția vanităților locale numărau cîțiva clasici în viață, să le zic așa, cu o greu-
și lăsau ca premiul să decurgă de la sine de la an la an. tate a imaginii lor căpătată în epoca de tristă amintire,
Nici nu se putea altfel, atîta timp cît pînă în pragul cea comunistă, cu etapele ei proletcultiste și de cult al
ediției a X-a, cele ale căror președinte de juriu a fost personalității dictatorului Nicolae Ceaușescu. Numele
regretatul Laurențiu Ulici, n-a existat nici o sesizare acelor poeți deveniseră repere, iar printre ele se iviseră
care să atragă atenția presei și opiniei publice. Cum în deceniul cel mai friguros și odios al dictaturii comu-
premiul căpătase deja o notorietate maximă, devenind niste poeții optzeciști. Însă aceștia din urmă păreau
o tradiție a locului, cu ecou național, administrația pînă în decembrie 1989 tolerați, fie colaboraționiști,
locală, care nu contribuia cu nimic din bugetul primă- fie diversioniști, unii dintre ei, însă unii dintre aceștia,
riei la organizarea premiului, fondurile fiind adunate mai apropiați de cei în stare să facă, căpătînd poziție
din donații, sponsorizări, proiecte depuse la Ministerul de lideri, lideri impuși de strategiile cenacliste, cum au
Culturii, cît, în mare parte, de la instituția la care fost Echinox, Cenaclul de Luni, Universitas și poate
lucram, la compartimentul literatură-teatru, a început altele, cum erau cei din cercurile separatiste ieșene sau
să cedeze și să treacă în bugetul ei, odată cu venirea în cei formați în miezul celor patru sau cinci ediții ale
fruntea primăriei a liberalului Cătălin Mugurel Flutur, Colocviilor de Poezie de la Târgu Neamț. Însă
sume pentru anumite capitole din devizul de cheltuieli evidențierea și consacrarea lor definitivă printr-un pre-
al premiului. Astfel, de la an la an, 90% din valoarea miu național nu a fost lăsată să se impună.
cheltuielilor de organizare a revenit primăriei, așa cum Cel mai rîvnit premiu de pînă în 1990 a fost pre-
trebuia. Uniunea Scriitorilor din România, nu la toate miul Festivalului Eminescu de la Iași, care se acorda
edițiile, dar la cele mai multe a contribuit cu restul de din doi în doi ani unui poet consacrat și unui debutant.

CONVORBIRI LITERARE 109

Însă acesta a fost interzis în 1987, așa cum în 1978 pri- acest punct de vedere: Laurențiu Ulici, Mircea Martin,
mul și ultimul Colocviu Național de Poezie de la Iași, Cornel Ungureanu, Al. Călinescu, Marian Papahagi,
inițiat tocmai pentru a fixa criteriile de valoare și de Petru Poantă, Daniel Dimitriu, Florin Manolescu, Ion
evidențiere a poeților români contemporani, a fost Pop, Al. Cistelecan, Ioan Holban, Mircea A. Diaconu,
interzis și el. Vasile Spiridon, Daniel Cristea-Enache, Răzvan
Prin urmare, imediat după 1990 se impunea Voncu, Mircea Mihăieș, Gabriela Gheorghișor,
inițierea unui premiu național, care să așeze pe primul Nicolae Oprea, Vitalie Ciobanu, Dan Cristea, Irina
raft al poeziei noastre pe cei mai valoroși poeți. Și asta Petraș și Mihai Zamfir. Nimeni nu poate contesta
am încercat eu să inițiez la Botoșani, locul de naștere competențele în materie ale acestor critici literari. Ba
al celui mai mare poet român al tuturor timpurilor, la una dintre ediții, cînd lucrurile s-au precipitat la
Mihai Eminescu. Și am reușit de bine ce acest premiu Botoșani, din juriu a făcut parte și Marta Petreu, lau-
există de 33 de ani și a devenit cel mai rîvnit premiu reată a acestui premiu, dar și o eseistă de reală valoare,
literar din România, controversat de unii cu care o îndreptățea să facă parte din juriu. Astfel, pe
vehemență, fie din frustrare, fie din neputința de a lîngă cei 33 de poeți laureați, despre care am scris la
înțelege că un astfel de premiu este o instituție care această rubrică din Convorbiri literare, timp de aproa-
răspunde unor criterii de valoare, fie uneori chiar și pe trei ani, se numără și poeți de primul raft, care, din
subiective. Premiul Național de Literatură pe care-l păcate, nu vor mai putea obține acest premiu,
acordă Uniunea Scriitorilor din România este, și așa nominalizați la vremea lor, cum ar fi Geo Dumitrescu,
trebuie să fie, cel mai mare premiu pe care-l poate Marin Sorescu, Dan Laurențiu, Ioanid Romanescu,
primi un scriitor român, fie poet, prozator, dramaturg, Ioan Moldovan și Ioan Es. Pop. De asemenea, poeți
critic literar. Așa cum premiile Academiei Române pot dispăruți prea devreme, cum sunt Al. Mușina, Mariana
onora și consacra definitiv un scriitor român. Marin, Ioan Stratan, Traian T. Coșovei, care, din nefe-
Însă, legat de instituția premiului național la noi, aș ricire nu au ajuns în nominalizări, dar ar fi putut ajun-
vrea să revin cu o remarcă, făcută de nenumărate ori, ge la lauri, sunt poeți, firește, de primul raft. Cum de
prin care să amendez inițiativele locale care scot din ce altfel și alți poeți, majoritatea nominalizați la acest
în ce mai multe premii naționale pentru poezie, fapt ce premiu, care încă nu au ajuns la obținerea premiului,
duce în derizoriu importanța instituției în sine. Faptul de ordinul zecilor, cum și alții care s-au recuzat, pre-
este cu atît mai grav cu cît unii poeți, parcă lacomi de cum și poeți de reală valoare dintre optzeciști, cu
premii, se îngrămădesc să primească astfel de premii, opera omnia în portofoliu, dar și din promoțiile urmă-
după ce au primit deja cel mai rîvnit premiu, Premiul toare sunt acolo, pe primul raft al poeziei românești.
Național de Poezie Mihai Eminescu. Nu s-a înțeles Pînă la urmă nu neapărat un premiu te așază pe primul
nici de o parte nici de cealaltă că o astfel de încălecare raft, poate nici criticii literari, mult prea părtinitori în
de premii naționale diminuează foarte mult valoarea ultima vreme, ci cititorii care, totuși, în alegerea lor se
unui astfel de premiu, anulînd tot ce s-a făcut și readu- ajută nu doar de gustul lor propriu, ci de un astfel de
cînd la zi ceea ce s-a făcut din acest punct de vedere premiu cum este Premiul Național de Poezie Mihai
înainte de 1990, adică diminuarea și devalorizarea prin Eminescu, care îi aduce în față pe cei vizibili, dar nu-i
topirea criteriilor de valoare în distincții fără greutate. uită nici pe cei care sunt acolo, pe raft, dar încă nu se
Astfel, dacă prin acest fapt, de selecție riguroasă a văd atît de bine. Numărul lor este mai mare și cele
valorilor poetice de la noi, prin exigențele unui juriu cîteva premii importante din țară ar trebui să-i aibă în
din componența căruia fac parte cei mai buni critici vedere, nu doar pe cei care au primit confirmarea
literari români din cele mai mari centre culturale ale marelui premiu național. Timpul, chiar dacă este gene-
țării, s-a limpezit oarecum situația primului raft al poe- ros, din păcate, avînd în vedere ritmicitatea acordării
ziei românești, odată cu ivirea mai multor premii premiului, nu-i poate mulțumi pe toți, dar cu siguranță
naționale pentru poezie, lucrurile, dacă nu se va îi va așeza pe toți acolo unde le este locul.
înțelege importanța premiului național, unic, se vor
degrada negreșit.
Dau mai departe numele criticilor literari români
care au făcut parte de-a lungul celor peste trei decenii
din juriu, pentru a se vedea legitimitatea juriului
național, care a crescut și valoarea acestui premiu din

110 CONVORBIRI LITERARE

 Ioana DIACONESCU

Nu încape nicio îndoială, combustia internă a naște/ crește iarba// pînă la gene// Doamne, ce
poetului se consumă, declarat, pînă la ardere de tot, pasăre mă pierde/ în aerul verde…” (Autoportret
pînă la expierea finală. Poetul este în căutarea de în iarbă).
sine. Mai degrabă în dificultatea de a se găsi pe Motivul pietrei (care dă sens și titlului) ca
sine în, deocamdată, golul din care se naște această primă formă de rugăciune a regnului mineral, în
poezie ivită odată cu asumarea faustianei nașteri a neclintire, devine, pe traseul acestei lirici devotate
cuvîntului decantat în „alambicuri” pînă la ivirea poeziei și sensului vieții, esența finalului călătoriei
„aurului”. Complexă, neliniștită, este coborîrea în prin viață, „îmbrățișați” de piatra ce ne va acoperi
acest „gol” de la care poetul nu abdică, în care într-un final. Memoria unui trecut ce nu poate fi
coboară în căutarea libertatății și nu se dă în lături evitat, neuitarea locului nașterii și asimilarea unde-
de la revoltă. Forțînd nota, aș putea vorbi despre lor ca simboluri de morminte ale strămoșilor revi-
tinerețea fără bătrînețe spre care tinde autorul aces- ne, un scut de apărare pentru ceea ce va avea de
tei impresionante antologii*, dorință într-o măsură înfruntat poetul („Sitna”).
asemănătoare, deși asumată pe altă cale, cu cea a De aici încolo este părăsit spațiul terestru –
doctorului Faust. Se poate observa folosirea arme- nativ în favoarea lucrarii poetice, covîrșitoarea
lor tinereții în lupta cu golul în care poetul obsti- „sălbatică revoltă” a poetului în căutarea aceleia
nat, în cele din urmă, cîștigă . S-ar putea spune că pe care o numește „smintită libertate”. Poetul se
se încheagă o artă poetică din chiar golul află pe calea ce se apropie de ideal, de nemurire, în
existențial. care spațiul și timpul nu mai au relevanță. Nadirul
Închiderea în cuvînt și presimțirea Luminii se reflectat înalță valurile. Fericit poetul care „a
ivește pe orice cale, cu parcimonie, pînă la văzut” această răsfrîngere a Cerului în apă:
Iluminare. O aflăm chiar din poemul cu care se ”...adevăratul timp e apa vie/marea înălțată în
deschide volumul: „[…] pînă cînd literele mijesc abis/ oglinzi tăiate în valuri/ aprind la
ziua/ pînă cînd cariile/ vor surprinde lumina/sunt suprafață/cerul scufundat” (Plajă). Cuvîntul face
în același cuvînt” (Geneză). Versurile anticipează, parte din structura Universului ca firul de nisip din
în mod recuperator, finalul căutării obstinate. Că structura muntelui. Prin urmare, piatra se va
poetul nu va rămîne în „gol”, după coborîrea vitea- măcina și trupul vremelnic îmbrățișat de ea se va
ză în bolgia lui, o demonstrează acest început. descompune și el în mii de particule ale spiritului
Îi este dată poetului și arderea pe rug, întru nemuritor în căutarea altui trup…(„[…] îmi ajunge
ispășire, pe care și-o asumă în numele acestei cău- blîndețea/pentru a umili tirania/ încăpățînatul
tări: „O rafală de vulturi clătina văzduhul// denie/ timp/ de a fi fix/ în alte chipuri.”(Acel ce
edenie/ ovedenie// Ah, trupul meu s-a răzvrătit/și seamănă).
s-a aprins pe ruguri!” (Ovedenie). Călător – Revelația urmează. Curînd arta poetică se
căutător în toate mediile, sufletul poetului tran- conturează: sunetul pur și Lumina (steaua încă
scende spațiile pînă în extramundan: „…pînă la nerelevată) dau sensul existențial al poetului:
genunchi/ pînă la coaste/ pînă la cuvîntul ce mă „aceleași stele ghemuite-n frig/îmi ghemuiesc și

CONVORBIRI LITERARE 111

ziua/și ochii mi-i aprind/același sunet pur fără mamă,/ ce piatră îmi strivește/ inima de flori“ (O,
cuvinte/ își caută auzul și-n mine mă aud” (E mamă), sau: „Sunt alții ce îmi simt/ trăiri neexpri-
timp). Cuvîntul salvator va fi „altfel decît norul” și mate/ vocalele sunt sparte în țărmuri de con-
îl va îndemna la „erezii”; mai devreme sau mai soane,/ nisipuri de cuvinte/ scurg plajele-n tim-
tîrziu poezia va transcende spațiul mundan: „… pane” (Din vremuri).
dar mai întîi/ raportul dintre arbori și păsări/ e Demersul poetic va fi un imn înălțat cuvîntului
zborul…”(…dar mai întîi). „…Nu mai aud nim- ca hrană spirituală, poeziei, incertitudinii și mis-
icul” declară poetul și nașterea poeziei prinde terului ei, cuvîntului iradiant de o lumină intensă
viață, chiar dacă în interioritate, chiar dacă încă care se întoarce și îl transformă în corp supus
nerostită, neauzită: „e viu cuvîntul/ chiar dacă nu- arderii. În cenușa materiei lasă descoperită esența
i rostit/ o naștere de lucruri/ din chipul meu pier- grăuntelui de lumină, chiar dacă urmează stingerea
dut/o moarte ce învie/interiorul mut/ […]”. – materiei, chiar dacă suntem pămînt. Scrisul va fi
Cuvîntul. egal cu martiriul, cu o crucificare: „… Doamne
Un adevărat imn va fi închinat cuvîntului, arta iartă sîngele meu,/ rugina cuielor/ din palme…”
poetică va prinde contur. Cuvîntul odată creat, (Doamne iartă sîngele meu). Atît de înaltă îi este
luminează. El vine, după cum am aflat, pînă aici, credința în poezie, încît, într-o transpunere a
din interioritate(din „interiorul mut”)și odată ani- rugăciunii împărătești, poetul înlocuiește „pîinea
mat, transcende materia pe care o animă poetul. În noastră cea de toate zilele”cu „aici cuvîntul nu-mi
afara lui nu există flacăra creației, căldura ei. De ajunge/ și totuși crește-n mine” (Scrisoare către
aici înainte poetul va fi, continuu, în așteptarea tată). Mamei (poate fi Maica Domnului) îi înalță o
iluminării. „Noaptea se va opri în întuneric” rugăciune, de asemeni transpusă într-o unică, înal-
(Înluminarea, Ariel). tă, adresare, în care, subînțeles îi mulțumește pen-
Viața nu va mai exista decît în așteptarea tru nașterea lui ca poet, ridicat în lumină, în trece-
inspirației, așteptare în care sufletul poetului rea prin lume către cerul liber al credinței și al poe-
îngheață: „…suflu în zadar/ geamul înmuiat în ger/ ziei totodată: „Eu tot mai sunt/ între umbrele luminii/
mă închide iar…” (…suflu în zadar). pe care le-ai zidit prin naștere, mamă// […] că
Sugestiv, titlul subselecției „Rînduri nedor- brațele mele sunt, în lumină/ un cimitir de păsări
mite” confirmă un prim sfîrșit al căutărilor de pînă uitat de Dumnezeu” (Scrisoare mamei).
acum. Intrăm pe alt teren, al introspecției necesare: Eminescianul „Gîndind la tine fruntea-acum mă
„amintește-ți:/ erai mut și nu puteai striga” doare/ Nu știu ce rost mai are-a mea viață” este,
(Amintește-ți: erai mut…). Pînă la aflarea aurului precizat (prin folosirea aceluiași titlu) motivul
prin distilare în alambicuri, sufletul poetului este meditației „gîndind la tine/ întunericul își varsă
prins în lave fierbinți, constrîns și chinuit pînă la cerul/ prin ochiurile unui geam singuratic// […]
ivirea cuvîntului-aur: „[…] în sufletul meu inco- îndepărtată-i steaua/ apropiată-n noi” (Gîndind la
mod/ sunt magme ce aruncă/ întunecimi aprinse/ tine).
dar aurul din ele/ și-n urma mea va rîde/ mereu ca Reverberații din poezia lui Nichita Stănescu
altă dată/ […]/ Doamne, în amurg,/ și liniștea con- sunt prezente ca o încercare a unei poetici cu care
strînge” (Duhul zilei). Actul creației se va înălța brodează modalitățile de expresie și tonul marelui
din interioritatea poetului, va depăși marginile poet, pe o lirică inconfundabilă, deja solid
spațiului mundan atingînd eterul: „Steaua constituită: „Ea și-a întors privirea/ numai atît: cît
adormirii pîlpîie în deal/ […] lăuntrul tulburat/ se să pot rămîne/ strigătului meu ecou/ literă
limpezește-n valuri/ În țărmuri înflorește visul [… mișcată-n sine!/ Cît să am un ochi albastru/ cu
]” (Steaua adormirii) deschiderea-nspre ieri,/ mult bolnav de rătăcirea/
Rezonanțe eminesciene se constituie, cu umbrei sale din tăceri” (Cîntec pentru Euridice).
îndemînare, în parafraze reușite și originale (de Sau „Mă tem că stînga o să-mi sece,/ Rămîne-voi
exemplu, este folosită altă „recuzită” pentru mor- umbrit sub zid/ Tot repetîndu-se, va trece/ Secunda
mînt cu modelul O, mamă...): „o, mama, sfîntă fără s-o deschid” (Teamă).

112 CONVORBIRI LITERARE

 Se constituie o artă poetică, în tăcerea cuvîntu-
lui aflîndu-se îngropată, în cenușa sacră, ea, poe-
zia. De altfel autorul îi acordă aura divină odată cu
lumina care trece pe ceruri cu albul ei simbol al
perfecțiunii, lumină ce pătrunde în profunzime în
straturile sufletului, pînă la urmă îmblînzit, al poe-
tului: „Cel ce măsoară libertatea/ rămîne-n limite
de alb/ iar în clipirea lui absentă ce-mi pare în
afară/ este-n adînc mai mult” (E o lumină). Poetul
este animat din interior de o flacără ce se consumă
din ea însăși fără să incendieze materia: flacăra
ideii, a creației. Poezia, care „smulge” sufletul
poetului ca să-și anuleze golul preexistent (de care
vorbeam la început). Poeziei îi aparține atît sufletul
poetului cît și golul în care existența i se încheagă
în obstinate căutări: „al tău este golul/ prin care
privești// al tău este sufletul/ ce umblă desculț/ ale
tale sunt durerea și aura ce mă exprimă” (Aură în
exprimare). Disocierea dintre liniștea și datul de
dinaintea actului creației înseamnă lumină,
singurătate, rigurozitate. Schimbătoare și
capricioasă, creația desparte trăirea de materiali-
tate. Vasile Tudor se supune materiei devoratoare,
în toată splendoarea cuceritoare a energiei căreia
se lasă pradă. Admirabil discurs, deloc livresc, ________________
deloc biografic, deloc supus realismului ca modă. Vasile Tudor, Și piatra mă va-mbrățișa, antologie de
Autentic și misterios, rar și asumat în toată puterea autor (2011-2024), Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca.
cuvîntului.
IN MEMORIAM AURA MUȘAT

Scriitoarea AURA MUŞAT (Rodica Șuiu) a plecat la cele veșnice marți, 22 octombrie
2024.
Născută pe data de 15 aprilie 1947, Aura Muşat (Rodica Suiu) a debutat în 1965, cu ver-
suri, în revista „Iasul literar”. A fost coautor, sub numele Rodica Șuiu, la Dictionarul lite-
raturii române de la origini până la 1900 (București, Editura Academiei, 1979), pentru care
a primit Premiul „Timotei Cipariu” al Academiei Române pe anul 1979, și la Dicționarul
general al literaturii române (București, Univers Enciclopedic, 2004). Dintre volumele de
versuri publicate, amintim: Până la asfințit (Iași, Junimea, 1972), Tâlcuitorul (Iași, Junimea,
1977), Puck umple cu stângăcie paharul (Iași, Junimea, 1982), Fantasma
greierului (Timișoara, Helicon, 1996). Poeziile Aurorei Mușat au fost traduse –în periodice, antologii – în limbile engleză,
bulgară, franceză, polonă. Pentru activitatea sa, Aura Mușat a primit „Premiul pentru interpretare critică” al revistei
Convorbiri literare (1981), Premiul Asociației Scriitorilor din Iași (1983), Premiul de Excelență acordat de Filiala Iași a
Uniunii Scriitorilor din România (2012).
A colaborat la revistele: Cronica, lașul literar, Convorbiri literare, Tribuna, România literară, Dialog, Ateneu etc.
„Am să mă simt acoperită în momentul în care vor ieși cărțile care sunt pe masa mea de lucru”, spunea Aura Mușat.
Dar Dumnezeu a avut alte planuri.
Dumnezeu să o odihnească în pace!

CONVORBIRI LITERARE 113

 Victor NEUMANN

Gheorghe Schwartz e unul dintre cei mai Schwartz evocă uriașa structură militarizată a
importanți scriitori români contemporani, a unor șiruri nemuritoare de oameni ce se mișcă
cărui literatură e inspirată de cercetarea istoriei, precum șarpele uroboros, structură prin mijloci-
de gustul pentru muzică și arte grafice, de inte- rea căreia congenerului nostru i se rezervă încă o
resul pentru obiceiurile și reflexele individuale dată <un viitor strălucit>, respectiv o organizare
și colective filtrate prin studii de psihologie și socială în care e prizonier și înăuntru și înafara
filozofie. Umanist cu vocație universală, opera cercului. Dacă în Cei o sută e ingenios povestită
sa propune o înțelegere a ideilor născute dintr-o durata lungă a istoriei, în Convoiul e imaginată
încâlcită evoluție a omului în care amalgamul de noua ordine, un mâine dominat de ștergerea
idei sugerează cum anume tradiția și schimbarea memoriei și propagarea limbajului absurd, de
coexistă, respectiv când și de ce se contrazic. robotizare și informații lipsite de relevanță, de
Provocatoare prin stil și comnținut, cărțile scrii- dublugândire și poliția gândirii.
torului îndeamnă la cercetarea felului nostru de În convoi sau nu, omul e disciplinat,
a fi, a lucrurilor și a tentațiilor care ne înconjoa- îndeplinește un program impus fie prin tehnica
ră, a pornirilor noastre instinctuale și a încercă- ce dă impresia schimbării, fie prin controlul gân-
rilor de a le controla în chip rațional. Romanele durilor și prin stocarea informațiilor despre el și
lui Gheorghe Schwartz rediscută obsesiile mici- despre toți cei ce îl înconjoară. Superiorii – e
lor și marilor comunități umane, pun față în față vorba de ofițeri – controlează convoiul și își
lumea nouă și cea veche testând valoarea impun viziunea în fața celor incapabili s-o
credințelor religioase și absurdul deciziilor poli- înțeleagă: Ei se încredințează că marșul își
tice. Uneori, pretinde cititorului să descopere urmează cursul potrivit ordinelor primite, preo-
timpul de dincolo de timp, eternitatea imaginată, cuparea lor fiind strategia de urmat. Cei ce
scriitorul pendulând dinspre spre real spre fictiv lucrează pentru crearea de bune condiții oame-
și invers. Cuceritoare prin limbaje, simboluri și nilor din convoi o fac pentru a-i spăla pe creier,
mesaje, dar mai ales prin inventivitate, literatura pentru a le da o nouă sau o falsă identitate, „dar
lui Gheorghe Schwartz recontruiește variabilita- nu într-atât încât să-și piardă atributele umane”.
tea trecutului și arată realitățile unui prezent pe Tiparul identitar e și el o preocupare, de unde și
care oamenii sunt incapabili a-l înțelege. obsesia integrării ori excluderii, a celui ce poate
Dacă Cei o sută e o creație impresionantă a fi înăuntru și a celui ce rămâne înafara convoiu-
literaturii române, o poveste-interpretare a unor lui: „De ce este socotit atât de important Șarpele
personaje, evenimente, fapte și idei istorice Uroborus din Onkolo pentru ca societatea să fie
memorabile, Convoiul e povestea timpului pre- împărțită în straturi exclusive?… În mod logic,
zent, a condiției de viață a contemporanului nos- ar trebui să fim pregătiți să nu decădem în gloata
tru, a individului disperat, acceptând diferitele de disperați care încearcă zadarnic să ajungă în
forme de constrângere. În Convoiul, Gheorghe trupul șarpelui, ci să devenim și noi rotițe în

114 CONVORBIRI LITERARE

uriașul angrenaj care face să fie posibil marșul le avem pe toate” – unul ce trimite la politicile
Convoiului”. Nu e o întîmplare că protagonistul totalitare în care supravegherea e însoțită de
romanului e un număr: 827. Sunt sugerate astfel orientarea și dominarea celor mulți și care se
confuziile vizibile în mințile incontrolabile, face după citirea și fișarea gândurilor lor.
absența memoriei și imposibila proiecție a Prezentă peste tot în obiectivele și construcțiile
viitorului. E acea atmosferă orwelliană din O din roman – la fel ca în lunga și foarte bogata sa
nouă sute optzeci patru pe care Gheorghe creație –, originalitatea artei lui Gheorghe
Schwartz o identifică în biografia și amitirile Schwartz mă îndeamnă să spun că e vorba de un
sale și o construiește inimitabil într-o notă scriitor de prim rang al literaturii române din
multiperspectivistă în care alternează lumina și toate timpurile.
întinericul, viața și moartea.
Cum și de ce s-a născut acest roman? Dacă e _____________________
dedicat timpului nostru, atunci ce să înțelegem Gheorghe Schwartz, Convoiul, Cuvânt însoțitor de Ioan
despre migrații, nesiguranța zilei de mâine și Holban, Junimea, Iași, 2024.
interdicții? Exprimă el teama dintotdeauna în
fața represiunii autorităților? Cred, putem afla
un răspuns la astfel de interogații în dialogul
aparent absurd întîlnit în multe pagini ale roma-
nului: supravegherea din convoi și din afara lui
trimite la autoritarism și totalitarism și este la fel
de riguroasă în ambele variante, căci ele,
instituțiile, „au controlul asupra gândurilor noas-
tre”. Nu e o întîmplare că artefactele digitale ne
așează pe o cale fără întoarcere și în care deja
distingem incredibila <barbarie a ignoranței>.
Un personaj misterios vine de undeva spre a
atrage atenția asupra posibilei tardive schimbări,
făcându-și simțită prezența și strigând într-o por-
tavoce: „Fraților! De ce vă lăsați mânați aseme-
nea oilor la abator? …Priviți la lumea cea
mare, nu numai la drumul pe care sunteți mânați
spre nici voi nu știți unde!…Fraților! Voi sunteți
mulți, paznici doar câțiva! De ce amânați să
duceți iarăși o viață normală, o viață liberă?”.
Noul roman al lui Gheorghe Schwartz relevă
o lume teribil de afectată de sentimente de falsi-
tate și de vinovăție, una ce nici în ultimul ceas n-
a înțeles de ce și cum să se schimbe. Convoiul e
o capodoperă a literaturii române contemporane,
o carte în care suntem provocați să privim direct
uluitoarele probleme și contradicții ale lumii de
astăzi. Scriitorul le identifică și ni le arată prin
intermediul unui convoi în interiorul căruia
semenul nostru are impresia că se va salva.
Limbajul e ironic și autoironic – änoi în convoi

CONVORBIRI LITERARE 115

 Nicolae OPREA
Scriitor laborios, cu înclinaţii plurivalente, prima parte substanţială a cărţii. În partea a doua,
Gellu Dorian revine la poezie dinspre proză cu zilele sunt consemnate prin expresii originale deri-
volumul recent Zilele unui timp infernal (Ed. vate, inventate sub semnul ludicului, de la
Tracus Arte, 2024). A debutat editorial în 1986 cu Duminicăluni până la Duminicăduminică. Autorul
un grupaj de Poeme introductive, prin care subli- calendarului poetic pare să-l concureze pe Lucian
nia simbolic ucenicia poetului ajuns la vărsta Vasiliu în privinţa derivatelor nominale compuse.
biblică de 33 de ani. În patru decenii de prezenţă În Poemul inaugural de luni se prefigurează un
intensă în fenomenul literar contemporan a publi- autoportret al poetului, cu infiltraţii ironice: „Azi
cat ritmic peste 20 de culegeri poetice unitare, n-ai făcut nimic deosebit,/ ai scris aşa cum ai făcut
rotunjite tematic, unele cu rezonanţe livreşti: tot timpul/.../ nici mâine n-o să faci nimic, o să
Elegiile după Rilke (1993), În căutarea poemului scrii aşa cum ai făcut ieri, cum ai făcut şi azi,/ fără
pierdut (1996), Poesia mirabilis (2000), Singur în să întorci lumea pe dos, aşa cum vezi că o întorc
faţa lui Dumnezeu (2001), Cafeneaua Kafka alţii/ fără să facă nici un efort/ ci pur şi simplu se
(2003), Elegiile de la Dorweiler (2008), Poetul distrează mereu la marginea lumii/ de parcă ar fi în
(2010), Cartea singurătăţilor (2012), Şaizeci de mijlocul ei,// tu scrii toate astea şi nici nu crezi că
pahare la o masă (2013), Închizi fereastra. Şi vreodată cineva/ se va sinchisi să se uite peste
zbori (2015), Cealaltă viaţă (2018), El sau ieşirea zilele tale...”. Refugiat în spaţiul eterat al
din ramă (2023) ş.a. Volumul din 2013, care Bibliotecii sale – ca într-o Carte (a) singurătăţilor,
marca aniversarea a 60 de ani de viaţă şi literatură, cum era definit un grupaj anterior –, poetul cu
cred că anunţa grupajul de acum prin confesiunea structură livrescă rearanjează admirativ cărţile, cu
cu suport biografic; mai puţin boema afişată pritre gândul că „zideşti şi te zideşti într-o risipă de
congeneri. Dar impulsul creator este determinat de sine”. Proiecţia trăirii în viaţa interioară este
reflecţia asupra condiţiei poetului din urbea înţeleasă ca întemeiere, pe fondul contopirii realu-
botoşăneană, sub semnul paralelismului dintre lui cu imaginarul: „te zideşti în perete, în fiecare
viaţa interioară şi faptul cotidian care o raft, în fiecare poliţă,/ ani în şir se văd ca nişte pic-
germinează. Compoziţia grupajului retrospectiv turi rupestre/ în peşterile în care nimeni n-a citit
este ingenioasă, ordonând poemele în trei părţi niciodată/ dar toţi s-au născut în cărţi/.../ ţi-e bine,
distincte despre implicarea poetului în viaţa aşa crezi, când vezi că zidul pe care-l zideşti/ în
cotidiană: Săptămâna de lucru, Săptămâna de faţa ta e mai mare decât orice zid din lume,/ se
sărbătoare şi Alte zile oarecare. vede de pe orice planetă, numai dacă acea planetă/
Presat de percepţia acută a timpului infernal, e plină de ochi,/ aşa crezi, că nimic nu e de prisos/
dominat de „zile trăite la limită”, Gellu Dorian când te zideşti şi pe tine în rafturile pline de cărţi/
alcătuieşte cu stăruinţă programatică un calendar devenite ferestre ale unei singure biserici/ în care
personal al zilelor „de lucru“ convergente cu cele nu te rogi”. Dar armonia confesiunii lirice este
sărbătoreşti. El caută aievea, în manieră tulburată când „ce-a fost real devine himeric”,
expresionistă, esenţa profundă a întâmpărilor coti- fiind anulată de imaginea oraşului pustiit de oame-
diene, anoste în aparenţă sau derutante. Titlurile ni şi vitregit de amintiri: „ai fi putut, desigur, rein-
poemelor reproduc firesc denumirea zilelor, în venta totul, în aşa fel încât/ să faci un oraş prin

116 CONVORBIRI LITERARE

care să te poţi plimba liniştit,/ să nu mai auzi sire- supravieţuind „pe străzile târgului în care s-au
nele urlând,/ să nu mai vezi afişe cu oameni care topit toate zilele mele de altădată/ cuibărite în zile-
fac politică/ fără să ştie ce e aia, aşa cum habar n- le care par a asfinţi de cum răsare soarele.” Dar
au despre nimic,/ dar ştiu că ştiu totul, supârându- fără să minimalizeze viziunea organică asupra
l amarnic pe Socrate.” zilelor „sufocante şi reci”, întemeiată pe reflecta-
Motivul odonator din Zilele... este al ochiului rea stării de singurătate şi alienarea, resimţite în
drept – focarul privirii limpezi, pătrunzătoare, cu diferite momente existenţiale sau istorice.
încărcătură morală şi forţă de transfigurare. Pe Conceput într-o ţesătură complexă de trăiri contra-
măsură ce se înstrăinează de sine (“cu cei un dictorii şi formulări oximoronice, grupajul Zilele
milion de ochi care au privit în tine/ şi nu te-au unui timp infernal are configuraţia particulară a
găsit”), visul se substituie realulului cotidian: unui poem continuu. L-aş denumi Bildungspoem,
„doar vei visa cum visezi/ cu ochii şiroind de mii preluând subititlul unui fragment liric al volumu-
de imagini/ mai vii decât orice realitate/.../ se lui aniversar din 2013. Oglinda tuturor zilelelor
spune că ochiul meu drept/ devine partea nevăzută este reflectată expresiv în Azi: „ Azi poate fi zi de
a lumii”. Suprarealistul Gellu Naum tindea lucru,/ zi de sărbătoare,/ zi oarecare,// e de fapt o
altădată spre ilimitarea dimensiunii spaţiale în zi continuă/ nu are nici dimineaţă, nici seară,/
poezia sa. Mai mult decât atât, Gellu Dorian noaptea e un aşternut în care doarme lumina,/ se
vizează fuziunea dintre trăirea interioară şi viaţa trezesc stelele/.../de aceea azi e tot timpul
lumii într-o concepţie afină: „ochiul tău drept se prezentă/ încât pare a fi trăită doar o zi/ ce nu se
afundă în sine/ zile în şir a tot trecut prin el in fini- mai termină...”.
tul/ şi n-ai ştiut de e rău de e bine/ să vadă prin el
cum trece finitul”. „Ochiul tău drept e mai plin de-
ntuneric/ decât toţi ochii lumii ce te-nconjoară/ a
devenit oval şi nu mai e sferic/ nu mai e deloc
înăuntru ci este afară” – ar fi enunţul poetic reve-
lator. Profunzimea privirii se acordă firesc cu mul-
tiplicarea eului poetic („un cântec/ prin gura celor
o mie de gellu dorian”). Cum se vede, motivul
ochiului întors spre sine are cu totul altă
semnificaţie decât al „ochiului orb” din poezia
confratelui de generaţie optzecistă George
Vulturescu. Mai degrabă aş remarca rezonanţele
eminesciene din poemul Urât şi sărăcie despre
privirea în profund: „Din ochi, când toată viaţa în
ei îţi este scrisă/ De o citeşte-oricare scrisoarea ei
deschisă...” Afinitatea apare posibilă pentru ani-
matorul principal al Premiului Naţional “Mihai
Eminescu” acordat la Botoşanii vieţii lui Doarian.
De altfel elogiul Poetului naţional transpare şi
dintr-un poem încifrat înclus în acest volum, A
treia zi, 15 ianuarie 2022, cu accente satirice la
adresa urmaşilor de azi.
Un poemul cu rost de epilog, purtând titlul
cărţii şi datat în august 2024, Gellu Dorian
sugerează că sursa inspiratoare a acestor zile infer-
nale se află în vremea “Covidului” molipsitor,

CONVORBIRI LITERARE 117

 Mirela ROZNOVEANU

De curând a apărut o carte al cărei titlu mi-a infinității de jocuri ascunse”. Pericolele din labi-
stârnit curiozitatea. Fulguriator. Eseuri și comen- rintul radios sunt benigne, ele țin de un “efect
tarii critice (Editura Universităţii de Vest, 2024) magic al literaturii şi al descifrării ei” (Cuvânt
sugerează că poeta, traducătoarea, eseista Simona înainte).
Grazia-Dima propune o viziune a viitorului celor Nu am nimic împotriva lecturii amabile, entu-
comentați și a cărților lor (în antichitatea latină ziaste, abundând în subtilități și conexiuni savan-
cel care prevedea viitorul citind fulgerele se te, puțin știute chiar de specialiști, și care îl invită
numea fulguriator, aici fulgerele fiind cărțile). pe cititor să meargă la cărți să le citească, desco-
Departe de a oferi previziuni, ea face, în unele perind autori mai puțin cunoscuți. Numai că acest
capitole ale prezentei cărți, după cum se va vedea, gen de eseuri poate produce confuzie. Autorul
un serviciu marii provincii literare românești. comentat se va considera un geniu iar cititorul nu
Poeții sunt buni critici de poezie. Atunci când va înțelege unde se situează acesta în panorama
sunt și traducători, apare în eseistica lor o trăsătu- literară. Îmi amintesc că am fost martoră cînd un
ră comună care ține de absența evaluării estetice traducător faimos (și poet mai puțin știut) pus în
a textului comentat. Exercitându-se pe scriitori fața unui text banal, l-a comentat în termeni
intrați în conștiința universală, poetul traducător superlativi și erudiți pentru că a vibrat la cuvinte-
nu simte nevoia de a-i încadra în contextul litera- le comune din perspectiva marilor poeți metafi-
turii și ierarhiile ei, această parte a comentariului zici!
critic fiind anesteziată, și pe bună dreptate. Se va Capitolul dedicat poeziei în Fulguriator
apleca în schimb cu virtuozitate asupra sensurilor reunește texte despre Gheorghe Grigurcu, a cărui
profunde, scoțând la suprafață viziuni, interpre- poezie metafizică „face mereu tentativa de a
tări unice. Când este vorba de Baudelaire, smulge contingenţa din torpoare, de a-i infuza
Verlaine, Rimbaud, Mallarmé, sau ca în această sens ori de a i-l elibera din ascunzişuri, ca dintr-
carte într-un capitol separat de Kavafis, Fernando un sit arheologic”, craioveanul Toma Grigorie
Pessoa, César Vallejo, este de înțeles, dar când cei („delicateţea spiritului lui Toma Grigorie ţine şi
comentați sunt contemporani mai mult sau mai [de] conştiinţa zădărniciei cuvintelor, intuiţia că
puțin cunoscuți, și li se aplică același tratament tâlcul se dezvăluie mai pregnant în tăcerea abisa-
critic, este greu de estimat din textul autoarei în lă”), timișoreanul Eugen Bunaru, sătmăreanul
ce constă valoarea lor. Eseul erudit (pentru că Radu Ulmeanu, Octavian Doclin, Mircea Petean
poliglota Simona are o cultură vastă) se transfor- („reuşeşte, încă o dată, performanţa de a fi simul-
mă într-o lectură entuziastă. În Labirint fără tan poetul incisiv al realului vizibil şi heraldul
minotaur, 2008 ea explica – „De ce fără mino- cufundării în tăcere şi inexprimabil”), Ioan
taur? Fiindcă literatura, din perspectiva mea, este Moldovan, sibianul Mihai Posada, Lucian
un labirint, iar înaintarea în ea, una plina de peri- Vasiliu, Victor Munteanu, Liviu Franga, Mariana
cole, topite însă în pură iridiscență. Un labirint, Criş, craioveanul Constantin Urucu, Diana
dar unul radios, menit să atragă atenția asupra Trandafir din Câmpina, moldoveanul Robert

118 CONVORBIRI LITERARE

Şerban, Maria Pilchin din Republica Moldova. generalitate admirativă. Iată concluziile unor
Mai toti poeții citați în fraza precedentă se exerci- eseuri care se pot aplica oricărui prozator: „În
tă, conform interpretărilor autoarei, în viziuni ale volumul de povestiri Fluturi în stomac, Adrian
existenței otrăvite, ca într-un concurs al durerii Ţion vădeşte o fină înţelegere a sufetului ome-
celei mai mari. Angajate în competiția termenilor nesc şi a naturii sale spirituale, afirmată, dincolo
dramatici, frazele devin bombastice sub ochii de intelectul jucăuş, prin curajosul pasaj spre un
noștri. Comentariile – unele de înălțime interpre- teritoriu al imaculării”. „ Prin prozele din volu-
tativă – sunt deobicei cu mult deasupra poemelor mul Secretele Otiliei, Ana Dobre îşi dezvăluie
comentate. Excepție o face eseul despre retipări- spiritul meditativ, însetat de marile taine, dar şi
rea volumului de poeme mutilat drastic de cenzu- critic faţă de realităţile sociale, oscilând între gra-
ră al lui Cassian Maria Spiridon, care pe lîngă ţioase, alambicate reverii şi imagini incisive ale
efectele tragice le transcrie și pe cele involuntar contingenţei crude“.
comice. Deși critica criticii beneficiază și ea de cunos-
Autorii se află pe o aceeași dimensiune valori- cutele acumulările de adjective, oximoroane,
că. Nu există nimic de reproșat pentru că se emit cuvinte prețioase care îngreunează lectura (ingra-
admirații necontestabile. La poetul băcăuan ta contingenţă, fericita consonanță, obiectualiza-
Victor Munteanu se descifrează „o trăire lirică rea aplatizantă a vorbirii habituale etc.) Simona
puternică, de o evidentă unitate a viziunii”. Dar în este în general un bun critic al criticii și în special
ce constă nu se elaborează. Alte considerații ca al criticii de poezie. Sunt comentați, printre alții,
„fondul poematic îl constituie, consecvent, zbu- Victor Ivanovici, critic şi traducător stabilit în
ciumul ontologic, căutările sufleteşti fără final Grecia, criticul teleormănean Stan V. Cristea, cri-
previzibil”– rămîn tot așa în generalitate. Parcă ticul timişorean Marian Odangiu, criticul băimă-
nefiind sigură de termenii folosiți, Simona îi rean Delia Muntean, exegeta clujeană
reîntărește cu alții, în cascade. Mariana Criș oferă Constantina Raveca Buleu, un studiu dedicat nor-
viziunea unei poezii „adâncit(ă) în pata sângelui dului scandinav al ceretătoarei clujene Flavia
perpetuu scurs din durerea neîntreruptă. Ea rezer- Teoc. Iată concluzia la cartea criticului Nicolae
vă lumii exclusiv o percepţie sumbră, halucinan- Oprea, Puncte de reper în istoria literaturii româ-
tă, lipsită de perspective. Realitatea de azi şi de ne (Editura Limes, 2022): „În zona de umbră a
ieri, maculată de atâtea şi atâtea jertfe (…)”. Este interferenţelor, una eminamente creativă, judeca-
posibil ca empatia poetei față de fiecare text să o ta critică, deşi constant obiectivată, capătă o
împingă spre discursul admirativ hiperbolic, incandescenţă aparte atunci când dă relief duple-
metaforic și uneori melodramatic: „Pradă doliului xului operă-viaţă, deoarece componenta sacrifi-
sufletesc, după îndelungata experienţă terifiantă, cială a destinului unui autor important certifică
care-i nimicise, în cei cinci ani de tortură psiholo- valoarea estetică a scrisului său, îi asigură durabi-
gică, orice bucurie”... (Pacea din tenebre, comen- litate”. (Zona fertilă a interferenţelor)
tariu la proza lui Mircea Goga, nepotul lui Marius Ghica, în Poeticul ca o Ultima Thule,
Octavian Goga). Prozatorii Cornel Nistea din „demonstrează în mod strălucit, pas cu pas, sem-
Alba Iulia („În povestirile lui Cornel Nistea figu- nificaţia şi însemnătatea revoluţiei întreprinse de
rile umane şi istoriile lor condensate se succed Paul Valéry în teoretizarea genezei poetice: o
asemenea unor epifanii ale Erosului, degajând – radicală mutare de accent, de la abordarea biogra-
mireasmă a unor esenţe parfumate, aprinse de fică a operei, la receptarea ei ca proces nicicând
patosul mnezic – savoarea împlinirii prin intensi- încheiat, mecanism angajând un tip special de
tatea emoţiei plenitudinare”), Alexandru Ecovoiu, spunere, perpetuu atent să se menţină în zona
Mircea Goga, Adrian Ţion, Geo Naum, Ana poeticului, să nu cadă în proză. Şi ce este, până la
Dobre, Nicolae Spătaru din Republica Moldova, urmă, poeticul, în concepţia valéryană? O rostire
Andrea H. Hedeş se mențin la același nivel de de o extremă abilitate, expertă în a evita inadec-

CONVORBIRI LITERARE 119

vata obiectualizare, spre a se menţine în perime- Maximinian oferă, ni se spune, în volumul
trul unui act demn să producă noi înţelesuri şi, Poveştile Paştelui. Tradiţii vii din Ţinutul
deci, valoare. Marius Ghica ne convinge că Bistriţa-Năsăud, 2019 un „sincretism popular pus
amplul demers de cercetător al lui Paul Valéry cu genialitate în operă graţie implicării cu toată
reprezintă cu adevărat o poietică, iar nu o poetică, fiinţa în miracolul Învierii, existenţa locuitorilor
deoarece ea nu se aplică unui «produs final», bistriţeni şi năsăudeni, atinsă de aripa absolutului,
recte operei, ci facerii acesteia, procesualităţii dobândeşte sens neşovăitor, seriozitate şi un opti-
ei”. mism fără fisură... Nimic nu este aleatoriu, ci de
Scriind în Perenitatea lui Orfeu despre studiul o ordine severă, inconturnabilă, pe un drum pre-
Avatarurile lui Orfeu de Dumitru Chioaru, sărat cu atenţionări şi interdicţii...” (Devoțiunea
Simona Grazia-Dima surprinde esența demersu- față de Taina Tainelor).
lui critic: „Epoca noastră nu mai stă sub acest Secțiunea literaturilor străine se citește cu plă-
semn apolinic. Versurile tragice ale lui cere și curiozitate. În Bonomia Leviatanului
Apollinaire soleil cou coupé/soare gât retezat, (Thomas Hobbes) ni se reamintește că filozoful
evocate de Dumitru Chioaru în acest magistral englez „afirmă pios că statul, Leviatanul, comuni-
studiu al său cu caracter deschis, situate între tatea civilă, nu este decât forma supremă a puterii
două lumi, iluminând pasajul spre o nouă menta- lumeşti, vegheată din înălţimi de autoritatea
litate, simbolizează dispariţia, din panteonul sacră”. În Paul Deussen, un vizionar al gândirii
modernităţii (şi, subînţelegem, din acela al pos- europene (Heiner Feldhoff), este definit istoricul,
tmodernităţii), a patronului Apollo, totuna cu soa- filozoful care a tradus din literatura hindusă și a
rele conştiinţei”. Analizele dedicate cărților de realizat „un record între străvechea înţelepciune a
critică nu vor discuta metodele critice folosite de Upanişadelor non-dualiste, revelaţiile lui Platon
autori și tot așa nu vom afla dacă autoarea are şi Plotin, ale creştinismului, pe de o parte, şi
semne de întrebare. Entuziasmată de fiecare curentele de gândire ale epocii sale, reprezentate
carte, Simona nu se detașează și probabil nici nu îndeosebi de filosofia lui Kant şi Schopenhauer
vrea, totul se unește într-o vibrantă invitație la (ultimul fiindu-i veritabil maestru spiritual...) (...)
lectură ce poate fi jurnalul de idei al unui poet Deussen nu era un conformist, cum l-a perceput
care se prezintă ca atare în secțiunea Evocări. uneori Nietzsche, ci un cugetător convins de con-
Capitolul dedicat memorialisticii, publicisti- tinuitatea culturală a Antichităţii în epoca moder-
cii, etnografiei îi include pe Cornel Nistea, nă, de fundamentul unitar al cosmosului, ca şi de
Arcadie Suceveanu din Chișinău, constănțeanul sălăşluirea statornică a spiritului dedesubtul for-
Iulian Talianu, eseistul târgumureşean Kocsis melor, în inima bogăţiei nelimitate a lumii”.
Francisko, bistrițeanul Menuţ Maximinian. Se Comentând antologia multilingvă Alfabetul
descrie la un mod entuziast conținutul cărților poetic, 2011 în Poezia ca ritual (Konstantinos P.
comentate, interesante și instructive dar din nou Kavafis) autoarea ne reamintește de poeme de o
lipsește punctul pe „i”– în ce constă specificitatea frumusețe fără seamăn cum ar fi Melancolia:
textului și unicitatea autorului. Scriind despre „Îmbătrânirea trupului şi-a feţei/ e rana unui
interviurile lui Iulian Talianu, autoarea îl vede nemilos cuţit./ Dar nu vreau să mă-mpac cu soarta
mistuit de „pasiunea de a pătrunde în laboratorul asta./ Mă-ndrept spre tine, artă a Poeziei,/ tu, care
gândirii celor comentați, spre a se lua pulsul ten- te pricepi la leacuri cât de cât:/ încearcă, prin
siunii lăuntrice şi a le capta zbuciumul inerent Cuvânt şi Fantezie, s-adormi durerea”. Paginile
creaţiei”, iarăși cuvinte mari nedemonstrate. intitulate Un Oedip modern în fața confuziei vieții
Concluzia este că „efectul plurivalenţei cultivate (Fernando Pessoa) se apleacă asupra povestirilor
metodic de autor este tonic”. Prezentat ca poet, polițiste ale lui Pessoa din volumul Quaresma,
eseist, etnolog, eminent jurnalist, director al coti- descifrator. Proză poliţistă, 2015 unde personajul
dianului „Răsunetul” din Bistriţa, Menuţ principal explică: „Geniul, nebunul şi criminalul

120 CONVORBIRI LITERARE

reprezintă trei cazuri de inadaptabilitate”, iar fulgurante; dubitaţiei nedomolite; intruziunea
„Nebunul superior e geniul”. Bine ar fi fost dacă maculantă a sacrilegiului; silenţiozităţi grăitoare;
în aceste pagini ar fi lipsit formulări gen progre- abisala akedie; cruzime revigorantă; imersarea de
sia cogitativă, potenţial anxiogen, fluiditate la englezul immersed, instanţieri sonore, adevăra-
entropică şi confuzie iremediabilă, entităţi irum- tă ordalie etc). Având în vedere instinctul literar
pte plasmatic în ipostază de dubluri tiranice. În matern al autoarei, mă îndoiesc că un redactor de
Consolarea metafizică (César Vallejo) ediția carte ar fi putut să aibe succes sugerând tăieri
bilingvă Poemas humanos. Poemas en prosa/ drastice din acești termeni.
Poeme umane. Poeme în proză, 2011 autoarea Empatia (puterea de a simți aceeași emoție ca
captează esența acestei poezii: „Timpul nu şi-a celălalt, conform lui Quintilian, ca și arta de a
pus deloc amprenta asupra acestui univers liric provoca emoții) face parte din procesul de lectură
uimitor, în care foşnesc sau de-a dreptul colcăie o al Simonei Grazia-Dima. În eseistică, empatia
pluritate de registre lingvistice, iar o sumă de rea- apare ca o identificare afectivă, ca o înțelegere a
lităţi trăite se rostogolesc pe pragul neantului într- cărții în care nu mai contează lipsurile sau scăde-
un ghem dureros: conştiinţa iminenţei morţii, rile ei. Recursul la emoție, cunoscut și sub nume-
iubirea, boala, patosul revoluţionar, meditaţia le de patos, este de altfel un dispozitiv retoric care
filosofică, reminiscenţele unei mentalităţi arhai- folosește emoțiile pentru a convinge un public.
ce, fără a trăda unitatea de principiu a poeziei. Această putere apare ca una dintre trăsăturile
Este poezia unui spirit profund, dar şi primitiv, definitorii ale cărții de față.
aliaj rar ce menţine forţa fascinatorie a unor ver-
suri precum: „la ce bun pupitru asirian? Ori
amvon creştin? (…) ca s-o sfârşeşti mâine ai
nevoie oare de predică şi migdale,/ să-ţi priso-
sească literalmente cartofii/ şi acest spectru flu-
vial unde aurul arde/ unde se mistuie preţul zăpe-
zii? (…) pupitru, da, întreaga viaţă; amvon, tot
aşa, întreaga moarte! (…) căci la mijloc sunt eu şi
tot eu la dreapta/ şi la stânga iarăşi” (Predică des-
pre moarte). Sunt versuri care, scrie Simona
Grazia-Dima, „păstrând proporţiile şi respectând
diferenţele, îmi aduc aminte de măreţia poemelor
Sf. Ioan al Crucii, de reverberaţia Nopţii sale întu-
necate.”
Fulguriator este în fond jurnalul de lectură al
unui poet și traducător erudit, sustras oricăror
constrângeri, unde universul autorilor citiți se află
foarte aproape de spiritul autoarei exercitându-și
admirația printr-o retorică patetică. Repovestind
textele – chiar dacă la un mod admirativ pentru că
nu există nici o imperfecțiune pe nicăieri – se
recreează cumva tabloul viu al cărților comentate.
Scrisul Simonei arată intimitatea cu textele clasi-
ce și antice. Frazele ei oferă surprize continue,
unele plăcute, altele neplăcute (cum ar fi termeni
prețioși, adjective în exces, oximoroane, cuvinte
din alte limbi aduse în română precum secvenţe

CONVORBIRI LITERARE 121

 Dan IONESCU

Celula cotidiană, despre care s-a scris în cazul lui tură critică a sacralității și a spațiului dintre om și
Bacovia, este spațiul originar (de la care va porni în transcendență.
explorare cosmică) al poetului Mihai Firică, în volu- Regenerarea condiției sfinților, la „scară de tuber-
mul de lirică, intitulat Dragostea cu parfum de mig- cule”, aduce în discuție o viziune poetică similară cu
dale amare (Editura Vinea, București, 2022). aceea a lui Arghezi sau Brumaru, unde sacralitatea și
Autorului i se pare că locuiește într-un stup, ai renașterea nu sunt procese transcendentale
cărui pereți de ceară îi percep mai repede rugăciunile, tradiționale, ci fenomene organice, telurice. În aceas-
decât Dumnezeu Însuși, care i-a dictat penitența de a tă paradigmă, decăderea sfinților capătă o valență
sta pe coji de nucă, într-un colț. Convingerea aceasta aproape vegetală, ei „renasc” din pământ, ca niște
are cel puțin două cauze posibile: fie deține ceva în rădăcini spirituale, o ipoteză argheziană în care divi-
suflet, ineluctabil și pe care nu l-a exprimat, fie se nul și umanul se înfrățesc într-un ciclu perpetuu de
uită la femeie adorată, știind ceva aproximativ împo- putrefacție și regenerare. Oscilația sfinților între
vărător și nu-i mărturisește, pentru a nu anihila mis- minus și plus echivalează unei etape firești într-o cos-
terul care-l țintuiește în tăcere: „Tu zâmbești doar mologie mai amplă. Este pertinentă întrebarea dacă
seara./ Pereți de ceară absorb rugăciunea,/ pe coji de această stare ar putea funcționa drept mască a autoru-
nucă stau de vorbă cu Dumnezeu,/ silabisesc în lui pentru a atrage empatia cititorilor. Jocul de
șoaptă, mângâi cuvintele” (Tu zâmbești doar seara). imagini creează o atmosferă în care lectorul poate
Există o temere a unui eu înfrigurat de a se adresa regăsi propria suferință. Această melancolie este însă
femeii și lui Dumnezeu. Tabloul de blocaj comunica- mai profundă decât simpla dorință de a atrage empa-
tiv este completat cu impresia înstrăinării sfinților, tia. Poetul nu se lamentează pentru a primi compasiu-
care au primit ranguri celeste; ei nu mai sunt utili lui ne, ci explorează temele universale ale pierderii,
Dumnezeu, fiindcă au sosit în preajma Lui, a celui morții și renașterii într-o formă complexă.
suprem, cu însușiri umane, precum înfumurarea În locul probelor divine așteptate, poetul descope-
recognoscibilă la oamenii care capătă funcții impor- ră o lume terestră mai accesibilă, poate chiar vinde-
tante. Implicit, ei își compromit statura și condiția cătoare, unde relațiile interumane și elementele mate-
auxiliară divinității, dar nu primesc penitență, nu sunt riale ale vieții oferă un refugiu și o nouă sursă de
detectați astfel de către stăpânul lor. E posibil să fie inspirație. Se poate observa apropierea de o lirică a
acesta un motiv al tăcerii în sine a poetului? („Sfinții pământului, congruentă celei argheziene, unde
îmi erau prieteni înainte de a fi sus-puși,/ lângă El să- dimensiunea telurică își revendică locul central, în
i fie de folos la o adică/ – îmi deveniseră inutili ori- contrast cu tăcerea aparentă a divinității. Planeta
cum./ Poate că unii vor reveni prin decădere,/ se vor însăși devine astfel un spațiu de regăsire, în care lite-
ascunde printre rădăcini tânjind după lumină”). ratorul poate transforma ceea ce părea inabordabil în
În contextul volumului, tăcerea eului liric poate fi experiență imediată, tangibilă și plină de sens: „noap-
înțeleasă ca o formă de rezistență față de ordinea cos- tea e rece, are stele rotunde și palide,/ se desface în
mică și divină alterată, un act de reflecție în fața zeci de petale dimineața/ când nu ne mai știm nume-
transformărilor spirituale care au distorsionat relațiile le”.
dintre om, sfinți și Dumnezeu. Această temă a înstrăi- Poetul abordează experiențe universale, chiar și
nării și a eșecului comunicativ adâncește dimensiu- atunci când acestea se află dincolo de realitatea per-
nea metafizică a poeziei lui Firică, propunând o lec- ceptibilă. Mihai Firică exprimă viziunea unei dedu-

122 CONVORBIRI LITERARE

blări corporale și spirituale – „Mi-am văzut trupul dată/ când nu te găsesc lângă mine”), revelează o
plutind,/ zburam paralel lângă mine, un eu dublu” –, dependență emoțională și spirituală față de prezența
viziune care se apropie de ceea ce mulți oameni au celuilalt. Recurgerea la motivul metempsihozei
descris ulterior stărilor de moarte clinică sau liminare reprezintă o metaforă a încercării perpetue de reîm-
prin care au trecut. Dedublarea sugerează o plinire, de reinventare în diverse înfățișări
introspecție profundă, o investigare a marginilor existențiale, chiar și cele aparent inferioare, cum ar fi
conștiinței și a ființei, specifică unei sensibilități aceea de insectă. Speranța unei reîncarnări în forme
creative care accesează teritorii metafizice. Dintr-o diverse, precum într-o vietate mică, devine o modali-
perspectivă psihologică, această capacitate poate tate de a face față imposibilității realizării idealurilor
reflecta o imaginare disocia vă, o modalitate prin pe care existența curentă nu le poate oferi:
care eul liric își deconstruiește sinele, pentru a obține „Împachetez visul de insectă/ în mii de gesturi cu
o înțelegere mai profundă a condiției umane, a care vreau să te surprind”.
mortalității și a relației dintre trup și suflet. În Ghetoul roz, Mihai Firică se configurează, de
În lirica unui astfel de poet, în care planul terestru asemenea, ca un homo historicus. El explorează o
devine mai prietenos și sursa transcendentală este temă gravă, punând accent pe amnezia istorică.
pusă în umbră, figura mitologică a Dalilei suferă o Ecourile Holocaustului sunt transpuse într-o imagine
inversare semnificativă a rolului. Dacă, în mitul ori- dureroasă: „Hai în vagon,/ mi-au strigat,/ pe lângă
ginar, ea este asociată cu manopera șireată de a înlă- gardul de sârmă ghimpată tiptil-tiptil/ braț la braț cu
tura forța bărbatului, tăind simbolic părul lui Samson, morții”.
în stihurile de față, Dalila își ratează determinarea: Titlul Dragostea cu parfum de migdale amare
„Înot într-o puzderie de cioburi strălucitoare –/ o este o sintagmă de o subtilă ambivalență semantică.
pasăre care ne acoperă cu aripile întinse/ ne lovește Dragostea, simbolul etern al afecțiunii ideale și al
cu clonțul de aur –/ nu-ți vei aminti numele meu/ împlinirii emoționale, este juxtapusă parfumului (de
când vei privi fotografia decolorată și îngălbenită./ migdale amare), care evocă un registru senzorial aso-
Asta se întâmplă când femeile tinere își taie părul/ și- ciat, de regulă, cu o ușoară toxicitate simbolică. În
l poartă vântul de colo până colo”. Această inversiune această alăturare, migdala amară devine un trop lite-
de roluri ar putea sugera o reinterpretare a dinamis- rar cu valențe mai complexe, marcat de o dublă pola-
mului dintre bărbat și femeie, în care acțiunea de vul- ritate – atracția și respingerea, pasiunea și suferința.
nerabilizare nu mai este unilaterală. Poetul subminea- Parfumul de „migdale amare” trimite la un regis-
ză expectativele mitice. Figura feminină apare într-o tru olfactiv delicat, dar cu o tentă aspră, ceea ce poate
lumină mai fragilă, iar acest gest poate sugera o indica natura paradoxală a iubirii: un sentiment care
reconfigurare a relațiilor dintre genuri sau o meditație îmbină în mod inseparabil plăcerea intensă și dezilu-
mai largă asupra echilibrului dintre forță și pierdere. zia latentă, fericirea efemeră și melancolia intensă. În
Dedublat în eu liric, Mihai Firică își asumă rolul acest context, transpare ideea unei iubiri care nu este
de martor al unui simbol străvechi, turnul Babel, rein- simplă, ci impregnată de o tensiune între ideal și real,
terpretat în cheia modernității. Versul „M-am trezit și între dorință și imposibilitate, poate chiar între eros și
uitasem toate limbile pământului” (Acolo unde nu te thanatos.
găsesc) semnalează o criză identitară, în care pierde- Bine scris, cu accent pe metafore de forță, volu-
rea limbajului – simbol al coerenței și al unității inte- mul Dragostea cu parfum de migdale amare poate fi
rioare – devine o manifestare a alienării contempora- interpretat ca o meditație asupra iubirii, văzută prin
ne, ca în drama Iona de Marin Sorescu. Firică se per- prisma unei dualități esențiale: efemeritatea acesteia
cepe ca un mărturisitor al celor care, asemenea con- coexistă cu amărăciunea inevitabilă a deziluziilor.
structorilor din mitul biblic, au încercat să atingă Firică pune în lumină, prin limbajul poetic rafinat,
transcendentul prin mijloace concrete, însă au eșuat fragilitatea relațiilor umane.
în mod fatal, într-o încercare de ascensiune imposibi- Concluzia acestui volum ar putea fi că dragostea,
lă. oricât de energică, poartă întotdeauna în sine riscul
Motivul identitar, reflectat în trădarea rutinei de pierderii.
către figura feminină („Asta mi se întâmplă de fiecare

CONVORBIRI LITERARE 123

 Daniel MARIȘ

Starea de poem, „Aproape nimic sigur” (Cartier, Panorama acestui sine mișcător erodează subtila seducție
2024), este starea avatarului din prezent ca forță itineran- a unui ritual marcat ireversibil, avem acea voluptuoasă
tă a liricii lui Robert Șerban, aerată de rănile și iluziile confuzie ontologică stăpânită de simțul ne-lumii, al
unei melancolii supuse la tot felul de prefaceri și ademe- aneantizării. Apropierea până la contopire cu imediatul
niri. Paradigma sugestivă a oglindirii prin demistificarea susține un lirism al conținutului ce se derulează cinema-
biografiei, libertatea de alegere și refuz depășește cu mult tografic prin țesătura imagistică și ingredientele reflexi-
„evidențele rațiunii” pentru al cărei subtil parfum se ali- ve. Secvențele,ca să devină astfel, sunt atent expuse sub
niază hipnotică renunțarea la vechile castele ale memo- o lupă puternică – mai cu seamă neferite de clar-obscu-
riei; revelația transmisă nouă prin acea ultimă instanță a ruri și nu mai puțin circumscrise unui soi de fundal auto-
visului. Între altele, dar ca imanență, o realitate impalpa- biografic: „doar noaptea scrii/ dimineața ar trebui să te
bilă se conturează ferm prin pânza de fum a jointului trezești/ mai tânăr/ mai puternic/ ca orice vârcolac/ ce
existențial, între joc și paradox, o voce ce dublează con- ronțăie guma din creioane/ și/ o dată cu ea/ iluzia că ar fi
turul, nu există limite: „poezia nu face gaură în cer/ nu- putut/ îndrepta/ greșelile” (Iarăși iluzia). Și nu altminteri
nmulțește laptele-n țâțe/ nu deturnează meteoriții și nu se face că însăși iluzia ar putea fi rodul alchimiei poetice
coclește argintăria/ nu trece bătrânii strada/ nu aprinde din această carte,sub condiția devenirii,în fond spulbe-
beculețe de Anul Nou/ și nu întinerește vreo față/ nu- rând angoasa și restituind candoarea în propria ei imagi-
ngheață apele nici măcar la mal/ nu schimbă cursul vreu- ne: „într-o parcare de mașini/ o cioară mănâncă dintr-o
nei poteci/ nu îmbunătățește calitatea somnului/ nu bucată de covrig/ un șoarece se apropie/ se tot apropie/
lecuiește de psoriasis/nu gonește turmele de porci/ ce ezită/ mai face doi pași/ pasărea se oprește din ciugulit și
scurmă pământul până când/ vor face o gaură-n el/ prin se uită la el/ micuțul se-ntoarce repede și intră într-o
care poezia se va strecura/ ca un șarpe ce n-a mușcat gaură/ cioara rupe cu ciocul din pâine/ merge la locul
niciodată pe nimeni/ și va dispărea pentru todeauna” unde șoarecele a dispărut/ lasă bucata acolo/ se întoarce
(Alte neputințe). De pe această esplanadă heraldică avem și își continua masa/ un om vede toate astea/ și izbucnește
toate premisele pentru a schița o interpretare, avem filtrul în plâns” (Fabulă). O motivare a iluziei ca orizont uman,
unei stări imuabile, maladia e un alibi pentru întâmpina- dincolo de ea se deschide labirintul poetului. Asemeni
rea „utopiei futurologice”, viitorul proiectând pre-coti- proiecționistului Alfredo, personajul din „Cinema
dianul în însuși mediul său. Poemul mirajelor coexistă cu Paradiso” al lui Giuseppe Tornatore care face un cadou
o anumită tehnică a ecoului – este numele sub care se sătenilor ce nu puteau vedea filmul – proiectează imagi-
deghizează eul liric oferindu-și delte de supraviețuire și nile pe fațada unei clădiri și toți se miră cum a fost posi-
conservare în sfera cuvântului: „când coboară noaptea/ bilă o asemenea minune. Încântați, aceștia cer să li se
viața se așează cu botul pe labe/ se chircește puțin/ și pună și sunet,sunt scoase boxele afară însă când preotul
așteaptă să mă uit în ochii ei/ să-i spun ceva de-ncurajare/ încearcă să profite de situație, oferindu-le oamenilor bile-
de laudă/ o privesc cu acreală și reproș/ ca orice deznă- te la jumătate de preț, aceștia refuză. Cititorii avizați ai
dăjduit/ strâng din buze/ înciudat/ și îi fac semnul acela poeziei lui Robert Șerban, de presupus totuși, dincolo de
de marș la culcare/ pe care iubitorii de animale/ îl știu atât zidul cinematografului, au această posibilitate de a parti-
de bine” (Iubitorii de animale). „Aproape nimic sigur” e cipa la un spectacol poetic, de a râde ori plânge, de a se
ca un fel de mână întinsă cu tot ce aparține clipei și par- bucura sau întrista de toată umilința și splendoarea para-
ticularului, aducând vestea cea mare, un leitmotiv al disului uman. Iar biletul de intrare ar putea fi tocmai par-
metamorfozei, o aruncare de zaruri ce extrage sângele curgerea acestei lumi a poetului; nu la jumătate de preț –
dintre acoladele anodinului… „ Această bucurie a inimii dimpotrivă – la prețul întreg al unei fericite călătorii
de a nu bate numai pentru ea” (I. Voronca) are sincerita- inițiatice prin firesc și teribila lui concretețe.
tea transcrierii și euforia pierderii ce se strânge în sine,
conjuncția cu timpul și calitățile sale de referențialitate.

124 CONVORBIRI LITERARE

 Ștefan-Tudor BACIU

Cititorii s-au obișnuit cu biografismul în poezie piu al stranietății cultivate în Occident.

și nu am exagera, spunând că de la douămiiști Deci mai impresionează biografismul, mai dis-
încoace, lirica are două coordonate tematice deja pune de aceleași resurse de resemantizare a banalu-
cristalizate: ne referim ori la acel biografism previ- lui? Cătălin-Mihai Ștefan confirmă acest lucru prin
zibil – cartografiere a cotidianului postdecembrist – apariția volumului Arborele de oraș (Casa de
și care s-a transformat treptat într-un soi de clișeu, pariuri literare, București, 2021). În același spirit
ori – cu precădere în cazul generației post-douămi- douămiist, cotidianul este supus unor alte tipuri de
iste – un existențialism transparent, al senzațiilor, asocieri: ceea ce-l rupe, însă, de clișeul estetic este,
care nu de puține ori evoluează într-un ton de cel puțin la nivel imagistic, o dinamică interesantă,
lamentare la fel de previzibil. Cu toate acestea, n-ar un alt tip de focalizare. Este acesta un criteriu, care
fi drept să acuzăm nici maniera aceasta biografică, schimbă totalmente tonul discursului? Poate că nu,
mai ales într-un spațiu cultural „înțepat” de aminti- însă și ludicul lingvistic se va sprijini, la rândul său,
rea regimului comunist și care, în ultimii ani, a fost pe o altfel de mișcare, iar acest lucru se poate obser-
asaltat de cultivarea acestui tip de cotidian. Altfel va încă din primul poem: „Arborele de oraș atrage
spus, într-un spațiu în care toată cinematografia atenția doar toamna, când lasă impresia că moare,
suferea un fel de uniformizare, în care atât fotogra- sau atunci când se usucă stingher. Arborele de oraș
fia, cât și muzica prezentau urbanul, văzut prin e chitros și arde greu. Iar până la urmă chiar moare
aceeași lentilă a haosului anilor ’90, ar fi fost impo- de tot. Ca orice copac, în picioare. Puteți admira
sibil ca literatura să nu fi fost și ea influențată de inerția deplină a scheletului său firav.” (Arborele de
imaginea bucătăriei înghesuite de bloc, în care o oraș crește […], p. 5). Dacă inițial se constituie
familie de români oarecare stau la masă și sorb din același cadru cu imersiuni futuriste, pe care le regă-
ciorbă, într-o liniște tensionată. Totuși, în cazul sim și la optzeciști (arborele care „respiră noxe”,
poeților douămiiști, starea de tensiune e marcată de care se integrează total în spațiul citadin), obiectul
un colorit local foarte pregnant: provincia, supusă devine, spre final, subiect al unei focalizări intere-
unui proces de degradare, de volatilizare a propriu- sante, concentrate pe configurația arborelui, a deta-
lui sens, are frumuseți ce irump din semnificațiile liului umanizant. Eul, ca nucleu al memoriei, se
intime pe care i le conferă autorul, astfel că, haosul integrează în acest cadru, care urmează, la rândul
și schimbarea vin voalate într-o stare de liniaritate său, să strălucească prin descrierea senzațiilor:
epică. Ne referim la acea dinamică specifică poeziei „Clipesc atât cât să nu pierd firicelele de aur purtate
române de după anii ’90 și prin care se rupe total de de vânt,/ trupușoare vii de lumină să rămână captive
paradigma problematizantă a optzeciștilor. Cu toate sub pleoape./ […]/ Sternul meu lucește/ lustruit de
acestea, vibrația specific postmodernistă, fie ea și un timp îngăduitor, ospitalier,/ cu tresăriri și strălu-
marcată de dinamica contradictorie, se cristalizează minări.” (Momente trupești, p. 8). Transferul meta-
la un moment dat, se înrădăcinează în conștiința foric insolit, dificultatea imaginării, ambele se
artistică a cititorilor și a consumatorilor de artă transcriu în același proces de „mistificare” a mate-
românească în general. Ne referim la o nouă esteti- rialului. Obiectul are un loc special în lumea
că a urâtului, care se conformează aceluiași princi- ficțională a poetului, are magia sa, viața sa.

CONVORBIRI LITERARE 125

Identitatea eului apare, în mai mică sau mai mare discurs, ci și din scindarea fiecărui personaj și, într-
măsură, ca un rezultat al contactului cu obiectul, al un final, integrarea sa în lumea textului: fiecare
reproiectării sale: „Dar poate că era mai bine ca din vecin, fiecare golan notoriu din oraș rămâne în
start și nu mai târziu/ să fie în locul ei mocheta roșie conștiința cititorilor pentru aura sa, ci nu pentru
din sufragerie;/ oricât o băteam și o spălam la Paști povestea propriu-zisă livrată de text. Din punctul
și la Crăciun/ tot păstra-ntre crețuri, ca pentru ea, acesta de vedere, poemul Țandăra drumurilor e
multe lucruri” (Mochete, p. 62). Într-un alt poem, printre cele mai complexe din volum, imaginile
noptiera second-hand ascunde senzații, frânturi de concentrându-se consecutiv pe mai multe figuri, și
identitate: „Când mi-am revenit și am deschis un anume mama – centrală în carte –, eul și alți vecini
sertar, apoi încă unul/ am simțit alt miros, unul per- „eterici”.
fect identic/ cu cel inspirat din mobilele bunicilor de Farmecul lumii vine ca o contaminare: tensiunea
la Ivești./ Miros uitat cu desăvârșire ca și cum mă reiese din plasticitatea gestului, din sensul autoge-
părăsise definitiv,/ ca și cum mă lăsase fără furnică- nerat de semnificațiile sale intertextuale, ca poetul
turi.” (Îmi plăcea mirosul de lemn […], p. 71). să conchidă, mai apoi, cu imagini de o familiaritate
Identitatea ontologică se constituie în jurul unor ele- tulburătoare. Figura maternă este, însă, supusă mai
mente exterioare sinelui, chit că ne referim la perso- multor transfigurări, nu reprezintă un simplu perso-
najele recurente în carte sau la anumite obiecte naj dintr-un discurs biografist răsuflat: fragilitatea
extrase din zone ale maximei intimități, dintr-un mamei conferă universului domestic sens, viață,
simț al continuității familiale, în sensul ei biologic, sensibilitate: „mama nici nu bănuia că buchetul ei
dar mai ales identitar: contextul familial poartă acea de gladiole de plastic/ se va înmuia de trei ori și va
mască a existențialismului în sensul său lucid, sen- trăi/ până ca eu să mă apropii de mâinile ei descăr-
sibil. Maturizarea nu apare nici ea ca un proces nate,/ să suflu în vinișoarele vineții ca să văd deasu-
intrinsec, ci se situează undeva la mijloc, prinsă în pra lor vibrând/ acele vorbe născătoare de izbuc-
mecanismul fanteziei. niri.” (Vedere asupra lumii din casele bunicilor, p.
Figura maternă este straniu individualizată, refe- 28) sau „Una dintre legendele despre mama spune
rindu-ne tocmai la acea dinamică specifică poeziei că ea iese din casă, la intersecție,/ ca să vadă fiecare
lui Cătălin-Mihai Ștefan, la acel transfer de imagini: mort care trece spre cimitir/ și plânge și se roagă
„Din pântecele ei au ieșit toți oamenii,/ inclusiv pentru el până când acesta/ se ridică în șezut în
inventatorii de trenuri și automobile/ care păstrează sicriu și-i spune ceva din pleoape./ La aproape 70
pe chipuri, ca printr-un miracol genetic,/ contururile de ani are 40 de kile” (Țandăra drumurilor, p. 21).
brațelor ei.” (A șasea poveste pentru copiii mici de Ficțiunea biografistă este vitalizată și de versurile
la țară 2, p. 12). Trecerea concentrată de la individ, „incantate”: poetul utilizează rar trivialitatea, poate
la ansamblu și, în final, la trăsături, conferă detaliu- doar atunci când vrea să puncteze acel pitoresc de
lui acea ambiguitate de care poezia are nevoie. mahala, dar, când „e supărat”, blestemă: „Cuvintele
Cititorul simte această fugă, însă trecerile sunt flui- mele să-i dea spasme în ciolane,/ să-i unească oase-
de, imaginile curg unele din celelalte, chiar dacă le-n pământ prin țărână” (Puteri și putințe pentru
inițial nu sunt reunite semantic. Maniera de indivi- moalele capului, p. 31). Pe parcurs înțelegem că
dualizare pare, în primă instanță, banală, însă traiec- volumul are o coerență proprie și că poate funcționa
toria poemului se complică, atunci când inclusiv ca un tot unitar: ne familiarizăm cu cele două
trăsătura este supusă acestui proces: „Spre ultimii bunici, Voinică și Slăbuță, cu părinții, cu băieții de
ani ai vieții lui nenea Culiță i se subțiaseră brațele cartier. Personajele evocate reprezintă vectori, care
până la piele și os,/ iar fata mării se chircise până și se intersectează în lumea marcată de același „arbo-
din solzi, rămânând din ea doar zâmbetul năvălit în re”. Coloritul lor este relevant, acestea fiind refrac-
piele.” (Fata mării lui nenea Culiță, p. 16). Micul tare identității eului. Poezia lui Cătălin-Mihai
univers de provincie prinde, astfel, acel ton mistic, Ștefan nu se construiește pe un ritm cinematic ste-
cu blestemele și misterele sale, cu personaje diferi- reotipic: aceasta se joacă cu abilitatea cititorului de
te, reunite de aceeași fantezie. Tonul mistic nu pro- a trece de la un cadru la altul, îi testează flexibilita-
vine doar din ambiguitatea amintirii transpuse în tea. „Fuga” de imagini este conchisă, de obicei, la

126 CONVORBIRI LITERARE

fel de ambiguu. sale, impune receptarea gestului cu aceeași lucidita-
Poemele narativizate au, totuși, o tentă proemi- te a conștiinței artistice, deci, etice: „Cândva mama
nentă de fantastic, dublată adesea de epitete fresh: mă ruga să o scarpin pe spate./ În adolescență am
„când am aflat că ele sunt, de fapt, sirenele/ am început să o refuz./ Îl avea puțin unsuros, puțin cur-
urcat pe bloc să le privesc/ fără eschive, pe față, cu bat și foarte fin/ ca spatele pruncilor care aveau să
părul în vântul lor sonic.” (Exercițiile, p. 37). mă refuze.” (Cândva mama mă ruga […], p. 80).
Acțiunea se subînțelege, poezia fiind una de atmos- Cea mai recentă carte a lui Cătălin-Mihai Ștefan
feră – destul de comună esteticii douămiiste –, dar propune o lume interesantă, cinematică, fantezistă,
și cu anumite ruperi neașteptate de imagini. dar care nu se aliniază complet imaginarului două-
Trecerile de acest fel ascund un tip de grotesc post- miist. E o lume care amestecă pitorescul cu grotes-
modernist: grotescul nu apare în sensul lui cul din reprezentările băieților de cartier, cu obiec-
tradițional, deoarece nu mai șochează cititorul, dar tele ieftine din apartamentul banal, cu senzațiile
nici nu se transformă în automatism. Tendința spre produse de gesturile părintești, toate descrise și
grotesc există, dar e bine armonizată cu spiritul reluate coerent, într-un discurs aerisit. Efectele nu
cărții, poetul nu se dă în spectacol: „Începe să-mi reies din aceeași estetică a biografismului perimat,
mârâie stomacul/ și m-apuc de înfulecat/ până lui i ci din ambiguitatea unui spațiu atât de comun, atât
se afânează pământul pe sicriu/ ca un abdomen ciro- de familiar cititorului. Poetul nu propune ,deci, o
tic/ și iese la lumină o cârtiță borțoasă/ care trage cu reiterare a amintirilor grosso modo, ci, mai degrabă,
lăcomie aer în piept.” (Îmi imaginez câtă foame [… o narațiune a senzațiilor, în sensul ei cel mai liric, cu
], p. 57). multitudinea de dislocări imagistice. Într-un cadru
Fantezia nu exclude degradarea, cinismul sau atât de personal, cititorul trece, în mod inevitabil,
mizerabilismul: portretul lui Ciulică e integrat într- dincolo de eveniment. Arborele de oraș e un volum
un discurs confesiv, dar cu aceeași notă colocvială: care, deși lansat acum trei ani, merită să se bucure
„cel mai liber om din oraș, în bermude și descheiat de toată atenția noastră.
la cămașă/ bătând mahalaua Tecuciului./ Îl reîntâl-
neam inevitabil, era un peregrin cu mâinile ridicate
ca un Christ” (Ciulică, p. 60). Mahalaua Tecuciului
are misterul ei, la fel și personajele, care nu devin,
însă, victime ale emfazei: „dacă-l întreba cineva ce
face îi răspundea fără să-l privească:/ „Ei, cu gagi-
cile-astea!” și-și continua treburile imaginare.”
(idem, p. 60-61). Interesantă este și metafora
pământului, prin apariția căreia se realizează două
granițe bine demarcate. Se produce o intersecție de
coordonate – morții aparțin pământului, deasupra
acestuia se află orașul cu vibrația sa, iar eul pare că
este în permanență conștient de sacralitatea pămân-
tului: „În reveriile/ cu morții mei îngropați și nu
arși,/ cam cum mi-e nostalgia/ când privesc culoa-
rea și textura pământului?” (În reveriile […], p. 74)
sau „și mi-așez viața strâmtă peste moartea lor
bucățită,/ lingând cu poftă pământul.” (De câte ori
pământul […], p. 76).
Magia amintirii irumpe din banalizarea cotidia-
nului, a semnificațiilor sale din planul paradigma-
tic, a apropierii de simț, contaminat și el de poetici-
tate. De aici și ecourile etice pe care le transmite
senzația: fenomenul sensibil, în virtutea stranietății

CONVORBIRI LITERARE 127

 Dana OPRICĂ

Volumul bivalent Pași în doi cuprinde poeme de uniți și eterni precum unită rămâne marea cu cerul,
semnate de Teodor Hossu-Longin și prietenul său în eternitate, astfel încât, păstrând umanul, se găsesc
Adrian Pârvu. Deschidem volumul dintr-o parte, par- în cimitir privind fotografii vechi, în alb-negru, cu
tea lui Teo, care începe predicativ, Mi-e frică. Cine nu sentimentul că făceau parte dintr-o lume pierdută.
e posedat de frici? Frica de a eșua în contrapondere Iubirea e un ritual, în termeni umani, al Creației,
cu complexul lui Jonas (panica de a se autorealiza, de urmată de o întrebarea cunoscută, firească: până când
a se bucura de succes), frica de singurătate, frica de mergem noi doi? Cele 25 de poeme despre iubire și
divorț, frica de a pierde autonomia, frica de moarte. frică își întrerup cadența muzicală cu poemul vizual
Poemele care urmează disecă acest sentiment al fri- și crud Vară 2023, o definiție contemporană și urbană
cii, descoperind gradat experiența căutării, de când a fricii complete, ascuțite.
nu exista timp, a zilelor în care putea să iubească, Urmează 8 poeme ale părții a doua care ne întorc
experiența drumului suspendat între colți de piatră într-un trecut care trezește în cei care l-au trăit un
bizari, a liniștii, a tăcerii care miroase precum pielea zâmbet nostalgic prin aducerea amite a muzicii pe
iubitei, experiența lui „nimeni”, de teamă că în jor care o ascultam, Metal, și care ne determina să dăm
vor fi doar cruci, experiența imposibilității de a-i din cap ca nebunii, a țigărilor Carpați sau Bucegi, a
mulțumi lui Dumnezeu „pentru răsăriturile pe care berei băute din sticle de ulei, a uteciștilor care nu
mă lasă să le îmbrățișez” de teama unui mâine al aveau vârsta pentru tării și nici pregătirea politică, a
nimicului. Manifestarea voinței continună absențelor motivate contra un săpun Lux, sau un
experiențele inerente; e o voință de simbioză, de pachet, oho!, de BT sau un vermut Ciociosan, a fil-
miracol pentru trasformarea iubitei în închipuire, melor văzute în casa celui care avea un video și ai
doar a lui. E dorința supremă și apexul iubirii. căror părinți plecau la țară. Este trecutul anilor ’80
Alunecarea spre trecut justifică dorința unei iubite- caracterizat de frig, foame, frică și decret ferm.
efluviu, iubite- mursecate – de atâtea ori a
învelit-o cu privirea, de atâtea ori a mângâi-
rat-o fără să o atingă, i-a îmbrăcat gleznele în
săruturi –, justifică modul său de a fi, inex-
plicabil, care nu urmează șabloane – nu a
știut să o iubească așa cum poate și-ar fi
închipuit ea în gândurile adolescenței și încă
descoperă că îi e dator cu 365 de declarații
de iubire –, modul său de acționa bipolar sau
contradictoriu, în așteptarea de i se răpi ceva
propriu, precum pulsul. El a răpit-o demult,
a ascuns-o într-un buzunar și a fugit cu ea
departe de lume. Amintirile sunt mereu
punct de îndoială și de identificare a
greșelilor – „am început cu stângul”, „n-am
fost meniți” – și, cu toate astea, au rămas atât

128 CONVORBIRI LITERARE

 Ontologic, frica pare să izvorască din condiția cea îngerul nu are stomac
mai umană: fragilitatea. În plus, sentimentul de frică ficat plămâni
este cel mai vizibil semn al „preocupării de sine”. mușchi epidermă
Frica înseamnă destabilizare, regretul armoniei, a el nu îngheață
ordinii și a frumuseții. Omul trăiește conform unei nu transpiră
ordini și frumuseți care furnizează orizonturi de pre- nu percepe durerea
supuneri clare și o normalitate. pentru orice înger
Dacă deschidem volumul din partea cealălaltă, suferința este
descoperim, în oglindă, poeziile semnate de Adrian doar o simplă
(Adilă) Pârvu, în două părți, prima, o revență a vieții, o banală mărturisire
„obsesii fără punct și fără virgulă”, compusă din 17 îngerul nu se bucură
poeme, a doua parte, un salut către prieteni, „rime și se înalță
aroganțe”, compusă din 9 poeme, care păstrează îngerul nu face compromisuri
aceeași linie melodică, allegro și andante, pe care o și nici concesii (...)
găsim la Teo. Adrian Pârvu alătură termeni și concep- iată de ce îngerul
te dintre cele mai stranii: aici ne-o amintește pe lady nu va ajunge niciodată
de winter cu care va dansa, dincolo pe ilie eliiah tes- poet
teviteanul, dincoace vorbește de câinele lui nichita și nici invers. (cu îngerul nu-i de glumit - varian-
sau motanul Țiți, Iona, Goya sau Thalita cumi!. tă, Adrian Pârvu)
Andrei Vlădeanu și Dumitru Glodeanu asezonează,
cu desene, poemele lui Teodor Hossu-Longin și ale __________
lui Adrian Pârvu. Pași în doi, Teodor Hossu-Longin/ Adrian (Adilă)
cu îngerul nu-i de glumit Pârvu, București, Agol, 2023
pentru că
GALA NAȚIONALĂ
„SCRIITORII ANULUI” 2024

Vineri, 8 noiembrie 2024, la Sala Chopin, Palas Mall, a avut loc cea de-a IX-a ediție a Galei Naționale „Scriitorii
Anului”. Juriul Galei Naționale „Scriitorii Anului” format din Nicolae Manolescu (noiembrie 2023 – ianuarie 2024)
(președinte), Varujan Vosganian (februarie 2024 – noiembrie 2024) (președinte), Ioan Holban, Mircea Mihăieș,
Angelo Mitchievici, Gheorghe Glodeanu, Vasile Spiridon, Răzvan Voncu (membri), a stabilit, prin vot, în fiecare
lună, din noiembrie 2023 până în octombrie 2024, Scriitorul lunii. Astfel, Scriitorul lunii noiembrie 2023 este Vlad
Russo, pentru traducerea integrală în limba română a Eseurilor lui Michel de Montaigne, Scriitorul lunii ianuarie 2024
a fost ales Marian Drăghici, pentru volumul de poezie Lumină, încet, ediția a II-a (Editura Tracus Arte), Scriitorul lunii
decembrie 2023 este Alexandru Călinescu, pentru excepționala analiză a culturii și societății contemporane conținută
în volumul O lume care a luat-o razna. Câteva reacții de bun-simț la ce ni se-ntâmplă (Editura Humanitas), Scriitorul
lunii februarie 2024 a fost ales Horia Alexandru Căbuți, pentru volumul Paradoxul de luni, Editura Limes, Scriitorul
lunii martie 2024 este Alexandru Budac, pentru volumul Bătăușa suedeză. Agresiuni de bun simț, Editura Junimea,
Scriitorul lunii aprilie 2024 este Vitalie Ciobanu, pentru volumul Stat captiv, mod de folosire: Republica Moldova,
Editura Cartier, Scriitorul lunii mai 2024 este Ion Pop, pentru volumele Viața a doua, Editura Rocart, și Ore
franceze (volumele 1 și 2, reeditare), Editura Spandugino, Scriitorul lunii iunie 2024 este Vladimir Tismăneanu, pen-
tru volumul Aventura ideilor, Editura Humanitas, Scriitorul lunii iulie 2024 este Ioana Pârvulescu, pentru remarcabilul
roman Aurul pisicii, Editura Humanitas, Scriitorul lunii august 2024 a fost ales Andrei Pleșu, pentru
volumul Capodopere în dialog, Editura Humanitas, Scriitorul lunii septembrie 2024 este Radu Florescu, pentru cartea
de poeme Ritualuri de îmbătrânire a sufletului, Editura Rocart, Scriitorul lunii octombrie 2024 este Bedros
Horasangian, pentru noua ediție, revăzută și adăugită, a romanului Sala de așteptare. Pe data de 8 noiembrie 2024, la
Iași, Andrei Pleșu a fost ales, prin vot secret, Scriitorul anului 2024. Evenimentul s-a încheiat cu un recital susținut
de artistul Adrian Naidin.
Gala Națională „Scriitorii Anului” este un eveniment organizat de Primăria Municipiului Iași, prin Casa de Cultură
„Mihai Ursachi”, și de Uniunea Scriitorilor din România. (Ana PARTENI)

CONVORBIRI LITERARE 129

 Adrian JICU

Sub un titlu incitant (Chiorpangiu, Polirom, 2024), Oriunde l-ai deschide, volumul are nerv, fiind
Florin Duțu ne propune câteva consistente proze scurte, scris cu priceperea unui povestaș pur-sânge, sufi-

DEBUTURI
plasate în Brăila anilor ‘80, din care face un topos sem- cient de implicat pentru a fi atractiv, dar și sufi-
nificativ pentru înțelegerea unei perioade complicate din cient de detașat pentru a fi credibil. Din teritoriile
istoria noastră recentă. Gravitând în jurul lui Florin, ele maturității, trecutul este recuperat comprehensiv
surprind întâmplări din viața de familie, cu ramificații și empatic, într-un discurs lipsit de morgă, presă-
sociale, economice și politice, care conturează un tablou rat cu umor. Cu umor de bună calitate, așa cum
expresiv al vieții private, în aspectele ei mărunte, dar se întâmplă în textul în care, pentru a se răzbuna
pline de tâlc. Imaginea bunicului Zincu, meșter de feli- pentru umilințele îndurate, Fănică, bine aghes-
nare mortuare și pontagiu neîntrecut, a unchiului Fănică, muit, își sună directorul de la Sonde, la 4
intrat în vizorul Securității din cauza scrisorilor pe care dimineața, pretextând că este maiorul Coman de
le trimite tovarășei Elena Ceaușescu, pentru a-i semnala la Securitate. Același Fănică îi scrie, cu deferența
derapaje ideologice și pentru a-i cere să se implice în cuvenită, tovarășei Ceaușescu, rugând-o să rezol-
rezolvarea unor probleme rizibile, priceperea „doctoru- ve problema serialului Dallas. Limbajul de lemn al misi-
lui” Aurel, care, după câteva păhăruțe, își ia inima în vei generează efecte bufe și merită citat ca atare:
dinți și face, cu un furtunaș roz, cu spirt, chiuretaje cum- „Tovarășă Elena Ceașescu, îmi pun speranța în
natelor, spre disperarea amestecată cu gelozie a soților, înțelepciunea și înțelegerea dumneavoastră de mamă
sau a balzacienei Tanța, care are așa de mulți bani că nici dedicată a trei vlăstare de nădejde ale națiunii române și,
nu mai ține minte pe unde îi ascunde, sunt mostre de în numele tuturor oamenilor muncii, care vă iubesc ca
viață autentică din care se compune substanța unui cărți pe o mamă, vă mulțumesc pentru că ați găsit răgazul să
antrenante. vă aplecați asupra acestor rânduri așternute cu emoție și
Ceea ce surprinde încă din primele pagini ale cărții profundă recunoștință.” Răspunsul vine însă din partea
este naturalețea scriiturii, curgerea firească a frazelor, lucrătorilor de la Miliție, alarmați de asemenea mesaje,
care au ceva aproape hipnotic, reconstituind o lume, în și merită și el reprodus, pentru efectul comic pe care îl
datele ei firești. Poveștile sale au ceva imersiv, purtân- generează: „Tovarășu’ Șerban, vă rugăm frumos, scrieți
du-te back in time și creând o complicitate subtilă cu dumneavoastră scrisori oriunde doriți, la București, la
cititorul. În aparență, nu e nimic spectaculos în întâm- Partid, la miliție, la sindicate, la Securitate, la papa de la
plările prin care trece un copil fascinat de manualitatea Roma, dar nu-i mai scrieți TOVARĂȘEI! Scriem metri
bunicului, care meșterește în atelierul-labirint tot felul de note explicative! Ne băgați pe toți în bucluc!”
de lucruri, într-o epocă în care oamenii trebuiau să se Florin Duțu privește în urmă fără mânie, salvând de
descurce singuri și să-și valorifice inventivitatea pentru la uitare momente decisive pentru devenirea peste timp
a supraviețui. De altfel, atelierul lui Zincu e un microu- a unui copil. Chiorpangiu este un debut convingător, de
nivers, simptomatic pentru ceea ce a însemnat comunis- o maturitate surprinzătoare, prin personajele memorabi-
mul, descriind, prin aglomerația de scule și materiale, le pe care le creează, prin lumea pe care o reînvie și prin
prin atmosfera sumbru-misterioasă și prin aspectul abilitatea de a povesti cu șart. Calități rare în proza de
degrada(n)t, impregnat cu mirosuri de produse chimice, astăzi, care pare a fi uitat exact ce înseamnă proza...
încercările românilor de a-și găsiu un refugiu și de a se
sustrage rigorilor unui sistem care condamna inițiativele
particulare, dar care mai închidea ochii, tolerând aseme-
nea activități, care funcționau ca supape, dând indivizi-
lor senzația unei oarecare libertăți.

E X L I B R I S
130 CONVORBIRI LITERARE
 ISTORIE LITERARÃ

Daniel CRISTEA-ENACHE

O tristeţe1 uneori luminoasă, alteori lichidă curge înţelege şi acceptă regula jocului. Nu mai aşteaptă,
din volumaşul epistolar Cerşetorul de cafea2, compus cum se spune azi, feedback, contând pe un alt tip de
de Emil Brumaru din propriile scrisori trimise, în comprehensiune decât cea împachetată în amabilităţi
vara lui 1980, lui Lucian Raicu. Momentul în care le- epistolare. Iar când are posibilitatea de a vorbi la
am putut parcurge — iniţial în paginile „României telefon cu Raicu, ezită, amână, pur şi simplu se
literare”, de la începutul lui 2003, apoi între aceste blochează: ce să-i spună?
coperţi de carte — vine cu nota sa melancolică, Mai bine vorbesc, în locul lui, versurile din
nostalgică. În acest sfert de veac, destinatarul a murit, Dulapul îndrăgostit, volumul proaspăt publicat, ori
iar expeditorul a îmbătrânit. Apoi, în 2019, a murit și aceste scrisori menite să fie un rezumat şi un
el. „Trăsurica” timpului lor, a timpului nostru, trece concentrat de Emil Brumaru. Dostoievski şi
încet, dar inevitabil, purtându-şi călătorii pe un drum Turgheniev, recitiţi cu atenţie mărită la personajele
ce se tot îngustează în zare, pe când ceilalţi, rămaşi lor, sunt până la urmă un fel de ocol pe care poetul
deocamdată acasă, ştiu că le va veni şi lor rândul. nostru îl face pentru a ajunge la propriile dispoziţii şi
Dincolo însă de această retrospecţie, cu obsesii creatoare. Turgheniev ascunde sânii, pulpele
tonalităţile specifice, este ceva în poemele lui şi celelalte minuni femeieşti care-l obsedează pe
Brumaru care impregnează şi scrisorile de aici: un Brumaru sub corsete şi rochii de pudoare descriptivă,
lirism elegiac, o contrapondere la jubilaţia infantilă şi cu atât mai sugestivă şi mai excitantă. Iar personajele
la frenezia sexualizantă adolescentină. Cu o margine „bătrânului Dosto” fac „atâtea porcării” câte vrem
în psihastenie şi alta în poezie, acest lirism iese din noi să citim sau să ne imaginăm.
atmosfera târguşorului provincial, cu umanitatea Când textul epic original nu ajută prea mult în
văzută la scară, şi este „transportat” ulterior în acest sens, poetul forţează uşi închise, face să sară
bagajele sufleteşti ale poetului oriunde acesta ajunge lacăte inutile şi interpretează pe măsură ce fabulează.
cu pasul. Sau cu versul. Scriindu-i lui Raicu, după Nastasia Filippovna, bunăoară, ar fi lesbiană, după
cum îşi propune, în fiecare dimineaţă, după ce, încă din adolescenţă, a fost „ciuruită de...”, în
consumarea ritualică a unei ceşti cu cafea, Brumaru timp ce alte fetişcane, cu frunţile lor prea caste, au
suspendă sau pune între paranteze ceea ce îl acum „himenele în flăcări”. O mostră de fantezie, de
incomodează, jenează, plictiseşte, irită, obţinând un fantasmă dulce şi repetitivă ca un desert a
interval de timp pur. În minutele şi orele epistolare, „cerşetorului” de cafea şi niţică înţelegere.
confesiunile şi văicărelile simpatice sunt o formă de Aşa cum profesorul de filozofie Victor Petrini,
expresie a artistului, desigur, neînţeles (Dan eroul lui Marin Preda din Cel mai iubit dintre
Laurenţiu nu-i publică versurile în „Cronica” ieşeană, pământeni, avea voluptatea de a-şi înjura de mamă şi
Mihai Ursachi strigă după el: „Poetul Bulion!”) şi a-şi brutaliza nevasta (pe nu mai puţin
căutând acel gust fin şi mintea analitică a marelui temperamentala Matilda), poetul mizează pe
critic literar capabil să-l perceapă. rafinamentul criticului literar, fiind sigur că acesta va
Şi fiindcă „andrisantul” nu răspunde la scrisori, gusta expresiile nude şi scenele de profil. Infernala
preferând să le citească şi să le depoziteze cu un comedie, manuscrisul cu sonete incendiare încheiat
zâmbet enigmatic, monologul ia locul dialogului, cu doi ani în urmă, nu poate fi publicat, întrucât
acesta din urmă devenind virtual. Treptat, expeditorul morala proletară, asupra căreia veghează Cenzura

CONVORBIRI LITERARE 131

epocii, ar ieşi grav avariată. Îi rămâne lui Emil politică, după masa s-ar topi în înserare şi ziua, la
Brumaru acest spaţiu privat serializat şi, iată, urmă, ar avea gene lungi şi nostalgice de amintire-
transmisibil, care va circula cu trenul şi apoi cu nchisă în somn.”4; „«Clipa cea repede!» Titlul lui
geanta tolerantă a poştaşului metropolitan, până în Sorin Titel, atât de teoretic, a fost ani de zile o metodă
mâinile cititorului de elită, cu acelaşi vechi viciu de lucru pentru mine. Vroiam să prind secunda, oricât
nepedepsit care este lectura. de uşoară, de superficială, de (aparent) banală.
Pornografia nefiind — în artă — lipsa de pudoare, Culoarea unui fluture, ca şi mireasma unei flori, are
ci lipsa de talent figurativ şi expresiv. Se ţine încă de ţâşnirea ei unică într-o clipă. Cealaltă clipă aduce altă
coada poeziei lui Brumaru această etichetă mireasmă, altă rază, alt surâs. Există o diferenţă,
infamantă, a unei „pornografii” cu atât mai tristă, nu- insesizabilă doar pentru oameni, a luminii de acum şi
i aşa?, cu cât autorul textelor incriminate are o cea ce-mi bate foaia şi zidul casei după ce-am
vârstă... Vorba ceea: om bătrân şi nu-i e ruşine să tot terminat fraza asta! Cred că obiectele simt mai bine!
scrie porcării. Parcă le auzim pe mătuşile acre din Ceaşca mea de teracotă galbenă trăieşte-n pereţii ei
Cartea nunţii a lui Călinescu, femeile-molii care zmălţuiţi mii de stări ale scăderii temperaturii cafelei
exprimă o atmosferă şi o mentalitate. Cum va ce-o sorb. Sistemul nostru nervos e-un fleac pentr-un
observa Alexandru Mușina după publicarea pietroi izbit de lumină, pentru un stâlp de telegraf
volumului Infernala comedie, poezia „licențioasă” a şlefuit de izurile zilei şi-ale nopţii.”5
lui Brumaru, „sonetele sale «indecente»” „duc la Definitoriu pentru pagina lui Emil Brumaru, fie
extrem metafizica lui amoroasă”: „Ființa iubită (noua ea lirică ori epistolară, descriptivă ori confesivă, mi
Beatrice, titlul ciclului trimite direct la Divina se pare acest cearcăn de melancolie.6 Sub unghiul
comedie a lui Dante) — mai precis actele și moale al unei anumite priviri, visurile „detracate” ale
«substanța» ei, și cu atât mai mult ceea ce pare mai fostului adolescent devin aproape suave, ca şi la
impur, mai degradant, excrețiile sale — este sacră; „oniricul” Leonid Dimov. Cu o percepţie vizuală
dragostea «transubstanțializează», sanctifică chiar și neobişnuită, poetul se va vedea învăluit într-o lumină
materia cea mai impură. Mai exact, ele, excrețiile, se „albă, rece, sfâşietoare”; şi îşi va dori să locuiască „o
relevă ca fiind sacre și, indirect, sunt semnul-materie veşnică după-amiază”, privind „această substanţă
al unei donna angelicata.”3 necunoscută ce curge din cer”. Ar vrea să mângâie la
Emil Brumaru (şi oricine altcineva) este nesfârşit blana motanului „psihopomp” Scămoşilă,
pornograf în măsura în care nu poate să fie erotic, nu ciorapii „lesbienei” Nastasia Filippovna, ceaşca de
are resursele de imaginaţie, talent şi stil pentru a se teracotă galbenă cu cafea tare, samovarul cu ceai
ridica deasupra manufacturării de imagini şi scene călduţ. În clipele lui de graţie senzorială şi lirică,
porcoase. Nu are stil, talent şi imaginaţie lirică deloc puţine, Emil Brumaru reuşeşte să mângâie
„cerşetorul de cafea”? Ar fi greu de susţinut aşa ceva: poezia însăşi. Acesta este lucrul pe care trebuia să-l
„Ar trebui o scrisoare fericită, uşoară, şepticoloră, ca afle — dacă nu-l ştia deja — Lucian Raicu.
de la fluture zvăpăiat la fluture meditabund pe-o Poezia lui Emil Brumaru ignoră cu desăvârşire
păpădie! Un aer plin de raze late de lumină, ca o ceea ce se află dincolo de hotarele ei lirice. Războaie
miere prelinsă, încleindu-ne sufletele într-un bâzâit (propriu-zise ori literare), revoluţii (adevărate sau
bucuros, infinit. Poate o cană adâncă, plină cu apă închipuite), „tranziția” post-revoluționară: nimic-
proaspătă, în care să ne aplecăm, ca peste-o fântână, nimic, nici măcar o fărâmă din realitatea românească
gura veselă de cuvinte strălucitoare. Şi nu chiar o ce ne înconjoară şi care, eufemistic vorbind, ne
femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea provoacă zi de zi nu ajunge în acest univers poetic
unui scaun, ceva care să ne amintească blând de-o complet abstras realității înconjurătoare.
senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiţi Nu ajunge nici măcar sub formă de zvon, de
plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiţi de aroma sunet, de undă: soneria de la uşa casei poetului este
unui ceai clocotit cu-avânt de samovarul credincios al defectă, telefonul e scos din priză, cutia poştală a fost,
familiei, lăudându-ne cu câinii noştri de vânătoare, încă din prima zi, smulsă din perete, iar televizorul şi
mai dând câte-o pălmuţă peste fesele flauşate ale radioul — stricate dinadins. Ne amintim de Jocul de-
vreunei Marfuşte ce ne-ar aşeza ceşcuţele pe masă, a vacanța, piesa lui Mihail Sebastian. Transperantele
vicleană, discutând aprins literatură şi economie au fost trase şi în semiobscuritatea blândă,

132 CONVORBIRI LITERARE

odihnitoare a odăilor, poezia lui Brumaru a ajuns să- rânduri, ca pentru a ne confirma că „lupta” nu e
şi permită luxul de a fi mereu egală cu sine: reluând nicidecum uşoară şi cu rezultatul ştiut dinainte.
aceleaşi şi aceleaşi teme, vehiculate azi, ca şi ieri, Ceea ce se ştie dinainte este că poetul evită temele
obiecte mărunte, umile, insignifiante (pentru alţii), aşa-zis „mari”, fundamentale, miturile şi
înşirând, într-o succesiune scandaloasă, cuvinte abstracţiunile; că încearcă, dimpotrivă, să prindă în
„cuminţi” şi vorbe neruşinate, propovăduind, vers tot ce poate fi mai banal într-o existenţă,
inclusiv prin exemplul personal al eroului liric, reabilitând lucrurile şi fiinţele mici, „umile”; că este
amorul universal — între fiinţe, dar şi între lucruri, un voluptuos şi îşi caută motive de voluptate unde te
dar şi între fiinţe şi lucruri.7 Sub clopotul de sticlă al aştepţi mai puţin. Ceea ce se evidenţiază mai
evazionismului estetic pur, absolut totul este permis; pregnant odată cu apariţia volumului Dintr-o
e interzis cu stricteţe un singur lucru: să se interzică scorbură de morcov9 (la fel de „ghiduş” şi de o
ori să se cenzureze ceva, orice. subţirime la fel de tăioasă ca şi cele anterioare), este
Derivă de aici un dublu risc. Mai întâi că o că poezia lui Emil Brumaru caută cu aviditate spaţiile
asemenea poezie riscă să pară inactuală, demodată, închise10; şi, după ce le găseşte (sau le inventează), le
prăfuită. Evazionism şi intimism? Destui comentatori aglomerează, le strânge unele într-altele, până ce ea
le califică negativ. În schimb, Alex. Ștefănescu a însăşi devine unul — complex, supraetajat şi dulce ca
reliefat „apologia unui stil de viață demodat” în un fagure: „Degeaba înhami melcii la caleaşcă/ Şi
poezia lui Emil Brumaru, intitulându-și astfel un crinul, vizitiu, îl sui pe capră/ Iar eu mă-nfund în
subcapitol din capitolul dedicat poetului în Istoria perini, fraged-fleaşcă/ De lenea ce-o dospesc…”
literaturii române contemporane. 1941-2000. (Sonetul cavalerului distrus...); „Noi ştim că există
Criticul și istoricul literar scria avenit despre acest fântâni/ Cu buze umflate şi moi/ Şi-n perii păianjeni
evazionism intimist ca despre „o sfidare la adresa bătrâni/ Şi-un hău nesfârşit în butoi/ Şi bile de ape ce
autorităților vremii”: „Este vorba despre un vor/ Pe-ascuns să ne intre-n urechi,/ Mereu ne-aţin
«altădată» pentru a cărui reconstituire recurge la calea, în zori/ Melci putrezi şi râme străvechi,/ Şi-n
amintiri din copilărie, la vestigii păstrate în orășelele uşi ne aşteaptă ţâţâni/ Şi sticle-ascuţite-n gunoi.// Noi
de provincie, la cărți și, bineînțeles, la imaginație. ştim că există fântâni/ Cu buze umflate şi moi.”
Ambianța domestică și patriarhală evocată astfel nu (Despre ce mai ştiu motanii, I); „O, Leonid Dimov, e
are nicio legătură cu ceea ce se întâmpla în jurul seară/ Şi eu beau singur într-un birt,/ Lovit în piept de
poetului în perioada afirmării sale (deceniul opt), minutare,/ Şi vreau să fiu din nou copil/ Ce-n după-
perioadă de citadinizare forțată și ostentativă, de amiezi adânci complotă/ Să sfarme fluturi cu trotil,/
încălcare cinică a dreptului fiecărei persoane la Şi mângâie-n bucătărie,/ Cu sufletul, un primus
intimitate, de propagandă zgomotoasă și de simulare vechi,/ Terorizat de urechelniţi/ Ce-i intră noaptea în
a unei activități trepidante. În locul blocurilor cu urechi,/ Şi se ascunde-n dosul casei/ Spre-a suge-n
multe etaje sunt aduse în prim-plan, în poezia lui voie râme roz;/ O, Leonid Dimov, e seară/ Şi nu mai
Emil Brumaru, bucătării de vară, cămări sau ştiu să scriu frumos…” (Epistolă reîntregită).
sufragerii vetuste, cu draperiile trase la ora amiezii. De regulă ocrotitor, spaţiul închis ascunde uneori
În locul mulțimilor cuprinse de un dinamism de adevărate capcane. Pentru ştiutorii motani, tocmai
paradă, apar indivizi solitari care se joacă cu bile de spaţiul deschis, ferit de apă şi alte primejdii, este
cristal sau ajută furnicile să treacă pragul dintr-o protector, abia îndepărtarea de fântânile „cu buze
cameră în alta.”8 umflate şi moi”, de hăul „nesfârşit” din butoi şi de
Mai grav decât acest „risc” al evazionismului (pe alte pericole colaterale (păianjenii bătrâni din perii,
care, de fapt, îl ignoră mai toţi scriitorii ce-şi sticlele ascuţite din gunoi) îi face să se simtă în
urmează, „neştiutori”, propriile fantasme) este însă siguranţă. În ambele ipostaze însă — cea ocrotitoare
un altul: folosind mereu acelaşi material, practicând şi cea duşmănoasă, mic turn de apărare şi mică
acelaşi ritual, punând „la lucru” o aceeaşi viziune, închisoare —, spaţiul configurat în interiorul unui alt
poezia lui Emil Brumaru tinde să cadă în manieră, să spaţiu reprezintă o constantă a unui univers poetic el
se pastişeze involuntar. Un risc estetic, aşadar, pe însuşi constant. De remarcat însă şi „democratizarea”
care poetul şi-l asumă şi îl înfruntă — câştigând, de fără limite: obiectele şi fiinţele din poeziile lui Emil
cele mai multe ori, pariul, pierzându-l în câteva Brumaru nu au un rang, nu respectă o ierarhie în al

CONVORBIRI LITERARE 133

cărei vârf să se plaseze, în chip tradiţional, eroul.11 Deosebirea ar fi aceea că la Sorin Titel sentimentul morții este
melancolie și, mai ales, regret pentru încheierea sărbătorii
care este viața și devine, totodată, un principal filon al operei,
Bibliografie pe când la Emil Brumaru e vorba de frica omului, pe care
Cistelecan, Al., Poezie și livresc, Editura Cartea artistul o ocolește, regăsindu-se totuși și în poezie, din loc în
Românească, București, 1987 loc, ca un reflex pe apă; i s-ar potrivi verbul francez affleurer.
Cristea, Valeriu, Domeniul criticii, Editura Cartea În corespondență, omul o exprimă des.”. Livius Ciocârlie,
Românească, București, 1975 „Cu stimă și țingvais”, prefață la vol.: Emil Brumaru, Opere,
Cristea-Enache, Daniel, Concert de deschidere, Editura
III. Cerșetorul de cafea, Iași: Editura Polirom, 2012, p. 21.
Fundației Culturale Române, București, 2001
7. Alexandru Mușina, numindu-l explicit pe Emil
Georgescu, Paul, Printre cărți, Editura Eminescu,
Brumaru „un mare poet”, a observat în lirica lui un „exces al
București, 1973
simțurilor”, o „trăire voluptuoasă a imediatului” și o
Grigurcu, Gheorghe, Poezie română contemporană, I,
„anamneză prin exacerbarea senzațiilor”: „transcendere și
Editura revistei „Convorbiri literare”, Iași, 2000
purificare prin cădere în păcat (care, astfel, este anulat, tocmai
Manolescu, Nicolae, Literatura română postbelică, I.
prin întoarcerea în lumea de dinainte de izgonirea din Rai).”.
Poezia, Editura Aula, Brașov, 2001
Analistul subtil, el însuși poet important al generației 80,
Manolescu, Nicolae, Istoria critică a literaturii române. 5
remarcă pe pagina următoare că în poezia lui Brumaru „erosul
secole de literatură, ediția a II-a, revăzută și revizuită, Editura
unește oameni, animale, obiecte, îngeri ș.a.m.d.”. Alexandru
Cartea Românească, București, 2019
Poantă, Petru, Radiografii, I, Editura Dacia, Cluj-Napoca, Mușina, Arcadia casnică și senzuală, în vol. cit. pp. 183, 184.
1978 8. Alex. Ștefănescu, Istoria literaturii române
Ştefănescu, Alex., Istoria literaturii române contemporane. 1941-2000. București: Editura Mașina de
contemporane: 1941-2000, Editura Maşina de scris, Bucureşti, scris, 2005, pp. 853-854.
2005. 9. Emil Brumaru, Dintr-o scorbură de morcov, ilustraţii
de Răzvan Luscov, Bucureşti: Editura Nemira, 1998, 64 p.
10. Predilecția poetului pentru spațiile închise a fost încă
Note:
de la primul lui volum remarcată de critică. În capitolul pe
1. Într-un fragment sintetic, selectat pe coperta 4 a care i-l dedică în Istoria literaturii române contemporane.
volumului Submarinul erotic (2005), Ion Bogdan Lefter 1941-2000, Alex. Ștefănescu sintetizează astfel: „Valeriu
observa, de asemenea, „evocarea senzației de tristețe infinită” Cristea a identificat în literatură două tipuri de spațiu: unul
în lirica lui Brumaru. Pe această linie interpretativă, criticul a închis, al tihnei, al siguranței, al familiarității depline cu
dezvoltat în felul următor: „Miezul profund al poeziei lui ambianța, și altul deschis, al noutăților și al primejdiilor.
Brumaru: solitudinea, intensitatea de neîmpărtășit a emoției, Luând în considerare această clasificare, Emil Brumaru poate
nostalgia sfâșietoare. Greu dacă nu imposibil de relatat, fi considerat un poet al spațiului închis. De fapt, nimeni nu a
experiențele iluminante, sensibilitatea hipertrofiată, intuiția mai numit în literatura noastră cu o atât de intensă fericire
abisurilor vieții și morții se pot transmite indirect, prin deliciile domesticității.”. Alex. Ștefănescu, Istoria literaturii
efectele lor: de pildă, prin evocarea senzației de tristețe române contemporane. 1941-2000, ed. cit., p. 857. Considerat
infinită sau de leșin voluptuos în fața lumii inanimate, care te întru totul relevant în ce privește configurarea poetică a unui
condamnă la imposibilitatea comunicării”. Lefter încheie spațiu închis, fragmentul critic a fost reluat de poetul însuși pe
pregnant: „Emil Brumaru — un tragic, extraordinar poet al coperta 4 a volumului: Emil Brumaru, Opere. II. Submarinul
singurătății”. În vol.: Emil Brumaru, Submarinul erotic, erotic, cu desene ale autorului, Iași: Editura Polirom, 2009.
ilustrații de Radu Răileanu, București: Editura Cartea 11. O cititoare din altă generație decât cea a lui Emil
Românească, 2005. Brumaru explicitează intimismul poeziei sale, punându-l în
2. Emil Brumaru, Cerşetorul de cafea. Scrisori către contextul epocii trecute și observând cum versurile
Lucian Raicu, Iaşi: Editura Polirom, 2004, 240 p. „contraveneau preceptelor Partidului Comunist”: „Nu erau o
3. Alexandru Mușina, Arcadia casnică și senzuală, literatură care să laude eforturile oamenilor muncii întru
postfață la vol.: Emil Brumaru, Poeme alese (1959-1998), construirea socialismului și nu aveau nici măcar scuza
Brașov: Editura Aula, 2003, p. 184. metafizicului, care funcționa la vremea respectivă ca alibi
4. Emil Brumaru, Cerşetorul de cafea. Scrisori către pentru mulți dintre poeții consacrați, chiar dacă încă tineri. Nu
Lucian Raicu, ed. cit., p. 117. erau nici sibilinice, nici nu cochetau cu suprarealismul, care
5. Idem, pp. 154-155. redevenea, la jumătatea anilor ‘60, o vogă. Era o poezie care-
6. Într-o analiză extinsă și profundă, Livius Ciocârlie, și permitea să se extazieze explicit în fața lucrurilor simple,
citind corespondența lui Emil Brumaru și punând-o în relație banale, care alcătuiesc viața la firul ierbii (...) Era de la început
cu lirica lui, a notat că, „în pofida primei aparențe, poezia lui o poezie intimistă”. Luminița Corneanu, Lumina
Brumaru nu este una ilimitat euforică”. Și criticul detaliază, crepusculului, prefață la vol.: Emil Brumaru, Opere. V.
făcând o paralelă între Emil Brumaru și Sorin Titel: „Tocmai Crepusculul civil de dimineață, Iași: Editura Polirom, 2015, p.
pentru că lumea este sau, mai exact, poate fi minunată, viața e 18.
sfâșietoare. Sfâșietoare pentru că ucigașă: vom muri.

134 CONVORBIRI LITERARE

 Constantin COROIU

Mărturiile – şi nu numai cele ale lui George Hamlet sau cu Don Quijote. Apoi,
Panu sau Iacob Negruzzi – atestă că junimiştii, Rabelais, Boccaccio, Cervantes sunt clasi-
aveau mai mult simţ critic decât bun gust. cii universali la care au făcut trimitere

PROFILURI
Oricum, în ceea ce priveşte statura de mare pro- comentatorii operei genialului humu-
zator – „inimitabil şi ireductibil în literatura leştean. Eugen Simion compară iadul
română” – a lui Ion Creangă, cum îl „gospodăresc” al lui Creangă cu cel la fel
caracterizează Eugen Simion, nu au avut organ. de demitizat şi demitizant, dar într-o altă
De pe patul de suferinţă, fiind în imposibilitate de manieră, al lui Rabelais. Cum se ştie, este
a se deplasa pentru a ţine un discurs comemorativ iadul în care Alexandru cel Mare a ajuns
la 75 de ani de la moartea lui Creangă (în 1964), cizmar, şi încă unul amator, Xerxes un
G. Călinescu trimitea un tulburător mesaj repro- mărunt comerciant (vinde muştar), Cicero
dus de Ion Brad, pe care marele critic îl e calfă de fierar, Ulise cosaş, Hanibal vinde
încredințase să-l transmită, în memoriile sale: ouă, Nero e paznic de noapte, Traian
„Deşi Cercul Junimea, în frunte cu Titu pescuieşte broaşte, Cleopatra e vânzătoare de
Maiorescu, a fost prielnic destăinuirii geniului lui ceapă în piaţă, Didona face afaceri cu ciuperci
Creangă, el n-a înţeles adâncimea fenomenului! (un capitalism, nu-i aşa, avant la lettre), frumoa-
Junimiştii foarte amatori de «anecdote» şi «coro- sa Elena este o biată slujnică, iar Semiramida,
zive», făceau mare haz de glumele vai, despăduchează cerşetori. Pe scurt, subliniază
humuleşteanului, care, văzându-se luat în seamă Eugen Simion, „un spaţiu al derizoriului”. Iadul
de atâtea persoane de vază, îşi deşerta sacul cu lui Creangă care, între altele, îl decredibilizează
nastratinisme. Prejudecata unui Creangă humo- pe tartorul dracilor Scaraoschi, este „mai
rist stăruie, cu intenţiile cele mai bune, până azi şi gospodăresc”, total diferit de acela terifiant des-
cineva şi-a pus întrebarea ce loc ocupă Creangă cris în cărţile teologice şi intrat în mentalul colec-
printre umoriştii universali. Însă opera ex-diaco- tiv. Citindu-l pe Creangă, ne putem imagina iadul
nului e plină de seriozitate şi chiar de o anume ca pe „un câmp rodnic, cu râuri limpezi, în care
exuberanţă tristă, pentru că basmele aparţin femeile spală rufe, şi cu locuri bune de
caracterologiei fantastice, iar «Amintirile» vânătoare”, un tărâm idilic și bucolic am putea
rememorării în anii întunecaţi de boală ai unei spune. Ce vreți mai mult sau mai frumos ?! Încât
copilării idilice. Shakespeare, Cervantes şi îţi vine să spui în stilul lui Creangă: mare chilipir
Creangă sunt, în cazul acesta, înrudiţi printr-un să te repartizeze Divinitatea acolo! Un iad mai
hohot melancolic…”. paradisiac decât chiar Raiul.
Călinescu nu e singurul care îl situează pe În fine, cine ar fi putut să prevadă, junimiştii
Creangă în elita marilor scriitori ai lumii, în pri- în nici un caz, că prozele corozive, „neruşinate”
mul rând prin eroii săi reprezentativi. Cel din (să convenim că există şi o estetică a neruşinării!)
Povestea lui Harap Alb a fost comparat cu ale „povestariului”, care au văzut lumina tiparu-

CONVORBIRI LITERARE 135

lui (aici clişeul chiar că este la locul său) abia restaurare recentă a faimoasei Bojdeuci, un mit
după 40 de ani de la moartea lui Creangă, iar de o inepuizabilă forță de evocare, precum, de
când G.T. Kirileanu le-a publicat, într-un tiraj pildă, cel instaurat în casa lui Cervantes de la
literalmente confidenţial (50 de exemplare), vor Alcalá de Henares sau la conacul de la Iasnaia
fi comparate cu naraţiuni de o senzualitate Poliana al contelui Tolstoi.
explozivă ale unor scriitori ca Balzac sau cu În ceea ce privește receptarea operei lui
Decameronul lui Giovanni Boccaccio, în fond un Creangă, trebuie remarcat, așa cum atrage atenția
mare roman de dragoste, comparat, la rândul său, și Eugen Simion, că ea a rezistat noilor metode
cu Divina Comedie a lui Dante. Eugen Simion critice, structuraliste şi psihanalitice. Criticul ştie
demonstrează că în poveştile cu pricina, scrise ce spune, căci el însuşi îl supune pe autorul nuve-
într-un limbaj scos „din stratul secret al limbii”, lei Moş Nichifor Coţcariul, o capodoperă, unui
este conturată o memorabilă tipologie. Cum revelator examen psihanalitic. Nu mai puțin
memorabilă e şi o altă propoziţie a criticului – adevărat e că Ion Creangă a dat şi dă multă bătaie
una dintre multele de o mare percutanţă şi de cap biografilor şi exegeţilor săi. I-a pus în difi-
pregnanţă. Și anume că în Povestea poveştilor cultate şi, la drept vorbind, nici nu le datorează
Creangă „suspendă – pe durata spunerii – toate mare lucru. Creangă nu e un autor făcut de
interdicţiile limbajului”. Într-adevăr, este poves- critică, precum atâţia alţii, unii laureaţi ai
tea cea mai „neruşinată” dintre cele două. Nobelului, pe care nu-i citeşte nimeni, cu
Cealaltă, cu tot spectacolul „ferchezuirii” oferit excepţia unor grămătici care mai degrabă îi
de Vasile, Catrina şi Ionică cel prost, dar care, „îngroapă”, în sensul că îi îndepărtează de even-
acesta din urmă, se dovedeşte a fi mai deştept tualii cititori, în loc să-i apropie. Doar şcoala a
decât toţi cei care vor să-l înjosească, spectacol avut până mai deunăzi un rol decisiv în recepta-
fotografiat, zice cu umor Eugen Simion, „de rea sa. (Rol care, din păcate, în ultimele decenii a
paparazzi din epocă”, e mai puţin neruşinată, devenit din ce în ce mai ineficient). Dar, neîn-
fiindcă şi limbajul nu este atât de debutonat. doios, şi câţiva mari critici şi eseişti: Călinescu în
Eugen Simion observă că autorul Amintirilor primul rând, Ibrăileanu, Iorga, iar, dintre contem-
din copilărie „împacă toate gusturile, trece – poranii noştri, Eugen Simion sau Valeriu Cristea.
triumfător – de la o generaţie la alta şi este, pro- La orice vârstă şi ori de câte ori îl reciteşti,
babil, prozatorul român cel mai citit”. Doar Creangă este de o prospeţime frapantă. Ca şi
Eminescu şi Caragiale mai au o asemenea poste- Caragiale. Cascadele, cum le numeşte Eugen
ritate. Ca şi în cazul lui Eminescu, de Creangă se Simion, de ziceri, sentinţe, proverbe, pe care le
leagă o întreagă mitologie. Descinzând în Iaşi cu ştim din paremiologia populară ori, pe cale
căruţa trasă de mârţoagele lui moş Luca şi trecut livrescă, de la Neculce şi Cantemir, acesta din
prin Şcoala de popi de la Socola, modestul diacon urmă „întâiul nostru moralist profesionist” sau
avea să transforme o anonimă Vale a Plângerii „gala de umor de mare clasă” sunt mereu pro-
într-o „mahala celestă”, cum a numit-o, căci el aspete şi înviorătoare pentru spiritul cititorului,
însuși a locuit-o la rândul său, poetul Mihai cu atât mai mult, ne-a spus-o Călinescu, pentru
Ursachi, care a fost și va fi, grație lui Creangă, spiritul cititorului cu gust artistic rafinat. Cine nu-
Ţicăul Iaşilor. Ţine de miracol faptul că bojdeuca l gustă pe Creangă are, cu o formulă din precarul
sa de căsuţă gata să o ia la vale de şubredă ce era, limbaj tocşoist, o mare problemă privind relaţia
în care a trăit şi şi-a scris opera, avea să devină cu literatura, cu marea literatură, cu arta în gener-
primul şi cel mai vizitat muzeu literar din al.
România, înființat, aș spune simbolic, în anul Tipologiile lui Creangă – a prepeleacilor, a
Marii Uniri. Un muzeu al unui mit, intangibil, celor „tari de vârtute, dar slabi la minte”, a draci-
chiar dacă oarecum schimonosit de o neinspirată lor, a uricioaselor babe şi multe altele –

136 CONVORBIRI LITERARE

generează sentimente, stări dintre cele mai diver- Creangă, observă criticul, face figură de “autentic
se şi contradictorii: de compătimire, de admiraţie, român” îndeosebi prin două limbaje antinomice:
de râsu-plânsu. În fond, e spectacolul tragi-comic “Unul public – obedient faţă de regulile ce
al lumii în care protagonistul cel mai fascinant funcţionează într-o civilizaţie a ruşinii, cum este
este tocmai moralistul sceptic şi histrionul genial civilizaţia românească – şi altul taciturn – cum i-
Ion Creangă. Textul acestui unic creator are un a zis cineva –, în care dă drumul unei imaginaţii
surprinzător ritm interior, deşi totul pare să curgă productive, destrăbălate”. Cât priveşte stilul şi
lent, dând – scrie Eugen Simion –„totdeauna structurile narative ale lui Creangă, extrem de
impresia, când îl citeşti, că nu cunoaşte sentimen- sugestivă este această descriere privind modul
tul urgenţei. Şi… nu merge niciodată direct la cum îşi organizează povestitorul naraţiunea: „…
subiect. Merge pe ocolite, stilul lui este ca mersul în jurul axului central adună istorii adiacente,
şarpelui, face bucle uriaşe fără a da însă senti- snoave, portrete, în aşa chip, încât, trecută prin
mentul că povestirea trenează, că frazele sunt acest atelier de meşteşugar priceput, naraţiunea
parazitare (este marea lui performanţă, este telen- arată ca un pom încărcat sau ca un strugure înain-
tul lui superior de povestitor)”. Pare că în cutare te de a fi cules şi pus în teasc”.
basm, Creangă aglomerează naraţiunea cu multe De stil şi de limbaj deopotrivă ţine şi „îmbro-
detalii. Ele nu sunt însă de prisos, ba chiar sunt bodirea vorbelor”, cu expresia inspirată a lui
cum nu se poate mai la locul lor. Povestitorul Eugen Simion care face o comparaţie între eroul
spune exact atât cât trebuie. Nimic nu poate fi reprezentativ al lui Creangă şi cel al lui
scos, nimic nu poate fi adăugat. Or, și din acest Caragiale: „Dacă plăcerea lui Mitică este să
punct de vedere Creangă este vechi şi modern tachineze, bucuria lui Moş Nichifor Coţcariul –
totodată, încât nu mă mir că, de pildă, un prozator eroul emblematic al lui Creangă – este să
contemporan ca Norman Manea îi atribuie un rol îmbrobodească vorbele”. Şi în alte privinţe, în
capital, iniţiatic, în destinul său de scriitor. Apoi, viziunea criticului, cei doi mari clasici se
ca şi Caragiale, pentru care, releva Călinescu, aseamănă. Ca şi Creangă, Caragiale este „un
cuvântul nu poate avea decât un singur loc într-o geniu al oralităţii şi un martir al scriiturii”.
frază, Creangă este un şlefuitor meticulos, exi- Amândoi sunt mari histrioni şi au exprimat pe
gent, al cuvântului, al expresiei, al frazei, dove- deplin ceea ce îndeobşte se numeşte umorul la
dind o veritabilă conştiinţă artistică. Învăţaţii români. De reţinut reflecţiile pe această temă ale
junimişti nu i-au recunoscut-o sau nu i-au intuit- lui Eugen Simion: „Care gen de umor ne este spe-
o „primitivului” spuitor de snoave şi poveşti „pe cific nouă românilor latini din Răsărit, punte între
uliţa mare”. Creangă, observă Eugen Simion, Orient şi Occident, situaţi la răspântia mai multor
cântăreşte cuvântul, scrie, şterge, rescrie „ca un culturi, obişnuiţi cu ideea că este rău cu rău, dar
Flaubert al Humuleştilor”. Criticul distinge la mai rău e fără rău şi, de multe ori, convinşi că
Creangă între arta spunerii (la Junimea) şi arta râsul se ţine de mână cu plânsul şi că, în defini-
scrierii ce conferă durată povestirilor. Naratorul tiv, n-ar fi rău să fie bine în ţara asta? Umorul
are mai multe tipuri de discurs, analizate de el cu acid, gratuit, al valahului I.L. Caragiale sau umo-
fineţe: un discurs dialogic, ilustrând arta unui rul blând, învăluitor, de multe ori euforic, opera
maestru al oralităţii şi al spontaneităţii elaborate, unui talent ce cultivă contrarietatea – aceea ce
un discurs al seducţiei, dublat de un altul calom- produce bucuria spiritului pus la încercare?
nios, acestea două existente mai ales în Moş Amândouă, cred, exprimă spiritul românesc şi
Nichifor Coţcariul, dar şi, de pildă, un discurs modul său specific de a privi lucrurile din afara
gurmand. Are, de asemenea, mai multe limbaje. lui. Căci umorul, ca şi ironia, nu este numai un
În prmul rând limbajul ambiguităţii, în doi peri, joc al spiritului, este şi un mod de a fi al omului,
cum îl caracterizează Eugen Simion. Dar indică o morală colectivă, o atitudine, în fond,

CONVORBIRI LITERARE 137

faţă de viaţă, un simţ al spectacolului, carnavales- dintre Creangă şi Eminescu, devenită, și ea, un
cului”. mit cultural românesc, ca şi mărturiile, desigur
O problemă dificilă prin complexitatea ei este multe „filtrate subiectiv”, despre moartea marelui
la Creangă problema Naratorului. În Amintiri din povestitor. Având la îndemână datele din volumul
copilărie – „autorul, naratorul şi personajul Ion Creangă şi lumea în care a trăit, 1937-1889,
reprezentativ se confundă într-o naraţiune pe care îl datorăm lui Constantin Parascan, emi-
subiectivă”, iar „cele trei voci narative cântă la nent biograf şi exeget al operei genialului
unison”, când vrea autorul, dar şi când vor ele humuleştean, voi reevoca în treacăt faptul că în
peste voinţa autorului. Altfel spus : „Scriitura ziua de 18 iunie 1889, Ion Creangă află din ziare
face mai mult şi, de multe ori, altfel decât este că a murit Eminescu. Nu-l poate petrece pe ulti-
programată de autor să facă”. Aşa s-ar explica mul drum pe marele său prieten, al cărui nume,
faptul că în Amintiri, operă esenţială a lui Ion credea el cu neclintită convingere – „va trăi cât
Creangă – „rolul naratorului este şi mai greu de veacurile”. Dar deschide volumul POESII, ediţia
depistat” decât în alte scrieri ale sale. Maiorescu, unica apărută antum, şi îl citeşte de la
Noua lectură a lui Eugen Simion, prima la ultima pagină plângând. Apoi, epuizat
materializată în amplul eseu Ion Creangă. emoţional şi fizic, să nu uităm că este el însuşi
Cruzimile unui moralist genial (Priceps Edit, bolnav, adoarme cu capul pe „măiastra carte”.
2011) ce stă la baza acestui profil, a presupus cu În acelaşi modest pat din Bojdeuca din Țicău,
necesitate şi revederea modului cum a fost „Homer al nostru”, cum l-a numit Ibrăileanu,
analizată și receptată opera crengistă de comenta- avea să adoarmă pentru totdeauna, peste puțin
tori din toate generaţiile. La mulţi dintre ei, timp, la cumpăna dintre ani. Era noaptea când
Eugen Simion face trimiteri sau îi citează, nu o „mahalaua celestă” a Iașului răsuna de colinde şi
dată subscriind la o judecată sau la un punct de clopoţei ca în copilăria „zbânţuitului” Nică a lui
vedere, alteori nuanţând sau polemizând cordial. Ştefan a Petrei din Humuleşti. În acea atmosferă
Fireşte, cel mai citat este Călinescu – „maestrul de sărbătoare ce venea din adâncurile existenței
neîntrecut al paradoxului” care „a dat, probabil, și sufletului unui neam bătrân pleca să moară
judecăţile cele mai drepte şi mai flatante prin puțin, cum ar fi spus Marin Sorescu, cel mai artist
frumuseţea lor metaforică”. Dacă bine am notat, scriitor român.
după Călinescu, criticul la care Eugen Simion
face cele mai dese referiri este Valeriu Cristea,
cel care a identificat 151 de personaje în Amintiri
şi 189 în poveşti şi povestiri. Nimeni până la
acest mare critic care s-a grăbit să-
și facă bagajele pentru paradis și
a ieșit prematur din scena vieții
nu a întreprins o asemenea
operaţie de identificare şi restau-
rare. Mai mult, Dicţionarul per-
sonajelor lui Creangă, căci despre
acesta e vorba, este şi o admirabilă
operă de moralist şi portretist a lui
Valeriu Cristea.
Între subiectele din amintitul
eseu al lui Eugen Simion
figurează şi cel privind prietenia

138 CONVORBIRI LITERARE

 Galina MARTEA

Așa cum s-a menționat în mai multe rânduri, de-a lun- muzicolog și teatrolog, editor de carte), Edition Plon Feux
gul timpului în Franța au emigrat foarte mulți intelectuali și Croisés, Paris, 1949. Cu referire la personalitatea Monicăi
scriitori români, mai ales în perioada interbelică și Lovinescu, scriitorul și jurnalistul Emil Hurezeanu (amba-
postbelică, Parisul fiind locul prioritar în realizarea obiecti- sadorul României în Germania și Austria) vorbește
velor spirituale. Astfel și Monica Lovinescu (n.19 noiem- următoarele: „Monica Lovinescu are aura unei posterități
brie 1923, București – d.20 aprilie 2008, Paris, personali- ilustre, fiind fiica lui Eugen Lovinescu. Ea a fost legată de
tate română cu mare intelect, scriitoare, traducătoare, cri- a patra generație de postmaiorescieni, de grupul de la Sibiu
tic literar, jurnalistă, lingvist de literatură română – Calotă, Radu Stanca, Doinaș –, de care și eu sunt legat,
contemporană, a scris sub pseudonimul Monique Saint- chiar dacă sunt mai tânăr decât ei.” „Jurnalele Monicăi
Côme, Claude Pascal, Claude Jaillet, Adriana Georgescu, Lovinescu sunt unul dintre cele mai importante documente
este fiica renumitului critic literar Eugen Lovinescu) face de experiență umană dincolo de Cortina de Fier, dar strâns
parte din procesul migratoriu, ulterior devenind membru legate de realitățile românești. Deși nu a trăit în România în
deplin al Diasporei române, în același timp exercitând pro- ultimii 50 de ani, a cunoscut bine România, a iubit-o, a slu-
tectoratul disidenților români, persoanelor din sfera culturii jit-o, în numele unei valori a spiritului liber pe care le-a
românești care se aflau în exil, dar și a celor din România susținut. Critic literar, comentator, analist politic, vocea ei
cu deplasare ocazională în Franța. Împreună cu soțul ei, inconfundabilă rămâne una din sursele de încredere și pute-
Virgil Ierunca (n. 16 august 1920, Lădești, județul interbe- re pe care românii au simțit-o ani în șir, în eterul undelor
lic Vâlcea, România – d. 28 septembrie 2006, Paris, poet, Europei Libere”[1].
publicist, jurnalist și crainic de știri, a activat sub pseudo- Așa fiind, Monica Lovinescu și soțul ei, Virgil Ierunca,
nimul Virgil Untaru), la Paris au conlucrat în calitate de sunt acei intelectuali din Diaspora română la Paris care pe
jurnațiști la postul de radio anticomunist Europa Liberă, parcursul multor ani au îndeplinit o activitate/ acțiune
respectiv Monica Lovinescu a fost una dintre cele mai nobilă în interesul poporului român, de-a lungul multor
cunoscute voci ale acestei instituții radiofonice, care prin decenii de muncă asiduă s-au expus în promovarea ideilor
emisiunea „Actualitatea culturală românească” și „Teze și despre libertatea individuală și socială, libertatea de gândi-
antiteze” promova știri publicului româno-francez despre re și libertatea cuvântului, libertatea de conștiință prin drep-
regimul comunist din România, la baza discuțiilor mereu tul oricărui cetățean de a avea o opinie proprie în sfera sa
fiind oglindite teme dedicate luptei împotriva totalitarismu- de activitate și în propria sa țară. Atât Monica Lovinescu,
lui, la fel și operele sale literare au fost consacrate aceleiași cât și Virgil Ierunca sunt oamenii de creație care au pus în
idei. Între timp lucrările Domniei sale despre regimul lumină valoroase opere literare, documentare, informative
comunist și literatura română sunt publicate în prestigioa- despre regimul totalitar comunist, vocea lor prin interme-
sele reviste pariziene precum „Les Cahiers de l’Est”, diul postului de radio Europa Liberă fiind auzită de români
„Témoignages”, „La France Catholique”, „East Europe”, și acea lume care este pentru democrație și prosperare
„Kontinent”, „Preuves”, „L’Alternative”; concomitent este socială. Domnii Lovinescu și Ierunca au fost acei care au
prezentă în „Encyclopédie de la Pléiade” (Editura informat publicul despre fărădelegile dictaturii comuniste
Gallimard, Paris, 1965) și în calitate de autoare în cadrul din România de până în anii 1989, concomitent dând
unei diviziuni despre teatrul românesc din „Histoire du dovadă de generozitate și noblețe sufletească, de adevăr în
Spectacle”. În calitate de traducătoare, Monica Lovinescu relatările lor, de spirit de devotament capabil de sentimente
(cu pseudonimul Monique Saint-Côme) este cunoscută în înalte pentru propriul neam; astfel fiind acei care printr-o
Franța după transpunerea renumitului roman din limba lumină rațională au realizat o misiune sacră în astă lume.
franceză în limba română „La vingt-cinquième heure”/
„Ora douăzeci și cinci” sau „Ora 25”, autor Constantin
______________
1..[Link]
Virgil Gheorghiu, cu o prefață de renumitul filozof francez
Gabriel Honoré Marcel (dramaturg, critic literar și teatral,

CONVORBIRI LITERARE 139

 Nicolae SCURTU
Biografia şi opera lui Alexandru Rally (1897-1986), poet, eseist, publicist şi excelent traducător din literatura
franceză este, în bună parte, complet necunoscută.
RESTITUIRI

Absolvent al Facultăţii de Litere şi Filosofie a Universităţii din Bucureşti, discipol al profesorului Nicolae
Iorga, căruia îi urmează cursurile şi sfaturile cu o anume regularitate, acceptă o bursă de studii şi cercetări la Paris,
în cadrul Şcolii Române din Franţa.
Aici, în capitala Franţei, împreună cu soţia sa, Elena Getta Rally, elaborează şi publică o amplă Bibliographie
franco-roumaine (1930), în două tomuri, extrem de valoroasă.
Publică, încă de la început, o plachetă de versuri, Studente (1915-1921), stimulându-i interesul şi atenţia lui
G. Călinescu, coleg de studii universitare, care îl şi menţionează în Istoria literaturii române. Compendiul1 acelei
cărţi unice în cultura română.
Documentele ce se publică acum, demonstrează, în chip elocvent, ataşamentul şi preţuirea lui Alexandru Rally
faţă de ctitoriile culturale ale lui Nicolae Iorga.
Investigând presa, programele cursurilor de vară de la Vălenii de Munte, amintirile contemporanilor şi monografia lui
Ion Sân-Giorgiu, am constatat prezenţa lui Alexandru Rally ori de câte ori a fost solicitat de marele său dascăl.
Profesorul şi publicistul Alexandru Rally era un excelent orator, îşi pregătea conferinţele, discursurile şi intervenţiile
cu seriozitate şi le rostea cu o mare putere de convingere.
Era admirat şi preţuit de cei mai mulţi dintre contemporanii săi.

*
Universitatea Populară
„Nicolae Iorga“
din
Vălenii de Munte
Înfiinţată la 1 iulie 1908
Nr. 723Bucureşti, 22 iul[ie] 1931

Domnule profesor,
Ne permitem a vă aduce la cunoştinţă că lecţiile
d[umnea]v[oa]s[tră] la Universitatea Populară
„Nicolae Iorga“ din Vălenii de Munte au fost fixate
pentru zilele de: luni, 3 şi marţi, 4 august 1931 după
dorinţa d[umnea]v[oa]s[tră] şi după posibilităţile pro-
gramului.
Vă rog a ne comunica de urgenţă data sosirii şi
persoanele ce vă însoţesc, ca să îngrijim de locuinţă.
Primiţi, asigurarea deosebitei mele stime,
Secretarul cursurilor,
Ilie Ardeleanu

Domniei sale domnului Alexandru Rally.

140 CONVORBIRI LITERARE

 [Domniei sale domnului Alexandru Rally, Strada ţăm că alte schimbări nu se pot face, decât în cazul
Radu Vodă, nr. 27, Bucureşti V]. când ne veţi anunţa cu 8 zile înainte de data fixată,
după care urmează să primiţi confirmarea noastră.
* Primiţi, vă rugăm, stimate domn, asigurarea
Universitatea Populară deosebitei noastre consideraţiuni.
„Nicolae Iorga“ Secretarul cursurilor,
din Ilie Ardeleanu
Vălenii de Munte
Înfiinţată la 1 iulie 1908 Domniei sale domnului Alexandru Rally.
Nr. 1000
Bucureşti, 9 mai 1934 *
B[ulevar]dul Schitu Măgureanu, nr. 1 Universitatea Populară
„Nicolae Iorga“
Scumpe domnule coleg, din
Vălenii de Munte
Luând personal şi în acest an conducerea cursuri- Înfiinţată la 1 iulie 1908
lor de vară de la Vălenii de munte, v-aş fi foarte recu- Nr. 1084
noscător dacă v-ar fi cu putinţă să colaboraţi la aceas- Bucureşti, [8 mai 1935]
tă operă menită a prezenta unui public nespecialist B[ulevar]dul Schitu Măgureanu, nr. 1
starea actuală a chestiunilor ştiinţifice în legătură cu
problema: Noua Europă. Mult stimate domnule profesor,
Am fi dorit să putem despăgubi pe acei care ne
ajută, din nenorocire mijloacele noastre nu ne ajută la În luna mai 1935 vi s-a trimis de către d[omnu]l
aceasta. profesor N. Iorga o invitaţie pentru a ţine cursuri la
Primiţi, vă rog, scumpe domnule coleg, asigura- Universitatea Populară din Vălenii de Munte, în
rea celor mai bune sentimente. intervalul 15 iulie–15 august 1935, la care invitaţie
N. Iorga nu am primit nici un răspuns.
Domniei sale domnului Alexandru Rally, profe- Cum programul cursurilor se află sub tipar, cu
sor. onoare vă rugăm să binevoiţi a ne răspunde de urgen-
ţă dacă puteţi aceasta şi a ne comunica subiectul con-
* ferinţei şi data când puteţi veni.
Universitatea Populară Vă rugăm a ne răspunde până cel mai târziu la 15
„Nicolae Iorga“ iunie 1935 pentru a putea fi trecut în program.
din Cu deosebită stimă,
Vălenii de Munte Secretarul cursurilor,
Înfiinţată la 1 iulie 1908 Ilie Alexandru
Nr. 1027
Bucureşti, 5 iul[ie] 1934
B[ulevar]dul Schitu Măgureanu, nr. 1 Note:
* Originalele acestor documente de istorie culturală,
Stimate domn, până acum necunoscute, se află în biblioteca profesorului
Nicolae Scurtu din Bucureşti.
Am onoare a vă aduce la cunoştinţă, că s-a fixat 1. G. Călinescu ~ Istoria literaturii române.
Compendiu. Bucureşti, Editura pentru Literatură, 1968, p.
conferinţa d[umnea]v[oa]s[tră] la cursurile
Universităţii Populare „Nicolae Iorga“ din Vălenii de 340. (Intimiştii).
Munte în ziua de marţi, 31 iulie, miercuri, 1 şi joi, 2
august 1934.
Deoarece pentru anul acesta programul se va
întocmi înainte de deschiderea cursurilor, vă înştiin-

CONVORBIRI LITERARE 141

 Liviu PAPUC

În momentul decesului său, acum 95 de ani, Încercări literare, scoasă la iveală împreună cu
la 12 nov. 1929, Constantin Berariu – pentru studenții P. Ionescu și Șt. Bodnărescu. Și această
CONVORBIRI RETROSPECTIVE

intimi: Stănică – fiul Iulianei și al arhipresvite- publicație a rămas numai în stadiul de consemnare a
rului mitrofor Artemie, nepot direct al numelui, deși acolo este de găsit și intensa colaborare
Mitropolitului Silvestru Morariu-Andrievici, la juvenilă a lui Iorgu G. Toma, afirmat în viața social-
cei 59 de ani împliniți (născut la 9/21 martie politică și culturală în deceniile care aveau să urmeze.
1870 la Ceahor), era o figură bine-cunoscută în Activitatea poetică și în proză, pe lângă traducerile
societatea înaltă bucovineană – și nu numai – în premieră românească din dramaturgia germană, l-au
prin afirmarea sa consistentă ca poet, drama- propulsat, în 1912, ca membru în proaspăt înființata
turg-traducător, gazetar, activist civic și politic, Societate a Scriitorilor Români, cu sediul la București,
profesor universitar de drept constituțional, care i-a și publicat, în Almanahul său, poeziile Nuntă și
director al Teatrului Național din capitala Toamna, însoțite de o fotografie. Să reținem că doar el
Bucovinei. Nimic de mirare că, la moment, au și G. Rotică reprezentau provincia nordică, „austriacă”,
fost rostite cuvinte omagiale de către somități în onorantul ansamblu scriitoricesc. Atracția către tea-
de toată mâna, profesori universitari, înalți tru s-a manifestat tot din anii juneții, după cum ne
ierarhi bisericești, scriitori, tineret, printre care împărtășește și vărul său de-al treilea Victor Morariu –
mai cunoscutul George Mihail Zamfirescu, în iar noi preluăm, din ampla trecere în revistă a „fapte-
avanpremiera unui spectacol teatral, Iancu lor”, doar un fragment – pentru că găsim o atractivă
Nistor cu ocazia înmormântării, sau Leca panoplie de nume semnificative ale culturii române
Morariu, în cadrul cursului său de literatură de măcar locale, bucovinene, dacă nu chiar și mai mult:
la Universitate, vreme în care gazeta Tribuna
din Cernăuți (An. I, nr. 15, din 17 nov. 1929) a „Pasiunea teatrului, trezită din copilărie, își găsește
reluat câteva dintre poeziile sale: Buga, teren de manifestare bogat în Junimea și îndeosebi în
Cântarea Neamului, Madrigal, Jalea Cosminului și un Armonia. A fost sortit ca în domeniul acesta să se con-
fragment din piesa Făt-frumos în grădina sf. Vineri. sacre și ca poet: prin acel Făt-frumos în grădina sfintei
Imediat în anul următor, revista Junimea literară i-a Vineri (1903), feerie în versuri, pline de frumusețe și de
dedicat câteva zeci de pagini comemorative, în mai sevă, care s-a învrednicit să apară în parte în paginile
multe numere ale anului 1930, la care au contribuit Sămănătorului și i-a adus și primirea în sânul Societății
diverși oameni ai condeiului din țară și unde au văzut Scriitorilor Români. Încă înainte de aceasta, compozi-
lumina tiparului câteva din manuscrisele sale inedite. torul Tudor Flondor îl invitase să-i scrie libretul opere-
Posteritatea a avut grijă, când și când, să încerce resus- tei Moș Ciocârlan, însărcinare de care s-a achitat cu
citarea memoriei sale prin câte un articol omagial, ceea deplin succes, împreună cu regretatul Temistocle
ce – până la eventuala ediție a operelor sale, cât de cât Bocancea. A avut și bucuria de a-și cânta însuși versu-
complete – încercăm și noi să facem. rile, în rolul lui Gheorghe vânătorul – și cei ce l-au
Poetul a debutat în 1891, în gazeta sibiană Tribuna văzut atunci își vor aduce aminte cu drag de chipu-i
(„anecdota” Vulturul și țăranul, în nr. 273, din 10/22 mândru, de jocu-i plin de temperament și de timbrul
dec., semnată C.B. Ceahor) – lucru ignorat (trecut cu atât de simpatic al vocii sale de bariton.
vederea) de exegeți – pentru a continua imediat cu La 1904 e printre înființătorii Junimii literare, căre-
producții – versuri, proză și cronică socială – în gazeta ia îi dă, chiar în primul an, traducerea tragediei lui

142 CONVORBIRI LITERARE

Grillparzer Hero și Leandru, în metrul original. De pri- luptător național Dr. George Popovici”, despre care ne
sos să mai spunem că și de-a lungul operei acesteia lămurește în prefață:
sclipesc și cheamă mereu atenția atâtea și atâtea
frumuseți și bogății ale limbajului viguros și colorat pe „Scrierea de față este un product al luptei naționale
care și-l cucerise. Nu cred că greșesc, afirmând că ale- ce o purtăm în Bucovina. Tricolorul este în Bucovina,
gerea piesei se datorește cultului ce-l avea pentru Agata de mai mulți ani, prigonit, sub pretextul că ar reprezen-
Bârsescu, marea glorie europeană a neamului româ- ta colorile Regatului român. Persecuțiunea a provocat
nesc, care ne fascinase la Cernăuți și în rolul nefericitei mari și legitime nemulțumiri. Se iviră conflicte cu
preotese de la Sestos. Între studenții români care seară autoritățile politice, cu urmări de învinuiri nedrepte,
de seară se înhămau la carul triumfurilor celebrei tra- procese, intervenții parlamentare etc. etc.
gediane era și entuziastul trubadur care negreșit încă de Tricolorul românesc reprezintă în realitate colorile
pe atunci visa la vremea când Bârseasca avea să devie naționalității noastre din toate țările locuite de români.
a noastră și sub raportul limbii în care juca – și per- Originea și cursul împământenirii lui la poporul nostru
spectiva aceasta îi va fi fost îndemnul cel mai puternic sunt însă atât de puțin cunoscute, încât există nedume-
de a traduce” („Făt-frumos” (Suceava), nov.-dec. riri.
1929). Această scriere are menirea de a înlătura nedumeri-
rile și – cercând a da tabloul genezei – de a proba fal-
Stănică Berariu exprimându-se atât prin traduceri sitatea afirmării care reduce valoarea tricolorului, res-
(Ale mării și iubirii valuri (Hero și Leandru), tragedie trângându-l la hotarele României”.
în 5 acte de Fr. de Grillparzer – în 1895, volum în
1904), cât și prin creații proprii, având ca filon pattern-
uri populare: Moș Ciocârlan (în colaborare cu Tudor
cav. de Flondor și Tem. Bocancea, 1901), Făt-Frumos
în grădina Sf. Vineri (1903 – volum în 1904), Norocul
(feerie de Gr. de Pantasi, „Textul românesc în colabo-
rare cu Const. Berariu” – 1903), ceea ce l-a propulsat,
după Unire, în mod firesc, în fotoliul de director al nou
înființatului Teatru Național din Cernăuți (1922-1926;
1927), cu a cărui trupă a strâns legăturile bilaterale,
mai ales cu artiștii ieșeni, timp în care a mai dat la ivea-
lă piesa Cheleș-Împărat (în 1923). După decesul său
din 1929, revista Junimea literară (patronată de atot-
putintele – și ministru – Iancu Nistor) i-a mai tipărit
două piese traduse, rămase în manuscris: Clopotul scu-
fundat de Gerhard Hauptmann și Oricine de Hugo von
Hoffmannsthal (ambele în 1930).
Pe plan civic-național îl găsim implicat pe tânărul
Berariu într-o răfuială” studențească – „afacere” la
modă pe vremea aceea – cu membri ai societății polo- În același an 1903, C. Berariu elaborează un „pro-
neze agresiv anti-bucovineană Sokol (în 1892 – urmată iect de statute pentru o Centrală a însoțirilor economice
de o arestare, un proces, amendă etc.), pentru ca în române din Bucovina”, „pe baza modelelor germane și
1896, la Innsbruck, unde-și continua studiile, să aibă conform deciziunilor Dirigenței partidelor române
un duel cu un băștinaș, tot pentru a apăra onoarea vala- unite”, după cum ne informează ziarul „Deșteptarea”
hă (vezi: P. Sireteanu, Constantin Berariu ca student din 6/19 februarie.
universitar la Innsbruck. 1896-1899, în „Junimea lite- Educația civică, necesară unei populații de-abia
rară” din sept.-dec. 1930). La anul 1901, pe fondul ieșită de sub chingile unei ocupații străine și care avea
campaniei furibunde a guvernatorului austriac nevoie de o racordare la noile realități ale României
Bourguignon împotriva purtării eșarfei tricolore de Mari, și-a continuat-o profesorul, după Unire, atât prin
către populația românească, Const. Berariu dă la iveală cursurile universitare, cât și prin intervenții la obiect în
broșura Tricolorul românesc, cu modestul subtitlu gazeta „Glasul Bucovinei” (Francul și coroana,
Notițe de Constantin Berariu și închinată „falnicului Pasivitatea ca act politic, Universitatea din Cernăuți

CONVORBIRI LITERARE 143

Măestrul Constantin Nottara), în revista „Cugetări Bucovinei unul din cele mai luminoase chipuri, alături
(Reprezentarea proporțională, Reforma electorală), de ceilalți ctitori ai conștiinței românești din acest colț
sau prin cartea Noua Constituție a României – de țară.
Reflexiuni și anteproiect (în 1922). Constantin Berariu, îndrăgostit de tot ce are sufletul
românesc mai specific, l-a tălmăcit în versuri vibrante
Deși cu o oarecare prolificitate, Stănică Berariu a și armonioase, ajungând să ne dea minunatele piese
fost un creator discret, când și când ieșind în publicita- Făt-Frumos în grădina Sfintei Vineri și Cheleș-
te (de nevoie), fără a-și propune să lase în urmă un Împărat, scrieri de un cald lirism și, totuși, de un puter-
volum de poezii, doar piesele de teatru – care s-au nic simț scenic.
bucurat și de reprezentare scenică – având parte de Profund cunoscător al literaturii universale, marele
„învelișul” unei coperte. Din vreme în vreme, diverși nostru scriitor bucovinean a tradus din limba germană
comentatori s-au apropiat, cu aprecieri pertinente, de mai multe piese, dintre care Clopotul scufundat (G.
personalitatea și producțiile artistice ale acestuia – câte Hauptmann) și Oricine (H. V. Hofmannsthal) pot servi
le stăteau la dispoziție – dând la iveală texte din care ca model de stil spontan, model de versuri lucrate
vom extrage câteva „ziceri”. „Glasul Bucovinei” parcă în argint, cu daltă de aur, versuri modelate de
inventariază cu conștiinciozitate, cum o face în sept. vreun meșter florentin; iar mai ales Clopotul scufundat
1923, atunci când reproduce din ziarul „Viitorul”, des- seamănă cu o lacră de lemn scump care închide comori
pre Cheleș-Împărat: de înstelate nestemate, irizări de cer văratec,
prospețime de zori autumnali. Păgâna chemare către
„Este o minunată reconstrucție, după povești, a pământ și codru din Clopotul scufundat, Constantin
vieții legendare, după moravurile românești de la țară. Berariu a redat-o în tălmăcirea sa cu o strălucire întru
Inspirația puternică, stilul pitoresc, neaoș, strălucitor nimic mai prejos decât a originalului; iar traducerea lui
(din cele mai frumoase versuri dramatice ce s-au scris Oricine a însemnat o oprire meditativă în fața trecerii
în limba noastră) creează, din această lucrare unică, un universale, recunoaștere a morții care nu poate tulbura
eveniment artistic. Citind cartea ai impresia că dai de o fericirea celor drepți.
lume nouă, de o limbă nouă și monumentală, care este Enorma contribuție a lui Constantin Berariu la lite-
o surpriză din cele mai plăcute și care arată, în același ratura bucovineană e de o importanță covârșitoare, [...]
timp, posibilitatea infinită de progres și de dezvoltare a Se impune adunarea în volum a scrierilor lui
bogatei și melodioasei limbi românești”. Constantin Berariu” (Constantin Berariu, în
Calendarul „Glasul Bucovinei” pe 1932, p. 57-59].
În 3 ian. 1924 gazeta cernăuțeană revine cu impre-
siile din „Gândirea”, nr. 7 din An. III, despre aceeași La zece ani de la moarte, un Radu Prour se lasă
feerie: „Ceea ce răsare ca o surpriză luminoasă din furat de aripa fantaziei și, în Comemorări: Constantin
pagini e limba reavănă și limpede, de parcă n-ar veni Berariu, după ce îl certifică pe acesta drept „primul
dintr-un ținut unde intelectualii vorbesc cea mai pocită autor dramatic bucovinean”, ne liniștește că: „rândurile
românească. Cuvintele se așează rotunjite cu migală ca noastre nu vor să redea valoarea de mult recunoscută a
de mâna unui meșter cioplitor de flori în lemn, și ende- operei, după cum nici să prezinte puterea de sacrificiu
casilabul – împrumutat fără îndoială din literatura ger- sufletesc a omului. Ci să presară numai, festiv, fulgii de
mană, al cărei vers dramatic este – e făcut firesc și cur- aur ale unor necesare aduceri aminte...” („Orizont”, nr.
gător, cu rime care te așteaptă cu noutatea lor pe fiecare 4 din 1939).
pagină”, pentru a ajunge la concluzia: „D. Victor
Eftimiu și ceilalți sunt, de fapt, feciorii literari ai d-lui *
Constantin Berariu”. Frumoase sunt cuvintele încropite de alții, dar
poate că și mai potrivite sunt acelea ale Artistului crea-
Corolarul survine la doi ani de la moartea eroului tor și cuvine-se a-i da cuvântul, pentru că paginile
nostru, datorită penei lui Mircea Streinul, care nu se extrase din Povestea copilăriei mele nu ne trimit numai
ferește de cuvinte: către o lume trecută, evocată cu discreție și talent, ci ne
„Poet în adevăratul înțeles al cuvântului, dârz lup- săgetează – dacă vrem să fim atenți și participativi – cu
tător naționalist și om de o rar întâlnită bunătate, adevăruri cărora nu li se mai dă multă atenție în ziua de
Constantin Berariu rămâne în istoria culturală a astăzi. Așadar, din revista „Junimea literară”:

144 CONVORBIRI LITERARE

 tea, prin pădure, lupii, de-l întâlneau, îl lăsau în pace,
deși el avea ca armă numai o sulicioară cu dinte dintr-
o furcă de fier. Fetița lui, Marioara, copilă de vreo 15
ani, ne spunea la povești cu carul, despre cerbul cu
coarnele de aur, despre codrul de aur, de argint și de
aramă, iar când se făcea fân, lucrătorii de prin satele
învecinate seara se strângeau în jurul focului unde se
fierbea mămăligă și măsurau luna cu snoave și povești.
Eu le ascultam ca în biserică. Mai aveam la oi un cio-
ban din Moldova, Ursachi. Astăzi îmi dau seamă ce
mare geniu muzical era omul acela. Seara, după îngri-
jirea oilor, se retrăgea cu fluierul său aproape în pădu-
re, sub un stejar, și concertul său ținea până după mie-
zul nopții fantazii nemaipomenit de frumoase, ce le
ascultam înmărmuriți noi toți, mama și copiii, pe cear-
dac, sub poleiala lunii.
Așa mi s-a întipărit în suflet dragostea de neam și
de creațiunile lui minunate în literatura și în muzica
populară. Suspin astăzi când văd literații și muzicianii
„ [...] Frageda copilărie am petrecut-o la țară în noștri de seamă, rătăcitori prin geniul străin, atât de
Ceahor, în grădini cu flori și pomi roditori, în tot far- puțin cunoscători și iubitori ai comorilor neamului nos-
mecul libertății de la țară. Părinții mei erau înflăcărați tru, încât le tratează sau cu disprețul unei închipuite
naționaliști; trupa teatrală Fany Tardini făcea adesea superiorități, sau cu nepriceperea modelor efemere și
excursii la noi, din apropiatul Cernăuți, fiindcă ambii schimbătoare. Mi-e jale cum se denaturează fondul ori-
părinți erau entuziasmați pentru literatura și arta româ- ginal al neamului nostru, măreț în simplitatea și pro-
nească și găzduiau cu drag. Adese tatăl meu, în copilă- funditatea lui”.
ria noastră, ne strângea pe noi, copiii cu mama, în jurul
său și ne citea lucruri frumoase, mai ales din Iar nouă (și altora ca noi), care nu găsim ceva mai
Convorbirile literare. Cu înfrigurare ascultam poves- bun de lucru, ni se adresează același Stănică Berariu,
tea lui Harap Alb sau buna satiră a lui Xenopol: sub semnătura „Finul lui Pepelea”, în „Făt-frumos”-ul
Păsurile unui american în România. Și nu rareori mai lui Leca Morariu, din ian.-faur. 1938, printr-o... ziceți-
veneau la noi tineri, cum era unchiul meu George i cum vreți! – punere la punct?...:
Popescu-Albescu, cu voce de tenor liric, sau Isidor
Ieșan, cu voce de bariton liric, și ne cântau cântece Dedicație biografilor
naționale la ghitară, iar Truță Ștefanelli1, membru al
Academiei Române de mai târziu, umplea casa cu seni- Omule! Să bagi de seamă
nătatea firii sale. Mama mai cânta la pian, aveam ade- Cum te porți și cum te-nvârți,
vărate șezători literare. Pe lângă acestea, care mi se Scormonindu-ți chiar pelinca,
întipăreau adânc în suflet, al meu era pârâul din apro- Biografii scriu la cărți...
piere, cu luncile sale pline de flori; prindeam peștișori
cu sacul și strângeam flori, iar câinii ce ne însoțeau la Cum găsesc o urmă-n scuteci
câmp nebunateci fugăreau iepuri sau dezgropau din Ei se ceartă în discant,
ascunzișul lor cârtițe, căței ai pământului, sau ale jivi- Disputându-și cu-ndârjire
nii. Seara ascultam cu smerenie pitpalacul și privighe- Aureola de savant.
torile. Adese cu mama stăteam la lună prin grădină și
ea ne povestea lucruri frumoase și ne dădea povețe.
Vara mai stăteam și la pădure, în Hrabova, azi Valea-
Cozminului; am petrecut acolo două veri cu mama, Notă:
care era suferitoare și făcea scalde în zăr proaspăt. 1. Scris așa, cu Ș, deci așa se pronunța numele.
Pădurarul nostru era Grigore, un omuleț statu-palmă,
barbă-cot, mărunțel cât un copil, însă fără frică; noap-
ISTORIE LITERARÃ
CONVORBIRI LITERARE 145
 ISTORIE

Simion-Alexandru GAVRIȘ

Evenimentele anului 1848 din Moldova au fost, politice. Situația s-a calmat după ce Mihail Sturdza
pentru multă vreme, subiect de controversă, fiind a fost înlocuit prin Grigore Alexandru Ghica, unul
etichetate fie drept parte a revoluției române (și dintre membrii opoziției (1849). Mulți dintre
europene)1, fie – în linia lui Eugen Lovinescu – protagoniștii mișcării din martie 1848 au ajuns, în
drept ipostază a manifestării forțelor „reacționare”. vremea noii domnii, să joace un rol important în
Fără a încerca să rezolv, în doar câteva pagini, viața politică, administrativă ori judecătorească a
această veche dispută, mi-am propus să rezum par- principatului.
ticiparea câtorva oameni politici care ar putea fi Dintre cei patru oameni politici enumerați mai
reuniți sub generoasa etichetă de „conservatori” la sus, cel mai „radical” s-a dovedit, în timpul eveni-
mișcarea în discuție. Am ales patru personalități mentelor din 1848, Manolache Costache
(Manolache Costache Epureanu, Lascăr Catargiu, Epureanu2. Născut în jurul anului 1820, el era un
Alexandru Sturdza-Bârlădeanu și Grigore Mihail urmaș de veche familie boierească, doctor în drept
Sturdza), aparținând fie generației născute la înce- (unul dintre primii români care a obținut acest titlu)
putul veacului și ajunse deja la maturitate politică, și fost președinte de tribunal. Manolache Costache
fie generației numite pașoptistă, care și-a făcut luase parte la campania opoziției împotriva domnu-
debutul chiar în preajma anului 1848. Demersul lui Moldovei și a candidaților susținuți de guvern,
este, consider eu, util pentru a stabili valoarea gene- cu prilejul alegerilor din 1847. În martie 1848,
ralizărilor operate până acum în legătură cu subiec- Costache Epureanu a fost unul dintre organizatorii
tul propus, cel puțin în ceea ce privește comporta- mișcării petiționare de la Iași. Mihail Sturdza l-a
mentul unui larg segment al elitei politice considerat suficient de primejdios pentru a-l exila,
moldovenești. împreună cu alți contestatari, în Imperiul Otoman.
Mișcarea din 1848 a izbucnit, în Moldova, pe Câțiva dintre surghiuniți, printre care și tânărul
fondul unor mari tensiuni între domnul Mihail „revoluționar”, au reușit însă o evadare spectacu-
Sturdza (aflat pe tron din 1834) și din ce în ce mai loasă înainte de a ajunge la destinație. Pentru
puternica opoziție. La finalul lunii martie, în cadrul Manolache Costache a început, astfel, un lung peri-
unei adunări petrecute la Iași, contestatarii au alcă- plu care l-a dus în Transilvania, Banat, Pesta,
tuit așa-numita Petiție-Proclamație – un text destul Bucovina, Viena și Paris. În acest timp, el a semnat
de moderat, cel puțin prin comparație cu ceea ce foarte îndrăznețul document numit Prințipiile noas-
avea să fie, câteva luni mai târziu, programul tre pentru reformarea patriei (Brașov, mai 1848) –
revoluției din Valahia, dar conținând, totuși, unele în care se cerea, printre altele, împroprietărirea
prevederi destul de îndrăznețe (desființarea cenzu- țărilor fără răscumpărare – și l-a întâlnit pe cunos-
rii, formarea unei gărzi cetățenești). Deși, inițial, cutul revoluționar maghiar Kossuth Lajos.
domnul s-a arătat dispus să accepte unele dintre După întoarcerea din exil, Manolache Costache
solicitări, el s-a decis, în cele din urmă, pentru repri- Epureanu a ajuns să ocupe una dintre cele mai
marea mișcării. Agitația a continuat, totuși, atât în importante poziții ale sistemului judecătoresc mol-
interiorul, cât și în afara Moldovei, manifestându-se dovean – președinția Divanului de Întărituri,
prin alcătuirea unor petiții, memorii ori programe instituție care se ocupa cu înregistrarea diferitor

146 CONVORBIRI LITERARE

acte și scoaterea la licitație a proprietăților ipotecate sa de calități (fișa biografică), el a beneficiat, pe
(1854-1855). Unionist și apropiat al lui Alexandru deasupra, de înrudirea cu doi domni moldoveni –
Ioan Cuza (al cărui prim-ministru a fost de două ori, Ioan Sandu Sturdza și Mihail Sturdza, care l-au
la Iași și, respectiv, la București), el s-a manifestat, numit, în mai multe rânduri, ispravnic (prefect) în
pe de altă parte, îndeosebi după 1861, ca un proemi- diverse ținuturi moldovene. În vremea lui Mihail
nent „om de dreapta”, ajungând, în 1880, primul Sturdza, el a fost, de asemenea, în două rânduri, ales
lider al Partidului Conservator. deputat în Obicinuita Obștească Adunare (o
Lascăr Catargiu (născut în 1823 sau 1824) era, și instituție cvasiparlamentară a epocii) și a reușit să
el, urmașul unui însemnat neam boieresc (și, în concesioneze exportul de cereale din Moldova.
plus, nepot al domnului Mihail Sturdza). Nu este Afacerea, care ar fi trebuit să fie foarte profitabilă
sigur dacă ocupase, înainte de 1848, vreo funcție pentru Sturdza-Bârlădeanu, s-a încheiat în mod
administrativă, iar debutul politic și-l făcuse tot cu nefericit: el a intrat în conflict cu autoritățile, care i-
prilejul alegerilor din 1847, când fusese un auau atribuit, în cele din urmă, concesiunea unui alt
susținător de seamă al candidatului opoziției, „mușteriu” și a pierdut, conform propriilor
Lascăr Rosetti, la scrutinul de la Huși. Catargiu a afirmații, o mare sumă de bani.
jucat, pe de altă parte, în 1848, un rol mai discret. El Consecința disputei – de altfel, de natură foarte
nu se afla în Iași în timpul mișcării din luna martie, prozaică și foarte puțin politică – cu guvernul de la
semnând, totuși, mai târziu Petiția-Proclamație. Iași a fost trecerea acestui constant, până atunci,
Catargiu a mai fost implicat, împreună cu fratele susținător al lui Mihail Sturdza în opoziție.
său, Costache, într-o (destul de puțin serioasă) ten- Alexandru Sturdza-Bârlădeanu s-a numărat, și el,
tativă de revoltă armată împotriva lui Mihail printre semnatarii Petiției-Proclamație, dar și ai
Sturdza. Singura consecință a acestor gesturi de unui memoriu plin de acuzații la adresa domnului,
frondă față de domnie a fost exilul la moșiile adresat de moldovenii nemulțumiți unui comisar
părintești, perioadă în care tânărul boier s-a amuzat otoman trimis în principat.
dispărând de sub supravegherea autorităților, pri- La fel ca Manolache Costache Epureanu și
mind musafiri (lucru interzis de stăpânire) și negli- Lascăr Catargiu, Sturdza-Bârlădeanu a ajuns minis-
jând să se prezinte în fața administrației locale cu tru după încheierea domniei lui Mihail Sturdza. În
prilejul mutării dintr-un ținut în altul. 1857, în vremea căimăcămiei lui Nicolae Vogoride,
În timpul domniei lui Grigore Alexandru Ghica, el a primit, astfel, pentru câteva luni, portofoliul
Lascăr Catargiu a administrat ținuturile Neamț Cultelor și Instrucțiunii Publice. Separatist convins,
(1850-1851/1852) și Covurlui (1853-1854), deve- el a trecut, ulterior, printre susținătorii candidaturii
nind apoi șef al poliției capitalei Moldovei (1854- la tron a celui pe care îl combătuse în 1848, fostul
1855). Ascensiunea sa în „marea politică” a început domn Mihail Sturdza.
în anul 1858, odată cu candidatura eșuată la domnia Spre deosebire de celelalte personaje avute în
Moldovei (ca reprezentant al unui grup de conser- vedere, Grigore Mihail Sturdza s-a numărat, în
vatori unioniști). În vremea domniei lui Cuza, el a 1848, printre susținătorii domnului – fapt deloc sur-
fost, pentru scurtă vreme, ministru de Interne al prinzător, cel puțin la prima vedere, deoarece înaltul
Moldovei (în guvernul condus de Manolache personaj era nimeni altul decât tatăl său. Născut în
Costache Epureanu) și apoi vicepreședinte al 1821, Grigore fusese educat în Franța și Germania,
Camerei Deputaților, la Iași și București. Catargiu unde dobândise cunoștințe solide și (poate prea)
avea să devină, ulterior, poate cel mai important diverse. După întoarcerea în țară, relația cu domnul
exponent al conservatorismului românesc – lider de se răcise rapid, în urma refuzului tânărului de a
partid și de patru ori prim-ministru. deveni membru al guvernului moldovean (sub
Un caz interesant este și acela al lui Alexandru motivul, frivol, al insuficienței salariului oferit) și a
Sturdza-Bârlădeanu, boier născut în 1800, legăturii sale cu contesa Dash – o scriitoare france-
aparținând, așadar, unei generații ajunse deja la ză căsătorită și mai în vârstă cu 16 ani decât el.
maturitatea politică. Destul de bine educat, dacă Îndepărtarea de tatăl său nu mersese, totuși, până la
este să dăm crezare informațiilor cuprinse în foaia ruptură: Grigore Sturdza a rămas colonel în armata

CONVORBIRI LITERARE 147

principatului (comandată de fratele său, Dimitrie), au fost proeminenți unioniști, Alexandru Sturdza-
fiind obligat, în respectiva calitate, să ia parte la Bârlădeanu a activat în „partida” opusă, pe când
reprimarea „neorânduielii” pașoptiste, poruncită de Grigore Sturdza a combătut unirea pentru că îi făcea
domn. Purtarea sa, în respectivele împrejurări, a mai dificilă ascensiunea la tron, acceptând-o apoi,
fost însă excesivă: pedepsele corporale ordonate după eșecul candidaturii sale, tot din motive de cal-
împotriva unor boieri (scutiți prin lege și tradiție de cul politic. Nici afilierea formală conservatoare nu
asemenea sancțiuni) i-au distrus pentru multă a rămas, în cazul tuturor acestor politiceni, constan-
vreme reputația. tă: Manolache Costache Epureanu a fost, în 1876,
După finalul domniei lui Mihail Sturdza, prim-ministrul celebrei (și mai degrabă liberalei)
Grigore a fost, o vreme, ofițer în armata rusă și apoi coaliții de la Mazar-pașa, iar Grigore Sturdza s-a
în cea otomană (unde a ajuns general de divizie). El aflat, de mai multe ori, în ultimele decenii de viață,
a candidat apoi, fără succes, la domnia Moldovei, alături de liberalii lui I.C. Brătianu și D.A. Sturdza.
ajungând, de această dată, adversarul direct al tată- În sfârșit, alegerea făcută în 1848 nu i-a adus neapă-
lui său. În vremea domniilor lui Cuza și Carol I, rat în relații cordiale pe plan personal: nu la mult
Grigore Sturdza a devenit o figură remarcabilă a timp după evenimente, Alexandru Sturdza-
vieții parlamentare românești, fără a ocupa însă Bârlădeanu s-a opus atât de categoric căsătoriei fii-
niciodată vreun post ministerial. cei sale, Maria, cu Manolache Costache Epureanu,
Deși toți oamenii politici a căror poziționare în încât idila celor doi s-a încheiat prin răpirea
vremea tulburărilor din 1848 a fost rezumată mai (consimțită) a tinerei.
sus pot fi enumerați, fără teamă de eroare, printre Privite în amănunt, atât pașoptismul, cât și con-
reprezentanții conservatorismului românesc, deose- servatorismul moldovenesc permit în prea mică
birile dintre ei sunt vizibile. Trei dintre ei – măsură reducerea la binomuri și etichete adesea tri-
Manolache Costache Epureanu, Lascăr Catargiu și butare sensibilităților cărturarilor și curentelor poli-
Alexandru Sturdza-Bârlădeanu – s-au implicat, în tice ale prezentului. Teoriile îndrăznețe, rezultate,
măsuri diferite, în campania opoziției, pe când uneori, ale unor remarcabile eforturi de documenta-
Grigore Sturdza a fost un actor important al repri- re, dar poate premature atâta vreme cât biografiile
mării sale. Dacă în acest ultim caz relația de rudenie principalilor protagoniști ai anului 1848 rămân
cu domnul a fost, probabil, decisivă pentru stabili- puțin cunoscute, trebuie nuanțate și, la nevoie,
rea apartenenței politice momentane, înrudirile mai abandonate cu totul. Noi studii și documente, dar și
îndepărtate ale lui Lascăr Catargiu și Alexandru detașarea de vechi mize politice sunt necesare pen-
Sturdza-Bârlădeanu cu ocupantul tronului tru adecvarea paradigmei interpretative și a discur-
Moldovei nu par să le fi influențat poziționarea. sului istoriografic privind „momentul” pașoptist al
Despre Lascăr Catargiu și Manolache Costache Moldovei.
Epureanu se știe că făceau parte dintr-un anturaj de
tineri boieri din care s-au recrutat numeroși contes-
tatari ai lui Mihail Sturdza. În schimb, în cazul lui Note:
Sturdza-Bârlădeanu, trecerea în opoziție pare să fi 1. Vezi lucrarea lui Gheorghe Platon, Moldova şi înce-
fost motivată mai degrabă de interese și frustrări puturile revoluţei române de la 1848, Chișinău, 1993.
personale. 2. Pentru un rezumat al participării sale la mișcarea din
În cazul lui Manolache Costache Epureanu și 1848, vezi Simion-Alexandru Gavriș, Erori ale tinereții:
cel dintâi lider al Partidului Conservator și evenimentele
Lascăr Catargiu, domnia lui Grigore Alexandru anului 1848, în Convorbiri literare, nr. 12 (324), decembrie
Ghica a însemnat o importantă etapă a uceniciei 2022, p. 154-156.
politice. În schimb, cei doi Sturdza nu au jucat, în
acei ani, nici un rol politic (Grigore neaflându-se,
de altfel, decât pentru prea puțină vreme în țară).
Raportarea celor patru la problema unirii
Principatelor a fost, de asemenea, diferită.
Manolache Costache Epureanu și Lascăr Catargiu
ISTORIE
148 CONVORBIRI LITERARE
 E S E U

Dragoş COJOCARU

Rămânem în primul ocol al Purgatoriului dantesc, pasageră consistenţă se spulberă, chiar în scurt
acolo unde ispăşesc trufaşii, şi unde miniaturistul timp, sub imperiul implacabil al deşertăciunii...

LE CTURA DA NTI S
Oderisi da Gubbio s-a lansat într-o reflecţie dezvoltată Cu toate că textul poetic este limpede în acest
pe seama caracterului pasager al faimei lumeşti. În sens, Natalino Sapegno nu omite să sublinieze,
cele două terţine analizate anterior, vorbitorul a evocat în nota de subsol aferentă versului 100, recur-
pilde incontestabile, mai întâi din propriul său dome- gând integral la un citat din Momigliano, că:
niu de activitate (pictura, în sens larg) şi mai apoi din „Dante nu spune faimă: foloseşte, încă înainte
domeniul de activitate al lui Dante, căruia i se adresea- de a a junge la definiţie, o desemnare ascetică”.
ză (poezia). Toate aceste exemple se constituie din Şi îşi completează nota cu o trimitere la
numele fruntaşilor recunoscuţi în materiile respective, Boethius: „populares auras inanesque rumo-
aşadar reflecţia include şi caracterul trecător al întâie- res” (De consolatione philosophiae, II, 7), ce
tăţii în diferitele domenii. În terţina imediat următoare, poate constitui prea bine chiar sursa de selecţie
Oderisi ajunge la momentul potrivit pentru o concluzie lexicală a termenilor vehiculaţi în discursul
generalizantă, pe care o formulează apelând la o meta- reflexiv atribuit în poem lui Oderisi da
foră bazată pe o comparaţie, iar această comparaţie Gubbio... Dar, indiferent de provenienţa voca-
este selectată, la rândul ei, din generosul repertoriu al bulelor pe care le utilizează Poetul, vor fi în
naturii (Purg. XI, 100-102): „Non è il mondan romore măsură ediţiile româneşti ale Purgatoriului să
altro ch’un fiato/ di vento, ch’or vien quinci e or vien reproducă această manevră lexico-semantică a părinte-
quindi,/ e muta nome perché muta lato.’ În limba lui Dante?...
română, în traducere, pe cât posibil, literală, terţina pe Să purcedem, aşadar, la analiza contrastivă a tra-
care ne pregătim să o analizăm ar putea arăta în felul ducerilor acestei terţine în limba română, de la cea
următor: „Nu e lumescul zvon altceva decât o suflare/ mai veche traducere integrală a Purgatoriului la cea
de vânt, care acum vine dincoàce şi acum vine mai recentă.
dincòlo,/ şi îşi schimbă numele pentru că îşi schimbă
direcţia.” În această strofă, termenii gloria (utilizat în Maria P. Chiţiu traduce în proză, deci singura ei
versurile 91 şi 98) şi fama („faimă”, utilizat în versul problemă este selecţia lexicală. Textul arată astfel
96), termeni ce constituie referentul principal al dis- (1888): „Mundana rumóre nu e de câtŭ uă suflare[/] de
cursului, nu mai figurează ca atare, ci, rămânând mai vêntŭ, care vine când de aci, când d’acolo[/] şi schim-
departe subiectul discursului, sunt retrogradaţi seman- bă de nume, pentru că schimbă de parte.” Traducerea
tic prin recursul la termenul înlocuitor romore acestei terţine nu conţine, aşa cum se întâmplă mai
(„rumoare”, sau, în româneşte vorbind pe filiera slavo- mereu, alterări ale topicii în raport cu originalul, iar
nă, „zvon”). Este evident că, prin intermediul persona- elementele textului-sursă se regăsesc întocmai în
jului Oderisi da Gubbio, care are cuvântul şi îl foloseş- limba-ţintă. Însă, tocmai spre deosebire de cele mai
te bine în acest pasaj al poemului, Dante nu face altce- multe situaţii pe care le-am analizat până acum, soluţia
va decât să descalifice, prin această substituţie lexica- traductologică implică, de această dată, recursul forţat
lă, tocmai importanţa acordată îndeobşte, în lumea la o serie de italienisme. Dacă „mundana” a rămas o
pământească, în mod eronat, unor termeni, deveniţi soluţie acceptabilă în registrul literar (deşi „lumeasca”
scopuri, precum gloria sau faima, a căror aparentă şi ar fi fost mai pe înţelesul tuturor), „rumóre” e o soluţie

CONVORBIRI LITERARE 149

încă necoaptă, mai având de suportat o diftongare ca să acuma pe dincolo,[/] schimbând de nume, când locul
ajungă la forma sa definitivă: „rumoare”. În fine, iar şi l-a schimbat.” Nu are note de subsol. Frapează
forma complementelor „de nume” şi „de parte” care inversiunile de topică din porţiunea corespunzătoare
determină predicatul „schimbă” este calcul unui tip de primului vers, de o poeticitate lucrată intens, cu inevi-
construct la care nici Dante însuşi nu recurge, întrucât tabil adaos lexical („nimica”), în timp ce „lumescul
provine, cel mai probabil, din limba franceză. În nota zvon” redevine, fără băgare de seamă asupra origina-
explicativă 35 (cu plecare de la „Mundana rumóre”), lului, (aproape) la fel ca la Coşbuc, „lumeasca faimă”.
traducătoarea pare că urmăreşte să rezolve tocmai Din versul al doilea aflăm o nouă inversiune minoră
această problemă a străinismelor incompatibile cu („pe-aicea vine”), dar constructul de ansamblu păs-
evoluţia limbii române: „Adecă precum vêntulŭ ’şĭ trează paralelismul din textul-sursă. În versul al trei-
schimbă numele după partea din care suflă, astŭ-felŭ şi lea, expresia cu predicat şi complement „schimbând
faima trece de la unŭ omŭ la altulŭ.” Şi iată că deja ne de nume” preia gerunziul lui Coşbuc (care însă îl echi-
recunoaştem în text, noi, vorbitorii de limbă română librase cu un gerunziu precedent), precum şi formula-
din ziua de azi, fără ezitare. rea franţuzită a Mariei P. Chiţiu (cu prepoziţia „de”
introducând substantivul obiect al schimbării). În ulti-
George Coşbuc reface terţina în endecasilabi ma parte a versului, Marcu înlocuieşte explicativa
(1927): „Umana faimă-i vântul ce-a bătut,/ venind dantescă („pentru că...”) cu o temporală inadecvată
acum din dos, acum din faţă/ schimbând numirea sa („când locul...”), adăugând un adverb de repetiţie
după ţinut.” Coşbuc revine la „umana faimă” în loc de (‚iar”) şi recurgând la un perfect compus („l-a schim-
„lumescul zvon”, fără a ţine seama de diferenţa de bat”), nici el de natură să tragă fraza către sensul ei din
nuanţă despre care spuneam în paragraful introductiv. textul pe care îl traduce.
În continuare, din necesităţi de rimă, el schimbă tim-
pul verbal al predicatului de la prezent la perfectul Eta Boeriu nu se dezminte şi ne propune o multi-
compus, iar adnotatorul Ramiro Ortiz remarcă acest tudine de elemente de originalitate (1965; apoi 1982 şi
fapt într-o notă de subsol din prima ediţie a traducerii următoarele): „A lumii vîlvă-i vînt făcut să zboare/
coşbuciene: „100. a bătut: se subînţelege: «şi nu mai cînd ici, cînd colo, şi să işte brume,/ schimbîndu-şi
bate». În textul italian însă se spune: «vântul ce vine numa după ţărm şi mare.” Traducerea începe destul de
când de aici, când de acolo... » 102. schimbând: sufla- bine, întrucât sintagma „a lumii vîlvă” e mai fidelă
rea vântului e totdeauna aceeaş, dar îşi schimbă nume- originalului decât catadicsiseră cei doi înaintaşi.
le după direcţie.” O a doua schimbare verbală intervi- Schimbarea unei categorii gramaticale („a lumii” în
ne prin gerunziul „venind”, care înlocuieşte construc- loc de „lumească”) este pe deplin acceptabilă., dar
ţia relativă „care vine”. Formula complementară, tra- boeriana „vîlvă” e mai mult, şi într-o oarecare măsură
dusă cu exactitate de Ortiz în nota sa explicativă, altceva, decât „zvonul” dantesc. Faptul că vântul e
„când de aici, când de acolo”, este la Coşbuc „când „făcut” să zboare nu apare în poem, dar nici nu deran-
din faţă, când din dos”, cu modificare formală minoră jează, atunci când îl citim, cum cel mai probabil a
şi cu sensul de principiu păstrat intact (când de aici, intenţionat şi traducătoarea, în sensul de „care prin
când de acolo). Versul al treilea începe cu un nou natura sa zboară”. Nu apare în poem nici că vântul
gerunziu coşbucian, pentru consecvenţă, iar restul fra- „zboară”, dar metafora e de uz comun şi prin urmare
zei e reformulat rezumativ, cu interpretarea numelui nu frapează şi nu deranjează. Mai problematică e des-
„parte” ca „ţinut”, cu sensul de „zonă”, interpretare crierea complementară „cînd ici, cînd colo”, care pre-
care, nici de această dată, nu alterează sensul de prin- supune zone diferite de acţiune topografică, în timp ce
cipiu al mesajului din textul-sursă. Alexandru Balaci discursul original pare să se refere doar la direcţia din
(1956) e mai rezumativ la nivelul întregii terţine: care vântul suflă. Cea mai frapantă opţiune lexicală
„Gloria umană este ca bătaia vîntului care-şi schimbă este „numa”, care vrea să zică „denumirea” (sau
numele după direcţia din care suflă”. „numirea”, cum spune Coşbuc”), păstrată şi în ediţiile
mai noi. Nu excludem însă că e vorba de o culegere
Alexandru Marcu traduce din nou în proză, pe care tipografică eronată şi perpetuată editorial, iar Eta
se străduieşte să o înfrumuseţeze în fel şi chip, cu suc- Boeriu să fi scris „nume”. În sfârşit, sintagma „după
ces mereu variabil (1933): „Bătaia vântului, nimica cer şi mare”, cu implicaţii cosmice şi planetare, îi
alta-i lumeasca faimă,[/] ce acuma pe-aicea vine şi aparţine în exclusivitate traducătoarei, care este şi

150 CONVORBIRI LITERARE

poetă. Alexandru Duţu şi Titus Pîrvulescu (1965) nu ceri în limba română a acestei terţine danteşti. Nota
acordă o notă aparte acestei terţine, dar citează „a lui Titus Pârvulescu: „100-102. ...şi schimbă nume-
lumii vîlvă” în ampla notă ce pornea de la versurile le...: Acum sunt numiţi Oderisi, Cimabue, Cavalcanti,
precdedente. Alexandru Balaci (1982 şi următoarele) mâine Franco, Giotto, Dante; urmele lor se schimbă
nu schimbă nimic din nota folosită în anii ’50 pentru aşa cum se schimbă şi numele vântului după direcţia
traduceerea lui Coşbuc. din care bate.” În ediţia de la Dacia, 1998, eroarea de
culegere „urmele” este îndreptată: „numele”. Textul
George Buznea îşi depăşeşte încă o dată înaintaşa notei este preluat din ediţia 1965 a traducerii realizate
în desprinderea de original (1978): „Lumeasca faimă de Eta Boeriu, unde făcea parte integrantă din mai
suie precum iambii/ Şi-apoi coboară, melc sau şoim, ampla notă menţionată mai sus.
şi schimbă/ Şi loc şi oameni, cum se schimbă cambii.”
Fără notă explicativă. Expresia de pornire („lumeasca Geo Vasile porneşte de la varianta lui Alexandru
faimă”) e la fel ca la Marcu, ignorând încă o dată Marcu, pe seama căreia brodează, uneori, în fel şi
degradarea minimalizantă din original. Însă ceea ce chip, izbutind adesea să reapropie rezultatul de textul-
urmează este în totalitate nou. Ideea că faima nu e sursă (2021): „Bătaia vântului, nimica altceva nu e
definitivă nu se pierde cu totul, însă descrierea acestei lumeasca/ faimă ce vine când pe aici, când pe-acolo,/
perisabilităţi apare, în noua poezie produsă de schimbându-şi numele fiindcă din altă parte bate.”
Buznea, îmbogăţită cu suişuri şi coborâşuri, cu ele- Nici Geo Vasile nu sesizează diferenţa semnificativă
mente de teorie poetică („iambii”), cu pilde elocvente dintre „lumescul zvon” al lui Dante şi „lumeasca
din lumea naturii referitoare la repeziciunea deplasării faimă” (a lui Marcu şi a lui Buznea). Restul este fidel
(„melc” şi „şoim”) şi cu o comparaţie insolită din originalului (din care, însă, să nu uităm, nu preia
domeniul bancar (schimbarea, se pare foarte intensă metrica şi rima). Reduce din complicaţiile sintactice
la un moment dat, a „cambiilor”). Încă o dată, Dante ale lui Marcu şi introduce o reiteraţie etimologică
este doar un pretext, iar „interpretarea” lui George între primul termen al frazei („bătaia”) şi ultimul ter-
Buznea e poezia lui, prin care se erijează până la nive- men al acesteia („bate”). Traducătorul nu oferă expli-
lul pe care îl putem constata. Dar, în urma acestor caţii la finalul cântului. Dar nu se simţea nevoia.
interpretări, ne mai şi putem întreba de ce mai scrie
„Dante” pe coperta volumului. Bibliografie:
Dante în italiană şi în traduceri româneşti:
Giuseppe Cifarelli (care a tradus în anii ’40, dar a - Dante: La Divina Commedia: Purgatorio, a cura di
fost publicat abia în 1993) a încopit o soluţie, ca de Natalino Sapegno, Firenze, La Nuova Italia, 19953;
- Dante: Divina Comedie, în româneşte de Giuseppe
obicei, rezonabilă, ce scârţâie discret, tot ca de obicei,
Cifarelli, îngrijire de ediţie, note şi comentarii de Titus
pe la unele încheieturi: „Nu e lumescul zvon decât Pârvulescu, Craiova, Editura Europa, 1993 [şi Cluj-Napoca,
suflare/ de vânt de dincolo sau din acoace,/ şi schimbă Editura Dacia, 1998];
numele după-ndreptare.” Cifarelli este singurul tradu- - Dante: Divina Comedie, în româneşte de Eta Boeriu,
cător care transpune cu exactitate şi cu proprietate ter- Bucureşti, Editura pentru Literatură Universală, 1965 [şi
minologică deplină în limba română expresia dantes- Purgatoriul, Bucureşti, Editura Minerva, 1982];
că „lumescul zvon”. În prealabil, doar Maria P. Chiţiu - Dante: Purgatoriul, traducţiune cu note după principalii
comentatori de Maria P. Chiţiu, Craiova,Tipo-Litografia
şi Eta Boeriu se apropiaseră de acest rezultat, însă
Naţională Ralian şi Ignat Samitca, 1888;
prima păcătuise prin calchiere („mundana rumóre”), - Dante: Purgatoriul, în româneşte de George Coşbuc,
iar a doua prin exagerare („a lumii vîlvă”). De la Bucureşti, Editura Cartea Românească, 1927 [şi ESPLA,
Cifarelli am preluat şi titlul prezentei analize. Iar fide- 1956];
litatea este deplină pe toată întinderea terţinei. În - Dante: Purgatoriul, tradus de Alexandru Marcu, Craiova,
final, el îl depăşeşte pe Coşbuc (care scria imprecis Editura Scrisul Românesc, 19433 (prima ediţie: 1933);
„după ţinut”), corectând formularea cu respectarea - Dante: Purgatoriul, interpretare românească şi note de
întocmai a originalului: „după-ndreptare” (adică: George Buznea, Bucureşti, Editura Univers, 1978;
- Dante Alighieri: Purgatoriul, versiune în limba română,
după direcţia din care bate). Varianta lui Cifarelli pre- note şi prefaţă de Geo Vasile, Bucureşti, Editura Eikon, 2022.
zintă şi o bizarerie: formula advrebială „din acoace”,
care însă nu diminuează meritul celei mai bune tradu-

CONVORBIRI LITERARE 151

 Dan TOMULEŢ

Materialul care urmează e scris de un amator care 9. Pine Red, Lao-tzu’s Taoteching (San Francisco:
nu cunoaşte limba chineză şi cu atât mai puţin chineza Mercury House, 1996).
veche, dar care a simţit totuşi nevoia să iasă din sfera 10. Star Jonathan, Tao Te Ching (New York:
cărţilor creştine şi a culturii europene, pentru a se Penguin Group, Inc., 2008).
expune, în limita posibilităţilor lui restrânse, unui alt 11. Stenudd S., Lao Tzu – Tao Te Ching: The
univers spiritual. În aceste condiţii, am încercat să Taoism of Lao Tzu Explained (Malmö, Suedia: Ed.
pătrundem înţelesurile unei lucrări importante pentru Ariba, 2011).
cultura chineză şi universală, Tao Te Ching, folosindu- 12. Waley Arthur, The Way and its Power (New
ne de mai multe traduceri şi comentarii apărute în York: Grove Press, Inc., 1994).
limba engleză, lucrări pe care le-am comparat, cu 13. Yang Jwing Ming, The Dao De Jing: A Qigong
intenţia de a ne apropia cât mai mult de sensul real al Interpretation (Wolfeboro, NH: YMAA Publication
textului şi de folosul său. Privind fiecare traducere ca Center, 2018).
pe un vector semiotic, am căutat să descoperim locul Acum, din punct de vedere filosofic, dacă dorim
probabil al intersecţiei lor. În pofida neajunsurilor, să-l traducem pe Tao în limbajul conceptual al lumii
îndrăznim totuşi să credem că ar putea exista, în aceste occidentale, ar trebui probabil să combinăm concepte-
câteva pagini, lucruri folositoare pentru sufletul şi le de arché şi logos. Tao pare a fi în aceeaşi măsură
mintea căutătoare de înţelepciune. Desigur, reuşita sau origine şi lege a existenţei şi a devenirii universale. El
nereuşita acestui umil proiect va fi stabilită de către este curgerea normală şi naturală a lucrurilor, în latura
fiecare cititor în parte. ei cea mai adâncă. E temeiul şi rostul oricărei făptuiri
Traducerile pe care le-am folosit în cercetarea şi matricea universală a realităţii, cum-ul ei ultim. În
noastră sunt următoarele: pofida acestor precizări însă, Tao, în totalitatea semni-
1. Addiss Stephen şi Lombardo Stanley, Tao Te ficaţiilor sale, rămâne intraductibil în termenii unei
Ching: Lao Tzu (Cambridge, Indianapolis: Hackett alte culturi, fiind el însuşi esenţa specificităţii culturii
Publishing Company, 1993). în care s-a ivit şi temelia culturii care s-a născut din el.
2. Blakney R. B., The Way of Life, Lao Tzu După cum bine se ştie, orice interpretare transculturală
(Markham, Ontario: Penguin Books Canada Limited, presupune o reducere a lucrurilor astfel traduse la rea-
1955). lităţile culturale în termenii cărora se face traducerea.
3. Cleary Thomas, The Essential Tao (New York: Tao însă, asemenea oricărei alte intuiţii fondatoare de
HarperCollins Publishers, 1991). cultură, nu este complet reductibil la altceva, ci dim-
4. Hogan Ron, Tao Te Ching: A Modern potrivă, lucrurile din cultura pe care o întemeiază sunt
Interpretation (Creatived Commons, 2004). reductibile, într-un fel sau altul, la el. Tao este un dat
5. Le Guin Ursula K., Lao Tzu. Tao Te Ching al intuiţiei intelectual-spirituale, care întemeiază un
(Boston, London: Shambhala, 2011). mod unic de a acţiona, de a gândi şi de a simţii. În con-
6. Lin Derek – [Link] secinţă, el nu este un simplu concept, adică o idee clar
/tao/[Link] definibilă, ci mai degrabă un simbol, o trimitere şi o
7. Minford John, Tao Te Ching (New York: viziune comprehensivă care inspiră un mod specific al
Penguin Random House LLC, 2018). existenţei umane, atât în plan interior, cât şi în plan
8. Mitchell Stephen, Tao Te Ching (HarperColins exterior. Ca orice termen prim, aşadar, Tao trebuie
e-books, 2006). înţeles prin el însuşi. Sub raport spiritual, el ocupă

152 CONVORBIRI LITERARE

locul fundamental, generând un mod irepetabil al spunem ceva şi despre traduceri. Tradiţia ne spune că
poziţionării omului faţă de realitate. După cum ne fiecare traducere este o interpretare. Cu greu se poate
învaţă Thomas Cleary, Tao este „simbolul cel mai supraestima adevărul acestei afirmaţii, atunci când
comprehensiv din limba chineză, centrul întregului este vorba despre traducerea lucrării Tao Te Ching. În
discurs filosofic şi spiritual”1 al acestei culturi. Tao cazul ei, aproape fiecare traducere este o interpretare
este ordinea dinamică a firii, dar şi încercarea omului pe alocurea semnificativ diferită de celelalte, fapt
de a-şi integra existenţa civilizată în armonia ei. care-l obligă pe cititorul necunoscător de limbă chine-
Din această cauză, orice acţiune, ştiinţă sau artă ză să execute o adevărată gimnastică hermeneutică şi
autentică este o arătare a lui Tao, în care toate acestea comparativă, dacă doreşte să se apropie cât de cât de
îşi au izvorul şi pe care fiecare îl manifestă în felul său. sensurile reale ale lucrării. Diferenţele importante
Pentru că Tao este mersul lucrurilor, înţelepciunea existente între traduceri indică, fără îndoială, poliva-
taoistă este o înţelepciune a dinamicii naturii, o învă- lenţa sensurilor originalului. După toate aparenţele,
ţătură filosofică şi spirituală derivată din observarea există o diferenţă serioasă, în privinţa gradului de pre-
mersului firesc al lucrurilor, a relaţiilor interumane cizie, între scrierea ideografică, silabică şi cea alfabe-
spontane şi a realităţilor noastre lăuntrice normale. În tică. Limbile care au ales să consemneze conţinutul
felul acesta, Tao se deschide, asemenea unui trandafir, rostirii par să fie lipsite de exactitatea accesibilă limbi-
dând naştere unei uriaşe palete de activităţi, experienţe lor care au ales să consemneze forma rostirii. Deşi
şi cunoaşteri, al căror scop ultim este desăvârşirea gândul, nu sunetul, contează în comunicare, continuul
existenţei omului, în plan individual şi comunitar, emisiilor sonore se pretează mai bine împărţirii în ele-
printr-o aliniere cât mai firească la ritmul natural al mente identificabile, decât continuul ideatic. Din
mersului lucrurilor. Observarea şi experimentarea această cauză, un text consemnat în ideograme pare să
îndelungată a curgerii naturii a produs astfel o înţelep- ridice probleme deosebite în calea efortului traducerii
ciune a vitalităţii fizice şi spirituale, dar şi a unei con- lui într-o limbă consemnată alfabetic. Este ca şi cum
vieţuiri sociale armonioase, o înţelepciune care a fost cineva ar încerca să descrie cu precizie un obiect lipsit
culeasă cu migală şi adunată bob cu bob, la început, în de contururi exacte. Ideograma îşi are, fără îndoială,
două cărţi: Tao Te Ching şi Chuang-tzu. identitatea ei semantică, dar pare să dispună de o poli-
Prima dintre aceste două lucrări cuprinde o colec- semie mai accentuată, sintaxa limbilor ideografice
ţie comentată de proverbe şi poeme străvechi, colecţie oferind probabil provocări similare. La toate acestea
care a fost atribuită lui Lao-tzu. Cea de-a doua este un se adaugă şi natura poetică a lucrării, aproape intra-
comentariu la Tao Te Ching, realizat prin intermediul ductibilă, dar nu lipsită de importanţă, pentru că, aşa
unor discursuri şi povestiri atribuite lui Chuang cum ne spune Ursula Le Guin, în introducerea lucrării
Chou.2 Se consideră, în general, că Tao Te Ching a fost ei, „în poezie, frumuseţea nu este ornament; este sem-
scrisă în jurul anului 500 î.Hr., în perioada numită pri- nificaţia. Este adevărul.”5
măvară-toamnă, când ordinea politică a Chinei se Desigur, intenţia noastră nu este să acoperim aici
dezintegra rapid. În schimb, Chuang-tzu a fost scrisă întreaga lucrare, limitându-ne impresiile la primul
în jurul anului 300 î.Hr., în perioada statelor aflate în capitol, un fel de prolog al lucrării, care se deschide cu
război, când străvechea civilizaţie a Chinei a fost o afirmaţie referitoare la natura lui Tao şi la posibilita-
aproape complet distrusă de războaie civile.3 După tea accesării lui. Ceea ce toate traducerile cercetate ne
unificarea Chinei, în secolul al II-lea î.Hr., Tao Te sugerează este că realitatea primă taoistă nu trebuie
Ching a devenit o sursă importantă de înţelepciune tratată ca o entitate, ci mai degrabă ca o modalitate
practică pentru curtea imperială, în timp ce Chuang- procesuală, ca un fel al lucrurilor de a fi şi a se desfă-
tzu s-a transmis mai degrabă în cadrul cercurilor taois- şura, la care cineva se poate adapta sau nu, această
te, ocupându-şi locul de lucrarea clasică a culturii chi- adaptare fiind definiţia înţelepciunii. Ambiguitatea lui
neze abia în secolul III, [Link].4 Această ultimă lucrare Tao e ilustrată şi de termenul care-l denumeşte şi care
nu cuprinde însă doar contribuţia lui Chuang Chou, ci implică identitatea unei procesualităţi. Ambiguitatea
şi creaţiile unora dintre discipolii săi. De-a lungul isto- cuprinde în ea relaţia dintre fiinţă şi manifestare, fără
riei, cele două texte au dat naştere unei vaste literaturi ca Tao însuşi să existe în dublu exemplar, întrucât dua-
interpretative, care a influenţat toate şcolile de gândire litatea lui ţine mai degrabă de privirea conştiinţei dife-
ale Chinei. renţiatoare a omului. Conştiinţa unitivă nu distinge
Acum că am înţeles aceste lucruri, se cuvine să între misterul lui Tao şi revelaţia sa, după cum nu dis-

CONVORBIRI LITERARE 153

tinge nici între sine şi Tao, cel puţin nu în maniera Prin urmare, chiar dacă nu există posibilitatea unei des-
separaţiei. Textul e destinat însă conştiinţei diferenţia- crieri obişnuite a lui Tao şi nici posibilitatea unei preci-
toare, dotată cu un instrumentar cognitiv entitativ, iar zări clare a modului în care ne putem integra în armo-
cu astfel de instrumente Tao însuşi rămâne inaccesibil, nia sa, aceste două scopuri – care sunt, în esenţă, unul
discursiv şi procedural. El este matricea originală, singur – rămân totuşi obiectul năzuinţei taoiste, iar
temeiul şi modalitatea prin excelenţă, cel care pune toată această carte ne explică în ce măsură şi cu ce mij-
modalitatea în orice mod. Acesta este lucrul pe care loace ceea ce se neagă aici rămâne totuşi posibil. În
textul îl afirmă mai întâi, toate traducerile pe care le consecinţă, scopul negaţiei iniţiale nu este acela de a ne
folosim aici contestându-i lui Tao însuşi determinarea. descuraja, ci acela de a ne avertiza împotriva capcanei
Versiunile studiate îi contestă însă lui Tao determi- unei abordări facile.
narea în două feluri, diferenţa ivindu-se între traduce- Versiunile care folosesc lecţiunea calea şi pe care
rile care păstrează termenul original, Tao/Dao, şi cele le-am subordonat unei interpretări spirituale ne comu-
care îl traduc, folosind cuvântul calea. Această opţiune nică apofatismul căii, spunându-ne că pe calea auten-
terminologică guvernează formularea primului enunţ tică nu se poate păşi şi nu se poate înainta, întrucât nu
în totalitatea sa, nedeterminarea lui Tao însuşi gene- mai este unde să se înainteze sau pe ce să se păşească.
rând fie o imposibilitate epistemică, fiind caracterizat Această cale nu este una cartografiată, va adăuga
ca indescriptibil, în traducerile care au păstrat terme- Blakney. Cu alte cuvinte, faptul că cineva se află pe ea
nul original, fie o imposibilitate procedurală, Tao fiind nu e traductibil printr-o serie de paşi determinaţi, tot
o cale pe care nu se poate umbla, în traducerile care aşa cum asumarea ei nu e rezultatul necesar al vreunei
folosesc acest termen. Astfel, Tao este fie o entitate metode. Realitatea ultimă nu e algoritmică şi nu e
indescriptibilă, fie o cale de neparcurs, ceea ce abordabilă algoritmic. Există totuşi căi pe care se
înseamnă că ni se oferă în paralel o interpretare meta- poate umbla şi există căi cartografiate, cu rezerva că
fizică şi epistemologică, în traducerile care păstreză acestea nu sunt Calea însăşi, ci forme ale îndurării ei
termenul original, şi o interpretare spirituală şi practi- faţă de căutarea omenească. În sensul acesta, Cleary
că, în traducerile care preferă cuvântul calea. afirmă că o cale care ne poate sluji de călăuză nu mai
Versiunile care păstrează termenul original şi pe e una pe deplin stabilită, întrucât orice cale concretă
care le-am aşezat în rubrica metafizică afirmă că Tao rămâne perfectibilă, nu sub raportul faptului că este o
cel care se poate rosti nu este Tao cel veşnic sau real. cale, ci sub raportul detaliilor ei procedurale. Stenudd
Realitatea ultimă este nedeterminată şi apofatică, de declară, la rândul său, că pe calea eternă nu se poate
neexprimat şi de neconceput. Aceasta este o perspecti- păşi, iar calea pe care se poate păşi nu trebuie confun-
vă filosofică – epistemologică şi metafizică – asupra dată cu calea eternă. Pine reia şi el aceeaşi idee, atunci
absolutului, care nu poate fi înţeles decât prin sine când afirmă că acea cale care este o cale nu este Calea.
însuşi. Afirmaţia implică însă şi existenţa unui Tao care Există, aşadar, un Tao despre care se poate vorbi şi
se poate rosti, dar care nu este nici cel veşnic şi nici cel un Tao despre care nu se poate vorbi, tot aşa cum exis-
autentic, aspect care-i scapă lui Hogan, de exemplu. tă o cale pe care se poate umbla – sau chiar mai multe
Prin urmare, manifestarea lui Tao, imposibil de distins – şi alta pe care nu se poate umbla şi care este unică.
de formularea lui Tao, nu trebuie confundată cu Tao Din punct de vedere practic, vom fi mereu pe o cale pe
însuşi, deşi nici o distincţie netă nu se poate face. Va care se poate umbla, tot aşa cum din punct de vedere
trebui totuşi să ne ferim de o interpretare excesiv abs- teoretic, vom fi întotdeauna în interiorul unei interpre-
tractă, nu pentru că astfel de conotaţii nu există, ci pen- tări perfectibile, dar lucrul acesta nu trebuie să ne
tru că reducerea lucrurilor la explicaţii privitoare la dezamăgească, deoarece păşirea are loc întru nepăşire,
lucruri reprezintă o obişnuinţă mentală preponderent fiecare pas fiind şi o ajungere şi chiar o rămânere.
europeană. Occidentul s-a întrebat mai puţin ce sunt Aşadar, cum ne raportăm la calea pe care nu se poate
lucrurile şi cum ne putem integra în armonia lor şi mai umbla? Asumând-o sub chipul unei căi perfectibile.
mult cum putem acţiona asupra lucrurilor. Ceea ce se Cum accesăm realitatea ultimă? Folosindu-ne de
contestă aici, aşadar, este mai degrabă putinţa preciză- instanţierile ei penultime. La realitatea ultimă nu se
rii unei metode de accesare a lui Tao. El nu poate fi poate ajunge; în ea se poate doar rămâne, iar căile per-
atins decât prin el însuşi, fiind primordial. Totuşi, dacă fectibile caută să realizeze acest lucru. Faptul că omul
această imposibilitate ar fi ultimul cuvânt în privinţa lui învaţă treptat, inclusiv despre Tao, nu elimină faptul că
Tao, cartea lui Lao-tzu s-ar termina înainte de a începe. Tao se dăruieşte integral de fiecare dată, după măsura

154 CONVORBIRI LITERARE

cu care poate fi primit. Din el nu putem ieşi ontologic, realizării vieţuirii în Tao, iar în contextul acesta, nega-
dar putem cădea epistemologic şi fenomenologic, ţia de la începutul primului capitol se diversifică, deşi
datorită ignoranţei, reparaţiile fiind, aşadar, de această ideea de bază rămâne aceeaşi, cea a existenţei unor căi
factură. pe care se poate înainta, dar fără a pierde din vedere că
Acum, între a vorbi despre ceva şi a merge undeva marea Cale nu este niciuna dintre căile determinate şi
există, fără îndoială, diferenţe semnificative, iar tradu- că respectivele căi determinate îşi merită numele doar
cerile ne oferă ambele posibilităţi, după cum am văzut. în măsura în care sunt instanţieri ale Căii. Backney,
Ideea lor comună rămâne însă aceea a diferenţei şi după cum am văzut, ne spune că există căi, dar Calea
nediferenţei dintre determinare şi nedeterminare, din- însăşi rămâne neexplorată şi e necortografiată. Cu alte
tre manifestare şi taină. Există un Tao situat în com- cuvinte, nu trebuie să confundăm nicio cale spirituală
prehensiune, indiferent dacă această comprehensiune determinată cu însăşi Calea, deoarece căile sunt doar
este una teoretică sau una practică, şi un Tao situat din- nişte încercări de accesare, nişte încercări cu rost. O
colo de comprehensiune, în asumare. Prin afirmarea cale spiritulă determinată, ne va spune şi Cleary, poate
caracterului dublu manifestat/nemanifestat al lui Tao, fi un ghid, dar ea nu trebuie absolutizată. Cu privire la
autorul distinge, în privinţa lui Tao, între cele vorbite metodele de accesare a lui Tao, aşadar, trebuie să
şi cele asumate, între realitatea discursului şi cea nesu- manifestăm elasticitate, nu pentru că Tao ar fi multi-
pusă discursului, între cunoaşterea despre Tao şi vie- plu, ci în măsura în care noi suntem diferiţi. Păşind pe
ţuirea în sau din Tao. Găsim aici diferenţa dintre meta- mai multe căi care duc la Tao, trebuie totuşi să păşim
fizică şi viaţă, dintre religie şi spiritualitate, dintre abs- pe singura cale care este Tao; şi această combinaţie
tract şi concret, dintre universal şi particular; şi toate este calea unică pe care păşim deja. Concluzia este
acestea, fără a cădea în dualism. anti-sectară, fapt vizibil mai ales în traducerea lui
În sensul acesta trebuie înţeles şi faptul că nu se Pine, care ne spune că orice cale care devine o cale nu
neagă în mod direct, ci doar în mod indirect, accesbi- este Calea nemuritoare sau invariabilă, cum o numeşte
litatea lui Tao, afirmându-se că acel Tao care se poate Waley. Orice cale care se confundă cu Calea nu este
numi sau despre care se poate vorbi nu este adevăratul Calea tocmai în virtutea acestei confuzii.
Tao. Concluzia este, evident, aceea că despre adevăra- Orice determinare este perspectivală şi perfectibi-
tul Tao nu se poate vorbi, dar această idee e rezultatul lă, fiind supusă schimbării şi reformulării, ceea ce nu
unei inferenţe. Ideea inaccesibilităţii este mai degrabă se poate spune despre Tao însuşi. Tao cel determinat e
sugerată decât afirmată, tocmai pentru că despre Tao supus neajunsurilor determinării, iar situaţia aceasta e
cel real nu se poate vorbi. O implicaţie la fel de reală impusă de faptul că nedeterminatul nu poate niciodată
este însă şi aceea că există şi un Tao despre care se pătrunde în determinare ca el însuşi, decât prin
poate discuta, adică o versiune accesibilă, ceea ce imanentizare, adică prin instanţierea sa în determinare.
înseamnă că Tao ni se prezintă dual, ca în sine şi ca Adevăratul Tao se ascunde – ontologic, spiritual şi
pentru noi, ca inaccesibil şi ca accesibil. Taina supre- epistemologic – dincolo de limita a ceea ce poate exis-
mă este una care se rosteşte, dar fără a se epuiza în ros- ta, se poate spune şi se poate face în mod determinat,
tirea ei, şi această punte aruncată în direcţia noastră călăuzind însă toate aceste lucruri, motiv pentru care
peste abisul dintre transcendenţă şi imanenţă se trans- el nu se află în totalitate şi dincolo de ceea ce putem
formă într-o cale pentru noi, dar nu o cale cu final trăi şi ne putem asuma. Tao rămâne oblic constatabil la
ultim accesibil, deşi fiecare pas făcut pe ea este o ajun- nivelul manifestărilor lui, adică al suprafeţei sale,
gere. Taoismul ne propune posibilitatea unui progres suprafaţă care trimite totuşi în adâncime, după cum ne
nesfârşit al înţelepciunii, însă unul care există în con- învaţă Stenudd, o adâncime în care nu se poate coborî
diţiile unei perpetuue ajungeri, întrucât progresul nu e cu mijloacele diferenţei. Aceasta este, de fapt, şi meto-
către Tao, ci întru Tao, iar calea pe care se înaintează da pe care Lao-tzu o foloseşte pentru a-l decripta pe
astfel este Tao însuşi, cel care se rosteşte pentru noi. Tao în general, adică atunci când se foloseşte în scopul
Ideea căii şi a scopului ei, a rostirii şi a misterului, acesta de observaţiile pe care le face asupra naturii şi
care mister este el însuşi Calea fundamentală, matricea a vieţii. Pentru a pătrunde dincolo de vălul manifestă-
căii oricărui lucru, un fel de Cale a căilor, este mai rilor, trebuie să ne desprindem de vălul acesta, episte-
bine evidenţiată de traducerile care folosesc termenul mic şi mai ales axiologic, pentru că numai astfel devin
Cale, în locul termenului Tao. Aceste traduceri, după accesibile lucrurile pe care vălul le acoperă. Astfel, ne
cum am văzut, pun accentul pe perspectiva practică a spune Stenudd, „pentru că ne lăsăm consumaţi de

CONVORBIRI LITERARE 155

lume, nu o putem vedea cu limpezime”6, deşi manifes- nicio formă. Astfel, ne spune Yang, numele rostite nu
tarea este a lui Tao. Suprafaţa este adâncimea, dar sunt identice cu numele etern, eternitate pe care Waley
numai pentru cel cu vederea tridimensională. preferă să o traducă prin invariabilitate, mizând proba-
În marea lor majoritate, lucrurile afirmate mai sus bil pe faptul că numele rostite, adică orice formulare
privesc relaţia dintre cele două forme ale lui Tao văzu- discursivă, sunt variabile, nedesăvârşite şi mereu
tă din perspectiva experienţei spirituale individuale. corectabile. O idee similară întâlnim şi în traducerea
Minford ne sugerează însă că distincţia dintre cele lui Cleary, care consideră că numele care se pot atribui
două forme ale lui Tao trebuie privită şi din perspecti- nu sunt „etichete permanente”. Ele rămân, aşadar,
va relaţiei dintre experienţa spirituală individuală şi mereu reformulabile, ceea ce înseamnă că au o natură
experienţa social-politică, în sensul că experienţa hermeneutică.
nemanifestării poate exista numai în primul caz, în O perspectivă interesantă întâlnim, din nou, în tra-
timp ce manifestarea lui Tao poate şi trebuie să mar- ducerea lui Minford, care ne spune că numele care se
cheze ambele domenii. Aceasta înseamnă că spiritua- pot numi sau rosti, adică numele discursive, „nu sunt
litatea poate influenţa societate prin reglementările pe nume adevărate”. Cu alte cuvinte, discursivitatea nu
care le impune, reglementări care îşi au originea în conţine decât nişte etichete verbale, care pretind totuşi
experienţa spirituală a conducătorilor ei. Aşadar, spiri- accesul la esenţe. Adevăratul nume este însă esenţa
tualitatea pătrunde în comunitate prin intermediul sau identitatea lucrului, în timp ce numirile sunt arbi-
individului, chiar dacă individul este educat de comu- trare. Nu se poate miza, în cazul lor, decât pe semnifi-
nitate. Tao cel ascuns, ni se spune în continuare, e ca caţii asociate, dar neconţinute, care derivă din expe-
un copil care nu a învăţat încă să vorbească, e ca un ou rienţa omului. Aceste experienţe luminate lingvistic,
încă neclocit, dar el nu rămâne în această situaţie, ci se pentru că structura limbii are efecte iluminatoare asu-
manifestă mai întâi în viaţa spirituală a conducătorilor, pra sensurilor, oferindu-le contexte lămuritoare, com-
iar apoi, prin intermediul conducerii lor, şi în viaţa pun postamentul de pe care putem privi oblic în direc-
societăţii. În viaţa lui personală, taoistul străluceşte de ţia lui Tao. Că numele numite nu sunt adevăratul nume
lumina lăuntrică a înţelepciunii lui, deşi aparenţa lui ţine de această oblicitate. Limba este o călăuză pentru
exterioară este una nepretenţioasă, stabilind astfel că poate arăta în direcţia lui Tao, nu pentru că ne poate
norma pentru întreaga societate. duce până la el. Ori de câte ori credem că limba ni-l
Waley7, la rândul său, ne aduce la cunoştinţă, în oferă pe Tao, cădem în capcana pretenţiei limbii de a
sensul acesta, că a existat la un moment dat un conflict fi ceea ce nu este, pentru că nu trebuie să confundăm
de idei între şcoala realistă, care pretindea din partea realitatea însăşi cu experienţa intermediată lingvistic.
conducerii atitudini şi legi invariabile, capabile să con- Iată de ce Blakney insistă că „în cuvinte nu există
stituie un fundament stabil al societăţii, în timp ce natură”, acestea fiind lipsite de realitatea la care se
taoiştii susţineau că invariabilul nu încape în cuvinte şi referă. Hogan întregeşte această explicaţie, spunându-
că orice formulare rămâne mereu perfectibilă. ne că, „dacă are un nume, e doar un lucru printre alte-
Adevăratul mers al lucrurilor politice, aşadar, nu poate le”. Traducerea lui este mai degrabă o parafrazare, dar
fi limitat la simpla aplicare a unor reguli exacte, pentru ideea e importantă, pentru că orice lucru numit a cărui
că realitatea ultimă este aformală, în timp ce formele înţelegere directă ne este accesibilă este un lucru
nu pot fi decât nişte manifestări locale şi tranzitorii ale determinat şi nu poate fi Tao însuşi. Mintea imanenti-
ei, nişte manifestări intermediate de intenţionalitate. În zată nu accesează direct decât realităţi imanente, deşi
consecinţă, viaţa socială nu se poate mecaniza şi nici rămâne deschisă indirect către cele transcendente. Nu
ritualiza, ci trebuie să rămână în continuare o artă. pot fi numite decât acţiunile lui Tao. Iată de ce şi înţe-
Mai departe, textul ne vorbeşte despre numele lui leptul, deşi acţionează în lume, rămâne dincolo de ea.
Tao, adică despre identitatea lui şi despre posibilitatea
replicării ei lingvistice. Nu se contestă că Tao ar avea Note:
un nume şi o identitate, dar se contestă că acest nume 1. Cleary, p.1.
se poate rosti. Încercări de rostire a numelui său există, 2. Ibid., p.2.
3. Loc. cit.
însă numele rostite îşi pierd autenticitatea prin chiar 4. Ibid., p.3.
faptul rostirii lor. În consecinţă, aceste nume nu pot tri- 5. Le Guin, p. 9.
mite la el decât oblic, aluziv şi indirect, pentru că 6. Stenudd, p. 19.
7. Waley, 141.
transcendentul nu se arată ca el însuşi în imanenţă sub

156 CONVORBIRI LITERARE

 Ovidiu PECICAN

Constantin Noica s-a pronunțat în repetate rân- reflexivă, atrasă cum este de viața la timpul pre-
duri și în diferite împrejurări cu neîncredere des- zent, de experiența neamânată, directă, suficientă
pre ceea ce numea imediatism. Așa socotea el sieși. Nu devine clar de ce maturitatea ar fi, din
fixarea acțiunii și a gândului în clipa efemeră, în principiu, mai puțin promptă în acroșarea imedia-
prezent, fără planuri pentru mai departe; pariul pe tului decât dacă se acceptă prezumția că pentru
jerba consumată în secunda trăită și repede împin- Noica tocmai asta poate însemna să te maturizezi:
să în trecut de fluxul irepresibil al timpului ce să adaugi faptului de viață reflexivitatea pe seama
trece... Imediatismul ar fi deci cantonarea în lui, să îl proiectezi în dimensiuni de altitudine și
actualitatea clipei prin joncțiune totală, punând în adâncime mentală și spirituală. Așa încât, convin-
paranteză proiecția retrospectivă și pe cea îndrep- gerea lui trebuie acceptată ca axiomă pentru
tată spre viitor, ba chiar și analogicul, simbolicul, construcția ce urmează.
modalitățile de a reverbera și de a reflecta pe un Sub semnul imediateții stau și hic et nunc, aici
plan mai larg la semnificația conținuturilor clipei. și acum. „Să-mi las eul meu deoparte, îți spui, ca
Convingerea lui Noica era că, dacă este să se inesențial; dar lucrul pe care-l resimt nu există el și
vorbească de marele clasic de la Weimar, „În ime- nu stăruie, chiar dacă nu l-aș resimți? Stăruie într-
diatism a triumfat Goethe...”1. Și asta în pofida un fel, dar va trebui să admiți că într-alt fel nu stă-
faptului – dovedit la atâta timp de la trecerea ruie. E un acum, spui, este un aci care n-are nevoie
marelui om de cultură german în posteritate – că de tine. Dar e un acum-noapte sau e un acum-ziuă?
dimensiunea perenă nu îi lipsea nicidecum operei e un aci-arbore sau aci-casă? Este în orice caz un
acestuia. acum sau un aci reluate oricât, și ce rămâne din
Exegetul autorului lui Faust observă că „Arta conținutul lor este generalitatea lor, pe care tocmai
sa de a ști să folosească, acolo unde ceilalți își de aceea o poate prelua cuvântul. Totul trece, dar
pierd timpul, nu e o virtute secundară, ci ține de «acum» și «aci» rămân. Adevărul nostru e cuvân-
facultatea de a valorifica imediatul”2. Nuanța se tul, vorbirea”4. Noica stăruie cu gândul asupra
cere subliniată. Goethe este eficient acolo unde diversității deconcertante a lui aici și acum. Aici
alții tergiversează sau, mai rău, încrucișează este în orice loc posibil, cu condiția ca într-un fel
brațele, nefăcând nimic. Cu toate acestea, o ase- sau altul, prin prezență fizică sau prin viteza gân-
menea calitate nu o leagă de un excepționalism dului, să fii acolo. Acum este în fiece clipă a cărei
oarecare, nici de dobândirea unei anumite trecere o captezi pentru un moment al perceperii,
experiențe, ci de o etapă în dezvoltarea biologică al trăirii sale interioare. Dar acest moment îl poți
a omului; de vârsta tinereții. Pentru gânditorul desprinde într-o mare varietate de contexte, în
român o asemenea inserare în lume, caracteristică orice clipă a zilei sau a nopții, a anotimpurilor și
unui realism pragmatic și chiar utilitarist, rămâne chiar a anilor. Păstrând generalul aici-ului și acum-
o calitate secundară. Noica este chiar convins că ului, reținând din ele ceea ce este comun oricărei
„Tinerețea este, în primul rând, triumful «aci»- asemenea experiențe de inserare-desprindere în și
ului”3, dintr-un motiv pe care nu îl detaliază. din imediat, generalitatea lor se va revela. Dar și
Poate fiindcă tinerețea, prin excelență, ar fi puțin neajunsurile pe care le evidențiază.

CONVORBIRI LITERARE 157

 Noica descifrează îndărătul iluziei preciziei pe mice, poate mai recompensante pentru el și fami-
care o întreține imediatul o precaritate a acestuia, lia sa.
un „numai atât”. „... Tot ce-ți pare mai determinat, Aici demn de interes se dovedește și imagina-
senzația asta, fericirea asta (căci senzație, aci, tre- rul exegetic al comentatorului. Fără a-și dezvălui
buie luat în sens larg, ca senzație de fericire de neapărat idiosincraziile, Noica se arată a concepe
pildă, sau de viteză, sau de beție rece, dacă vreți) filosofarea dincolo de spectacolul frapant al
este tot ce e mai nedeterminat. E un acum, e un evoluțiilor șocante ale lui Diogene Cinicul, cel
aci, e senzația asta, dar nu e decât un «asta», până care dormea într-un butoi și își dorea ca
la urmă”5. Astfel, hic et nunc-ul, căci despre asta Alexandru cel Mare să nu îi stea în calea razelor
este vorba în imediatețe, la urma urmei, este ilu- soarelui. Dacă distanțarea de cel care îi murdărise
zoriu și insuficient, ca tot ce este efemer, nefixa- cu noroi covoarele lui Platon se poate înțelege,
bil. oarecum neașteptată rămâne însă distanțarea de
O observație din 2019 a specialistului francez un alt plimbăreț ce isca filosofia din orice întâlni-
în comunicare Christophe Clavé reține atenția. re în agora: Socrate. În calitatea sa de admirator
„Dispariția progresivă a timpurilor (subjonctiv, consecvent al lui Platon, Noica ar fi putut foarte
trecut simplu, imperfect, forme compuse ale vii- bine să se declare și de partea lui Socrate. Din cele
torului, participiu trecut etc.) dă naștere unei gân- de mai sus rezultă, totuși, că filosoful român nu
diri în prezent, limitată la moment, incapabilă de împărtășea credința că să accezi la marile între-
proiecții în timp”. Incapabilă sau voit orientată bări filosofice și să le dai răspunsuri cât mai adec-
astfel? Tratamentul drastic aplicat verbului pare vate ar fi compatibil cu activitățile cotidiene cele
să fie o tehnică utilizabilă pentru obținerea efectu- mai umile. „Imediatismul” reproșat lui Goethe nu
lui de prezent, „imediatizării” temporale, mutării lasă loc îndoielilor în această privință. Pentru
cronologice de accent pe imediat, pe acut,pe con- Noica a fi filosof înseamnă o anume gesticulație,
tinuum-ul unui acum niciodată epuizabil. Clavé vestimentație, un mod special de a te comporta în
plasează chestiunea instantaneismului, a „actua- lume și în raport cu lumea. Așa cum filosofia nu
lismului” în sfera cuvântului, fie el vorbit sau este pentru oricine – mai târziu filosoful va selec-
scris. Noica o diagnostica, în cazul lui Goethe, la ta tinerii socotiți potriviți pentru această activitate
nivelul raportării la faptele vieții, interioare sau/ și de performanță supunându-i ascezei lecturilor
exterioare. filosofice intensive și ordaliilor învățării rapide și
Reproșul referitor la imediatism făcut de aprofundate a elinei și a germanei –, ea nu poate
Noica lui Goethe pare să aibă o explicație simplă. fi nici pentru oricând și nici oricum. Nicio
Pentru filosoful român desprinderea de democrație, nicio plasare într-un orizont minima-
contingență, de inserarea în prezentul factologic, list a acestei preocupări, a iubirii de înțelepciune;
de utilitarism, de pragmatism era sau trebuia să nici chiar în cazul lui Goethe.
fie o condiție sine qua non a filosofării, a înălțimii
de spirit, a superiorității intelectuale. Să nu găsești
de cuviință să lași într-un plan secund imediatul Note:
pentru a urca neabătut spre generalități și 1. Ibidem, p. 18.
2. Ibidem, p. 60.
abstracțiuni era ceva aparent inacceptabil pentru 3. Ibidem, p. 18.
admiratorul român al geniului de la Weimar. Un 4. Ibidem, p. 34-35.
asemenea reflex dezvăluie mai mult câte ceva 5.. Idem, Povestiri despre om după o carte a lui Hegel,
despre Noica decât despre Goethe însuși și, într-o București, Ed. Humanitas, 2009, p. 34.
anumită măsură, îl și explică în reflexele sale
sociale care, în vremuri de restriște, a preferat să
facă pentru bani, în privat, conspecte filosofice
decât să „coboare” la alte tipuri de soluții econo-

158 CONVORBIRI LITERARE

 Pompiliu CRĂCIUNESCU

Blaga, omul umbratic trecere, Lauda somnului, La cumpăna ape-

TRANSGRESIUNI
Spre deosebire de Arghezi, care, înspre „capătul lor) – lirism arhetipal (La curțile dorului) –
de cale”, face concesii vremurilor, autorul Trilogiei lirism contemplativ (Nebănuitele trepte),
culturii își încheie calea sub zodia umbrei ce-a fost plus anotimpul din postume: o vară de
aruncată asupră-i de puternicii zilei. Bizuinduse pe noiembrie. Or, acest mirabil anotimp consti-
axioma conform căreia „numai ansamblul dă tuie tocmai forța de portanță axiologică a
semnificația părților” – valabilă pentru întregul întregii pentade poetice blagiene create în
demers critic și formulată în acești termeni aici –, răs timpul înlăturării sale din prim planul
Eugen Simion abordează creația postbelică a lui vieții culturale. Tot atunci, în anii ’50, Blaga
Lucian Blaga (Simion, 2000: 157-206), sensibil a scris și ampla narațiune autobiografică
egală ca întindere cu cea anterioară, proiectând-o în Luntrea lui Caron, publicată nu doar postum,
zariștea operei integrale: „Ramurile fără trunchiul ci și postcomunist, în 1990; evident, în 1976,
din care au ieșit sunt niște banale lemne”. În plus, anul celui de-al doilea volum din Scriitori
punctul de pornire este situat în proza autobiografi- români de azi, nu se știa de existența ei.
că, acolo unde „imaginarul stă cuminte deoparte”, Eugen Simion o va comenta însă în primul tom din
lăsând să răzbată în lumină obsesiile creatorului. Genurile biograficului, reținând nu atât valoarea
Aplecânduse asupra volumului datat de Blaga 1946 epică, nesemnificativă, cât importanța documenta-
și publicat abia în 1965, Hronicul și cântecul vâr- ră: romanul lui Blaga „sugerează modul în care tra-
stelor, volum care „se poate citi și ca o operă eseis- versează un mare spirit o istorie tragică și impură”
tică autonomă”, criticul semnalează cuplul mutual- (Simion, 2018: 138).
contradictoriu tăcerecuvânt, central în poezie, pre- Tema erosului, dominantă în poezia blagiană
cum și noțiunile de plai și dor, cu impact în creația postbelică, deschide, observă criticul, „cercuri largi
filosofică, mai ales. de cunoaștere”. Cântecul focului (inițial, Vară de
Procedând astfel de fiecare dată când opera noiembrie, „titlu mai sugestiv”), Corăbii cu cenușă
scriitorilor o îngăduie – când conține, adică, scrieri și Ce aude unicornul o atestă din plin, în vreme ce
de această natură –, Eugen Simion își valorifică o al cincilea ciclu postum, Vârsta de fier (cu evidentă
pasiune care se va cristaliza la modul major în rezonanță intertextuală hindusă, kali yuga), este
Întoarcerea autorului (1981), Ficțiunea jurnalului străbătut de ecourile funeste ale istoriei (războiul și
intim (2001) și Genurile biograficului (2002). Este, dictatul de la Viena), metaforele stingerii universa-
în fond, un alt exemplu de consecvență, caracteris- le, ale pustiirii și geologicului ce „sugrumă spiri-
tica ireductibilă a personalității sale. tul” coagulândule artistic. Sub imperiul erosului
Revenind la Blaga, poetul cu cea mai mare din Cântecul focului, însă, metafora devine „gravi-
influență postbelică asupra tinerilor, criticul îi valo- dă de idei”, iar geologicul se purifică până la trans-
rizează creația ca desfășurare organică în jurul parență. De altfel, trei îmi par a fi constatările criti-
axei: ardoare dionisiacă (Poemele luminii) – ce majore ale acestui studiu: iscodirea lucrurilor,
panism (Pașii profetului) – lirism magic (În marea simțul diafanului și dominanta spațială, toate par-

CONVORBIRI LITERARE 159

ticipând la ființa patriei interioare a poetului. stian apostat. În copleșitorul – doar prin dimen-
Preluând de la Albert Béguin sugestia după care siuni! – roman Un om între oameni, el recurge
patriile lăuntrice, creațiile marilor poeți sunt con- exact la ceea ce blamase în Teze și antiteze, i.e. la
stitutive universului nostru, Eugen Simion dă con- proza de factură tradiționalistă, minată, în plus, de
tur patriei blagiene pornind de la cele trei compo- realismul cel nou. Dar asta nu e totul: avem dea
nente amintite. face aici, notează criticul, cu o epică „barocă,
Întradevăr, prin iscodire, Blaga transpune poe- impunătoare prin anumite laturi, dezamăgitoare
tic idealul cognitiv al fuziunii subiectobiect, iar prin altele”. Melanjul nefericit dintre ficțiune și
prin trecerea de la dominanta temporală (din creația istorie, agravat de „interpretări auctoriale supără-
anterioară) la cea spațială (din postume) el devine toare” face din această construcție diformă un
un poet solar, un poet al cărui imaginar nordic roman ratat. Chiar dacă lucrurile sunt evidente,
migrează spre mitologia sudului. „Poezia este isco- onestitatea/datoria criticului nu dezertează: „săl
dire (cunoaștere) și iscodirea poate figura geome- citim, totuși, cu atenție”! Și, cu atenție citindul,
tric (luăm sugestia din poemul Apoteoză) printrun Eugen Simion îi pune cu franchețe în lumină atât
patrulater al cărui unghi sudic, pasionat, vital este scăderile, dominante, cât și izbânda, atâta câtă este.
dragostea, iar nordul, spiritual și mistic, reprezintă Scăderile nu țin doar de proiectul eronat (îmbinarea
trecerea (moartea)”. Poezia erotică evoluează document/ficțiune), care duce la biografia
„între chiotul simțurilor și reflecția amară” cauzată convențională a lui Nicolae Bălcescu, neconvingă-
de trecere, de timp, așadar. toare epic, ci și de „determinismul inclement” al
Harta imaginarului poetic blagian se întinde scriitorului. Aversiunea față de boierime, semnalată
între poli multipli – precum: iubire/trecere, de către critic, este un transparent avatar al urii de
sud/nord, soartă/ perpetuare –, fiind străbătută toto- clasă, căreia îi cade victimă și (conservatorul) Ion
dată de un viguros elan ascensional (crugul, cerul, Heliade Rădulescu, iar eforturile de reabilitare a
lumina, astrele). Mai vechea „mo notonie a lumii ce populează opera lui Caragiale vin dintrun
măreției”, cum se exprimă criticul, indusă, desigur, disimulat elan proletcultist. „Romancierul este
de consistența filonului metafizic, este înlocuită în acum un observator al cadrului, al lumii dinafară și
postume de percepția directă a miracolului vieții. mai puțin, aproape deloc, un analist al stărilor de
Transparentizareadiafanizare nu este însă fără legă- conștiință, al vieții dinăuntru”.
tură cu cristalizarea (stendhaliană) a iubirii. Obnubilat de noua orientare ideologică, talentul
Dacă în poezia lui Arghezi Eugen Simion dis- marelui prozator scânteiază doar în zona mediană a
tingea figura omului îndoielnic, în lirica lui Blaga, construcției pe trei niveluri, acolo unde „recon-
privită de pe aliniamentul ansamblului, figura spi- struirea devine o creație epică remarcabilă”: este
ritului creator este omul umbratic, în pofida vorba despre viața Bucureștiului din pragul saltului
solarității sale de crepuscul; iar aceasta, din cauza pașoptist, orașul dovedindu se „personajul” cel mai
neîncrederii (expresioniste) în cuvânt, adică tot o reușit al scrierii: „Nimeni până la Camil Petrescu și
formă de îndoială ridicată la rang inițiatic. A locui nimeni, probabil, multă vreme de aici înainte nu va
în necuvânt înseamnă a locui în miezul misterului, vorbi cu atâta știință și simț al amănuntului savuros
adâncindui ființa cu tăcerile propriei făpturi. Vara de ulițele întortocheate și lungi ca picioarele unei
de noiembrie și luntrea lui Caron se află pe același caracatițe, de bisericile, prăvăliile, maidanele și
nivel de realitate a misterului, veritabilă „Arcadie mahalalele unde prosperă o negustorime măruntă,
de brume” iluminată de „steaua cea mai tristă”: venită de peste tot, de Târgul din Afară, apoi din
„Ne ducem prin tomnatice păduri,/ tristețea să neo Lăuntru unde locuiește marea negustorime de pe
ardem în lumină” (Poveste). Cavafi, Șelari, Gabroveni și, nu departe de aceste
Camil Petrescu și „patima ideologică” vaduri ale negoțului, marea aristocrație munteană”.
Raportândumă la analiza lui Eugen Simion din La celelalte două niveluri – cel al „rădăcinilor
capitolul ce-i este dedicat (Simion, 2020: 225-260), care dor” (romanul țărănesc) și, respectiv, cel al
postbelicul Camil Petrescu poate fi numit un prou- vieții lui Bălcescu, istoria împiedică ficțiunea, iar

160 CONVORBIRI LITERARE

ficțiunea bagatelizează istoria. În alți termeni, para- Eugen Simion, același „patologic sentiment al
frazându-l pe Iorga, aș adăuga că, dacă romanul întâietății” cu orice preț, identificat de către critic în
este cel mai adesea o istorie, istoria nu trebuie să fie mai vechile Note zilnice ale scriitorului, a consti-
niciodată un roman. Eugen Simion a văzut bine tuit, succesiv, forța și slăbiciunea sa. În prima
acest adevăr și nu ezită să invalideze, cu eleganță, direcție, vanitatea ia catalizat talentul de mare,
opiniile favorabile ale unor confrați mai vârstnici. incontestabil romancier modern, în cealaltă, ia
Apărut în anii ’50, Un om între oameni nu este modelat conștiința creatoare după comandamentele
capodopera lui Camil Petrescu (aceea se află în vremii. Dar, oricum ar fi, cel deal doilea Camil
urmă: Patul lui Procust) și cu atât mai puțin „una Petrescu nu poate anihila autenticitatea estetică a
din culmile epicii românești” , așa cum declarase celui dintâi.
Șerban Cioculescu. Un „triumf al autorului asupra G. Călinescu prin vămile istoriei
lui însuși”, cum la văzut Streinu? Poate, dar în sens Al doilea ca amploare, după cel consacrat lui
negativ. Acceptând toate convențiile – „chiar și pe Arghezi, capitolul despre vulcanicul G. Călinescu
acelea ce cu greu mai pot fi admise astăzi”, scrie (Simion, 2020: 261-330) este traversat, aidoma
Eugen Simion, subînțelegânduse care și că ele nu ansamblului, de o privire critică nepărtinitoare,
sunt deloc de admis –, autenticitatea însăși a litera- atentă la fiecare detaliu și creastă cei sporesc opera
turii este distrusă. literară în anii de după război: poezie, proză, dra-
Criticul o confirmă și mai răspicat referinduse maturgie.
la volumul de Nuvele (1956), scrise întrun „stil Ca poet, G. Călinescu este mai degrabă un per-
abrupt tezist”. Tema creatorului, deși prezentă în spicace simulant: „poezia iese adesea și din imitația
Moartea pescărușului și Turnul de fildeș, nuvele poeziei”, scrie Eugen Simion, adăugând că, totuși,
„mai profunde”, este subminată de tema comparti- în ciuda simțului său liric, poezia mare i se refuză
mentării burgheze bogați/săraci (Cei care plătesc năvalnicului scriitor. Elanurile poetice călinesciene
cu viața, Mânușile, etc.), ceea ce îl conduce pe critic din Lauda lucrurilor (1963), scrutate în relație cu
la concluzia că, în ansamblu, volumul este o alcătui- vo lumașul din 1937 (Poezii), se încheagă în
re de „firave (estetic) narațiuni”. Nu altfel stau improvizații livrești și „scamatorii iscusite”.
lucrurile în privința piesei Caragiale în vremea lui Fantezist la începuturi, călător prin intermundii –
(1957), „cea mai slabă dintre scrierile lui Camil dar atent la fețele derizoriului –, sub imperiul nou-
Petrescu. Amestecând ficțiunea cu elemente luate lui climat cultural Călinescu se ancorează întrun
din opera și viața lui I.L. Caragiale, Eminescu, simulacru de poezie: Lauda lucrurilor îmbină un
Slavici, Maiorescu, autorul transpune în replici tri- fals filon ludic cu un zdravăn filon proletcultist,
ste prin lipsa lor de expresivitate biografia unui discursul fiind „congestionat de hiperbole și
creator în lupta cu mizeriile vieții. Eminescu este lozinci”. Fostul mizantrop se dedă elanurilor agri-
un bolnav plângăcios, Slavici un om bun dar greoi cole și practică o zgomotoasă pedagogie a acțiunii:
la minte, Maiorescu un cinic și un parvenit antipa- „Suit pe tractor se simte mai măreț decât Dariu
tic, I.L. Caragiale un corosiv cu o ironie cam vul- (Tristețea este stearpă), apariția unei mașini agri-
gară, tandru, sentimental totuși în familie”. Toate cole e salutată ca o făptură de apocalips
poncifele pe gustul vremii! (Tractorul)”, iar imaginea somptuoasă a zăpezii se
În fapt, există în studiul lui Eugen Simion două topește într-un elogiu colectivist: „Așa fără păcat
formulări care spun totul despre creația postbelică este rufăria/ Țesută la fabrică de fruntașa Maria”!
a lui Camil Petrescu, iremediabil aluvionară: „o Câteva „studii lirice” construite în cheia succe-
curioasă patimă ideologică” (apropo de caricaturi- daneului, o harpă erotică eterogenă, propensiunea
zarea lui Ion Heliade Rădulescu) și „expresia unei către elementele primordiale și cabotinajul delibe-
neînțelese rătăciri” (i.e. piesa de teatru Caragiale în rat atestă că G. Călinescu este „un idealist care
vremea lui). Numai că, citind cu atenție demersul exaltă realele”. Eugen Simion remarcă, de aseme-
său analitic, și „patima ideologică”, și „rătăcirea” nea, „o ironie subversivă”, care, distanțân dul de
sunt limpede și abil explicate. În evaluarea lui lirica de concepție, îi îngăduie „toate atitudinile

CONVORBIRI LITERARE 161

posibile în poezie”; inclusiv pe aceea de a dinamita Nu pe aceeași orbită se regăsește Scrinul negru
din interior discursul proletcultist. Versatilitatea (1960), „cel mai slab roman al lui Călinescu”, iar
marelui spirit călinescian este ea însăși minată, aceasta în primul rând din pricină că stufoasa alcă-
compromisă în numele creației de mare altitudine: tuire epică face reverențe sociologismului rudimen-
romanul Bietul Ioanide, capodopera sa postbelică, tar al epocii, apoi pentru că asamblajul epic, osci-
este dovada peremptorie. lând între virtuozitate prolixă și tehnică polifonică,
Analiza foarte aplicată și, simultan, contextuali- lasă de dorit. Dintre cele trei microstructuri
zată poeticii romanului în dubla ei valență, romanești identificate de Eugen Simion – romanul
tradiționalmodern („povestea unei aventuri” vs. unei femei de lume (Caty ZănoagăCiocârlan-
„aventura unei povestiri”), îl conduce pe Eugen Gavrilcea), romanul aristocrației și jurnalul lui
Simion la concluzia că Bietul Ioanide (1953) este Ioanide reconvertit social și ideologic – doar cel
„un roman singular în proza noastră în primul rând dintâi poate fi reținut. Optica dogmatică asupra cla-
prin vivacitate intelectuală”. Neîndoielnic. Însă selor (din care nu lipsește nici imaginea consacrată
ceea ce îi cristalizează incontestabila valoare este- în epocă a căpușii), pe scurt, schema ideologică
tică vine din problematica intrinsecă edificiului este, postulează cu nestrămutată luciditate Eugen
epic, adică din îmbinarea dinamicfurtivă a vechiu- Simion, o eroare pe care „nici geniul lui Călinescu
lui mit al creației cu drama creatorului în vremi de no poate întotdeauna repara”.
restriște. Deși G. Călinescu a negat strategic De faptul că protocolul dogmatic asfixiază
existența unui filon politic în roman, acesta este libertatea spiritului, geniul lui Călinescu este pro-
intens focalizat de către Eugen Simion: evoluând fund conștient; cel puțin două dintre piesele sale,
întro lume populată de spirite primar-agresive, cum „mai serioase, estetic” – Secretarii domnului de
ar spune Zarifopol, Ioanide apare totodată ca prota- Voltaire și Ludovic al XIXlea – o dezvăluie îndea-
gonist al unui destin convulsionat de efectele juns, iar survolul critic surprinde ingenios straturile
fanatismului (legionar, în cazul respectiv). Or, acest semantice corespunzătoare. Aceste creații „încep
aspect oglindește, mutatis mutandis, și actualitatea prin a fi niște parodii și sfârșesc prin a fi niște para-
nemijlocită a romanului, laolaltă cu actualitatea bole”. Parafrazându l pe Sartre, după care
perenă a temei: orice fanatism – proliferant, chipu- Baudelaire a fost lipsit de biografia pe care opera ar
rile, în numele spiritualității sau, tot așa, al omului fi meritato, Eugen Simion spune în altă parte că
nou – este forma de extremă agresiune asupra spi- geniul călinescian na avut istoria pe care o merita.
ritului. Dacă afirmația sartriană este discutabilă – pentru
Preluând tipologia umană creionată de G. motive inutil de dezvoltat aici –, enunțul lui Simion
Călinescu grație personajului și coroborândo cu este axiomatic; cu atât mai mult, cu cât tot el se
răstimpurile istorice, repetitive, omul fenomenal întreabă dacă istoria a fost, vreodată, la înălțimea
rămâne dușmanul de moarte al omului metafizic. geniilor ei. Singurul răspuns posibil preexistă din-
De aceea, „bietul”. Studiul psihologic, ideatica și totdeauna unei astfel de interogații.
textura evenimențială a romanului converg în
această nu tocmai optimistă direcție. Stilul „baroc Referințe bibliografice
mirific” – sincretism de patetisme livrești, digre- Eugen Simion, 2018 (2001): Ficțiunea jurnalului intim,
siuni, ironie, apetențe clasiciste („a fi elin este I, București, Editura Tracus Arte.
bovarismul lui”, spune Eugen Simion), jocul măș- Eugen Simion, 2020 (1976): Scriitori români de azi, II,
Prefață de Pompiliu Crăciunescu, Iași, Editura Cartea
tilor – participă din plin la izbânda estetică pe care
Românească.
Bietul Ioanide o încarnează, îndeosebi prin tema
creației: „Problema creației ca mod de existență
rămâne totuși în primul plan al cărții. În Bietul
Ioanide majoritatea personajelor sunt, ca în proza
lui Gide și Huxley, niște profesioniști ai ideii,
modul lor de a exista este acela de a crea”.

162 CONVORBIRI LITERARE

 Radu I. PETRESCU

Nu te-ai aștepta ca un savant din secolul XX să cum se exprimă Veyne, „en situation amoureuse”).
declare public a fi fost subiectul unor extaze. Consecuția, aici, pare a traduce destul de limpede o
Îndrăznește să o facă1 Paul Veyne, ilustrul istoric fran- cauzalitate: e greu să afirmi că nu unirea trupească
cez, pe spațiul câtorva pagini diseminate în cuprinsul însăși a declanșat aceste experiențe sau că nu a contri-
cărții sale de amintiri Et dans l’éternité je ne m’ennu- buit cumva la aceasta. (Fie zis în treacăt : de-a lungul
ierai pas.2 Scrise – la 84 de ani! – cu erudiție, noncon- timpului, femeia iubită nu a fost, pentru Paul Veyne,
formism și vervă meridională, aceste amintiri întinse întotdeauna aceeași5. Cu alte cuvinte, producerea
pe mai mult de trei sferturi de veac nu duc lipsă de acestor experiențe extatice nu a ținut de identitatea
episoade dramatice sau de-a dreptul tragice. Nu doar persoanei adorate, ci de intensitatea trăirii amoroase.)
pentru că însumează și perioada celui de-al Doilea Acest efect neașteptat te trimite cu gândul la rolul
Război Mondial (Paul Veyne s-a născut în 1930), ci și direct pe care-l poate avea sexualitatea în revelarea
din pricina unor întâmplări demne de o tragedie antică sacrului, precum în tantra-yoga. Dar Paul Veyne n-a
survenite în viața istoricului (să spunem pe scurt: studiat și, cu atât mai puțin, nu a practicat această
numeroase tentative de sinucideri în familie – dintre yoga. Am putea eventual afirma că el a reușit în mod
care unele... reușite.3) Aceste rememorări au așadar, cu totul întâmplător, fără inițiere nici intenție, să
între altele, particularitatea mai puțin întîlnită de a obțină efectul scontat al vreunei asane tantrice.
aduce în discuție, pe baza unor trăiri personale, Oricum, deși nu e de conceput că n-ar fi știut nimic
experiența extazului (care e astfel „tematizată” în despre yoga tantrică, el nu o pomenește când își
sânul discursului memorialistic). În cele ce urmează, comentează extazele (însă, e drept, după cum se va
mă voi ocupa strict de acest aspect al amintirilor lui vedea, face referire la un moment dat la spațiul
Paul Veyne, deși, ca témoignage și document de spiritualității indiene, mai exact la preoții hinduși).
epocă, ca și prin convingerile exprimate de autor, Așa încât se ivește întrebarea dacă extazele lui Paul
întregul volum este extrem de interesant. Veyne nu sunt mai degrabă „păgâne” (sau, eventual,
Privilegiul rar de a trăi câteva asemenea „profane” – deși știm de la Eliade că sacrul se poate
experiențe ieșite din comun îi permite faimosului pro- camufla foarte bine în profan). De altfel, într-un inter-
fesor de la Collège de France să le împărtășească, viu6, Veyne se declara el însuși păgân, precizând în
fără afectare și concis, cititorului său, să le comenteze context specificitatea din păgânism a raportării indivi-
erudit, fără a emite însă pretenția de a fi un extatic sau dului la divin, raport care ar fi, spre deosebire de ceea
un mistic en titre (de tipul, să zicem, al șamanilor sau ce se întâmplă în creștinism, acela de omagiere și res-
al misticilor creștinătății medievale). Înainte chiar de pect, dar nu și de servilitate. Iar altundeva7 va spune
a ajunge să vorbească despre ele, el ține să sublinieze: și mai limpede, în stilul său foarte franc: „ ...sunt anti-
„Cele două sau trei experiențe extatice pe care le voi creștin. Există ceva în creștinism pe care n-am putut
avea nu vor avea nimic mistic în ele [...], după cum niciodată să-l înghit. Dacă aș fi trăit în antichitate, aș
vom vedea.”4 Într-adevăr, frapează la aceste câteva fi fost un păgân plin de devoțiune. Ce simt cei mai
episoade extatice faptul că au fost prilejuite de mulți oameni din jurul meu care sunt creștini? Am
momente când senzația unei desăvîrșite împliniri în încercat să înțeleg acest fenomen cu aceeași furie ca a
dragoste a fost covârșitoare. Sau, încă și mai exact: unui asexuat care vrea să descopere erotismul.”
că, în mod absolut imprevizibil, ele s-au produs ime- Extazele lui Paul Veyne nu doar că nu trimit la
diat după săvârșirea unirii trupești cu ființa iubită (ori, religia creștină ci, mai mult, ele lasă impresia de a fi

CONVORBIRI LITERARE 163

desprinse de cadrele oricărei religii. Altminteri, cu tre ele – nu înainte însă de a avea grijă să-și asigure
toate că istoricul francez, specialist al Antichității cititorul că experiența avută nu a fost nicidecum un
greco-romane, n-a scris nici o lucrare despre extaticii delir, ci un soi de paradoxal vis treaz, unde gândirea
(destui și faimoși) ai epocii respective, el a scris una lucidă continua să se exercite (nu fără detașare și
foarte consistentă despre celebrul, ermeticul poet con- umor, de altfel):
temporan lui (și devenit prieten al său) René Char, pe ...era un fel de vis treaz, dar în care știam că visez;
care îl considera a fi un mare mistic – plasat însă, și simțeam că am picioarele foarte lungi, dar știam că
el, în afara oricărei religii istorice, instituționale (și picioarele mele reale – pe care nu le mai vedeam –
încadrat în sânul venerării extatice a Frumuseții). În erau foarte scurte; și, amuzat, îmi spuneam, în glumă,
fine, să notăm faptul că autorul nu s-a sfiit să vorbeas- că picioarele mele imaginare trebuiau că traversează
că despre sexualitate într-una din cărțile sale referitoa- zidul și că, pe stradă, o mașină urma să le reteze...10
re la Roma Antică, – prezentînd, fără prejudecățile și Ca să rămânem în nota umoristică a comentariului
pudibonderia de care dădeau dovadă ceilalți istorici veynian (dar adăugând umorului său franțuzesc pe
din epocă în privința acestui subiect, perspectiva acela englezesc), am putea-o evoca aici pe Alice, cea
păgână asupra chestiunii și explicînd-o prin care, „în Țara Minunilor”, crește într-atâta încât le
diferențierea conceptuală dintre désir și plaisir strigă „Adio!” piciorelor sale, gândindu-se apoi să-i
(explicație pe care, de altfel, o reface succint în cartea scrie o scrisoare piciorului său drept.
de amintiri).
Aceste experiențe extatice desprinse de cadrele În citatul de mai sus, am văzut cât de amuzat se
vreunei religii nu pot să nu amintească de ceea ce arată scriitorul la gândul că picioarele sale „foarte
Georges Bataille numea l’expérience intérieure. scurte” lasă impresia de a se fi lungit până în stradă.
(Bataille, de altfel, va fi dat de către Veyne ca exem- Într-adevăr, Paul Veyne era scund11. Am putea specula
plu de individ ce a avut în mod repetat extaze, pe care puțin pe această temă, și nu fără profit; fiindcă, având
și le nota cu grijă într-un caiet8.) Or, existența unui el, renumitul istoric, aerul, fie și vag, al unui pitic, am
asemenea tip de extaz pare să implice un gen de pro- regăsi astfel paradoxul unei reprezentări arhetipale
ces sau fenomen primar, anterior oricărei interpretări întâlnite în anumite legende sau mituri, unde, ne
(sau sistematizări) efectuate de vreo religie. spune Aniela Jaffé, „minusculul este și foarte mare:
Iată, de la pagina 152 a aceleiași ediții din Le Livre atman-ul indian este «mai mic decât mic și mai mare
de Poche, descrierea primei astfel de experiențe com- decât mare »; este cât un degețel și totuși acoperă
plet neașteptate: întreg pământul. În mitologia grecilor, cabirii sunt
O iubeam cu pasiune pe această parteneră de zei-pitici, dar și uriași în același timp.”12 Explicația
viață, atât de mult încât într-o zi, spre marea mea sur- psihologică a discipolei lui Jung este, desigur, jungia-
priză, realitatea s-a schimbat pentru prima dată în nă: ambele figuri, cumulând într-o coincidentia oppo-
viața mea: iubita mea dormea, iar eu o priveam pe sitorum cele două mărimi contrare, ilustrează aceeași
femeia care dormea, când brusc spectacolul realității forță teribilă a inconștientului. La această explicație,
a dispărut din ochii mei și am simțit că trupul meu autoarea o adaugă și pe aceea conform căreia „ceea ce
crescuse peste măsură, avea poate o sută de metri este mic are de multe ori importanța cea mai mare și
lungime. Iar eu, îndrăgostit nebunește cum nu mai un efect imprevizibil de adânc”.13 Ceea ce seamănă cu
fusesem niciodată, strângeam cu devoțiune în mâini o proverbul românesc „buturuga mică răstoarnă carul
statuetă de metal prețios care nu era alta decât iubita mare”, dar ne poate aduce aminte și de clinamen-ul
mea. După câteva minute, totul a revenit la normal.9 epicureico-lucrețian. – Fără a afirma că istoricul Paul
Percepția obișnuită a realului se șterge așadar Veyne însuși ar fi fost vreun cabir ori încarnarea unei
brusc, pentru a lăsa loc unei viziuni care posedă un astfel de forțe mitice, rămâne totuși paradoxul meta-
vădit caracter simbolic, însoțită de senzația unei morfozării, fie și subiective, a cuiva mic de statură
intense beatitudini. Două elemente se amalgamează într-un gigant; metamorfozare care, cum s-a văzut, îl
aici pentru a compune viziunea: cel al creșterii amuză, cel dintâi, pe însuși subiectul transformării.
„nemăsurate” a propriului corp și figurarea iubitei Trebuie totuși notat în acest context că fenomenul
printr-o statuetă de metal prețios ținută în mână de alungirii corpului a putut fi observat petrecându-se
îndrăgostit. În comentariul său, Veyne le abordează realmente la mistici precum Veronica Laparelli
când separat, când laolaltă, deslușind raporturile din- (1537-1620), al cărei trup se alungea în timpul exta-

164 CONVORBIRI LITERARE

zului până la a dobândi de două ori înălțimea-i norma- În ce mă privește, ca un ecou la aceste „gigantis-
lă, după cum menționează într-una din cărțile sale me”, îmi revine în minte un foarte frumos poem al lui
Aimé Michel.14 Jules Supervielle, Descente de géants (din 1939), în
care reveria telurică a poetului pornește de la contem-
Veyne încearcă să dea o definiție personală a exta- plarea frumuseții strivitoare, pentru biata ființă
zului (o explicație rațională, dar care rămâne totuși umană, a munților, reverie care cheamă, parcă în mod
construită pe un fond misterios, fie și numai din prici- necesar, apariția uriașilor (sau, mai precis, dorința, cu
na rarității unor astfel de experiențe, cum și a aer profetic, utopic, a „advenirii” lor: Viendront les
impredictibilității lor), apoi începe deslușirea progre- géants tombés d’autres mondes...). Or, să menționăm
sivă a sensului imaginii – respectiv, deținerea idolului că și Veyne a devenit, în mod total neașteptat, un
feminin (fără îndoială, caracterul lui numinos e repre- împătimit alpinist (amator, desigur): în cartea sa de
zentat de metalul prețios din care e făcut; acest idol e amintiri, el consacră un întreg capitol isprăvilor sale
totodată echivalentul motivului/arhetipului găsirii de de alpinist – fie ele trimfuri sau eșecuri – și descrie
către erou a „comorii” multrivnite). Sensul deslușit de fascinația sa pentru munte, subit descoperită în urma
Veyne adună laolaltă cele două elemente ale viziunii: unei lecturi20. Iată începutul acestui capitol:
Extazul [...] nu este altceva decât un puternic val Eram la Aix de patru ani când, brusc, fără veste și
al imaginației vizionare în care ne păstrăm rațiunea; total, mă lovește un veritabil coup de foudre. Fusesem
dar ce ne imaginăm? Ce am simțit eu cu adevărat? în vizită la familia mea și, seara, în camera care îmi
Faptul că „ea este idolul meu și dragostea mea pen- fusese repartizată, am dat peste o carte despre esca-
tru ea este imensă”? A fost mai degrabă: „Adorându- ladarea Meije, un vârf de patru mii de metri din regiu-
mi idolul, cresc enorm”.15 nea Oisans. Nu mă preocupasem niciodată de alpi-
Revelația avută nu este totuși extraordinară (ea nism, abia dacă știam ce este, dar această lectură m-
poate fi oarecum redusă la prima parte a popularului a înflăcărat într-atâta încât am dat buzna în toiul
dicton „Femeia te înalță, femeia te coboară”, care nopții în camera lui, pentru a-i împărtăși entuziasmul
marchează ambivalența feminității și forța ei de meu fratelui meu care dormea și care a crezut că am
temut; în termenii misticii indiene: Shakti). înnebunit. Din acea zi, tot timpul meu liber a fost
Extraordinară este însă, aici, fenomenologia apariției. dedicat practicării, în felul meu, a acestei discipline
Obnubilarea completă a percepției obișnuite a realului dificile și dure... 21
dă eu-lui și măsura importanței deținute de imaginea Exaltare, coup de foudre, enthousiasmos: adică tot
vizionară (desigur, și pentru că în astfel de momente un soi de extaz – în sensul arhaic de „posedare de
vizionare, nu poți vedea în același timp „în afară” și către un zeu”. Munții sunt, spune Veyne, „o altă
„înăuntru”: „Dară ochiu-închis afară, înlăuntru se lume”, o lume în același timp inocentă și (fiind com-
deșteaptă”, cum zice poetul...). plet indiferentă față om și de deloc pe măsura lui) o
Referitor la primul element al viziunii, creșterea lume non-umană, așadar, am zice noi, una stihială.
nemăsurată a corpului, Veyne trimite și el la spiritua- (Aceeași idee o regăsim de altfel ilustrată și în mai
litatea indiană, spunând: sus-pomenita nuvelă a lui Eliade, unde accentul cade
Sentimentul de a fi devenit un gigant este bine însă pe sacralitate/sacralizare.)
cunoscut indianiștilor, care îl numesc „macrantro- Totuși, nu orice gigant ar putea fi citat în acest
pul”: în timpul sacrificiului vedic, se întâmpla ca context: nici Gargantua, nici Pantagruel, cu atât mai
preotul, copleșit de devoțiune, să aibă uneori senzația puțin... morile de vânt percepute ca uriași de către
că a devenit extrem de mare, la fel de mare ca zeul Don Quijotte. Și nici Gulliver, cel când minuscul,
căruia i se închina.16 când uriaș – și care, astfel considerat, se întâlnește cu
Nu e de mirare că aceeași transformare, doar că Alice a lui Lewis Carroll22: toate aceste din urmă
„narativizată”, desfășurată lent în timp, o întâlnim la exemple nu au legatură cu experiența extazului, ele
eroul nuvelei lui Mircea Eliade Un om mare17 – text sunt rodul imaginației diurne, premise divers utilizate,
atât de admirat de către Ionesco încât autorul în funcție de intențiile/poeticile autorilor respectivi, și
Cântăreței chele, potrivit lui Eliade, o va prelua în posedă un caracter ludic, comic ori satiric.
felul său și (mereu obsedat de moarte) va scrie mai
întâi, o povestire („Oriflamme”, din 1949)18, apoi Note:
piesa Amédée ou Comment s’en débarasser (1954)19. 1. Mărturisiri publice de o neîndoielnică sinceritate,

CONVORBIRI LITERARE 165

căci făcute la senectute, cînd statutul savantului, credibili- Parisului”). Impresia pe care mi-a făcut-o a fost aceea,
tatea și seriozitatea sa, bine stabilite, nu mai puteau fi puse paradoxală, de a unui gigant sau căpcăun ...în miniatură.
în joc (sau, altfel spus, într-un moment cînd istoricului 12. Cf. Aniela Jaffé, Apariții. Fantome, vise și mituri. O
puțin îi mai păsa de ce va zice despre aceasta comunitatea interpretare psihologică, lucrare tradusă din limba germană
științifică). Pe de altă parte, fiind vorba de o scriere de tip de Daniela Ștefănescu, Humanitas, 2015, p.140. Autoarea
„subiectiv”, ea autorizează pe deplin transcrierea unor atari citează la aceeași pagină și o legendă elvețiană unde
experiențe personale. „țopăia vesel [și magic] un piticuț”, piticuț care, în cele din
2. Apărută în 2014, la Albin Michel. Până la data la care urmă, „s-a umflat, făcându-se tot mai mare și mai înalt,
scriu aceste rânduri, cartea nu a fost tradusă în românește. devenind un uriaș fără seamăn…”.
De altfel, șansele ei de a apărea în viitorul apropiat îmi par 13. Idem, ibidem.
destul de reduse, pentru că e „prea franțuzească”, în sensul 14. Aimé Michel, Métanoia. Phénomènes physiques
că interesează mai ales spațiul cultural francez. Dar poate du mysticisme, Albin Michel, 1986, p. 209.
mă înșel. Astfel de cărți au mai fost totuși traduse la noi. 15. Paul Veyne, op. cit., pp. 152-153.
3. Fiul său, rezultat din prima căsătorie, se va împușca. 16. Idem, ibidem, p. 153.
Cel aparținând celei de-a doua soții, rebel din fire, se va 17. Nu interesează aici decodarea alegoriei lui Eliade.
prostitua și va muri de sida. Cu complicitatea istoricului, Pentru aceasta, vezi articolul lui Dan Petrescu, „Enigma
această soție, medic, își va euthanasia mama, la dorința lui Cucoaneș”, din Timpul, nr. 6, 2003, p. 4.
expresă (am putea zice chiar la porunca) acesteia, pentru ca 18. Cum se știe, Ionesco utilizează diferit, în plan sim-
apoi să încerce de câteva ori să se sinucidă ea însăși, fiind bolic, această creștere nemăsurată a trupului. La el, un
salvată în ultimul moment de autor. În fine – dacă nu-mi cadavru (simbolizând, între altele, timpul care trece) ajun-
scapă vreo altă grozavie –, Veyne însuși va încerca la un ge să capete proporții gigantice. Imaginea aceasta, a cada-
moment dat să se sinucidă – dar, cum se vede, din fericire vrului care crește enorm, poate fi însă regăsită și într-unul
nu va reuși. din visele stranii citate de Aniela Jaffé, mai exact, cel de la
4. Paul Veyne, op. cit., p. 111. Traducerea citatelor îmi pagina 151 a cărții sale deja pomenite.
aparține. 19. Referitor la aceasta, iată ce scrie Matei Călinescu la
5. în ciuda maladiei congenitale care-i deforma fața, pagina 222 a cărții sale intitulate – în varianta ei
iubirile lui Paul Veyne au fost, de-a lungul existenței sale, românească – Eugène Ionesco : teme identitare și
numeroase: în tinerețe, o tânără de origine ucrainiană, apoi existențiale (Junimea, 2006): „Mircea Eliade […] notează
două soții și, în fine, o compagne, prietena ultimei lui con- în jurnalul său, la data de 6 noiembrie 1953, într-un pasaj
soarte. Cu acestea două a trăit, pînă la moartea soției din neinclus în Fragments d’un journal (1973) și nici în ediția
urmă, un soi de triunghi amoros, în care căsătoria sa oficia- românească postumă a Jurnalului (citez după însemnările
lă devenise de fapt un „mariage blanc”. făcute de mine în 1988, în secția de « Special Collections »
6. Într-un convorbire cu Laure Adler. Cf. Les grands a bibliotecii Regenstein a Universității din Chicago) :
entretiens du cercle - 26.05.1998, consultabilă la adresa « Aseară, la Eugen Ionescu, să ascultăm noua lui
[Link] piesă, Amédée. Trei acte și, pentru „stilul Ionesco”, cam
actu/video/i10011852/paul-veyne-a-propos-de-michel- lungă. Ideea creșterii monstruoase a cadavrului (care ajun-
foucault-friedrich-nietzsche-et-rene-char. ge să ocupe două camere) a luat-o desigur din nuvela
7.„Paul Veyne, un historien sceptique”, propos recueil- mea Un om mare. De nenumărate ori mi-a spus cât de mult
lis par Juliette Cerf, „Philosophie magazine”, no 9, 25 i-a plăcut. A și scris o nuvelă cu acest subiect, pe care o va
avril 2007. publica în NRF. ».”
8. Într-o altă discuție avută cu aceeași Laure Adler și 20. Capitolul X (pp.173-185) se numește „Chaque
difuzată în 2015 pe France Culture. Partea a doua a acestei sommet est une fin du monde”. Se observă că și eroul lui
emisiuni radiofonice poate fi ascultată la adresa Eliade părăsește lumea oamenilor, pentru a se „reintegra ”
[Link] în sânul sacralității Naturii.
9. [Link]., p. 152. 21. Paul Veyne, op. cit., p. 173.
10. Op. cit., p. 152. 22. Referitor la Alice, a se vedea și analizele lui Gilles
11. Acum ceva ani în urmă, am avut nesperata ocazie Deleuze, din Logique du sens, Les Éditions de Minuit,
de a-l întâlni la Paris, pe Bulevardul St. Michel: intra la rel- coll. « Critique », Paris, 1969.
ativ noul magazin unde se vindeau exclusiv produse
englezești de băcănie. Înfășurat vârtos într-o lungă haină de
piele neagră, scund și gros la trup, cu un chip memorabil,
se deplasa încet, dar întreaga sa persoană degaja o
puternică forță conținută. Mi-a atras de îndată atenția, fără
să știu la acea dată, ignorantul de mine, cine era respectiva
persoană (drept care am trecut-o doar la rubrica “ciudații
E S E U
166 CONVORBIRI LITERARE
 PSIHOLOGIA AZI

Gina STOICIU
Numai copacul îl imită pe om, și încă într-un chip dra- ioane au fost strămutați, alte 8 milioane au părăsit țara
matic, fiindcă, ținut de pământ prin multiple rădăcini, el pâna în aprilie [Link] refugiaților sunt bătrîni,
pare a invoca cu brațele cerul, într-o sforțare de smulgere. femei și copii. Tații au trebuit să rămână în țară, pentru
Copacii sunt în cel mai înalt grad patetici, știind să-și că este război și sunt , sau vor fi mobilizați. Este cel mai
declare, cu gestul, situația tragică și elanul. mare val de refugiați de după al doilea război mondial.
George Călinescu Numărul celor care au murit pe front este imposibil de
precizat.
Aș spune de la bun început că nimeni nu poate trans- Întâmplarea face că la București am întânlit pe Olga,
pune mai bine în cuvinte exilul, pribegia, decât scriitorii Oksana, Olena și Svetlana. Mame singure cu copii lor.
care au trăit singurătatea și înstrăinarea dezrădăcinării. Tații au rămas în Ukraina. Familii destrămate, un viitor
Așa cum nimeni nu poate exprima trauma unui război, incert și o permanentă stare de alertă și demoralizare.
decât cei care l-au trăit. Olena de exemplu, este o transmutată de la Kiev la
București. Olena s-a refugiat în România împreună cu
1. Soldatul și deplasatul de război fiica ei. Băiatul, care este adolescent, a venit mai târziu
Nu avem mărturii de pe frontul de Est din Ukraina. la București. Este taciturn și răzvrătit ; singura lui activ-
Războiul din Ukraina, început în februarie 2022, itate este de a sta ore și zile întregi în lumea virtuală.
continuă... Poate vom avea mărturii după ce soarta Până când vor sta la București? Nu se știe. Și cum va fi
războiului se va decide. Dar când se va decide? Și cine după? Nimeni nu știe. Se spune, adaugă Olena, că acest
va decide? război este un teren de luptă între Rusia și SUA, și că
Ca mărturie de pe front ne gândim la romanul clasic SUA se va lupta cu Rusia, pâna la ultimul ukrainian.
a lui Eric Maria Remarque, Nimic nou pe frontul de vest.
Ce mărturisește personajul Paul, soldatul întors de pe Povestea Tatianei Țîbuleac
front? Întors «acasă», Paul nu poate găsi mângâierea de În iulie 2022, în seria Săptămâna Franței, proiect
care avea atâta nevoie. Stănd nemișcat in fotoliul lui, in Cultura la dubă, apărea un interviu realizat de Alexandru
camera lui și cu cărțile lui preferate, incearcă cu disper- Tănăsescu, cu Tatiana Țîbuleac. Aflăm că Tatiana s-a
are să re-înoade o legătura cu trecutul, cu tinerețea lui. născut în Republica Moldova, că este româncă și soția
Dar acest trecut nostalgic a dispărut fără drept de appel; unui cetățean britanic-elvețian. Ea locuiește la Paris de
trecutul nu îi mai aparține. Singura « realitate » mentală 13 ani și are mai multe pașapoarte. În 2019,va câștiga
și afectivă în care rămâne ancorat este lumea războiului, Premiul Uniunii Europene pentru Literatură cu roman-
care trăiește in memoria sa. O memorie care il va insoți ul Grădina de sticlă. Tatiana se prezintă ca scriitor
până la moarte. Paul realizează că generația de după, va român din Moldova, precizând că scriitorii din Basarabia
fi straină de experiența pe care noi am trăit-o și ne va au vrut dintotdeauna să facă parte din literatura din
impinge la o parte: România. Tatiana a părăsit demult Chișinăul. Numele îi
Vom fi inutili chiar și pentru noi inșine. Vom este ucrainean și are familie în Ucraina. Mama locuiește
îmbătrini singuri. Captivi ai unei viziuni care nu ne va la Chișinău. La începutul războiului. Tatiana a primit în
părăsi niciodata. Poate ca unii se vor adapta, poate ca casa sa din Paris refugiați ucraineni. Așa a înțeles trecu-
alții vor reuși să se transplanteze in noua viața. Dar cei tul propriei ei familii. Istoria familiei și a regiunii în care
mai mulți vor fi confuzi. Anii vor trece si vom ajunge s-a născut o urmărește, fiindcă războiul din Ucraina are
niște ruine. pentru ea, profunde ramificații emoționale. Refugiații
Ukraina: demoralizarea colectivă din Ukraina pe care i-a adăpostit, i-au permis o reconec-
Se estimează că de la începutul războiului în 2022, tare cu trecutul bunicilor, care au fost și ei deportați:
dintr-o populație de 41 de milioane de locuitori, 8 mil-

CONVORBIRI LITERARE 167

 Mai mult decât orice călătorie în Siberia, în lunile mai știe unde-i îi este prada.
astea mi-am dat seama ce înseamnă de fapt, să ieși din De ce noul venit este un soi de zebra? Nu se știe dacă
casă cu o geantă, cu un copil descălțat și să fugi. zebra are dungi negre pe un fond alb sau dungi albe pe
Poveștile astea au început să prindă un alt contur pentru un fond negru. Popoarele din Africa consideră că zebra
mine. Mama s-a născut în gulag, în Siberia (…) Nu m- ar fi neagră cu dungi albe, dar occidentalii cred că zebra
am gândit niciodată că voi vedea Rusia omorând copiii ar fi alba cu dungi negre. Unii spun ca zebra seamănă cu
în Ucraina, ținând cont de legăturile istorice, dar asta se un măgar, alții cu un cal. Dar zebra este in permanenta
întâmplă. În prima lună de război, noi am fost paralizați. migrație. In captivitate, ea devine ostila și nu îi place ca
Pentru basarabeni, războiul se simte altfel. Oamenii aud cineva să se apropie prea mult de ea. Zebra nu se lasă
bubuituri, au copiii la studii, au case de vacanță, prieteni domesticita. In fata opreliștilor, ea va încerca până la
care au venit să stea la ei la Chișinău, pentru că nu au epuizare, să le dărâme. Dungile constituie un camunflaj
unde să se adăpostească. Pentru noi, acest război e mult pentru supraviețuire in fața pericolele din jungla. Din
mai grav. E cel mai grav. Și încă nu s-a terminat. Mă cauza umbrelor insesizabile intre dungile albe si negre,
doare să văd că unii oameni cred că s-a terminat sau că leoparzii și tigrii nu reușesc să o fixeze in radarul lor, iar
s-a atenuat (…) Îmi e teamă că noi pur și simplu asistăm insectele iși pierd simțul de orientare pe spinarea ei.
la un război online și nu facem suficient de mult. Nu pot Exilatul își inventează și el camunflaje, în lupta lui
să înțeleg cum în zilele noastre un astfel de război e per- pentru supraviețuire...
mis. Nimeni nu-l oprește.
Ce putem spune? Vom spune că în cazul războiului, 3. Pribeagul: memoria rătăcirii
demoralizarea este atât individuală (psihică, clinică) cât În cartea Umbra exilată (Polirom, 2021), Norman
și colectivă. Ce presupune demoralizarea? Într-un text Manea evoca pasărea hoinară, albatrosul călător, și
despre demoralizarea individuală și colectivă (Septimiu evreul rătăcitor. Manea preferă cuvântul pribeag. Când
Chelcea. Romaniasocială. 15octombrie 2024) este vorbește de umbra exilată, el referă la patria portabilă a
amintită definiția demoralizării ca simptom psihologic ; evreilor, la starea minții, la exilul sufletesc, la memoria
acel complex de sentimente de neputință, deznădejde, rătăcirii, o identitate milenară, care nu este nici
incompetență, lipsa sensului vieții și stima de sine națională, nici lingvistică; ea este mai degrabă un prin-
scăzută. Este semnalată și starea de demoralizarea cipiu teleologic. Refugiul devine domiciliu. Exilul
colectivă pentru unitățile militare pe câmpul de luptă și existenței este asociat cu singurătatea pe viață a
ale populației captivă războiulu. Nu acesta este acum rătăcirilor. Despre exil , Manea spune că este o
cazul, cu lărgirii teatrului de război între Ukraina și îndepărtare silită, dar și un experiment extraordinar:
Rusia și ceș între Israel, Palestina și Liban? . Și demor- Ești zvârlit în necunoscut unde trebuie să pui la
alizarea colectivă nu periclitează ea vitalitatea populației lucru, și în acțiune, necunoscutul din tine. Având în față
captive? situații fără precedent (…) atât calitățile, cât și defectele
se potențează în exil, în această însingurare, în această
2. Exilatul și zebra pribegie, de cele mai multe ori nedorită. Dar cine
În cartea Exilul. Viața în fragmente (Gina Stoiciu. reușește să supraviețuiască și să facă ceva din această
Polirom 2014), spuneam că numai exilații pot înțelege pe experiență are motive să fie mulțumit că i s-a dat această
exilați, și numai strămutații pot înțelege dezrădacinarea. pacoste.
Exilații sunt ca niste copaci dezrădăcinați. Ei migrează Scriitorul se instalează în anii 1986 la New York, dar
spre promisiuni. Înainte de a pleca, exilatul voluntar se va scrie în limba română. Vasăzică traiește în limba
lăsă animat de mitul pământul făgăduinței. Odată ajuns română, precum precizează autorul. Ipoteza întoarcerii
în țara de adopție, el trebuie să se adapteze la altă limbă, nu i se pare posibilă, dar se consideră un pribeag deba-
alte obiceiuri, la alte locuri de muncă. Și atunci tânjește rasat de nostalgii. Norman Manea evocă anonimul
după paradisul pierdut. Adaptarea este drumul care pribeag, cel de nicăieri, nomadul iluziilor. Tema exilului
separă iluzia de realitate. Exilatul este un străin pentru este umbra înstrăinării, pribegia, peregrinările.
cei de acolo, și un străin pentru cei de acasă. El se simte Întrebat unde se simte acasă, scriitorul, ajuns la 85 de
un înstrăinat în țara adoptivă, pe care nu o cunoaște, și s- ani, răspunde: În camera mea, oriunde ar fi să fie.
a înstrăinat și de țara lui. Așa se face că asociam pe exi- Uneori, nici acolo. Într-un interviu care a precedat
lat cu imaginea zebrei. Spune Kipling: apariția cărții Umbra exilată, realizat de Vasile Ernu
Pe jumătate la umbra, pe jumătate în lumina, cu (Libertatea, 6 februarie 2022), Norman Manea consideră
umbrele mișcatoare proiectate de mișcarea ramurilor din că biografia sa este tot mai mult o bibliografie. Eu am
copaci, zebra devine un animal în dungi și leopardul nu deja locul de veci, rezervat în cimitirul multi-confesional

168 CONVORBIRI LITERARE

de la Bard College, spune el. Acolo mă așteaptă ca vecin, rea insistentă a celor pe care îi întâlnesc: Ce cautați voi
așa cum și-a dorit, prietenul meu Philip Roth. Norman aici, în România? Voi, cei plecați, care nu ați făcut
Manea se consideră un exilat confirmat: Revolutia? Nu e nimic de făcut aici și nimic de înțeles !
Nu conduc mașina, nu am fost vreodată la bancă, am Ramîneți unde sunteți și dacă într-o zi se va întîmpla
ignorat două teste esențiale ale cotidianului american. ceva, o să auziți sau o sa va chemăm. Dar pâna atunci...
Soția mea a preluat cu tenacitate aceste infirmități ale În toate romanele sale, tema exilului este punctată de
mele și a continuat vreme de peste 30 de ani să le rezolve gânduri despre memorie, uitare, renaștere, singurătate,
cât mai bine. Pandemia a accentuat și a acutizat starea nostalgia trecutului și enigma întoarcerii. Autorul
de incertitudine proprie exilului, a neobișnuitului. O constată că ruptura s-a produs. Nu a fost dorită, dar s-a
stare generalizată, de data asta, și astfel destinată tuturor, produs și este reală:
în afară de cei protejați de indiferență și cinism. Într-o săptămână mă întorc la Montréal, unde munca
La întrebarea despre întoarcerea în țara, Manea de editor mă așteapta. O să mă gândesc la patrie cu un
răspunde că este mai degrabă o reverie deșartă. Și că a sentiment de culpabilitate, de durere. Se pare ca este
rămas un străin, un nomad melancolic, precum person- mult mai ușor de a visa la România decît de a trăi în
ajul romanului. Despre exil el crede că este o experiență România. Nu îti refaci viața, ci o continui. Te crezi străin
extremă, cu toate conotațiile excesului. Și ca orice în țara de adoptie și când te întorci „acasă“ ( locul de
experiență umană conține mai toate valențele pozitive și unde ai plecat), constați cu uimire ca ești perceput ca
negative ale derivei de la normalitatea cuminte. Este o străin și că vei rămâne străin, oriunde ai fi.
excesivă încercare care interoghează obișnuitul și te Pentru scriitorul Constantin Stoiciu, exilul înseamna
silește la adaptări adesea extreme. integrare, dar si nevoia, trufia de a păstra o sensibilitate
româneasca. Întoarcerea este așteptare, o permanentă
4. Exilatul voluntar: aeroportul încordare. Pentru scriitorul în exil, scrisul este o
Exilatul este o specie aparte, spune scriitorul experiența dureroasă, iar romanele sunt ca samînța adusă
Constantin Stoiciu în cartea sa Le fuyard (Humanitas. de acasă, dar care rodește pe pămînt strîin. Exilatul este
Montreal. 2002). El fuge de locuri, Fuge de trecut. Fuge o ființa paradoxală, care viseaza la un altundeva când
de fapt de el însuși. Nu se poate fixa. Este și va rămâne este în țară și la patria pierdută îndată ce a părăsit-o:
dezrădăcinatul, pierdut în hățișul visurilor și a iluziilor M-am întrebat de multe ori de ce oare faptul ca am
pierdute. Este domnul Carol care așteaptă în aeroportul reușit în Canada nu a fost suficient pentru a atenua
Charles de Gaulle din Paris, suspendat între Canada și suferința de a fi plecat și nostalgia pentru țara? Ma urăsc
România. Agonia așteptării îl face să redescopere că pentru exilul meu voluntar și pentru tot ce acești ani a
adevăratul purgatoriu este el însuși. Iar aeroportul este schimbat în mine ca român și ca scriitor. Prin exil, am
imaginea unei vieți suspendate în spațiu și în timp. pierdut ceva care îmi era foarte prețios în viața dinainte:
În Romanul întoarcerii ( Editura Libra. 1993) , indiferența, nepăsarea, lipsa de griji. Ce am câștigat în
roman cu caracter autobiografic, Constantin Stoiciu, exil? Ceva care mă ajută să traiesc liber și demn: o
scriitor român exilat la Montréal în anii 1980, relatează anumită rigoare și o distanța fața de lume. Sunt un fugar.
coșmarul libertății, dar și prima sa reîntoarcere în țara. Am descoperit asta când am plecat din țara și n-am știut.
Coșmarul libertății? Era în 1982: În fine, am crezut că nu mai sunt, dar în realitate, am
Pentru mine, la începutul exilului, Canada nu era continuat să fiu în sinea mea, un fugar. Sunt ceea ce sunt
decât literatură, ca și cum aș fi trăit în această țară atât de si voi fi probabil totdeauna.
îndepărtată de a mea. Dar nu știam nici când, nici cum. ;
era ca un roman citit cândva, în adolescență (…) Fiecare *
zi trăită în noua mea țară, fiecare experiență traversată ca Așa este. Nimeni nu poate transpune mai bine în
exilat, fiecare descoperire, aproape fiecare gest făcut în cuvinte exilul, decât scriitorii care au trăit singurătatea
căutatrea infernală a unui chip cunoscut, mă înfundau dezrădăcinării. Așa cum nimeni nu poate exprima trauma
din ce în ce mai mult în magma lieraturii pure (…) . Din unui război, decât cei care l-au trăit, acolo pe front.
ziua în care m-a apucat panica la ideea de a trebui să
trăiesc sau mai degrabă să supraviețuiesc într-o țară în
care nu cunoșteam pe nimeni, simt o durere profundă și
nevindecabilă, iar problema fericirii exilaților mă
preocupă mult (...)
Prima întoarcere se petrecea în iunie 1991:
Mă întorc la mine acasa. Dar sunt surpris de întreba-

PSIHOLOGIA AZI
CONVORBIRI LITERARE 169
 JURIDICE

Dana GÎRBOVAN

Reflexul unui jurist, atunci când vorbește despre un Asistăm în ultima perioadă la un asalt masiv de rede-
concept sau o instituție, este să înceapă prin a o defini. finire a unor noțiuni, instituții și concepții fundamentale
Definițiile sunt esențiale în drept, pentru că dau rigoare și, până acum, perene: familie, femeie, bărbat, stat, suve-
termenilor și așa ne asigurăm că toată lumea vorbește – ranitate. Am citit zilele trecute o invitație la o conferință
și înțelege – același lucru. Lipsa rigorii, a preciziei, a pe tema: „Definirea juridică a ființei umane”. Iată, până
clarității duc la ambiguitate, la interpretare și aplicare și ființa umană are nevoie, se pare, de o redefinire din
neunitară a regulilor, a legilor: fiecare înțelege ce vrea și punct de vedere juridic. Trebuie updatată.
ce poate, fapt care, în final, duce inevitabil la...nedrepta- Acest proces marchează o schimbare fundamentală a
te. Ca atare, este important ca, atunci când folosim un însuși sensului lumii, a unei lumi de după Dumnezeu.
cuvânt, să ne asigurăm că toți înțeleg, măcar în mare Cuvintele creează realități. Prin Cuvânt Dumnezeu a
parte, substanțial, același lucru. creat lumea și prin cuvânt oamenii vor să o schimbe. De
Așadar, ce este dreptatea? Conform DEX, dreptatea aceea, redefinirea dreptății prin ruperea sa de sursa divi-
este acel principiu moral și juridic care cere să se dea fie- nă, o dreptate lumească fără legătură cu dreptatea lui
căruia ceea ce i se cuvine și să i se respecte drepturile; Dumnezeu, va deveni nu o nedreptate, ci o a-dreptate.
faptul de a recunoaște drepturile fiecăruia și de a acorda Nu va mai fi o valoare universală, ci un cuvânt cu
fiecăruia ceea ce i se cuvine. conținut și sensuri adaptabile, în funcție de interes.
Această definiție a dreptății își are sursa în dreptul Iată de ce nu pot concepe dreptatea umană în afara
roman, la rândul său influențat de definiția dată dreptății dreptății lui Dumnezeu. Dacă citiți textul Vechiului
de Aristotel1. Mii de ani oamenii au înțeles, Testament veți găsi uluitor de multe pasaje pe care le-aș
esențialmente, același lucru prin dreptate, văzută fie ca numi efectiv juridice: reguli de drept civil pur – cine răs-
răsplată, fie ca pedeapsă cuvenită. Desigur, teoriile punde pentru prejudicii cauzate de animale, reguli pri-
moderne despre dreptate au adus noi valențe acestui con- vind împrumutul, vânzarea de terenuri, imobile etc. – ,
cept, din diverse perspective ideologice, politice sau filo- norme privind răspunderea penală și principii de drept
sofice, însă în cadrul acestui argument ne rezumăm la procedural: egalitate în fața legii, imparțialitatea judecă-
esențe, rămase mii de ani imuabile. Acest lucru se expli- torului, norme privind judecata.
că prin faptul că sursa înțelegerii dreptății a fost mereu, Apoi, în Noul Testament, venirea lui Isus schimbă
de-a lungul istoriei, una divină, chiar dacă aceasta dife- modul de înțelegere și aplicare a legii. La venirea Sa,
rea în funcție de popor și epoca istorică. Romanii o legea era aplicată ad-litteram, în litera şi cu ignorarea
aveau pe Justiția, grecii pe Themis. În Vechiul totală a spiritului ei: „Vai vouă, cărturarilor şi fariseilor
Testatment, Dreptatea este o valoare esențială, iar în fățarnici! Că daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din
Noul Testament Isus este Dreptatea Întrupată – așa cum chimen, dar aţi lăsat părțile mai grele ale Legii: judeca-
îl numea Silviu Man. ta, mila şi credința; pe acestea trebuia să le faceți şi pe
Dreptatea ca valoare fundamentală a omenirii își va acelea să nu le lăsați” (Matei 23, 23). Iată deci că jude-
pierde însă cu totul substanța din momentul în care va fi cata, mila și credința nu vin în contra sau în completarea
ruptă cu totul de sursa sa divină, de Dumnezeu. legii, ci sunt părți ale legii.
Dreptatea va rămâne un simplu cuvânt ce poate fi definit Transpus în planul dreptului omenesc, această
și redefinit în funcție de interese politice și ideologice, concepție înseamnă aplicarea legii prin judecată – adică
străine de multe ori identității istorice și tradiției unui cu discernământ, nu mecanic, ci după adâncă chibzuială
stat, unei culturi, unui popor. Un stejar este un stejar și deliberare –, cu milă – adică în spirit umanist, ținând
atâta vreme cât are rădăcini. Tăiat sau smuls din rădăcini, seama de circumstanțele fiecărei cauze, de scopul legii și
el devine ceea ce dorește tăietorul: scândură, lemn de al sancțiunilor, fără ca aceasta să se transforme în părti-
foc, rumeguș. nire –, și cu credință – adică trecând judecata prin filtrul

170 CONVORBIRI LITERARE

conștiinței, așa cum te obligă de altfel jurământul de celor zece condiții. Dar dincolo de mulțimea legilor,
judecător. prost scrise, de tehnici legislative cel puțin deficitare,
Aplicarea acestor principii, recunoașterea dreptului legi multe și imprecise, mereu schimbătoare, există legi
divin ca sursă a dreptului uman, îi face pe judecători mici fundamental injuste, ce încalcă deopotrivă dreptatea
Dumnezei? Au dreptul judecătorii să se comporte astfel? divină și dreptatea umană, pentru că încalcă elementul
Omul este creat DUPĂ chipul și asemănarea lui fundamental al umanității: libertatea.
Dumnezeu, însă este mereu într-o luptă cu păcatul, cu
ispita, cu limitele sale. Cade și se ridică, în lupta sa pen- Am întâlnit recent o astfel de lege, ce îmi impunea o
tru mântuire, incapabil să atingă dreptatea lui Dumnezeu. serie de obligații în calitate de părinte, obligații ce mi-au
În Faptele Apostolilor, Pavel spune: “Să ştiţi dar, fraţilor, bulversat fundamentul de jurist. În esență, am fost
că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor, şi oricine crede anunțată și eu de obligativitatea încheierii unui contract
este iertat prin El de toate lucrurile de care n-aţi putut fi numit „educațional”, sub sancțiunea amenzii. Există o
iertaţi prin Legea lui Moise.” (Faptele Apostolilor 13, lege care OBLIGĂ cetățenii să încheie un contract, al
38:39) cărui conținut este prestabilit de Guvern.
Iată deci că Isus împlinește pentru noi Dreptatea și Esențialmente, obligația de a încheia un contract este
devine calea spre mântuire, pentru că oamenii nu sunt nu doar un non-sens, o aberație juridică, o enormitate, ci
capabili să se mântuiască singuri prin dreptate. un abuz îngrozitor și voi explica pe scurt de ce. Revenind
Revenind la dreptatea umană, oamenii vin de multe la definiții, contractul a fost definit ca un acord de voințe
ori în sala de judecată „să își caute dreptatea”. Dreptatea dintre două sau mai multe părți prin care se nasc, modi-
căutată de oameni este una imperfect, limitată, derivată fică sau se sting raporturi juridice. Această definiție nu
din aplicarea legii la o situație de fapt ce rezultă din pro- este o creație a lumii actuale, ci este clasică și universală,
bele administrate în dosar. Dacă părțile nu au depus sufi- se învață în primul an la Facultatea de Drept. Pentru a fi
ciente probe, dacă acestea nu sunt concludente, dacă nu valabil un contract, este necesar ca voința să fie liberă,
și-au argumentat suficient pozițiile procesuale, dacă uită neviciată, să fie conștientă, în caz contrar acesta fiind nul
să expună chestiuni ce pot fi decizorii, hotărârea va sau anulabil. Libertatea de a contracta este o piatră de
reflecta toate aceste vicii. Dacă legea este proastă, necla- temelie a dreptului, un principiu ce nu a fost vreodată pus
ră și imprecisă, hotărârea va fi dată în baza ei, reflectând sub semnul îndoielii, fără de care pur si simplu nu poate
aceste vicii. Dacă judecătorul este obosit, neatent, nepre- fi imaginat un contract. Iată însă că acum vine statul și,
gătit profesional sau dimpotrivă, foarte bine pregătit, dar în esență, ne spune: libertatea ta de a contracta însemnă
inapt să vadă și scopul, nu doar litera legii, hotărârea va că eşti obligat să o faci, sub sancțiunea unei amenzi.
fi pe măsură. O astfel de lege nu este lege, după nici unul din cri-
În final, aș vrea să mai punctez importanța calității teriile amintite, iar spiritul dreptății ne impune să folosim
legii, pentru că dreptatea omenească din sala de judecată toate procedurile judiciare pe care le avem pentru a o
se înfăptuiește în numele legii. Sfântul Augustin spunea invalida.
că o lege care nu este dreaptă nu este lege: «Mihi lex esse
non viedetur, quæ justa non fuerit» (Mie nu mi se pare a Note:
fi lege cea care nu va fi fost justă)2. Sf. Isidor de Sevilia 1. Aristotel definea dreptatea ca fiind „dispoziția mora-
enumeră zece condiții ce trebuie îndeplinite de o lege lă datorită căreia numim drept omul capabil să înfăptuiască
pentru a fi socotită o lex vera: „Legea trebuie să fie ones- în mod deliberat ceea ce este drept și să opereze o justă dis-
tă (honesta), justă (iusta), posibilă (possibilis), potrivită tribuire, fie între el și altcineva, fie între alte două persoane
cu natura rațiunii (secundum naturam), conformă obice- astfel încât din ceea ce este de dorit să nu-și atribuie sieși
iurilor locale (secundum consuetudinem patriæ), adapta- mai mult și altora mai puțin (și invers din ceea ce este dău-
tă locului și timpului (loco temporique conveniens), nător), și să respecte egalitatea proporțională și să procede-
necesară (necessaria), utilă (utilis) și, de asemenea, clară ze la fel și când este vorba de alte două persoane”.
(manifesta), în scopul de a evita ca, prin prezența unor 2. – S. Aurelii Augustini, Opera omnia, vol. II, De libe-
elemente cu semnificație obscură, să dea loc la o inter- ro arbitrio, ed. bilingvă (trad., note și comentarii de Vasile
pretare frauduloasă, și scrisă nu pentru a favoriza vreun Sav), Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2002, p. 75.
interes privat, ci pentru utilitatea comună a cetățenilor 3. Citat de Marian Nicolae, Legea dării în plată: lex aut-
hentica sau simulata?, disponibil aici [Link] juridi-
(nullo privato commodo, sed pro communi civium utili-
[Link]/471779/legea-darii-in-plata-lex-authentica-sau-simu-
tate conscripta).”3
[Link]#_ftn14
Dacă am aplica aceste criterii legilor de azi, nu știu
câte dintre ele ar rămâne valide după parcurgea tuturor

JURIDICE
CONVORBIRI LITERARE 171
 CARTEA DE RELIGIE

Florin CRÎȘMĂREANU
La Editura Galaxia Gutenberg din Târgu- chiar orice fel de teologie, ci una vie, pentru că,
Lăpuș a fost publicată de curând lucrarea cu tit- nu-i așa, „creștinul nu este închis într-o lume a
lul Ca prin oglindă, în ghicitură. Mici eseuri lui, veche și neschimbătoare, ci este, dimpotrivă,
despre creștinism, care declanșează în mintea deschis, mărturisitor, viu” (p. 169). În orice caz,
cititorului atitudinea firească pentru reflecție și pentru această dinamică a vieții, care implică și
interpretare. În fond, vorba lui Nietzsche, „fap- o anumită impredictibilitate, găsim un sprijin
tele nu există, există doar interpretări” (Voința semnificativ în cuvintele Scripturii, care ne
de putere). Autorul acestui volum, Ioan aduce aminte că „vântul suflă unde voieşte şi tu
Alexandru Tofan, este deja binecunoscut publi- auzi glasul lui, dar nu ştii de unde vine, nici
cului autohton, mai ales prin lucrările dedicate încotro se duce” (Ioan 3, 8).
lui Hegel, Walter Benjamin, Michel de Certeau În paginile acestui volum, reflecțiile lui Ioan
și André Scrima. Alexandru Tofan pleacă de la textele unor autori
De la bun început, Ioan Alexandru Tofan ne precum André Scrima, Walter Benjamin, Michel
spune că „textele cuprinse în acest volum au fost de Certeau, Paul Claudel, Nicolae Steinhardt,
publicate între anii 2012 și 2023 în Dilema Clive Staples Lewis, Gilbert Keith Chesterton,
veche” (p. 5). Aparenta diversitate a articolelor Paul Valéry, Marin Tarangul et alii. Or, pentru
reunite în acest volum trădează însă preocuparea cititorul atent, este de-a dreptul fascinant cum, în
constantă a autorului pentru un grup restrâns de pofida acestei diversități deconcertante, autorul
teme, în cazul de față concentrându-se pe pro- reușește să extragă din subiecte variate și apa-
blematica medierii, adică pe încercarea de sur- rent secundare, la prima vedere, precum muzica,
prindere a „relației dintre ascundere și arătare”. dansul, poveștile, jucăriile și altele de acest gen,
În lumea noastră, sublunară, nimic nu se arată o miză spirituală, care ne privește pe fiecare din-
complet, în integralitatea sa, întotdeauna rămâne tre noi. Se prea poate că această perspectivă asu-
un rest, o parte necunoscută, incaccesibilă oame- pra realității să fie perfect îndreptățită, de vreme
nilor. În cuvintele Apostolului Pavel, care se ce „în lumea actuală, remarcă Părintele Scrima,
regăsesc și în titlul volumului, aici, in via, ne sacrul este delocalizat, nu mai dispune de un
raportăm la realitate de fiecare dată „ca prin sediu (fie el templu, biserică sau arbore) și nu
oglindă, în ghicitură” (I Corinteni 13, 12). are program de audiențe” (p. 131).
În ceea ce privește forma, lucrarea pe care o O altă temă extrem de interesantă, care se
avem în vedere este împărțită în cinci mari regăsește în volumul lui Ioan Alexandru Tofan,
secțiuni, care sunt la rândul lor alcătuite dintr-un privește o anumită „geografie spirituală”, prin
număr variabil de articole de mici dimensiuni care se poate cartografia cu oarecare precizie
despre subiecte diverse, regăsite în artă, literatu- atât spațiul prin excelență al liniștii, meditației,
ră, filosofie și, evident, teologie, care „se care este pustiul, cât și locul risipei, agitației,
întâlnește cam pretutindeni” (Paul Valéry). care a fost dintotdeauna orașul. În termenii auto-
Totuși, în paginile acestei cărți nu este vizată rului, care nu vede în această dihotomie o ierar-

172 CONVORBIRI LITERARE

hie ce implică o anumită superioritate din partea Taina aceasta este într-un raport intim cu fragili-
uneia sau alteia, „transcendența deșertului este tatea umană, cu finitudinea noastră, iar fiecare
una plină, total și covârșitoare; transcendența dintre noi poate obține cel mai mult din această
urbană este marginală, plină de nostalgie, ascun- situație doar atunci când conștientizează acest
să în nuanțe și detalii” (p. 195). lucru.
Cu toate că în istorie nu sunt prea multe indi- Nu în ultimul rând, întâlnim frecvent în pagi-
cii care să justifice faptul că se poate realiza o nile cărții lui Ioan Alexandru Tofan un spirit pas-
anumită „creștere spirituală” în mijlocul calian, care a surprins perfect situația omului în
agitației, între zidurile orașului, Ioan Alexandru lume, această făptură monstruoasă (și de
Tofan aduce în discuție pe mai multe pagini un neînțeles), alcătuită dintr-un amestec straniu de
tip de creștinism, care se manifestă preponderent mizerie și grandoare.
în mediul urban, contrar celui dezvoltat în _______________
pustie. În optica sa, „orașul, mai ales cel modern, Ioan Alexandru Tofan, Ca prin oglindă, în ghicitură.
este un loc în care solitudinea adâncă este posi- Mici eseuri despre creștinism, Târgu-Lăpuș, Editura
Galaxia Gutenberg, 2024, 211 p.
bilă, la fel și asceza sau iubirea întemeietoare”
(p. 191).
În paginile acestui volum regăsim și o fru-
moasă pledoarie pentru o teologie a „banalității
cotidiene”, aspect care ne face să înțelegem în
mod corect și afirmația potrivit căreia „proximi-
tatea mundană a transcendenței este taina aflată
în inima creștinismului” (p. 91). Demers absolut
justificat de vreme ce Apostolul Pavel însuși ne
spune că „cele nevăzute ale Lui se văd de la
facerea lumii, înţelegându-se din făpturi, adică
veşnica Lui putere şi dumnezeire” (Romani 1,
20), ceea ce însemnă că Dumnezeu poate fi con-
templat prin oglinda lucrurilor (ca să cităm titlul
unei cărți semnate de Pierre-Marie Emonet),
lucruri unde Dumnezeu a lăsat „o reflecție a
ființei Sale”. Așadar, chiar dacă în cuvintele pro-
fetului, „neamurile sunt ca o picătură de apă pe
marginea unei găleţi, ca un fir de pulbere într-un
cântar. Iată insulele care cântăresc cât un fir de
praf” (Isaia 40, 15), fiecare dintre acestea, oricât
de insignifiante par a fi la prima vedere, „există
și ascund, fiecare dintre ele, minuni, povești și
frumuseți felurite” (p. 57).
Îmi pare că lucrarea Ca prin oglindă, în ghi-
citură. Mici eseuri despre creștinism este asemă-
nătoare unui puzzle uriaș, cu autori și teme care
vor să surprindă din unghiuri diferite câte puțin
din această lume a noastră, în mare parte secula-
rizată și totuși o lume care „pare atât de frumoa-
să tocmai pentru că e o taină” (Dostoievski).
CARTEA DE RELIGIE
CONVORBIRI LITERARE 173
 CARTEA DE FILOSOFIE

Ioan Alexandru TOFAN

Fără o carte precum cea a lui Wolfram Eilenberger care ea se „afirmă” ca sfidare seacă a convențiilor de gân-
(Vremea magicienilor. Wittgenstein, Benjamin, Cassirer, dire din vestita Universitate de la Cambridge. Și nu doar de
Heidegger și marele deceniu al filosofiei (1919-1929), acolo. În alt loc, un personaj cu totul diferit, șovăielnic și
Editura Trei, 2024, în traducerea frumoasă a lui Dan stingher propunea ca teză de abilitare o carte la care mun-
Siserman), istoria filosofiei pare o scenă în care personaje cise mulți ani, dar care era respinsă întrucât membrii comi-
ciudate doar întruchipează idei abstracte, concepte și argu- siei au considerat-o prea de neînțeles. Originea dramei
mente venite de niciunde. Or, Wolfram Eilenberger știe, baroce germane a lui Walter Benjamin își propunea, și ea,
dimpotrivă, să arate că această istorie este de fapt o încâl- să zguduie modul în care gândim obiectele istorice. Va
ceală de vieți și insomnii, miracole și contingențe istorice. reuși, dar nu de la adăpostul unei catedre, ci din locurile
Marii gânditori ai istoriei (și cartea despre care vorbim este cele mai improbabile și mai boeme în care va ajunge să fie
despre patru astfel de mari gânditori) pășesc, vorbesc și citită pe nerăsuflate. Pe de altă parte, Heidegger și
respiră într-un fel aparte, iar viețile lor merită povestite, Cassirer, universitari până în vârful degetelor, își dispută
astfel încât lectura volumelor pe care le-au scris să capete indirect în 1929, la Davos, nu doar supremația simbolică în
treptat aparența unui dialog viu. Un exemplu din spațiul lumea intelectuală germană, ci și două moduri de
românesc este Constantin Noica, care afirma în mod repe- construcție a lumii și de a scrie filosofie. Impetuozitatea
tat că viața este irelevantă în fața ideii. Totuși, Jurnalul de urmașului lui Husserl și trăinicia greoaie și, poate, sfioasă,
la Păltiniș al lui Gabriel Liiceanu este o spectaculoasă, a cuvintelor viitorului Rector al Universității din Hamburg
duioasă și profundă evocare a decorului biografic în care s- deschid o epocă, închizând-o pe alta. Aceste momente și
a formulat întrebarea cu privire la faptul de a fi din Tratatul fragmente biografice înconjoară ideile care, pentru
de ontologie sau din Scrisorile despre logica lui Hermes. Eilenberger, poartă numele de Filosofie.
Și fără prima carte, ultimele două sunt, parcă, mai greu de S-ar putea spune, după lectura cărții lui Eilenberger, că
înțeles, chiar dacă Jurnalul nu este nicidecum o carte de întreaga gândire a filosofilor mari este de fapt o experiență:
exegeză. adică un continuă confruntare cu obiectul pe care încearcă
Revenind la Vremea magicienilor, Eilenberger observă să îl cunoască, o tensiune între lume și sine, o „punere la
de fapt un fapt uluitor: în intervalul scurt dintre 1919 și încercare a ideii” care nu se petrece în spațiul izolat al
1929 au fost scrise câteva dintre cele mai importante cărți minții, ci în lume, între lucruri și oameni. Un subtitlu al
de filosofie ale secolului XX. Apărute într-o lume în care autorului exprimă succint: „Wittgenstein se arată în furtu-
sfârșitul Primului Război dezlănțuise deopotrivă genialita- nă, Heidegger experimentează adevărul deplin, Cassirer își
te, delir și pasiune, ele nu întrețin o altă legătură decât pe caută forma, iar Benjamin îl traduce pe Dumnezeu” (p.
cea a unei coincidențe miraculoase care dă chipul unui des- 89). Toate aceste sforțări ale gândului se petrec însă în
tin cultural. Ființă și timp (1927) a lui Heidegger, Filosofia circumstanțe de viață mărunte și sub forța întâmplării care
formelor simbolice (1923-1929) a lui Cassirer, Tractatus articula lumea cea mare a culturii europene din anii 1920.
logico-philosophicus (1921, în prima ediție germană) a lui Astfel, absolutul pe care îl vizează, fiecare în felul ei pro-
Wittgenstein, Originea dramei baroce germane (1928) a priu, capătă o cromatică aparte, fără de care rămâne de
lui Benjamin sunt cărți care au început, fiecare în felul ei, nerecunoscut. O propoziție din Tractatus-ul lui
ceva nou în câmpul gândirii. Eilenberger le articulează cu Wittgenstein sună astfel: „lumea celui fericit este alta decât
multă acuratețe mizele, desfășurarea și arhitectura specula- a celui nefericit” (6.43). O aparentă evidență, dar care face
tivă, însă nu într-o manieră exegetică, ci într-una narativă. parte din mecanismul care face posibilă schimbarea radica-
Wittgenstein, de exemplu, găsește nimerit să încheie exa- lă pe care o produce în filosofie autorul vienez, alături de
menul său de doctorat cu Bertrand Russell și George critica spectaculoasă pe care o aduce teoriei mulțimilor sau
Edward Moore cu cuvintele „nu vă faceți griji, știu că nu de încercarea de a reinterpreta într-un mod original rapor-
veți înțelege niciodată (conținutul Tractatus-ului, n. n.)”. tul vechi și insolubil dintre limbaj și realitate.
Și interpretarea cărții poate începe de aici, din momentul în

CARTEA DE FILOSOFIE
174 CONVORBIRI LITERARE
 CARTEA STRÃINÃ

Marius CHELARU

Amin Maalouf s-a născut în 1949, la Beirut, în Europa, de la războiul care macină continentul, cu
Liban (mama sa, născută în Egipt, era creștină efecte complicat și de analizat, dar și avînd în
melchită, tatăl protestant), dar stă în Franța din vedere temeri, prejudecăți, diverse aspecte care
anul 1976, scrie în franceză, a fost tradus în peste vin dinspre trecut, Maalouf face, în maniera pe
40 de limbi străine, între care, nu doar cu care cititorii săi o cunosc, o trecere în revistă a
Labirintul rătăciților (cîteva, inclusiv aceasta la istoriei acestor confruntări ale Occidentului cu
care facem acum referire, au apărut în Iași la aceia care ajung, într-un fel sau altul, a-i fi
Polirom1), și în limba română. „adversari”. Pleacă, așadar – dezvoltînd, după
După ce în Liban a lucrat ca jurnalist (calitate caz, mai mult sau mai puțin amplu/ detaliat – , de
în care, călătorind, fiind parte la diverse eveni- la otomani, deși începe cu Japonia (prima țară din
mente importante – confruntări violente, războa- Asia care, prin felul în care a evoluat, a întrecut în
ie, întîlniri diverse ș.a. –, a înțeles lumea și „la unele domenii Occidentul), Uniunea Sovietică
fața locului”), ajuns în Franța și-a continuat acest (construită pe alt sistem de valori, diferit, dacă nu,
drum, devenind redactor-şef al ziarului „Jeune după unii, cvasi-opus celor occidentale), China
Afrique”. (care, prin dezvoltarea sa și demografică, dar mai
În 2009, am semnalat cititorilor revistei ieșene ales economică și militară - de la dinastia înteme-
„Cronica”2 cartea sa de debut ca scriitor, apărută iată de Kubilai, nepotul lui Genghis han, prințul
în Franța, în 1983, eseul Cruciadele văzute de Zhu Di, la războaiele opiului și Victor Hugo, cel
arabi. A primit, în timp, premii importante pentru care scria despre cum s-au comportat europenii
cărțile sale, s-au scris articole, opera sa a consti- acolo, furînd, omorînd, incendiind ș.a., „noi,
tuit subiectul unor texte de doctorat, a ajuns mem- europenii, suntem civilizați, iar pentru noi, chine-
bru al Academiei Franceze ș.a. zii sunt barbarii. Iată ce a făcut barbariei
Trăim o etapă complicată, din nou, a relațiilor civilizația”, la Sun Yat Sen, Mao, Deng Xiao Ping
dintre Occident și „adversarii săi”. Sau, cum ș.a. –, care a devenit un concurent serios al
spune Maalouf, „omenirea cunoaște astăzi o Vestului din mai multe puncte de vedere și, aido-
perioadă dintre cele mai primejdioase din istoria ma Japoniei, cunoaște „o modernizare integrală și
ei”, dar, deși „în unele privințe ceea ce întîmplă ireversibilă“), și SUA – cu problemele pe care le
este fără precedent”, în altele „lucrurile decurg în are azi, și a cărei hegemonie se clatină.
linie dreaptă din conflictele anterioare” ale Citindu-l pe Maalouf, dincolo de analizele lui
Occidentului cu „adversarii săi”. faptice/ constatativ-evaluative, mai ales cînd a
Și, pas cu pas, în aceste pagini, Amin Maalouf fost vorba despre Uniunea Sovietică/ Rusia,
caută să ofere un răspuns de unde și cum au înce- Japonia, China dar nu numai, m-am gîndit, între
put aceste confruntări, cum se reflectă ele în altele și la schimbările de paradigmă, aspectele
situația de azi, „călătorind” dinspre Japonia, care țin de adoptarea și a unor concepte, cu tot
China, ș.a.. Pornind de la situația actuală din corolarul lor, la „Geografia filosofică” despre

CONVORBIRI LITERARE 175

care vorbea americanul John Ledyard (când spu- nile acestor Memorii de mai multe ori) sau/ și
nea „nu știu unde să situez celelalte părți ale geo- Leipzig, prin Karl Baedeker. Apoi, în 1841,
grafiei filosofice a Europei”) – cel care l-a însoțit Adolphe Joanne și Hachette lansau seria de
și pe căpitanul Cook în a treia sa călătorie, și apoi Guides Joanne (din 1916 redenumite Guides
le-a avut pe ale sale – și care pare că „funcționa”, Bleus) ș.a. Se discuta în alți termeni despre călă-
și, în unele privințe, mai funcționează din plin torii, despre Orient, „Levant”, „orientalism” ș.a.
pentru Occident3. Maalouf are felul său de a privi Iar prin 1840, anul în care a ajuns primul vapor cu
lucrurile, mai direct, mai degrabă prin oglinda aburi la Constantinopol, se începea, pe alte baze,
„confruntării”, nu neapărat prin război, dintre și un complex efort de reformare a Imperiului
Occident (care, din veacuri al „XVI-lea pînă în Otoman (declanșat încă din jurul anilor 1838-39,
cel de-al XIX-lea”, în ce privește „supremația” sa, după unii și mai dinainte)5. Începuseră să apară și
„n-a făcut decît să se extindă, să se consolideze în primele ghiduri de călătorie despre Levant – în
ansamblul planetei în toate domeniile”) și „adver- 1839 Frédéric Lacroix a publicat în franceză
sari”, și mai puțin pe cunoașterea dintre „tabere” Guide du voyageur à Constantinople et dans ses
sau evoluțiile și la nivel conceptual/ paradigmatic environs, cu ediții în germană (Baedeker), în
din Imperiul otoman, Japonia, China ș.a. Astfel, la 1852, și engleză (la John Murray, Turkey), în
otomani mai degrabă face succinte referiri (ase- 1854 ș.a. În ediția apărută la John Murray în
diul Vienei ș.a., ajungînd apoi la Turcia, episo- 18786, din primele rânduri (Prefață, p. V), citim:
dic), după cum la Japonia pornește de la anul „Marile schimbări care s-au petrecut în Turcia în
1905, pentru a se întoarce cu o repede privire spre ultimii câțiva ani au făcut necesară o nouă ediție a
trecut. acestei Handboook. Războaiele și revoluțiile au
Citind aceste pagini am gândit și altfel felul în schimbat vechile granițe naționale; drumuri, căi
care se oprește la unele popoare, unele etape ș.a. ferate și vapoare au deschis largi porțiuni ale țării
Despre otomani, dincolo de aspectele care țin de înainte cu greu accesibile”...
războaie și de evoluția contactelor, m-am gîndit la În fine, la Japonia autorul pleacă de la anul
diverse „etape”, de pildă la epoca de după 1905, cu victoria de la Tsushima a niponilor asu-
sfârșitul războaielor napoleoniene când, dincolo pra Rusiei, care l-a determinat pe Nehru să scrie:
de diversele interese care se „negociau” pe culoa- „victoria Japoniei a diminuat sentimentul de infe-
rele diplomatice sau în subteranele „Puterilor”/ rioritate de care suferea cea mai mare parte dintre
statelor/ imperiilor/ popoarelor, se instaurase o noi”, pentru că, „de vreme ce o mare putere euro-
relativă pace în Europa. Henri Kissinger a scris o peană fusese învinsă, înseamnă că Asia încă mai
frază, comentată în varii moduri, spunând că „sub putea să învingă Europa”. În viziunea lui
impactul lui Napoleon, s-a dezintegrat nu numai Maalouf, în ce privește schimbările pe care le
sistemul de legitimitate al secolului al XVIII-lea, vizează el din Japonia, „totul începuse în 1853,
ci odată cu asta și garanțiile fizice care, cel puțin cînd un ofițer de marină american, comodorul
pentru contemporani, păreau o condiție prealabilă Matthew Perry, apăruse dinaintea coastelor
a stabilității”4. Sub impactul acestei schimbări Arhipelagului”. În Japonia, în viziunea mea,
majore, se discuta, la nivelul de atunci, despre schimbările la care se referă începuseră, din multe
înflorirea industriilor, noi căi de transport, extin- puncte de vedere, de la primele contacte cu euro-
derea rețelei de căi ferate ș.a., tensiunile cu penii. Au fost lente, subtile, complexe, multe
Occidentul avînd deja altă „față”, Imperiul nemulțumind pe cei care vedeau în ele distrugerea
Otoman începând să suscite și altfel interesul. Se a tot ce înseamnă a fi japonez. Sunt diverse etape
scriseseră și anterior note/ jurnale de călătorie. – inclusiv în ce privește conceptele pe care le-a
Dar, prin anii 1830, se publicau primele „ghiduri absorbit Japonia, de la adoptarea ideii de „self”,
de călătorie” „în serie”, de circulație, la Londra, la inexistentă ca atare în Arhipelag, la „modanizmu”
John Murray (editură de care vom aminti în pagi- – modernizare și formele ei ș.a. - la care ne putem

176 CONVORBIRI LITERARE

ori pînă la epoca Meiji ori după. începutul erei Meiji și cazul Chinei în era lui
Discuţia tradiţionalism versus modernism, Deng Xiaoping“, ultimul, devenind, ca percepție,
complicată şi ieri şi azi (şi) pentru japonezi, a fost „călăul din piața Tiananmen“, a trebuit să se retra-
acutizată la sfârşitul secolului al XIX-lea şi înce- gă, să demisioneze. Dar, și avînd în vedere ce a
putul celui de-al XX-lea, spre al II-lea război făcut Deng, China făcuse pași semnificativ, deve-
mondial7. S-a spus, poate nu exagerînd cu totul, nind o putere pînă după anii 2000. Maalouf se
că, prin ce a însemnat pentru libertatea individua- întreabă la un moment dat, amintind că Deng era
lă, epoca Meiji (1868-1912) a jucat în Japonia rol de părere că nu trebuie „provocați” „concurenții”:
asemănător cu Renaşterea pentru Europa, unde „Cum ar fi reacționat oare Deng Xiaoping dacă i-
individul era „eliberat de lanţurile tradiţiei şi ar fi auzit pe succesorii săi anunțând că în 2049
familiei8”. Japonezii şi-au situat propria identitate China va deveni prima putere de pe glob?
faţă cu a Occidentului, nevoiţi să „inventeze ter- Probabil cu neliniște și cu iritare. Ce nevoie avem
meni socio-politici de dragul modernizării”, şi să facem astfel de proclamații?, le-ar fi spus. Și de
unul care să redea occidentalul self9, „precursor ce să înmulțim gesticulațiile belicoase?” Acestea
necesar al conceptelor politice de libertate… „sperie pe vecinii noștri, le dau adversarilor noștri
drepturi”10. Înainte de a discuta întrebarea „Cine argumente ca să ne combată și ne îndepărtează de
sunt eu”, trebuiau să puncteze noţiunea de eu11. obiectivele noastre în loc să ne apropie de ele.“
De pildă, putem vorbi de Yukio Mishima – Maalouf are o viziune a sa, cu care putem fi
pseudonim (adoptat pentru ca tatăl său, samurai total sau parțial de acord, asupra acestui „labirint”
adept al strictei educaţii tradiţionale, să nu afle că al lumii de azi, care cere noi abordări, noi soluții
scrie12) cu care e cunoscut Kimitake Hiraoka și foarte multă atenție și clarviziune. Accentuează
(1925-1070), considerat ultimul personaj marcant că „frontierele ideologice” dintre Occident și cei
al lumii japoneze care a ales (după ce a fost parte pe care-i analizează drept „adversarii” acestuia
a unei „tentative” de lovitură de stat) moartea prin „s-au estompat astăzi”, dar, date fiind cele pe care
sepukku13. Pentru mulţi părea o „poveste” din le trece în revistă în carte „noul război rece nu va
Japonia pre-modernă, în care a fi samurai însem- semăna mult cu cel dinainte“. Subliniind
na altceva. Era printre cei nemulţumiţi de cum se diferențele între Occident și „adversari”, ajun-
„moderniza” Japonia după al doilea război mon- gând și, în cazul unora, la, poate cea mai semnifi-
dial, dincolo de o anume mobilitate a populaţiei şi cativă în viziunea sa, „competiția dintre capita-
alte aspecte ale progresului tehnic, economic. lism și comunism” – cu efecte economice și
Sigur, felul în care privește Maalouf ține de sociale complexe –, dar „care azi, date fiind
maniera în care a ales să abordeze el toate acestea. schimbările din lume, pare că „e mai degrabă
Astfel, ajungînd de pildă la Deng Xiaoping, scrie: aproape invers, după cum s-a putut constata din
„Deși a fost relativ scurtă, prezența acestuia în primele luni ale războiului din Ucraina“.
fruntea țării a schimbat datele problemei în mod Cu toate acestea, deși primejdiile din lumea de
ireversibil”, pentru că, de fapt, nici „nu e nevoie azi sunt reale, deloc simple, conchide optimist
ca astfel de episoade să fie lungi”, și, uneori, „Rămân convins că momentul de angoasă pe
„zece ori douăzeci de ani sunt de-ajuns ca să repa- care-l trăim ar putea să se dovedească salutar, că
re pagubele pricinuite de unul sau două milenii, ar putea să ne determine să concepem pentru
ceea ce ar trebui să le dea popoarelor chinuite de urmarea aventurii umane o altă desfășurare”.
Istorie un motiv formidabil de a spera. Ele n-au Afirmă că „nu e prea târziu”, pentru că „avem
nevoie să sufere vreme de veacuri ca să iasă din toate mijloacele necesare spre a ieși din acest
marasm”. Avînd conducăori care aleg drumul labirint”, dar condiția necesară pornește prin
necesar și/ sau potrivit, „totul se poate schimba aceea că „trebuie să începem prin a admite că ne-
într-o generație”. am rătăcit.“ Cum se spune la noi, „dea Domnul să
Așa a fost, în viziunea sa, și „cazul Japoniei la aibă gura aurită”.

CONVORBIRI LITERARE 177

 Așadar, semnalăm ediția română (datorată lui 7. Tsuji, Shigebumi, Tradition: Its construction and
Dan Petrescu, cunoscut și el, nu doar pentru tra- transmigration, Tokyo, 2003, p. 73-74.
8. Walker, J., The Japanese Novel of the Meiji Period
ducerile, care s-au bucurat și ele de atenție – și and the Ideal of Individualism, Princeton Univ. Press,
aici, notăm, a fost o alegere de interes –, cât și, 1979, p. 6.
sau poate mai ales, pentru volumele sale persona- 9. Despre acest aspect şi în: Timi Suzuki, Narrating the
le) a acestei cărți de interes, a unui autor cunos- Self: Fictions of Japanese Modernity, Stanford Univ. Press
cut, și, date fiind și temele abordate, și maniera în – cap. II al părţii I: Self, Christianity and Language:
Genbun-itchi and Concern for the Self.
care se oprește asupra lor, tradus în atîtea limbi
10. Pollack, D., Reading Against Culture. Ideology and
străine. Narrative in the Japanese Novel, Cornell Univ. Press,
1992, p. 55.
______________ 11. Idem, p. 54
Amin Maalouf, Labirintul rătăciților, traducere din 12. A început să scrie la doisprezece ani; a debutat la
limba franceză de Dan Petrescu, Editura Polirom, 2024, 16, în revista literară Bungei-Bunka/ Cultura literară.
382 p. 13. Şi alţi japonezi, mai puţin faimoşi, şi-au luat viaţa
în semn de protest: în 1999 Masaharu Nonaka, la 58 de ani
– fusese pensionat forţat; presa l-a numit risutora seppuku
Note: („sepukku din cauza restructurărilor”).
1. La Editura Polirom, începînd cu anul 2003, au apă-
rut, unele și mai multe ediţii, între altele, volumele:
Periplul lui Baldassare, Stânca lui Tanios, Primul secol
după Béatrice, Grădinile luminii, Leon Africanul, Scările
Levantului, Samarkand, Naufragiul civilizaţiilor, Identităţi
ucigaşe, Cruciadele văzute de arabi, Fraţii noştri neaştep-
taţi și, acum, Labirintul rătăciților, nu de mult apărută în
Franța.
2. Cealaltă faţă a oglinzii – despre Amin Maalouf,
Cruciadele văzute de arabi, traducere din limba franceză:
Marian Tiu, Casa Editorială Proiect – Editura Tritonic,
Bucureşti, 2007, 254 p. - în „Cronica”, iulie 2009.
3. John Ledyard, John Ledyard’s Journey Through
Russia and Siberia 1787-1788: The Journal and Selected
Letters, editate de Stephen D. Watrous, Univ. of Wisconsin
Press, SUA, 1966, p. 228-29.
4. Henry A. Kissinger, A World Restored: Metternich,
Castlereagh, and the problems of peace, Boston, 1973, p.
2.
5. Despre Nizam-ı Cedit: Ali Fuat Örenç (Albanian sol-
diers in the Ottoman Army during the Greek Revolt at
1821, din lucrările IBAC (International Balkan
Conference), 2012 vol. 2, p. 503. Insuccesul (succesul
parțial al) reformelor lui Selim a dus și la evenimente ca
încercările ienicerilor (corp de armată în final, dizolvat) de
a prelua puterea.
6. Titlul complet: Handbook for Travellers in Turkey in
Asia including Constaninople, The Bosphours, Plans of
Troy, Isles of Cyprus, Rhodes, &c, Smyrna, Ephesus, and
the Routes to Persia, Baghdad, Moosool &c, with General
Hints for Travellers in Turkey, Vocabularies &c, Fourth
Edition Revised, with Maps and Plans, John Murray,
London, 1878. Când vorbește despre ruta pe Dunăre spre
Constantinopol, succint, ghidul spune că se pot vizita și
„Wallachia” și „Moldavia” (nu „Principatele Unite” ori alt-
fel), amintind câteva orașe de la noi.
CARTEA STRÃINÃ
178 CONVORBIRI LITERARE
 LITERATURÃ UNIVERSALÃ

ROBERT LOWELL
(1917-1977)

Robert Lowell este considerat unul dintre cei mai importanți poeți americani ai epocii postbelice. Creația sa continuă
să aibă un puternic ecou în rândul cititorilor de astăzi prin explorarea neclintită a luptelor personale – a propriilor sale
experiențe cu boala mintală –, a conflictelor familiale și a tulburările politice, transformându-le în temele universale ale
condiției umane. Viața lui Lowell nu a fost lipsită de turbulențe, scriitorul trecând prin multe suișuri și coborâșuri datorate
tulburării sale bipolare. A petrecut mult timp în spitalul de boli psihice pentru a-și trata episoadele severe de depresie
maniacală. După o serie de cursuri postuniversitare a obținut o diplomă de master în literatură engleză. La începutul anilor
1950, Lowell a predat la Iowa Writers’ Workshop și mai târziu la Boston University, la Yale și Harvard. Lowell a fost al
șaselea Poet Laureat Consultant în Poezie la Biblioteca Congresului. A câștigat Premiul Pulitzer pentru Poezie pentru
volumul Lord Weary’s Castle, Premiul Național de Carte și Premiul Institutului Național de Arte și Litere, precum și – pos-
tum – Premiul National Book Critics Circle, alături de National Medal for Literature.
Astăzi, Lowell este cel mai bine cunoscut pentru numeroasele sale volume de poezie, cum ar fi The Dolphin, Life
Studies și Lord Weary’s Castle, publicate între 1944-1977 și postum. Amploarea operei sale este cu adevărat uluitoare. El
a scris sonete și versuri libere în timp ce elabora poezie confesională, eseuri și proză. Poezia lui Lowell se caracterizează
prin măiestria formală, bogăția imagistică și intensitatea confesională. Operele sale timpurii s-au aliniat cu tradiția formală
a versurilor, dar mai târziu a îmbrățișat versul liber, reflectând peisajul poetic în schimbare de la mijlocul secolului al XX-
lea. Lowell a publicat – printre altele, și Life Studies with Imitations, un volum de traduceri de poezii din poeți europeni
clasici și moderni - Rilke, Montale, Baudelaire, Pasternak și Rimbaud – pentru care a primit în 1962 Premiul Bollingen
pentru traduceri de poezie.
Ora sconcsului și iese pe străzi să vâneze prostituate,
lucrând ca freelancer pe muchia briciului.
Eu însumi sunt iadul; Nebunul ar putea să-și omoare soția, apoi să-și ia înapoi
aici nu e nimeni – jurământul.
doar sconcsul care caută Of, răutatea plictisitoare a poftei lui...
sub strălucirea lunii ceva de mâncare. Este o nedreptate... el este-așa de nedrept –
Mărșăluiesc pe tălpile lor pe Main Street: orb de whisky, făgăduind să fie acasă la cinci.
dungi albe, cu ochi lunatici de roșu aprins Singurul gând al meu este cum să rămân în viață.
sub turla cretoasă, uscată, stearpă Cum să-l înnebunesc? Acum în toate nopțile-mi pun
a Bisericii Trinitare. pe coapsă zece dolari și cheia de la mașina lui...
Eu stau în capătul Înspăimântat de climacteriul dorinței sale,
treptelor noastre din spate, respir un aer bogat – se-așează deasupra mea ca un elefant.
o mamă-sconcs cu șirul ei de pisoi
cotrobăiește prin găleata de gunoi.
Își bagă capul cu pene într-un borcan Copiii Luminii
de smântână, din coada ei de struț aruncă picături,
și n-are teamă. Părinții noștri pâinea și-au smuls-o din cioturi și pietre
Grădina și-au îngrădit-o cu oasele Roșilor;
S-au îmbarcat de pe continentul Olandei,
Vorbind de jalea din căsnicie Pelerini fără adăpost din noaptea Genevei,
Și au plantat aici sămânța luminii Șarpelui;
„Generația viitoare este aceea care presează pe existența Și iată cum pivotândele proiectoare caută să lovească
unor sentimente exuberante și pe bulele noastre suprasen- În răvășitele case de sticlă clădite pe stâncă,
sibile de săpun.” – Schopenhauer Și lumânările picurând de lângă altarul gol,
Și cum lumina se află unde sângele fără pământ al lui
Noaptea caldă ne face să ținem deschise ferestrele dormi- Cain
torului. arde, arzând grânele nengropate.
Magnolia noastră înflorește. Viața începe să prindă contur.
Soțul meu excitat renunță la disputele casnice Traduceri și prezentare de Cătălina FRÂNCU

CONVORBIRI LITERARE 179

 NORIS ROBERTS

Noris Roberts este avocat, scriitoare și poetă. A publicat șase antologii de versuri: Învelișurile cuvintelor mele/The
Skins of My Words; Liniște învoaltă/ Silence over Silence;Sărbătoarea Poeziei/ Poetry Celebration; Printre vocale&con-
soane/ Among Vowels & Consonants; Sub umbra cuvintelor/ Under the Shadow of Words; Efemer etern/ Transitorily
Eternal. Poeziile ei sunt publicate în numeroase reviste literare, jurnale, și antologii de versuri. Multe dintre aceste creații
au fost traduse în engleză, franceză, italiană, portugheză și arabă. A fost numită Ambasador al Păcii pentru Cercul
Internațional de la Paris, reprezentînd Venezuela. I s-a decernat premiul Naji Naaman’s Literary Prize (este membru ono-
rific Maison Naaman al Culturii). Deține funcția de consul al Asociației Scriitorilor și Artiștilor din Orb „ASEALDO”;
este membru onorific al Asociației Latino-Americane a Poeților „ASOLAPO”. Recent a publicat volumul Cuvinte gofrate
/Embossed Words/, cuprinzînd poeme în spaniolă și engleză.
Pe acest pămînt. lăsa apa să se ridice din pămînt ca frații mei să nu înse-
teze.
Pe acest pămînt am înfruntat adîncul iadului,
cea mai aspră pedeapsă Murind și înviind
greu de dus
Sub un cer sălbatic
inuman e să simți cum atîta durere mă-mproască, De priviri sufocante
și să vezi liniștea adîncă a secetei Caut pacea
Și aflu lupta crîncenă
Implorările țipă prin crăpăturile foametei,
Ghimpii se-nfig cu uimire în pupilele cerului Observ
în lumea asta fără de simțire
Nedreptatea sumbră pare dreptate, amestecul neîmplinirii
Și anevoie miști pietrele care îți stau în cale. cu neomenia

Prețul vieții s-a pierdut Cuvintele mele necuvenite osîndesc,

Spulberate sunt acum memoria mi se întunecă
respectul, și nobilele idealuri. loviturile de cuțit mă întăresc și nu preget să lupt
contra mîniei care îmi zguduie goliciunea durerii;
Labirint au devenit toate schimbîndu-și locurile! disprețul întinează albul hîrtiei
pe care aștern vorbele grele și amare
Cu adîncă durere și vorbe uitate,
luna a amuțit înaintea urgiei Lupt cu vorbele alergîndu-mi prin sînge
care nu contenește pînă la ivirea zorilor fără să cruț durerea, iubirea ori ura, murind astfel și învi-
ind
Trandafiri sau miresme nu mai sunt seninătatea și iertarea vin
să învie peisajul pustiu înaintea altarului îngenunchind

Totul s-a ofilit într-o liniște imensă. Lovitura lentă, tăindu-mi petalele, îmi îngăduie să ros-
tesc:
* „trandafiri ori ghimpi de sunt, ce mai contează,
Întredeschid ușa poemului meu, Murind și înviind: cuvin- simt cu fiecare suflare cum se duce împietrirea
te care sunt o deplină atingere a rănilor tăcute pe care le și lupta nu o voi opri”
duc cu mine. Realizarea mea nu vine ca o surpriză în întu-
nericul nopții. Știu doar că am murit și am înviat spre a Prezentare și traduceri: Olimpia IACOB

LITERATURÃ UNIVERSALÃ
180 CONVORBIRI LITERARE
 ACTUALITATEA FRANCEZA

Simona MODREANU

Pentru prima dată, cititorii români de literatură Abdelaziz Bouteflika, care prevede pedeapsa cu
franceză au avut privilegiul de a afla chiar de la jurații închisoarea pentru oricine ar îndrăzni să folosească
Academiei Goncourt (șase prezenți la București, doi ori să instrumentalizeze „rănile tragediei naționale”,
la Iași, cu ocazia FILIT, inclusiv președintele și care interzice orice dezbatere, lucrare sau privire
Philippe Claudel) lista celor patru finaliști ai premiu- critică asupra anilor de război civil. Evident, rănile nu
lui cu același nume. Și nici nu s-au lăsat mult rugați s-au cicatrizat încă, dar e prezumțios și naiv să crezi
înainte de a dezvălui câștigătorul cel mai probabil că o carte mai poate fi interzisă astăzi; ea va găsi ori-
dintre cei doi favoriți, Kamel Daoud (Houris, cum căi de a circula. Și apoi, este oare acest tip de
Gallimard) și Gaël Faye (Jacaranda, Grasset), Pascal „omerta” nord-africană metoda cea mai potrivită de a
Bruckner mărturisind chiar o ușoară preferință pentru vindeca trauma unui popor? Nerostirea suferințelor le
cel din urmă. Însă nu a pierdut niciunul, căci, dacă estompează până la dispariție? Discutabil...
marele premiu a fost adjudecat de Daoud, Faye s-a Cât despre autor, născut în 1970 în Algeria, fost
văzut recompensat cu „puiul” Goncourt, respectiv jurnalist la Le Quotidien d’Oran și cronicar la Le
premiul Renaudot. Opere de ficțiune, desigur, dar Point, devenit o figură importantă în dezbaterile
ambele se înscriu pe una din coordonatele principale publice din Franța, el a fost constrâns să se exileze în
ale literaturii franceze contemporane, în mod repetat această țară (în 2023), tocmai din cauza luărilor sale
evocată, aceea a nedesprinderii de Istorie, a de poziție curajoase (mai cu seamă în emisiunea On
necesității prelungirii sau expierii unei forme de n’est pas couché din 2014, care i-a atras o fatwa din
vinovăție prin duhul verbului literar. Dar trebuie să partea unui imam salafist) și în vederea pregătirii
recunoaștem că mai e ceva: de-a lungul timpul limba romanului în discuție. De altfel, primele sale
franceză (și, adesea, chiar și vatra ei națională) a fost declarații după anunțarea premiului Goncourt au fost
și este adăpost al cuvântului liber în fața tăvălugului un omagiu adresat „unei țări care protejează scriito-
compresor al reducerii la tăcere. rii”, indiferent din ce colț al lumii ar veni. „Ai întot-
Este și cazul scriitorului și jurnalistului Kamel deauna nevoie de trei lucruri pentru a scrie, spune
Daoud cu al său Houris (Hurii), un roman alegoric și Daoud: o masă, un scaun și o țară. Eu le am pe toate
politic despre masacrul din timpul „deceniului negru” trei”. Aflat doar la al treilea roman al său, el nu e
din Algeria anilor 1992-2002, când armata i-a înfrun- câtuși de puțin un „boboc” în materie de premii lite-
tat pe islamiști, bilanțul, potrivit diverselor estimări, rare, căci primul său text, Meursault, contre-enquête,
variind între 60.000 și 200.000 de morți și mii de o rescriere în vână postcolonială a Străinului camu-
dispăruți. Ilustrativ – trist ilustrativ – pentru epoca sian, îl propulsase deja pe lista finaliștilor la
noilor cenzuri, cu felurite și hidoase chipuri, care Goncourt 2014, pentru a-i aduce, în 2015, premiul
sugrumă frumusețea, creativitatea, libertatea, este Goncourt pentru primul roman.
faptul că editura lui Daoud, celebra casă pariziană Scrisă din perspectiva unei tinere naratoare, Aube
Gallimard, a fost „rugată” să nu se prezinte la a 27-a (termen care înseamnă „zori” în limba franceză), scă-
ediție a Salonului internațional al cărții de la Alger, pată ca prin minune dintr-un carnagiu provocat de
care se desfășoară chiar în aceste zile în care scriu (6- islamiști la cotitura mileniului, pe 31 decembrie
16 noiembrie). Există un articol din Carta pentru 1999, istorisirea ar fi putut fi scrisă de oricare dintre
pace și reconciliere națională, adoptată de gurvern, algerienii care au trăit acele vremuri. Autorul a ținut
în urma unui referendum, în 2005, sub președinția lui să precizeze: „Nu sfidez pe nimeni. Dar e dreptul

CONVORBIRI LITERARE 181

meu să vorbesc despre anii care mi-au fost furați.” În totul despre războiul civil și vorbește într-atât încât
comunicatul Academiei Goncourt, lecturat de trece drept nebun, eliberând cuvântul din tăcerea ei
Philippe Claudel, este justificată alegerea juraților chinuită, ambii resuscitând oroarea nu pentru a se
pentru „o carte în care lirismul și tragismul sunt la fel scutura de ea, ci dimpotrivă, pentru a depune mărtu-
de intense și care dă glas suferințelor legate de o rie, pentru a lăsa o urmă disperată în timp, pentru a fi
perioadă neagră în Algeria, îndeosebi pentru femei. crezuți.
Acest roman arată în ce măsură literatura, prin înalta Kamel Daoud nu ne lasă să uităm nici că provine
ei libertate de auscultare a realului, prin densitatea sa dintr-o civilizație îndelung orală, în care tradiția
emoțională, trasează, alături de relatarea istorică a poveștilor întrețesute și încapsulate unele în altele nu
unui popor, un alt drum al memoriei”. a secat, prin urmare, cititorii se rătăcesc uneori pe
Romanul – cinic vorbind – se deschide asupra cărările cu dus-întors temporal, sau printre schimbă-
unui „zâmbet”, căci Aube, povestitoarea din Oran, rile de voci narative; ba chiar, unii au reacționat cu
este mută și poartă pe chip o lungă „semnătură cali- indignare la violența uneori de nesuportat a cărții,
grafică”, o cicatrice, „întunecată, roșie, palpitândă ca deși autorul susține că a suprimat o bună parte din
o spintecare”, lăsată de cuțitul unui asasin care nu a scenele masacrelor, tocmai de teama de a nu fi crezut.
mai avut timp să-și desăvârșească crima. Aube avea Pentru că întrebarea subzistă: care a fost scopul aces-
cinci ani când islamiștii i-au ucis familia și au încer- tui război? „Nici acum nu știm, după douăzeci de ani.
cat să-i taie beregata. Fără voce, respirând printr-o Poate acela de a locui în paradisul pe care istoria nu
canulă, dar hotărâtă să nu dea uitării povestea perso- ni l-a dat. Sau pentru a hrăni un zeu înfometat.”...
nală și istoria întregii ei țări, naratoarea își transpune Într-o limbă vibrantă, poetică, uneori grandiloc-
tăcerea în slove, în „limba interioară” a rezistenței, ventă, răvășitoare, Kamel Daoud izbutește să ne
pentru a i-o transmite fiicei sale, care nu se va naște oprească o clipă din drum, la marginea hăului din
niciodată... care monstruozitatea umană își ițește capul hâd. O
Căci, dincolo de ravagiile războiului civil, prin clipă doar, apoi atracția abisului ar deveni prea puter-
vocea mută a lui Aube este incriminat un întreg sis- nică...
tem patriarhal, anacronic și crud, unde femeile sunt
bune doar pentru prăsilă și gospodărie. Cele pure, vir-
ginele hurii, sunt doar momeală pentru bărbații
îndoctrinați, convinși că la capătul misiunilor lor
ucigașe (și sinucigașe) vor fi recompensați de ele în
ceruri. Aube, însărcinată, decide să suprime viața
copilei nenăscute pentru a o salva de „infernul pe
care îl traversezi când te naști femeie în această țară”:
„Crede-mă, fetița mea, vreau să te împiedic să fii
amestecată într-o istorie în care nu vei fi decât o
femeie, abia mai importantă decât o oaie”.
Stigmatizată, dar cu atât mai dârză, Aube ține un
salon de coafură în Oran, chiar în fața moscheii aflată
pe partea cealaltă a pieței, încercând să ajute femeile
aplatizate, depersonalizate, desfigurate de muncă și
nașteri să sfideze cât de puțin legea bărbaților. Care,
de altfel, nu lipsesc și nici nu tac în acest roman, dim-
potrivă, căci povestirea se desfășoară pe două paliere
– tenebrele și lumina, tăcerea și confruntarea. Mai
întâi, ascultăm monologul răscolitor al lui Aube, care
se adresează fiicei sale nenăscute, apoi solilocviul
unui șofer-librar, Aïssa, în compania căruia Aube
părăsește Oranul, pentru o călătorie memorială spre
satul în care islamiștii au ucis sălbatic, orbește. El știe
ACTUALITATEA FRANCEZA

182 CONVORBIRI LITERARE

 ANTICHITÃÞI ACTUALE

Ioana COSTA

Cuvintele lungi, care au mai mult de trei-patru un dactil și jumătate (exemplu bun de „autologie”,
silabe, ne atrag atenția, cînd ni se înfățișează urechii proprietate a unui termen de a se defini singur, așa
sau ochiului, dar ne și impun o grijă aparte a articulă- cum cucul își strigă numele), nu pare să trimită defel
rii, materializată într-un accent secundar (fără de care la o calitate. Horațiu, în Ars poetica, îl folosește ca
ne-am pierde în desișul silabelor atone). Latinescul „așa nu”: „Lasă și graiul umflat și cuvintele lungi de
sesquipedalis (-e) este un caz emblematic și faimos, picioare” (v. 97, trad. Ionel Marinescu, în ediția apă-
cu o bibliografie prestigioasă în literatura antică. rută la Editura Univers în 1980).
Sensul propriu este străveziu etimologic: adverbul Parcă ne prinde regretul că nu îl putem traduce
sesqui înseamnă „o dată și jumătate”, de fapt doar: „și românește decît prin monosilabicul „lung”, pe care
jumătate” (semi-, „jumătate”, echivalentul perfect al nici măcar pluralul nu-l scoate din această stare;
grecescului hemi-, urmat de encliticul copulativ - reușim să îl prelungim puțin cu prefixul „pre-” și cam
que). Întregul se subînțelege aici, de vreme ce este atît; ar mai fi, între sinonime, „alungit”, „lunguieț”,
numită jumătatea care i se adaugă! Într-o altă logică „îndelungat”, dar nu ne sînt mereu utile. Italiana este
lingvistică, regăsim semi- în sestertius, „sesterț”, cu mult mai generoasă, pentru că l-a recuperat în ses-
moneda romană care valora trei ași fără o jumătate, id quipedale – e drept, ca termen cult, imposibil de
est, doi ași și jumătate. A doua componentă a adjecti- domesticit în limba uzuală. Și, de dragul cuvintelor
vului sesquipedalis este un derivat al substantivului „lungi de picioare” (acele sesquipedalia uerba
pes (cu pluralul pedes), picior. Termenul a dezvoltat, horațiene), ne mai minunăm de o arătare, un fel de
după cum prea bine știm din uzul limbilor moderne, Păsări-Lăți-Lungilă: precipitevolissimevolmente.
un sens specializat, ca unitate de măsură a lungimii Este superlativul adverbului precipitevolmente (ar fi
(piciorul antic avea aproape 30 cm, apropiindu-se de trebuit să fie, după reguli, precipitevolissimamente),
cel anglo-saxon); îl găsim și în limbajul științific al creat în italiană din urmașe ale latineștilor praecipita-
botanicii, desemnînd o subspecie a fasolei chinezești, re, „a arunca în jos, cu capul înainte”, în care
cu tecile îndeajuns de lungi încît să binemerite de la recunoaștem prae și caput, și uoluere, „a rostogoli”.
omenire eticheta „un picior și jumătate”. Mirabilul superlativ – ne-o spun cu haz, har și deplină
S-a păstrat, în aceeași direcție de semnificare, și știință de carte cei care țin în viață proiectul Una
sensul de unitate metrică. În poezia antică, „piciorul” parola al giorno, care ar merita să fie larg adoptat de
desemna o combinație fixă de silabe lungi și scurte, ritualul cafelei matinale, de neocolit – a fost creat de
într-un total de două-trei-patru, cu posibilitatea sub- franciscanul Francesco Moneti în 1677; cuvîntul are
stituirii unei silabe lungi prin două scurte. Fiecare nu doar calitatea de a fi, cu cele unsprezece silabe ale
picior metric are o silabă accentuată (ictus). Nu erau sale, unul dintre cele mai lungi din limba italiană:
agreate cuvintele care se instalau confortabil în picio- este chiar un endecasilab întreg.
rul metric, eventual chiar cu o suprapunere între ictus De cîte cuvinte am avea nevoie pentru a-l traduce
și accentul propriu al cuvîntului – din motive care țin în analitica noastră limbă, în care superlativele nu
de tipul de accentuare antic, predominant muzical, nu lungesc cuvintele, ci le multiplică? Ne rămîn diminu-
intensiv (cum este accentul nostru), avînd ca rezultat tivele, care par să se descurce mai bine...
melodia proprie a cuvintelor, ritmată de ictus-uri. În
felul acesta, sesquipedalis, cuvînt care are el însuși

ANTICHITÃÞI ACTUALE
CONVORBIRI LITERARE 183
 ARTE

Pavel ȘUȘARĂ

Asemenea sculpturii și tridimensionalului, în general, Viena, la Academia de Arte Frumoase, ca bursier al statu-
și pictura de șevalet este o achiziție târzie în spațiul cultur- lui. El este și cel care, conștient și oarecum instituțional,
al românesc, fie că vorbim despre cele trei unități adminis- fiindcă devine și fondatorul unei școli de arte în Iași, se
trative separate, fie de Principatele Unite de după 1859. Și desprinde de vechiul canon și devine primul academist
tot asemenea sculpturii, pictura seculară din acest spațiu s- român cu acte în regulă. Acest proces amplu de redefinire
a născut gata europenizată, deopotrivă prin importul de a unei identități stratificate, de la identitatea persoanei la
zugravi deja formați de prin diversele tări occidentale sau cea publică și până la opțiunea pntru o anumită configurare
central-europene, cu o cultură a imaginii antropomorfe culturală și simbolică, este legat direct de cosmopolitismul
puternic sedimentată, fie prin exportul temporar în Europa, și de circulația competențelor din perioada fanariotă.
pentru studii, și apoi prin repatriere, a unor tineri auto- Fiindcă oricât s-ar degrada, pe un parcurs istoric de peste
htoni, dornici să împământenească alesul meșteșug al o sută de ani, formele de viață tradiționale și instituțiile
zugrăvitului de subțire, redenumit ulterior, mult mai eco- medievale aferente, care încă bântuie nostalgiile și reveri-
nomicos și mai concis, pur și simplu, pictură. Ambulanți ile arcadiene locale, domnii fanarioți au adus cu sine, în
precum Giovani Schiavoni, Niccolo Livaditi, ambii mod direct, ori au atras indirect, modele instituționale,
născuți la Trieste, la limita Europei Centrale cu cea practici profesionale, persoane mai mult sau mai puțin
Occidentală, polonezii Mauriciu Loeffler și Ludovic exotice, dar și idei care căpătaseră deja, dacă nu încă o
Stawski, maghiarii Iosif August Schoefft sau Carol Popp notorietate certă, oricum o difuziune largă pe piața, atât de
de Szatmary, dar și cehul Anton Chladek sau croatul Carol fertilă, a apirațiilor Europei civilizate. În acest context,
Wallenstein, evereul ungur Constantin Daniel Rosenthal imaginea despre sine, reflectarea în oglinda diurnă a
ori austriacul Mihail Toepler, doar în trecere sau, ulterior, spațiului public, dar și în aceea a propiei conștiințe, de la
împământeniți, sunt cronicarii providențiali ai societății nivelul civil și personal și până la acela care implică istoria
românești, ca identificare geografică, de la începutul sec. imediată și agregarea socio-economică, martorii calificați
XIX și până în spre finele aceluiași secol. Catolici cu toții, și cronicarii acreditați, care sunt chiar furnizorii de imag-
nu neapărat confesional, dar ca atitudine explicită față de ine, adică zugravii înșiși, capătă o importanță fără prece-
importanța persoanei și de caracteristicile ei particulare, ei dent și devin parte constitutivă nu doar a unei lumi noi, ci
au stimulat și au mutat privirea dinspre spațiul închis și și a unei noi reprezentări despre sine, dincolo de inconve-
introspectiv al bisericii ortodoxe înspre orizontul deschis și nientele timpului trecător. Acest interes pentru valorile
cu vocația eternizării sinelui, nu o dată narcisiac și tânjind care veneau dinspre Apus, inițiat de către fanarioți, se
după durata lungă, a lumii de aici. Pe de altă parte, Nicolae consolidează cu o rapiditate remarcabilă, iar la doar un
Polcovnicul, Ion Balomir sau bănățeanul Mihail deceniu de la revoltele eteriste și de la asocierea lui Tudor
Velceleanu, un fel de profesor la o exotică școală de Vladimirescu, sfârșită cât se poate de prost pentru Eteria și
zugrăvituri de la Bocșa Montană, deși pământeni și cu de-a dreptul tragic pentru slugerul Tudor, cele două țări
educație artistică aproximativă, fac eforturi mari, uneori românești primesc un dar de o importanță covârșitoare,
peste puterile lor, de a se evropeniza, de a ieși din canonul care deschide, de fapt, calea unificării, și anume un corpus
zugravilor de modă veche și de a se adapta nevoilor unor cu valore constituțională conceput în cadrul politicii țariste
comanditari noi, umblați prin lume sau, cel puțin, ceva mai de a controla, cel puțin în ceea ce privește aspectele confe-
bine informați. Alături de aceștia, un număr tot mai impor- sionale, deopotrivă Moldova și Țara Românescă, și anume
tant de tineri sunt trimiși, prin subvenții publice sau cu Regulamentul Organic. Promulgat în anii 1831-1832 de
resursele familiei, să învețe sistematic, prin marile centre către autoritățile rusești, acest corpus legislativ organic
culturale apusene, meșteșugul și arta picturii. Cel care face un pas major în direcția occidentalizării celor două
deschide cumva seria bogată a fenomenului, dar conferă și țări românești, iar formele culturale apusne care pătrund
un real prestigiu acestui nou scenariu artistic, este ieșeanul aici și se suprapun initial peste cele orientale, deja consti-
Eustatie Altini care, în jurul anului 1800, este trimis la tuite, le vor înlocui pe acestea mult mai repede decât ar

184 CONVORBIRI LITERARE

putea fi imaginat de la distanță. Dacă pictura de șevalet se se întoarce, mai apoi, calificați în arta picturii, începe la
impune ceva mai greu, fiindcă ea presupune experiențe și limita sec XVIII cu sec. XIX, trece prin perioada
exerciții directe, la fața locului, cu o componentă materială pașoptistă cu expunerea maximă a celor trei pictori
și tehnică mult mai dificilă, literatura, în special poezia, revoluționari, Ioan Negulici (român și fiu de preot),
trage cu ochiul fără nicio precauție către cea franceză sau Constantin Daniel Rosenthal (ungur, de origine evreiască)
cea italiană, în special de inspirație erotică, iar și Barbu Iscovescu (evreu din Muntenia) care confirmă,
reprezentanții de seamă ai acesteia, fanarioți și orientali în cumva, chiar prin structura grupului, vocația progresistă și
obiceiuri și în manifestările poetice pline de patetism, sunt cosmopolită a mișcărilor contestatare de la 1848, fiindcă
simultan buni cunoscători ai limbilor și ai formelor cultur- este excesiv să le numim revoluții cu deplina proprietate a
ale Occidentale, de cele mai multe ori poligloți în care termenului. Deși face parte din aceeași generație cu cei trei
Orientul otoman, lumea persană, spațiul mediteraniano- pictori revoluționari, mișcare la care participă activ el
occidental, dar și cel germanic, se suprapun într-un colaj însuși, Gheorghe Tattarescu se individualizează atât prin
cultural baroc și conviețuiesc într-o manifestare proveninența artistică – mediul picturii bisericești -, cât și
spectaculoasă și paradoxală. Biserica însăși se prin natura studiilor și apartenența de școală; studiază la
poziționează destul de evident, iar aspirațiile ei naționale Roma și ilustrează fără echivoc orientarea academisto-
se identifică mai curând cu curentele de idei europene neoclasică, dar, mai ales, prin implicarea în formarea
decât cu supunerea totală, uneori dusă până la spoliere, față instituțională și artistică a picturii românești, deopotrivă
de ierahiile greco-fanariote. Un exemplu notoriu este acela prin calitatea lui de profesor și prin aceea de prezență
al Episcopului de Argeș, Ilarion Gheorghiadis, artistică de succes, cu o activitate prodigioasă în toate pla-
revoluționar discret și sfătuitor locvace al lui Tudor nurile. Și, pe un alt palier, el va deveni cumva modelul
Vladimirescu. Mergând, așadar, împreună, oamenii politi- arhetipal pentru pictorul român modern, cel care se
ci, elita boierească, lumea culturală și Biserica Ortodoxă împarte constant între schela picturii bisericești și
manifestă o disponibilitate reală și o deschidere aproape provocările timpului, așa cum sunt ele resimțite din spațiul
neașteptată pentru modelele, pentru practicile, pentru atelierului. Mai e nevoie de încă foarte puțin timp, adică
instituțiile și pentru construcțiile simbolice ale Europei doar de un deceniu - este vorba de momentul apariției
Occidentale. Acesta este exact climatul, compus din mai înlăuntrul fenomenului artistic a lui Theodor Aman - pen-
multe momente ale unei istorii comprimate, în care, după tru ca organismal picturii românești să se consolideze în
modelul moldoveanului Eustatie Altini, vor merge să propriile lui contururi, dar și să facă posibile atitudini și
studieze artele în marile centre europene, de la Viena până experiențe noi, care vor modifica profund și ireversibil atât
la Roma, Milano și Paris, tineri din Moldova și din Țara practica și manifestarea creației propriu-zise cât și
Românescă, initial suprapunându-se, iar ulterior ocupând percepția ei și conștiința de sine. Toate acestea fac posibilă
întregul spațiu, cu pictorii, mai mult sau mai puțin și o contextualizare mai largă a spațiului artistic local, prin
calificați, care vin aici din țările europene, nu pentru că i- consolidarea deschiderii lui europeane, adică exact către
ar fi invitat cineva în mod expres, ci, pur și simplu, datorită ambianța din care provine el de fapt, de unde se
unei piețe încă virgine, dar cu atât mai interesată și mai alimentează și de unde se și revendică apoi în mod explicit.
permisivă în ceea ce privește dorința de a se trezi la istorie În acest climat, plin de evenimente care se succed cu
și de a se legitima mult mai eficient decât prin tablourile o rapiditate fără precedent, în care aspirațiile de emanci-
votive din spațiul unor ctitorii extrem de costisitoare, pare politică și națională iau forme insurgente și patetice
cvasianonime și fără nicio putere de reverberare. Pe și când toate privirile sunt îndreptate către Apus, se naște,
urmele lui Altini, dar într-o variantă mult mai complexă și în anul 1838, Nicolae Grigorescu. Gheorghe Tattarescu
mai spectaculoasă, își începe cariera europeană, de factură are acum optsprezece ani, îl ajută pe unchiul său, Nicolae
iluministă, și moldoveanul Gheorghe Asachi, natură Teodorescu, la pictura bisericească și trece pe la o școală
enciclopedică și spirit universal, care nu ratează nicio de pictură înființată de acesta la Buzău, iar Theodor Aman
latură a culturii umaniste și științifice a momentului, tocmai împlinise șapte ani și se pregătea să înceapă studi-
făcând studii solide, cu începuturi în Polonia, continuate ile elementare la Școala Centrală din Craiova, în vreme ce
apoi la Viena și la Roma, iar la Milano este inițiat în franc- profesorul lui de mai târziu, ardeleanul Constantin Lecca,
masonerie. Studiază arhitectura, ingineria, matematica, pictor eclectic, un amestec de biedermeier, romantism
astronomia, desenul și pictura, iar contribuțiile lui la con- primitiv și academism spontan, tocmai introduce stilul
solidarea teatrului, a poeziei, a literaturii, în general, dar și occidental în pictura bisericească, alături de Mișu Popp,
a sculpturii și a picturii în Moldova sunt de o valoare un alt ardelean muntenizat, și umple casele boierești de
incontestabilă. Așadar, europenizarea picturii românești, portrete, iar spațiul public de scene istorico-eroice
mai exact trecerea ei de la zugrăvie la pictură, nu doar prin copleșitoare.
import de artiști, ci și prin export de tineri locali pentru a

CONVORBIRI LITERARE 185

 Alex VASILIU
Așezând propoziția-titlu ca posibilă definire de impunătoare? Toate însă sunt frecvent livrate în
generală a creației muzicale moderne, mi-a fost contul spectacolului sonor prilejuit de reuniunile
limpede imediat adecvarea la tot ce a lăsat în parti- muzicale ce domină peisajul intern al rosturilor
turi compozitorul Liviu Dănceanu. Începând de la unei catedrale care, vreme de aproape un mileniu,
primele opusuri din 1978, Eroii și Rocada lui Ianus a funcționat doar sub semnul smereniei și al
– până la ultimele portative din 2017. Traseele interiorității depline. Or, spectacolul muzical, ori-
gândirii sale strict creatoare și de comentator al tex- cât ar fi el de elevat și de profund, atunci când este
telor muzicale se cuvin privite cu toată atenția pen- extras din trupul procesiunii religioase, devine un
tru că luminează două teritorii aparent contradic- organ extern cu un metabolism de esență profană,
torii: desțelenesc spații sonore, se integrează cli- lumească, anevoie predispus la sacru și la iertare
matului intelectual propriu celor ce astern privirea divină. Aceste rânduri nu constituie nicidecum o
critică și cuvântul șlefuit peste realitatea judecată calitativă, după cum nici eu nu sunt acel
înconjurătoare, așa cum este, așa cum apare grădinar care se îngrijește ca arborii să nu crească
sublimată artistic. prea sus. Mai ales că, mie ca muzician, îmi convine
de minune. Să fie însă minunea de care merită să
Reflecții pariziene ne bucurăm?2
Călătoria de aici în universul gândurilor lui
Liviu Dănceanu începe cu un fericit paradox: prima Dănceanu oferă ca exemplu convingător de
filă din oricare carte a sa, deschisă la voia hazardu- audiție „Ut phoebi radis” al compozitorului renas-
lui, poate avea numerele 17, 55, 88 sau 133. centist francez Josquin des Pres. Obiceiul precizării
Fiecare dăruie o informație neștiută, un gând câte unei lucrări drept argument de audiție după
important, cultivă cu simplitatea elegantă a eseistu- ultimul punct al fiecărui haiku din jurnal se păstrea-
lui de vocație și performanță gustul pentru lectură, ză până în apropierea copertei ce închide volumul.
dependența de metaforă. Culeg acum argumentele
chiar de la paginile menționate. Fluxul memoriei Am numit pagina 55, unde pelerinului muzi-
lui Dănceanu, din care se întrupează descrierea în cian-literat Liviu Dănceanu i se revelează legătura
luxurianta manieră bakonsky-ană1, nutrește deliciul Mariei Magdalena, întrupată în piatră la
la pagina 17 a „Jurnalului de citit ascultând Madeleine, cu muzica polonezului Krzysztof
muzică”. Penderecki, contemporanul nostru, din Simfonia a
VII-a „Cele șapte porți ale Ierusalimului”.
[…] în Paris, ca de altfel în toată Franța, bise- Reflecțiile compozitorului român s-au născut din
ricile au ajuns să fie în primul rând estrade de con-
cert și abia apoi lăcașuri de cult. Ce a rămas din […] fantoma lui Penderecki, ce îmi însoțește de
acest regat al catolicismului, unde erau îngropate câteva zile traseele pariziene, ca o reverență a
elitele merovingienilor și unde doar Papa deținea muzicii nestatornice, lipsită de ancoră, dar nu și de
autoritate? Desigur, vestigiile, stilul curat romanic, busolă, reverență făcută creațiilor sonore acostate
dimensiunile copleșitoare ale arcadelor, bolților, lângă țărmuri stilistice recognoscibile, demult
coloanelor, ori proporțiile pe cât de severe, pe atât lămurite. Și, era să uit, năluca Mariei Magdalena

186 CONVORBIRI LITERARE

din tinerețe, sălășluită deasupra catedralei, acolo bul sufocant al armoniilor terne, cenușii. Cum
unde ochiul trecătorului creștin încearcă în zadar sufocată de opacitatea forjelor post-seriale, cu
să zărească o cruce, dar și iluzia absolvirii de rezolvări ritmice ori intonaționale și cu articulații
păcate trupești prilejuite de reprezentarea sonoră a cadențiale pe cât de previzibile, pe atât de vulnera-
porților emblematice ce străjuiesc orașul sfânt. bile, s-a arătat a fi opusul lui Renaud François –
„Les sept portes de Jerusalem” mă face să cred că „Poèmes de Paul Méfano” (observați încrengătu-
muzica religioasă de Penderecki seamănă cu întu- ra), compozitor și flautist situat în siajul estetic și
nericul, fiind totuși fiica luminii. Un întuneric pe atitudinal al „mentorului”. Dar și în asistența lui
care îl nutrește verticalitatea distribuțiilor armoni- pedagogică, întrucât aflăm că François este mâna
ce, copios minore, precum și orizontalitatea tanga- dreaptă a lui Méfano la CNSM 8 de Paris. Și, ca
jului de la corzile grave; o lumină ce sclipește totul să fie monocolor, consecvent și consonant,
atunci când se aprind focurile alămurilor și pălește nici „Mélodies 96” de Paul Méfano nu a putut
grație sufocării lemnelor3 în registrul acut. Una salva aerul îmbâcsit de atomii grei, sterili ai unor
peste alta se poate spune că am întrezărit umbra lui sonorități seci, confuze care, culmea, sunt domina-
Zeus. Sau poate a reginei culorilor și volumelor te sever de formă și de rațiune. O modă a
groase, masive. Clevetitorii ar invoca probabil dominației autoritare, va pune neîndoios umărul la
moara de măcinat sunete. Binevoitorii, dimpotrivă, naufragiul iremediabil al muzicii savante. Mi-aș fi
ar motiva că este un mijloc eficient de a convinge dorit măcar un damf de aggiornamento9, dacă nu
masele ce nu cugetă destul. Iar eu vin și spun că strădania de a scoate discursul sonor din starea de
aduce oarecum cu a te dezbrăca în public. Numai platitudine lingvistică, de monotonie și locuri
că la Madelaine un atare oratoriu îl reprezintă pe comune. Păcat de efortul interpreților care, sub
compozitor într-o ținută impecabilă de gală. Nu bagheta lui Pierre Roullier, au luat temperatura
numai haina face pe om ci și circumstanțele, căci exactă a partiturilor, administrându-le tratamentul
ele te pot îmbrăca și dezbrăca după cum le este adecvat. Viața intimă a acestor partituri a devenit
pofta. Și, bineînțeles, interesul.4 astfel sensibilă și perceptibilă: exteriorul s-a inte-
riorizat și interiorul s-a exteriorizat. Ceea ce nu mă
Cuvintele, admirabil numite de Liviu Dănceanu va putea face să uit prea curând mirosul de gașcă
umbre percutante ale faptelor, evadează justificat și de spațiu închis, stătut, extempt necesității de
la paginile 88-90 din colivia aurită a conciziei ajun- aerisire. „La parole mouvante se tait,/ imposture et
să la apogeu în haiku, pentru că muzica lui Paul cohorte des signes/ dans le Jeu réfractaire/ et la
Méfano5 este puțin cunoscută la noi. Antrenat o deambulation des mots d’encres infertiles.”10
viață ca ascultător-analist-compozitor (o perioadă
și cronicar) la categoriile multiple ale creației Acest alt jurnal parizian scris de un român, de
muzicale moderne, contemporane și de ultimă oră, un muzician care a compus, a dirijat, a fost directo-
Dănceanu își acordează comentariul evident critic rul unui ansamblu instrumental românesc de
cu aceleași „chei” ale experienței, echilibrului, tradiție pentru muzica modernă, „Archaeus” (ce îi
opulenței lexicale ce asigură deliciul lecturii: supraviețuiește pe scene și îi perpetuiază numele),
a considerat scrisul ca un joc cu mărgele de sticlă,
„Trois Fêtes Galantes” pe versuri de Paul mai oferă lectorului câteva cronici de concert, o
Verlaine și „Trois Poèmes” pe versuri de necesară prezentare aproape exhaustivă, pe cât de
Baudelaire au devoalat paraziții din grădina armo- dinamică, de sprințară și de spirituală, pe atât de
nică, ritmică și mai ales formală a compozitorului. condensată a ceea ce se numește „Musicora”, din
Nici vorbă de exces al virtuozității instrumentale Carrousel du Louvre:
ori de șoc al impactului cu insolitul sonor.6 Chiar
și acolo unde virtuozitatea și insolitul își expun […] Conferințe, micro-concerte, recitaluri,
penajul7, observăm că le lipsește strălucirea și standuri de prospecții și tatonări, grădini de parti-
prospețimea. Ori că sunt imediat acoperite de col- turi și produse înregistrate, antreprenori de reu-

CONVORBIRI LITERARE 187

niuni și festivaluri, compozitori și informaticieni, vele mi-au rostuit într-o oarecare măsură vătăma-
faimoși restitutori și simpli melomani, demonstrații rea pentru că, parafrazându-l pe Erik Satie, „les
de virtuozitate, toți și toate ne asigură că sunt în voix de la ville” sunt în Paris atât de poluate încât
plină babilonie sonoră, unde cândva se vor decan- e nevoie să le fierbi înainte de a le asculta. Cu
ta poate graiurile unei arte pusă mereu pe șagă.11 aceste gânduri am aruncat o ultimă ocheadă turnu-
lui ce păzește Saint-Gervais-ul, vecinul meu preț de
Chipul literatului care nu s-a luat prea mult în trei luni. Nu mi-a răspuns. Poate pentru că e prea
seamă, Liviu Dănceanu, se luminează din luminat și mult prea distins ca să dea curs uitătu-
explicația-mărturisire ce nu și-a fi găsit rostul de riii mele frivole. M-am consolat jucându-mă cu
prolog al jurnalului, ci de scoatere a „măștii” auto- aceleași cuvinte docile, primitoare. Adăugați două
rului în finalul spectacolului. Este o ultimă confe- litere la Paris: iese, vorba lui Jules Renard,
siune-profesiune de credință. Cu adevărat ultima, Paradis!12
pentru că nu după mult timp, la 27 octombrie 2017,
inima lui mare le-a făcut tuturor surpriza să-și Dacă mărturisirea lui Liviu Dănceanu, pe care
oprească pulsul. O confesiune redată în continuare mi-o închipui rostită cu vocea egală, „albă”, lipsită
până la capăt: ca întotdeauna de intonație dar nu de miezul fiebin-
te al ideilor, al afectivității, nu ar fi de ajuns, adaug
Dispoziția e și după cum și-o face omul, Dar ultimele trei rânduri din comentariul inspirat muzi-
scrisul? Ei bine, scrisul, despre care J. Grenier cianului de tablourile privite îndelung la Petit
spunea că înseamnă a-ți pune în ordine obsesiile, Palais.
este, cum se putea altfel?, în funcție de dispoziție.
Am slobozit aceste pagini conform unei vechi și Iar reîntâlnirea cu Monet și Bonnard mă corupe
glorioase practici al cărei sens zace în misterul ini- la răstălmăcirea cuvintelor lui Flaubert: „A nu te
mii. Un mister ce nu se topește decât la temperaturi putea lipsi de Paris e un semn de decadență; a nu-
foarte înalte, toride, în care se forjează și se lami- l iubi însă e o prostie.13
nează laolaltă obsesiile, amintirile, dorințele. Dar
mai ales realitatea și actualitatea. Nu m-am abținut Note:
să le scriu nici atunci când mi-a fost bine sau ușor, 1. A.E. Baconsky, Remember. Fals jurnal de călătorie.
nici atunci când mi-a fost rău sau greu, nici când Editura pentru literatură, 1968
2. Liviu Dănceanu, Jurnal de citit ascultând muzică.
aveam insomnii, nici când eram doborât de somn.
Editura Corgal Press, 2009, p. 17.
Cu atât mai puțin mi-a păsat că îndeplinesc o pro- 3. Autorul se referea la instrumentele de suflat din
fesiune care, după felul cum e exercitată, poate fi o lemn, incluse deobicei în orchestra simfonică.
infamie, un desfrâu, o plată diurnă, o meserie, o 4. Vezi nota 1, acum p. 55.
artă sau chiar o virtute. Oamenii care nu scriu au 5. 1937-2020, fondator în 1971 și director al ansamblu-
un mare avantaj: nu se compromit. Eu, dimpotrivă, lui instrumental „2e2m”, cu un prestigiu consolidat, ansam-
blu pe care am avut privilegiul să îl ascult la ediția din 2019
am așternut aceste rânduri tocmai pentru a com-
a festivalului „Cluj Modern”.
promite zborul clipei, freza ignoranței, colbul uită-
6. Reproș insertat în caietul-program al concertului
rii. Nu mi-am propus să decantez, să selectez, susținut de ansamblul „2e2m” la Paris, urmărit de L.
nesimțind nevoia unor filtre ori zăgazuri. Am lăsat Dănceanu.
șuvoaiele să irumpă, să ia cu ele tot ce întâlnesc în 7. Metaforă evidențiată de A.V.
cale, pe albie sau pe maluri. A fost un joc cu 8. Conservatoire National Supérior de Musique et de
dispoziție de moment, dar și o luptă cu alteritatea Danse de Paris.
9. Actualizare, aducere la zi.
mea statornică, riguroasă. Din ambele am ieșit
10. Vezi nota 1, acum pp. 89-90.
oarecum derutat, puțin vătămat, totuși viu. Pentru 11. Vezi nota 1, acum p. 133.
asta nu pot decât să le mulțumesc cuvintelor. Chiar 12. pp. 145-146
dacă ele mi-au înlesnit deruta, Parisul fiind prea 13. p. 65
mic pentru cel ce îi poartă o iubire mare; și tot slo-

ARTE
188 CONVORBIRI LITERARE
 PA N O R A M I C E D I T O R I A L
E D I T U R I M O L D A V E / A U T O R I M O L D A V I
Marcus Aurelius, Meditații, traducere din greaca cei mai importanți, mai respectați) care stăpînea un mare
veche, studiu introductiv și note de Mihaela Paraschiv imperiu, de a se înțelege pe sine și lumea în care trăia, dar
Editura Litera, București, 2024, 206 p. și de a deveni mai bun.
Marcus Aurelius Antoninus (26 Este una dintre operele „lumii vechi” la care am reve-
aprilie 121 – 17 martie 180), a fost nit poate cel mai adesea. Așa se face că aceste douăspre-
împărat între 161-180. Ultimul din zece cărți în care sunt împărțite „gîndurile” au străbătut
ceea ce istoricii (după ce Niccolo veacurile, au ajuns să fie nu doar cunoscute, ci și forma-
Machiavelli i-a „catalogat” primul toare, influente datorită felului în care sunt scrise și teme-
astfel, în Discorsi sopra la prima lor abordate, avînd din multe puncte de vedere trăsături
deca di Tito Livio, în 1531) au numit dincolo de timp, atemporale.
„grupul celor cinci împărați buni”, și Azi programele școlare și universitare sînt... așa cum
ultimul al perioadei de cca. 200 de ani sînt, cărți altădată socotite fundamentale sînt... îndepărtate
a ceea ce Lucius Annaeus Seneca de tinerele generații și prin „politicile/ reformele” din
(Seneca/ Seneca cel Tînăr) a numit perioada „Pax educație, dar și prin felul în care se „construiește” azi
Romana”. Despre viața sa, despre domnie sursele cele mai societatea noastră. Și de aceea, dar și datorită a ce repre-
importante sînt considerate paginile dedicate lui de unul zintă în sine, consider binevenită această nouă versiune,
dintre autorii Historiei Augusta, în timp ce despre felul în nouă traducere din greaca veche a operei lui Marcus
care gîndea, viața sa spirituală mărturie stau chiar Aurelius, oferită nouă (după, între altele, Cicero, Pseudo-
Meditațiile, scrise undeva între anii 161 după unele surse Aurelius Victor sau colaborarea la proiectul Monumenta
(altele, inclusiv Mihaela Paraschiv, dau anul 170), pînă în linguae Dacoromanorum, Biblia 1688) de Mihaela
180, ca un „memento recte vivendi”, cum notează tradu- Paraschiv, care cuprinde și informații privitoare la autor,
cătoarea în Cuvînt înainte. soarta operei sale în timp, necesare note explicative.
Așa se face că Marcus Aurelius, care a studiat greaca E o carte care merită citită, și, mai ales, înțeleasă.
și latina, a rămas în atenția generațiilor succesive pînă azi, Chiar Marcus Aurelius spunea (în traducerea din ediția de
prin cealaltă latură a sa, de filosof stoic (deși el se consi- față), de altfel, „Fixează-ți atenția asupra principiilor con-
dera, scrie Mihaela Paraschiv, oferind o serie de alte ducătoare ale sufletelor și asupra celor înțelepți, <obser-
informații de interes la temă, „iubitor de filosofie”), și, ca vă> de cîte se feresc și pe cîte le urmează.”, dar și:
atare, prin scrierile sale. „<Gîndește-te> cîtă parte din infinitul și din imensul
De cîte ori am văzut coperta Meditațiilor (am avut la spațiu temporal -a fost hărăzită fiecăruia! Căci foarte
îndemînă de timpuriu ediția Marc Aureliu, Către sine repede ea dispare în eternitate.”
însuși, Studiu introductiv de V. Pârvan, traducere din gre-
ceşte de Șt. Bezdechi, cu o prefaţă de E. Bezdechi, apărută Sufletul meu, spune-mi un poem!, antologie de poezie
în 1923, la „Tipografiile Române Unite”, reeditată, apoi, universală, traducere și selecție de Cătălina Frâncu,
cu unele corecturi, la Vestala, în 1999) mi-a venit în minte Carte de Poezie 1 – 720 p., Carte de poezie 2 – 718 p,
scrisoarea lui Ferdoussi către șahul Mahmud (în traduce- Editura Timpul, Iași, 2024.
rea lui Coșbuc: „Mult mai falnici împărați/ fost-au mai Cătălina Frâncu, al cărei nume este întâlnit frecvent,
demult – ’nainte-ţi – în Iran înscăunaţi” și care, spunea ca traducătoare, în revistele „Poezia”
poetul, „Din morminte înviază doar prin versul meu (mai ales), dar și în „Convorbiri lite-
etern”). Marcus Aurelius, prin aceste „gînduri”, a „înviat” rare”, propune două opuri de dimen-
mai curînd prin, parafrazînd, „scrisul său etern”. siuni impresionante, aproape 1500 de
Aceste „gînduri către sine însuși” ale lui Marcus pagini, format din A4. În paginile
Aurelius, scrise, succint spus, în greaca numită koinē, răs- sale de început (Cîteva cuvinte lămu-
pîndită pe un areal mai larg decît cel al Greciei, nu au pri- ritoare) scrie: „Această carte își
mit de la autorul lor un titlu anume. Ba pare-se că, aidoma dorește să adune laolaltă o parte din
altor opere ale antichității, se „rătăciseră” cumva în poemele care, de-a lungul anilor, mi-
cețurile „istoriei”. Asta pînă au apărut menționate prima au plăcut atât de mult, încât am simțit
dată, cu titlul Τὰ εἰς ἑαυτόν/ Cele către sine, de către epis- nevoia să mă aplec mai stăruitor asupra lor, traducându-
copul Arethas din Cezareea Mazaca, din Cappadocia, le”. (...) Traducerile s-au ivit între 2019-2024.
scrie Mihaela Paraschiv, povestind și contextul și alte Unele dintre poemele cuprinse în aceste două volume
„detalii” despre drumul urmat de operă pînă a ajuns la au apărut anterior în diverse antologii de autor, „cel mai
îndemîna noastră. adesea în ediții bilingve” (aici toate textele antologate
Sunt, în esență, (și) un fel de pagini de jurnal, dar care sunt numai în limba română), altele în „antologii de lirică
reflectă dorința unui om puternic, un împărat (unul dintre universală”. Între poemele autorilor străini sunt antologa-

CONVORBIRI LITERARE 189

te și poeme ale unor autori români, semnate de „câteva unic, separat şi diferit de alte fenomene. Acel poem este
dintre marile valori” ale noastre: „Eminescu, Arghezi, ceva ce nu poate exista altundeva decât în mintea poetu-
Bacovia, Barbu, Stănescu” și asta, scrie antologatoarea, lui. Şi nu este frumos pentru că comemorează ceva, nu e
„cu câte un poem drag sufletului meu”. frumos pentru că ne reaminteşte de lucruri pe care le-am
Ar ocupa pagini întregi să amintim toate numele văzut şi care erau frumoase, sau pentru că descrie lucruri
cuprinse în antologie – una despre care Cătălina Frâncu frumoase pe care le-am putea vedea. Este frumos în sine
scrie că și-a dorit „să fie foarte subiectivă”, cuprinzând și şi nu admite termen de comparaţie.”
„marii poeți – poeți uriași, poeți importanți, poeți repre- Cităm din Un mic Dumnezeu, în versiunea română a
zentativi, poeți semnificativi pentru epoca lor și pentru Cătălinei Frâncu, din această antologie: „Lasă versetul să
istoria poeziei, poeți canonici”, dar și „poeți dragi sufletu- fie ca o cheie/ Care deschide o mie de uși./ O frunză cade;
lui” său – , după cum am păcătui prin omisiune dacă am trece ceva în zbor/ Cât ochii privesc să se izvodească/
cita doar pe unele, nedreptățind pe atâția alții. Sunt anto- sufletul celui ce-ascultă să se înfioare./ Să se ivească noi
logate poeme a circa 280 de autori (în carte în ordine alfa- lumi și să îngrijească cuvântul;/ Un adjectiv ucide când nu
betică) din diverse țări de pe meridianele ale lumii, de la dă viață/ (...)/ Poeți, cântați trandafirul!/ Faceți-l să înflo-
Adonis la Wilhelm Lehman (în prima carte de poezie), ori rească în poezie;/ Doar pentru noi/ Trăiește tot ce se află
de la Clarice Lispector la Andrea Zanzotto (în a doua carte sub soare,/ Poetul/ Este un mic Dumnezeu.”
de poezie), unii dintre aceștia pentru prima dată în limba
română (cum se întîmplă, de pildă, cu Gesualdo Bufalino, Wafa Ghorbel, Iasomie neagră, traducere din limba
în cazul căruia Cătălina Frâncu și menționează asta). franceză de Liliana Foșalău, Editura Junimea, Iași, 2023,
Cum anume a abordat transpunerea în limba română a 168 p.
poemelor, ne spune în aceleași cuvinte de început realiza- Wafa Ghorbel (n. în 1975, la
toarea acestei antologii: „M-am străduit să respect cu Sfax, în Tunisia), este profesor uni-
sfințenie – pe cât e omenește posibil și pe cât îmi stă mie versitar, compozitor, interpret, publi-
în putere – primul principiu al traducerii – fidelitatea în cist și scriitor.
sens și de stil, de semnificații și forme poetice” fiind însă Le Jasmin noir (Iasomia neagră)
convinsă că „acest lucru nu se realizează prin imitarea este primul său roman, publicat în
rimelor sau prin urmărirea metricii originalului, ci mai 2016; în 2019 l-a tradus ea personal
ales oferind textului tradus configurația și respirația unei în limba arabă. Și, iată, a apărut în
poezii – adică lirism”. În viziunea sa, „e mai important să limba română la „Junimea” ieșeană
respecți muzicalitatea versului, fluiditatea textului liric și în 2023, în traducerea Lilianei
sintaxa strofei decât rima”. Foșalău, care a cunoscut-o pe autoare în timpul stagiilor
Unele dintre aceste poeme au apărut deja fie în sale în Tunisia. Autoarea, care s-a bucurat de la început de
„Poezia”, „Convorbiri literare” ori în alte reviste din țară. aprecierile criticii și cititorilor, a primit „Prix
Pentru exemplificare însă încheiem succinta semnalare a Découverte”, în cadrul „Comar d’or” (care premiază
acestei antologii impresionante în cuprindere, în care m- romanele tunisiene, atît de limbă arabă, cît și franceză). În
am bucurat să văd că a fost inclus, între alți poeți care 2017 a publicat un alt roman (socotit de critică și ca un fel
ocupă și în inima mea un loc aparte, și un autor despre de continuare a primului, deși „independent”), premiat și
care am discutat cu o poetă franceză care l-a cunoscut, acesta, Le Tango de la déesse des dunes.
Vicente Huidobro (Vicente García-Huidobro Fernández, Wafa Ghorbel este unul dintre acei autori magrebieni
10 ianuarie 1893, Santiago de Chile – 2 ianuarie 1948, (dar nu numai, am scris și despre nume din Basin du
Cartagena), din País de Poetas, Ţara Poeţilor, cum spun Congo, din Caraibe, de exemplu), nu puțini, care se află,
chilienii țării lor, exponent (sau iniţiator) al curentului fiecare în felul său, distinctiv individual/ și funcție de
(după unii mişcare literară efemeră, fără a avea trăsături/ zona din care provine, dar întrunind și unele trăsături
reguli care să o poată defini ca „şcoală”; de altfel, și el o comune, pe un perpetuu drum între două culturi (fapt care
definea ca o „teorie estetică generală”, mai puţin ca pe o a dus la curente distincte în literatura de limbă franceză, în
şcoală artistică) numit creaţionism/ lb. spaniolă creacio- acest caz, cu accente și identitare), în cazul ei cea din
nismo. În 1917 l-a teoretizat în introducerea la volumul Tunisia natală, a „bucuriilor și necazurilor” sale (cum se
său de versuri Horizon Carré, după o perioadă în care fost exprimă personajul central al cărții) și cea franceză. E un
în contact în Europa cu avangarda franco-spaniolă. fapt care se vede și în cărțile sale, în mod evident.
Huidobro scria: „[Un poem creat] e un poem în care fie- Romanul nu este unul care poate fi privit doar din per-
care parte constitutivă, şi întregul, arată un fapt nou, inde- spectiva narativă a unui singur plan, ori a unei teme sin-
pendent de lumea exterioară, ne-legat de orice realitate o gulare, între care și aceea deloc ușoară pentru nimeni, cu
oare pe a sa, odată ce ocupă loc în lume ca un fenomen atît mai mult pentru o femeie, a violului, în contextul cul-

190 CONVORBIRI LITERARE

tural, de mentalitate al lumii din care provine și la care fie completă a lui Iulius Scriban”, dat fiind că „atît de
face referire, dar și al mixtului cultural/ dublei culturi. multe sînt scrierile și activitățile sale”.
Astfel, o femeie tînără, al cărei suflet, a cărei ființă este și „Ostenelile” Liviei Ciupercă însă au dus la acest
ea împărțită între doi bărbați, traumatizată fiind din copi- volum, structurat astfel - după cuvîntul de deschidere
lărie, scrie trei misive unui bărbat a cărui identitate o reve- (Arhimandritul mitrofor Iulius Scriban – păstorul cu
lează cititorului pas cu pas, dar și între două limbi, france- ochiul neadormit și gasul de temut) al arhimandritului
ză și arabă, și două țări, Tunisia și Franța. Ghițulescu: Evoluția biografică, File de viață duhovni-
Trauma produsă în copilărie afectîndu-i în atîtea cească, Studii teologice, Conferințele Radio România,
moduri formarea ca om – într-o cultură cu valențele și Portret în eternitate, Concluzie, și o bogată secțiune de
bagajul de mentalitate caracteristic Islamului, știut fiind Anexe, cincisprezece texte, iar, în final, Bibliografie și
că, pentru cei ce cred cu adevărat, Coranul nu este de Indice de nume.
acord, condamnă orice formă de violență, însă, pe de altă Dacă e dificil a face „portretul” lui Iulius Scriban
parte, cutumiar, bărbatul are un statut cu valențe/ drepturi (unul din prietenii săi, apropiat, a fost Gala Galaction) în
diferite/ mai mari decât ale femeii – , îi marchează viața, volum, cu atît mai dificil este într-o semnalare succintă,
o face să se socotească și pe sine un „monstru”, dar și să conform cutumelor rubricii noastre. Din toate acestea
fie reticentă, chiar și cînd întîlnește iubirea adevărată. informații din volumul semnat de Livia Ciupercă, doar
Este atît o poveste de viață, o căutare a propriului loc cîteva, ca „introducere”: Iuliu(s) Scriban (31 mai 1878,
în lumea din care face parte, cît și un drum interior spre Galați – 4 ianuarie 1949, București), fratele, mai mic, al
regăsire, pentru eliberarea de efectele traumei dar și spre lingvistului August Scriban, după studii la Seminarul teo-
aflarea sensului vieții sale. Încheiem, cu gîndul de a logic din Galați, Seminarul „Veniamin” din Iași,
reveni cu un text mai amplu, nu înainte de a remarca Facultatea de Teologie din București, licență, doctorat, a
maniera în care caută să găsească echivalențele pentru – slujit la Capela Sturdza din Baden-Baden, studiind la
uneori comportînd diverse nuanțe – limba română, în ver- Facultatea de Teologie Catolică și Protestantă din
siunea sa, Liliana Foșalău, cu un scurt citat: „E ora două Strasbourg, și cea filosofie din Heidelberg. Revenit în
și jumătate noaptea. Era tot așa de întuneric la mine în România, a fost numit director al Seminarului Central din
încăpere, înainte să aprind lumînarea. O pană de curent București ș.a. Apoi, în 1924, a fost ridicat la rangul de
stinsese veioza pe care o aprind întotdeauna înainte de a arhimandrit mitrofor (cu dreptul de a purta mitră; din
mă culca. Pentru că ea luminează spațiul camerei și pe cel 1907 fusese hirotonit arhimandrit), a predat o vreme, iar,
al gîndurilor mele. Mă ajută pe moment să alung monștrii din 15 august 1941, a condus Misiunea Ortodoxă (azi
îngrozitori care mă chinuiesc fără preget, care mă devo- denumită Episcopia Ortodoxă a Dubăsarilor și a toată
rează bucată cu bucată... pe mine, monstru ce sunt... Transnistria, fiind în componența Mitropoliei Basarabiei)
Monstrul care ești.” cu menirea de a reașeza lucrurile în viața creștină din
Transnistria, rămînînd aici pînă în 1942...
Livia Ciupercă, Incursiune în viața și opera Mult mai multe și mai diverse informații oferă Livia
Arhimandritului mitrofor Iulius Scriban, prefață și cuvînt Ciupercă în acest volum despre viața și despre activitatea
pe coperta a patra de Policarp Ghițulescu, Editura lui Iulius Scriban, pe a cărui cruce de pe mormîntul din
Doxologia, Iași, 2024, 390 p. cimitirul Ghencea civil (reprodusă de autoare în carte),
Despre „familia Scribanilor” am cvasi-uitat, aidoma atîtor nume de referință din istoria
mai amintit în rubrica aceasta în sem- neamului, abia de se mai distinge.
nalarea cărții în două cuprinzătoare Așadar, încă o carte despre astfel de, parafrazîndu-l pe
volume a lui Eugen Dimitriu, Lumini Iorga, „oameni cari au fost”, publicată de Livia Ciupercă,
bucovinene, apărută la Editura după o osteneală deloc lesne de dus la bun sfîrșit.
Muşatinii, din Suceava, în 2011. Încheiem cu, scrie autoarea, „posibil cea mai frumoasă
Altele le-am mai discutat cu Liviu prezentare” făcută în 1949 lui Iulius Scriban, care aparține
Papuc, prietenul bun cunoscător în prietenului său, Gala Galaction: „Pana lui, condeiul lui,
cele ale Bucovinei. Și autoarea aces- acoperea cu torente nesecate toată presa noastră biseri-
tei cărți, în Firimituri înstelate, apărută la StudIS, din Iaşi, cească și o parte din presa civilă. Iulius Scriban era cel
2020, amintește de Iuliu Scriban, căruia îi dedică acest mai mare ziarist al Bisericii Românești, cel mai bine
volum menit, cum spune Arhimandritul Policarp informat teolog, cel mai cunoscător al lumii bisericești și
Ghițulescu, a face „portretul” acestuia, fapt care „repre- teologice și de pete hotare, din toate țările și din toate lim-
zintă un gest de mare curaj, împletit cu multe și nebănuite bile: franceză, italiană, engleză, neogreacă, rusă, bulgară.”
osteneli”. Asta și pentru că, spune același, „s-a constatat
că e aproape imposibil să realizeze cineva o biobibliogra- Marius CHELARU

E D I T U R I M O L D A V E / A U T O R I M O L D A V I

CONVORBIRI LITERARE 191

 V I T R I N A C Ã R Þ I L O R
Cornel Paiu, Dintr-o lume în alta, În Taina Clipei, din această carte Dintr-o lume în alta, tradusă de Carmen
Editura Kult, Drobeta-Turnu Severin, 2023, 144 p. Editie Bulzan, în limba spaniolă, semn că traducătoarea a
bilingvă româno-spaniolă. Traducere și prefață de descoperit profundele trăiri religioase ale poetului și a
Carmen Bulzan. Imaginea de pe copertă Cristinel-Ionel ajuns la concluzia că în limba spaniolă sună atât de fru-
Prisacaru, lucrarea Cronos, cafea și tuș pe hârtie. mos și de misterios. Așa cum spune traducătoarea:
Poezia lui Cornel Paiu și din Traducerea, actul cel mai intim după rugăciune, pre-
această carte, dar și din celelalte pe supune o pătrundere în intimitatea autorului pentru a-l
care le-a publicat până acuma, pre- înțelege în resorturile sale intime, în resorturile sale
supune o călătorie de inițiere în Clipa interioare, în laboratorul creației poetice ca să-l poți
de taină și, mai ales, într-un fel de transcrie într-o altă simțire, într-o altă limbă. De aceea
lume a lumilor pe care, în spirit cred că poezia părintelui-poet, Cornel Paiu, va fi bine
creștin-ortodox le putem străbate cu receptată pe meridianele limbii spaniole. Și eu, asemeni
mintea, dar mai ales cu inima. Această traducătoarei cred că poezia lui Cornel Paiu va fi
călătorie în care nu este altceva decât receptată în dimensiunile sale de către cititorul de limbă
eterna călătorie a omului, profund religios, într-un dinco- spaniolă și pentru că mesajul transmis este atât de gen-
lo, mai mult sperat decât știut, a unui Dincolo: de fire, de eros.
sine de viață, cum spune și prefațatoarea Carmen
Bulzan, cea care a făcut și selecția acestui volum Lucia Ovezea, Noaptea luminilor, Editura Ideea
reușește în poezia lui Cornel Paiu să cheme la dialog deși europeană, București, 2024, 240 p.
călătoria dintr-o lume în alta se limitează la rămânerea în Încercându-și valențele scriitoricești prin partici-
sufletul cititorului. Încărcată de sensuri retorice, mereu parea la activitățile diferitelor cena-
așezate sub semnul întrebării, poezia lui Cornel Paiu, ca cluri bucureștene, Lucia Ovezea, se
de exemplu aceasta: unii spun urcă treptele// alții: remarcă prin proza sa pragmatică,
coboară-le: (iar și iar)// de ce peste toate se așterne realistă, pe care o publică în reviste
ceața?// de ce peste toate să așterni ceața? Ceața având diferite și în cărți. Romanele sale:
rodul de maramă de borangic, maramă care primenește și Patru femei, ed. Cărțile Tango, 2009,
nou-născut dar și fața celui plecat în lunga călătorie spre La braț cu ursul, ed. Tracus Arte,
întâlnirea cu Dumnezeu, având rolul de catarsis dar și de 2013, Dacă lumea s-ar sfârși mâine,
ocrotire, sub vraja incertitudinii și a necunoscutului. ed. Tracus Arte, 2021 și acesta,
Pentru Cornel Paiu, poezia se află în rostirea cea mare/ Nopțile luminilor, ed. Ideea
în roua cerului/ iarba fiarelor… în: iarba cea înaltă/ europeană, 2024, scot în prim plan activitatea prozastică
iarba cea mare, sau și mai sigur pe: peretele pe care am a unui autor preocupat de psihologia feminină, de com-
găsit/ o icoană/ perete în care am zidit/ o inimă, adică se portamentul lor uman în perimetrul social, nuanțând
află peste tot acolo unde îl slăvim pe Domnul, fiind un comportamentul feminin într-o societate cu atât de multe
bun credincios, care cere să i se ajute necredința spune deficiențe dar și multiple provocări. Romanul Noaptea
ca pe o rugăciune în una dintre poeziile sale, Cornel luminilor despre care încercăm să spunem câteva
Paiu. Poezia sa, și din această carte înseamnă, de fapt, o cuvinte, este compus din mai multe fișe de autor, de
sumă de rugi către Dumnezeu. Este un dialog cu divin- teste psihologice a celor patru femei, care probabil
tatea a unui credincios mărturisitor, fiecare poezie a sa. continuă trăirile din primul roman. Aceste fișe realizate
Cunoscut drept un poet religios, unul dintre puținii poeți de autoare, și ansamblate, cu multă abilitate, încheagă
contemporani care scriu astfel de poezie, Cornel Paiu părți coerente de roman, adunându-le într-un adevărat
aduce prin această carte, drept dar cititorului, un buchet fascicol luminos. Acest roman, așa cum spuneam,
de poeme-rugă: Slavă Ție Doamne/ rotirea cea mare/ completează destinele personajelor feminine principale
roua cerului/ iarba fiarelor// Slavă Ție Doamne/ iarba din romanul Patru femei, roman cu care Lucia Ovezea a
cea înaltă/ iarba cea albă...sau: nimic nu mă poate opri/ debutat, însoțindu-le pe acestea pe drumul vieții, din
oricât de tare ar sufla vântul/ oricât ar rupe din maluri adolescență și până la maturitate, chiar dacă destinele lor
puhoiul/ oricât ar mușca din carnea mea hienele urâtu- sunt, aparent diferite. Întrebarea la care autoarea caută să
lui/ oricât mi-ar scrijeli tălpile goale piatra/ oricât mi-ar răspundă este cum privesc cele patru femei viața, în
zgâria pieptul obrajii și fruntea/ spinii pustiului// și eu complexitatea ei, acum când au parcurs o etapă
vin Doamne/ chemarea Ta răsună în inima mea/ ca un importantă de viață și au ajuns la maturitate. Oare mai au
cântec de dragoste//nimic nu mă poate opri. Am citat aceleași nevoi, dorințe, vise, proiecte, același mod de a
aceste versuri, și cu siguranță că se pot cita și mai multe gândi, aceleași idealuri ca la începutul de drum din

192 CONVORBIRI LITERARE

romanul de debut? Așa cum mărturisește și autoarea într- mioritic, aluzie , desigur,și la plaiurile mioritice unde
un scurt cuvânt: Acțiunea romanului se desfășoară în locuiește acesta. Da, este unul dintre marii scriitori ai
România, postdecembristă, unde cele patru eroine sunt prezentului spune prozatorul Dan Gabriel Arvătescu în
invitate să participe, pentru câteva zile, la o întâlnire cu textul său. Tot cuvinte generoase, dar și meritate
prietenii de odinioară, într-o frumoasă vilă la munte. adresează, în scris în aceste 44 de partituri și
Este un bun prilej pentru fiecare rememorare a timpului Lacrămioara Apostu, Radu Borcea, Mihai Botez,
trecut, de interacțiune cu ceilalți invitați și de partici- Ecaterina Petrescu Botoncea, Dumitru Brăneanu etc.
pare la o sărbătoare care le prilejuiește un contact fasci- Pentru Viorel Dinescu , C.I.U. este omulde lângă noi, cel
nant și inedit cu spiritualitatea indiană. Dar sărbătoarea care a contribuit din plin la apariția unor reviste
Diwali care umple nopțile cu luminile ei, nu-i ferește pe deosebite în Vrancea. Petru Isachi vede în persoana scri-
participanți de neprevăzut, acțiunea romanului căpătând itorului despre care vorbim cum că: Scriitorul este tran-
astfel o turnură polițistă. Înainte de a porni mai departe, sistoric sau suntem ceea ce vom face, apreciindul în
fiecare pe drumul ei, cele patru eroine își dau voie să stilul său caracteristic, când vorbește, în mod special
trăiască împreună un moment al adevărului în care ele, despre romanul Jurnalul unui singuratic. În mare parte
ca și cititorul, pot recunoaște și onora iubirera, ca fiind cei care comentează prin articolele lor activitatea lui
cel mai de preț dintre darurile vieții, în toate clipele ei. Culiță Ioan Ușurelu, au constatat că trecut-au anii omu-
Romanul devine, astfel, o adevărată pledoarie pentru lui de deasupra timpului. Mai ales despre Dialogurile
armonie, iubire și împlinire spirituală. Noaptea luminilor polifonice, dar și despre eveniment vorbește, extrem de
este noaptea revelațiilor spre care tinde autoarea și prin aplicat criticul literar și istoricul literar, Ionel Necula,
care îl îndeamnă și pe cititor. evidențiind numele deosebite de scriitori care au răspuns
setului de întrebări puse de C.I.U. Pentru Petrache
Culiță Ioan Ușurelu, Simfonia cu 44 de partituri, Plopenu există un dialog polifonic al vieții și creației lui
editura Salonul literar Vrancea, Focșani- Panciu, 2024, Culiță Ioan Ușurelu, neobosit luptător pentru cultura și
260 p. literatura noastră. Sunt gânduri și cuvinte de mare
Cartea Simfonia cu 44 de partituri nu se poate spune apreciere față de acest autor ajuns la onorabila vârstă de
că este cu adevărat, o carte de autor, 80 de ani, față de truda lui, de harul lui scriitoricesc. Ică
dar avându-l drept personaj principal Sălișteanu spune: L-am simțit că este ocrotit de rarul dar
pe poetul, prozatorul, aforistul și ani- al prieteniei neprefăcute și uns cu harul de protector și
matorul cultural din zona Vrancei, pe promotor al merituoșilor în ale scrisului din județul
Culiță Ioan Ușurelu, puten să-l Vrancea și nu numai. La mulți ani Făt Frumos al spirit-
acredităm pe acesta drept autor. ului vrâncean… mai spune acesta în încheierea textului
Cartea se subscrie unui motto din său. Prozator, dramaturg, publicist, șef de revistă, Culiță
Nichita Stănescu, cel care spunea: Ioan Ușurelu este o prezență efervescentă, un polariza-
Prietenii mei nu sunt mulți, dar sunt tor cultural al ținutului Vrancei și o adevărată instituție,
numeroși, motto care i se potrivește de prin Salonul literar, în Odobeștii vinului înnobilat de
minune și lui Culiță Ioan Ușurelu. Fiind un generos dar aerul tare, ozonat cultural de semnăturile de prestigiu
și un om de mare calitate, el a reușit să adune în preajma prezente în publicația amintită, spune Cassian Maria
sa, scriitori de certă valoare, scriitori care l-au onorat Spiridon într-un articol generos și aplicat. Pentru Valeriu
prin cuvintele lor la această aniversare, adică la Stancu, Culiță Ioan Ușurelu este Omul drag, Omul bun,
împlinirea vârstei de 80 de ani. Mulți dintre cei care au Omul. După ce face o trecere în revistă, exhaustivă,
scris în această carte se pot regăsi în cartea sa de intervi- pertinentă și la obiect, despre personalitatea dar și cărțile
uri, carte realizată, cu câțiva ani în urmă. La împlinirea lui Culiță Ioan Ușurelu poetul, prozatorul și criticul liter-
celor opt decenii, urez lui Culiță Ioan Ușurelu, să aibă ar Lucian Strochi spune: Timpul se scurge pentru Culiță
viață lungă și cărți mari, spune prozatorul, academician Ioan Ușurelu șmecherește, șăgalnic, sprințar precum o
Nicolae Breban, cel care vede: Cărțile lui sunt bine șampanie franțuzească, pentru că 80 nu poate fi decât de
scrise, întru totul lăudabile prin ambițioasele și dificilele patru ori câte douăzeci, evidențiind astfel tinerețea lui…
concepte discutate… Pentru Tudor Amza: Culiță Ioan Ceea ce a făcut în anii trăiți cu fervoare a fost mai mult
Ușurelu este un om cât o legendă vie a locurilor decât o poveste. Cu fratele nostru C.U.I. Lumea e mai
vrîncene, ne avertizează poetul. Textele din acestă carte Frumoasă, mai Luminoasă, mai Largă, mai Zâmbitoare.
sunt aranjate în ordine alfabetică, excepție făcând cel Cele câteva secvențe din diferite interviuri pe care le-a
scris de Nicolae Breban, cum era și firesc. Ion Apostu oferit unor autori de interviuri sunt concludente, definind
vede în activitatea lui C.I.U. ca fiind a unui mecena personalitatea lui Culiță Ioan Ușurelu, a preocupărilor

CONVORBIRI LITERARE 193

sale, a cărților sale și mai ales al rostului scriitorului pe adevărat Turn Babel contemporan. Petre Isachi reușește
pământ. Chiar dacă această Simfinie… nu este o carte de să aducă în fața cititorului un dramaturg cunoscut, dar nu
autor, poate fi considerată o carte cu 44 de autori în care atâta de cunoscut pe cât ar merita, în persoana lui Viorel
personajul principal devine, la rândul lui, autor și asta nu Savin. Conținutul pieselor sale îi dau posibilitatea critic-
este deloc puțin lucru susținănd afirmația că este, totuși, ului să se manifeste în parametrii știuți, adică cu trimiteri
o carte de autor.. la nume mari din literatura, moralismul estetic, ironismul
cu care se poate mândri. Despre dramaturgia lui Viorel
Petre Isachi, Despre dramaturgia lui Viorel Savin, Savin poate fi considerată o altă piesă de teatru scrisă de
Editura Rotipo, Iași, 2024, 200 p. Petre Isachi în care rolul principal este jucat, cu multă
Petre Isachi, și-a propus, și a și măiestrie, de dramaturgul Viorel Savin.
reușit, să facă o adevărată radiografie
a pieselor de teatru scrise de dra- Coca Popescu, Prințul floare de cactus, Editura
maturgul băcăoan, Viorel Savin, dra- U.Z:P. R., București, 2024.
maturg de referintă în peisajul dra- Această carte scrisă de Coca
maturgic românesc contemporan, dar Popescu, înseamnă de fapt o probă de
și o adevărară oglindă a teatrelor care curaj pentru că ea încearcă să
au pus în scenă piesele lui. Parcă repovestească o poveste, cu de toate,
folosind în loc de prefață un text sem- doar pentru a fi la îndemână unor
nat de Mircea Ghițescu (14 august copii cu anumite deficiențe de
1945, Cuca, jud. Argeș – 17 octombrie 2010 ,la percepție, fiind un bun toiag de
București), intitulat A fi dramaturg la Bacău, autorul cunoaștere și înțelegere adevărată a
acestei cărți se folosește, pe merit, de un text ajutător, lumii fascinante, a basmului. Toate
text care evidențiază, din plin, harul de dramaturg al lui imaginile scrise devin în interiorul cărții imagini desen-
Viorel Savin. Tipic metodei de lucru pe care o practică ate, cu culori vii, atractive, imagini realizate de Daniel
Petre Isachi, această carte își începe aventura epică Chelaru, cel care știe și intuiește, foarte bine intenția
vorbind despre o piesă de Viorel Savin intitulată Hotel autoarei. Și așa cum spune Coca Popescu: Ursitoarele au
Far East, publicată în 2012, care este, după spusele fost darnice la botezul culorilor și conform ritualului i-au
criticului, un caragiarlâc, trecut în Teatrul savinian urat viață lungă... Sigur că textul ei nu se referă la ilus-
drept o alternativă la somnambulismul existențial, sau: trator dar, se poate aplica și acestuia. Basmul, ca orice
Dadaismul (pseudo)politic al mahalalei, după șocul basm, este populat cu Zâne și Prinți care dau un
libertății postdecembriste sau cum se ajunge (im)previz- dinamism cu totul special acestei lumi, prin comporta-
ibil la un firesc al absurdului, Omul de la Centrul de mentul extrem de elegant și civilizat, ajutând prin asta la
votare „Monarhie sau dictatură” sau Puterea formarea corectă a cititorilor. De fapt scopul fundamen-
acționează din inerție, iar noi dansăm după rețete de tal al acestei cărți poveste, este acela de a ajuta la for-
bucătărie și Clopotul savinian sau Zidul și cărțile arse marea și perceperea cititorilor, cu totul speciali, în a
de Sahih Huang Ti. Aceste titluri care conturează, în locui într-o lume în care să se regăsească. Un loc aparte
fond, subiecte din creația dramatică a lui Viorel Savin, în această carte îl ocupă natura, în diferite ipostaze, cu
evidențiază temele pe care acesta le aduce în fața specta- toate florile abundând de culori, care mai de care mai
torului, dar și cititorului de teatru. Astfel de definiții artactive. Din toate aceste întâmplări cu final fericit, sin-
tranșante și uneori chiar șocante fac din criticul Petre gurul care nu avea liniște era Prințul Floare de Cactus,
Isachi un adevărat maestru al provocărilor, un adevărat petrecuse atâta timp în preajma Zânei Florilor încât se
floretist al minții active, spre o lectură aplicată a celor îndrăgostise de ea. Totul în acest basm se derulează
comentate. Din această carte, extrem de acidă, dar și de exact ca în viață, cu un sfârșit fericit. Chiar dacă sunt
coerentă, despre creația dramatică a lui Viorel Savin își personaje de basm, personajele puse în această carte de
întocmește discursul critic Petre Isachi scoțând în prim Coca Popescu, au un comportament cât se poate de nor-
plan moralismul dramaturgului. Multe dintre piesele lui mal, de autentic, făcându-i pe cititorii acestei cărți să se
Viorel Savin au fost puse în scenă dar și multe ar putea simtă participanți activi la multele și frumoasele aven-
fi jucate, pentru că aceste acte de creație dramatică sunt turi.
și reprezentative dar și pe gustul spectatorilor, fie prin
seriozitatea tematicii lor, fie prin dialogul spumos, chiar Emilian MARCU
colorat uneori, ceea ce scoate dintr-o anumită rigiditate
clasicizantă această lume care ar putea să semene cu un

V I T R I N A C Ã R Þ I L O R PA N O R A M I C E D I T O R I A L
194 CONVORBIRI LITERARE
 V A R I A

Ana PARTENI

●Joi, 7 noiembrie 2024, la Palatul Braunstein a avut loc DEBUT:

o seară de poezie cu invitați de excepție. Gabriel Chifu, Adi 1. Călin Dănilă, Orchestra ∏, Editura Junimea
Cristi, Nichita Danilov, Marian Drăghici, Radu Florescu,
Horia Gârbea, Ion Pop, Adrian Popescu, Nicolae Comitetul de Conducere al Filialei Iași a Uniunii
Prelipceanu, Cassian Maria Spiridon, Varujan Vosganian și Scriitorilor din România format din Cassian Maria
Florina Zaharia sunt cei 12 poeți care au susținut recitaluri. Spiridon, președinte, Adi Cristi, Marius Chelaru, Mircea A.
Moderator: Adi Cristi. Diaconu și Gellu Dorian, membri, a acordat următoarele
premii:
●Joi, 14 noiembrie 2024, a avut loc lansarea volumului PREMIUL „CEZAR IVĂNESCU”: Indira Spătaru,
Legenda Marelui Inchizitor. Dostoievski în interpretări poeme glazurate și cafea, Editura Junimea
teologico-filosofice (Konstantin Leontiev, Vladimir PREMIUL „MIHAI URSACHI”: Ștefania Hănescu,
Soloviov, Vasili Rozanov, Serghei Bugakov, Nikolai Pact Ibis, Editura Timpul
Berdiaev, Dmitri Merejkovski, Semion Frank, Nikolai PREMIUL „IONEL TEODOREANU”: Daniel
Losski). Cartea a apărut într-o ediție îngrijită, traducere, Corbu, Moartea ultimului cititor, Editura Junimea
prefață, note și comentarii realizate de către profesor uni- PREMIUL „CEZAR PETRESCU”: Emilian Marcu,
versitar, specialist în Filologie, Leonte Ivanov, membru al Ajungă-i nopții spaima ei!, Editura TipoMoldova
Filialei Iași a USR; la Editurile Doxologia, Iași, 2024 și PREMIUL „[Link]ĂILEANU”: Daniel Cristea
C.R.L.R., București, 2024. Volumul a fost prezentat de Enache, Scriitori din Basarabia, Editura Știința
Marina Vraciu, Valentin Talpalaru și Mircea Platon. PREMIUL „IACOB NEGRUZZI”: Mircea A.
Diaconu, Ciprian Porumbescu. În marginea imperiului,
●Vineri 15 noiembrie 2024, a avut loc festivitatea de Editura Universității „Ștefan Cel Mare” Suceava
acordare a premiilor Filialei Iași a Uniunii Scriitorilor din PREMIUL „EMANOIL MARCU”: Simona
România pentru cărțile apărute în anul 2023. Juriul din Modreanu, George Banu – Privirea de aproape, Editura
acest an format din Constantin Dram, președinte, Dragoș Junimea
Cojocaru și Liviu Papuc, membri, a decis acordarea PREMIU CARTE DOCUMENT. RESTITUTIO:
următoarelor premii: Ioana Diaconescu, Vintilă Horia, între condamnare și
POEZIE grațiere – documente din arhiva CNSAS, Editura Fundației
[Link] Stancu, Autoportret cu singurătatea lui Academia Civică
Dumnezeu, Editura Cronedit PREMIUL CARTEA REPREZENTANȚEI
[Link] Suciu, O nouă pantă, Editura Tracus Arte BOTOȘANI: Gellu Dorian, Să lupți împotriva morții,
PROZĂ Editura Junimea
1.Răsvan Popescu, Omul orchestră – un jurnal altfel, PREMIUL CARTEA REPREZENTANȚEI
Editura Cartea Românească Educațional SUCEAVA: Mihaela Grădinariu, Vindecă-mă, moarte, de
[Link] G. Romila, Acasă, departe, Editura Polirom viață, cu un poem, Editura Junimea
CRITICĂ PREMIUL CARTEA REPREZENTANȚEI
[Link] Crăciunescu, Printre teze și cărți, Editura NEAMȚ: Vasile Baghiu, Alergările unui scriitor, Editura
Junimea Eikon
[Link] Chelaru, Mitrush Kuteli în România – PREMIUL CARTEA REPREZENTANȚEI
Adunând firimituri de tezaur în țara ”marelui Rege al VASLUI: Simion Bogdănescu, Viscol de timp vertical,
Poeziei”, Editura Asdreni Editura Cronedit
TRADUCERE PREMIUL CARTEA REPREZENTANȚEI
1. Ana Vrăjitoru, Narlan Matos – Eu cânt pentru oame- BRĂILA/ TECUCI: Vasile Datcu, Aventura Cunoașterii,
nii de bine, Editura Eikon Editura Cartea Românească Educațional
CARTE PENTRU COPII PREMIUL OPERA OMNIA: Nicolae Busuioc
1. Ioana Diaconescu, povești cu gene lungi, Editura PREMIUL DE EXCELENȚĂ: Constantin Bostan,
Junimea Adi Cristi, Marina Mureșanu, Ion Muscalu, Madeleine
Davidshon, Dorin Uritescu

CONVORBIRI LITERARE 195

 Cărțile Săptămânii Critică/ Eseu/ Istorie literară
Începând cu luna ianuarie 2022, pe site-ul Filialei Iași Petre Rău, Nichita Stănescu – Necuvintele din cuvinte,
a Uniunii Scriitorilor din România, [Link]- Editura Boema
[Link], sunt prezentate, în format video, cele mai Petre Rău, Lucian Blaga – Poezia luminii, Editura
noi apariții ale scriitorilor membri ai Filialei Iași a USR. În Boema
rubrica „Cărțile săptămânii”, în luna octombrie 2024, Vasile Datcu, Aventura Cunoașterii, Editura Cartea
președintele filialei ieșene Cassian Maria Spiridon a prez- Românească Educațional
intat cărțile depuse la Premiile Filialei Iași a USR: Constantin Oancă, Fluviul – idei și eseuri metafizice,
Poezie Editura Armonii Culturale
Artur Suciu, O nouă pantă, Editura Tracus Arte Alexandru Ovidiu Vintilă, Magicul circumstanțial,
Marius Marian Șolea, Copilăresc și mic manual de bun Editura Junimea
simț elementar, Editura Creator Dorin N. Uritescu, Ion Creangă – Magician al cuvân-
Ștefania Hănescu, Pact Ibis, Editura Timpul tului, Editura Academiei Oamenilor de Știință din România
Indira Spătaru, Poeme glazurate și cafea, Editura Cristina Chiprian, Stilistică eminesciană, Editura
Junimea Junimea
Rodica Popel, Drumul spre tine, Editura PIM Ioana Diaconescu, Vintilă Horia, între condamnare și
Luminița Potîrniche, Apa nu avea nicio ușă, Editura grațiere – documente din arhiva CNSAS, Editura Fundatiei
Tracus Arte Academia Civica
Dorin Popa, După 22 de ani – Poveste din era noastră, Ovidiu Morar, Ex-centric, Editura Aius
Editura Junimea Pompiliu Crăciunescu, Printre teze și cărți, Editura
Nicolae Tzone, 10 elegii, Editura Vinea Junimea
Adi Filimon, Tratat de nefericire, Editura Vinea Vasile Iancu, Comentarii subiective, Editura Tipo
Valeriu Stancu, Autoportret cu singurătatea lui Moldova
Dumnezeu, Editura Cronedit Mircea A. Diaconu, Ciprian Porumbescu- în marginea
Cristina Chiprian, Toate cele zece muze, Editura imperiului, Editura Universității „St. Cel Mare” Suceava
Timpul Marius Chelaru, Mitrush kuteli în România – Adunând
Mihai Babei, La capătul liniei o stea căzătoare, Editura firimituri de tezaur în țare ”marelui Rege al Poeziei”,
PIM Editura Asdreni
Mihaela Grădinariu, Vindecă-mă, moarte, de viață, cu Mircea M. Pop, Secvențe literare germano-române,
un poem, Editura Junimea Editura Vatra Veche
Arbatel Filotheanu, Deocamdată toamnă, Editura Stef Livia Ciupercă, De două ori zece, Editura Timpul
Mihai Apostu, Orb în amurg, Editura Joy Livia Ciupercă, ”Îmbobociri de vâlvătaie” cu Dimitrie
Simion Bogdănescu, Lup de poet, Editura Junimea Cantemir, Editura Vasiliana 98
Proză Daniel Cristea Enache, Scriitori din Basarabia, Editura
Ioan Ouatu, Crimă sau sinucidere, Editura PapiruS Știința
Media Traducere
Vasile Larco, Sclipiri din sferele de rouă, Editura Cătălina Frâncu, Visar Zhiti – Iubirea și omul cu aripi,
Cronedit Editura Asdreni
Vasile Baghiu, Alergările unui scriitor, Editura Eikon Cătălina Frâncu, Boemia se află la mare, Editura PIM
Răsvan Popescu, Omul orchestră – un jurnal altfel, Petruța Spânu, Din volume adunate, Editura Fides
Editura Cartea Românească Educațional Ana Vrăjitoru, Narlan Matos – eu cânt pentru oamenii
Viorica Șerban, 2123, Editura Timpul de bine, Editura Eikon
Emilian Marcu, Ajungă-i nopții spaima ei!, Editura Simona Modreanu, George Banu – Privirea de
TipoMoldova aproape, Editura Junimea
Adrian G. Romila, Acasă, departe, Editura Polirom Poezie pentru copii
Viorica Șerban, Vinovații, Editura PIM Ioana Diacone scu, povești cu gene lungi, Editura
Ioan Țicalo, Pământul-casa iubirii, Editura Junimea Junimea
Bică Nelu Căciuleanu, Viața ca un vis, Editura Gheorghe Vicol, Colina cu ghiocei, Editura PIM
Crigarux Debut:
Daniel Corbu, Moartea ultimului cititor, Editura Călin Dănilă, Orchestra, Editura Junimea
Junimea
Alexa Pascu, Bianca, Editura PIM
Simion Bogdănescu, Viscol de timp vertical, Editura
Cronedit

196 CONVORBIRI LITERARE

 Bogdan-Ioan ANISTOROAEI

Așezarea într-o structură conjunctivă a celor două apărea poemul Scachs d’ amor, primul text despre
dimensiuni, literatura și șahul, se susține prin forța șahul modern, ulterior marii poeți au atins tema.
imaginarului pe care le poartă în ele. Literatura, cea care E suficient să ne gândim la T. S. Eliot, Fernando
poartă cu ea variațiunile infinite ale mentalităților, cea Pessoa sau Borges, Adrian Maniu sau Marin
care nu ratează nimic din ce e omenesc și nimic din ce Sorescu din spațiul autohton, iar în dramaturgie
este dincolo de bine și de rău, în care ne regăsim multi- prin autori precum Sim. Sam. Moldovan. Dar cel
plele vieți netrăite, este generată de marile teme ale mai generos pentru exprimarea temei a rămas
vieții. Ea devine martora necesară a existenței, dar, la fel genul epic, cu autori precum E. A. Poe, Borges,
de spectaculos, este și cea care generează marile teme Nabokov, frații Strugațki, Ogawa, A Cheng,
din care se și naște, devenind creatoare a unui imaginar Hazelwood, Vonnegut, Ilf și Petrov, Perez-
pe care tot ea, literatura, va fi capabilă să îl interpreteze. Reverte, Helen Weissenstein, F. P. Keyes, Elias
De cealaltă parte a conjuncției, șahul, s-a strecurat în Canetti, Leonid Borisov, W. Faulkner, Zweig,
imaginarul vieții, cu o istorie, dar mai ales ivit din legen- Ghelderode, Mihail Sadoveanu etc.
dă, cu repere dovedite istoric, dar și enigme care-l păs- Scriitorii și gânditorii s-au luat la întrecere cu
trează în continuare în orizontul unui imaginar în care marii jucători de șah pentru a crea maxima per-
doar literatura poate pătrunde. fectă, care să cuprindă esența șahului, cu toate
Literatura este despre viață, despre luptă, strategie, acestea, universul circumscris în șaizeci și patru de
alteritate, jertfă, iubire, iar în final despre moarte. De pătrate pare a nu ține cont de nici una dintre ele, deve-
cealaltă parte, și șahul vorbește despre toate acestea. nind mai provocator, cadrul productiv pentru infinite
Astfel, putem vorbi despre literatură ca viață, dar și des- moduri de a-l aborda, fie în mod concret, prin joc, fie
pre șah ca viață. Și atunci se poate naște întrebarea: des- prin poveștile din jurul lui.
pre ce vorbește șahul în literatură? Nu puțini sunt autorii Andrei Tarkovski își motiva predilecția pentru
care au adus în imaginarul literar tema șahului. Aceași secvențele monocrome din filmele sale prin aceea că
temă este prezentă și în imagianarul artistic pe varii pentru el viața se exprima mai bine în alb și negru.
modele de exprimare, de la imagini medievale, trecând Așadar... jocul de șah.. iar gândul te poate duce la
prin realism, până la imagini satirice, ajungând la abs- meditația lui Zweig asupra acestui joc: „Dar oare nu ne
tractizări avangardiste, deci, cunoscând și el necesitățile facem vinovați de o simplificare ofensatoare dacă
interioare de exprimare artistică. Cu secolul XX, nu numim șahul un joc? Nu este el și o știință, o artă, care
putea lipsi din cea de a șaptea artă, din cinematografie. plutește între aceste categorii precum racla lui Mahomed
Prezent în formă explicită, fie adus pentru a se lăsa între cer și pământ, și o unică împreunare a tuturor pere-
interpretat simbolic, jocul de șah este o temă literară bine chilor de contrarii: străvechi și totuși mereu nou, meca-
reprezetată, iar jucătorul de șah surpins într-o arie largă nic prin construcție și acționând totuși doar prin fantezie,
de manifestare, în care marile teme arată cât de frumos, îngrădit într-un spațiu geometric fix și, în același timp,
dar și de tragic este să fii în lume. De la poemele medie- infinit prin combinațiile lui, mereu în evoluție și totuși
vale, cu personaje mitologie așezate pe tabla de șah pen- steril, o gândire care nu duce la nimic, o matematică
tru a-și trăi amorul, până la confruntarea finală cu moar- unde nu se obține nimic prin calcul, o artă fără opere, o
tea, șahul ca literatură aduce cu sine infinitele combinații arhitectură fără materie și – lucru dovedit – cu nimic mai
de interpretare. trecător în ființa și existența sa decât toate cărțile și ope-
Decizia, greșeala, combinațiile unice, irepetabile fac rele, singurul joc care aparține tuturor popoarelor și tutu-
din șah un mod de a arăta universalul în tensiune cu uni- ror timpurilor și despre care nimeni nu știe ce zeu l-a
citatea. Toate aceste elemente vin din patternurile vieții, adus pe pământ ca să alunge plictisul, să ascute simțurile
iar prin literatură vorbesc și despre irealitatea dorită. și să anime sufletul?”.
Tema șahului este prezentă în toate genurile epice,
prin lirică și-a făcut intrarea în literatură, când în 1475

CONVORBIRI LITERARE 197

 comPRESA REVISTELOR
Valentin TALPALARU

Gata. Am terminat cu agitația alegerilor, cu previziu- Sentimental Scara C, apărută în acest an la Eikon. Și de
nile despre ce și cum va fi, cu verdictul înțeleptului pui la Iași la Bistrița, unde finalul de an se consumă nu doar
de hipopotam, acum trebuie să refacem amicițiile strica- în festivalurile literare, care îi provoacă bucurii și dureri
te pentru nepotrivirile de opinii din vremea zaverei, pen- de cap în egală măsură lui Al. Câțcăuan, ci și în turneso-
tru care avem patru ani la dispoziție, după care o luăm lul vieții literare de aici, care este Mișcarea literară. Și
de la capăt! Eu, care nu nimeresc Brăila nici cu ochii în care îl recuperăm pe Olimpiu Nușfelean între filele
deschiși în materie de previziuni politice, am devenit îngălbenite ale unei arhive care arată cu degetul spre un
ceva mai rezervat – cred – în materie de verdicte și m- neajuns postrevoluționar: „Unul dintre păcatele răscoa-
am resemnat la plăcerea lecturii presei noastre literare lei revoluționare (ierte-mi se sintagma)ar fi tulburarea
cea de toate lunile. M-am tot gîndit cum să rostuiesc o activității de cercetare, cu aspectele conexe, arhive/arhi-
firitiseală mai cu ștaif la sfîrșit de an pentru domniile vare, documentare ș.a. încă nu a fost pusă la punct
voastre, nu mi-a ieșit, drept care vă urez simplu, un an relația dintre arhivarea fizică și arhivarea digitală, reor-
pașnic, subvenții cît trebuie, colaboratori geniali și… ganizarea arhivelor.” Mircea Popa, unul dintre distinșii
deschid Expresul cultural. Trec, nostalgic peste versu- noștri cărturari, căruia îi datorăm mult și ca un dedicat
rile Constanței Buzea de pe prima pagină: „Tainele iar cercetător al istoriei literaturii române și ca universitar,
sunt desfăcute./ De-aș fi rămas!/ Seară de seară ape cu dar și ca unul care s-a pus „trup și suflet” în slujba
plute/ Fără popas” și mă alătur lui Liviu Ioan Stoiciu, Astrei, cum detaliază Ioan Chirilă în Prof. univ. dr.
care se întreabă ce și cum e cu Poezia „bună” versus Mircea Popa – un spirit dedicat culturii și neamului a
poezia „rea”. Și, cum cel mai bine îl cunoaște pe LIS, împlinit 85 de ani. Ani mulți, domnule profesor, la fel de
poetul își aplică sieși grila: „Mă amuz, eu am un avantaj plini de cărți și prieteni! Se alătură cu texte legate de
– când scriu, spontan, irațional, n-am nici o grijă (sau opera sa și atenția dirijată spre anumite titluri, Gheorghe
gen de frustrare) că trebuie să scriu o poezie „bună” și Glodeanu, Ion Cristofor, Adrian Țion, Zenovie
nu un poem ratat, „slab” sau în cel mai bun caz „medio- Cârlugea, Menuț Maximinian, Doina Macarie, Tudor
cru”; scriu pentru sertar „așa cum îmi vine”, nu mă inte- Nedelcea, Ioan Seni et alii. Ce spuneți de un titlu inci-
resează „rezultatul”, îl las „la prima mână” (eu scriu tant așa cum este cel al lui Ion Buzași, Iuliu Maniu și
poeme numai de mână, apropo).” Constantin Coroiu, povestea „sumanelor negre”? Facem un popas și în
navigînd pe apele nostalgiei ne sugerează o relectură paginile de poezie, oprindu-ne la versurile lui Flaviu
necesară, cea a cărții lui Eugen Simion, Dimineața Claudiu Mihali: „Suntem toți spectatori/ cu loc rezervat/
poeților. „Mai înainte de toate, Dimineața poeților este, câte un scaun pentru fiecare om/ câte un nume pentru
așa cum s-a mai observat, o carte despre nașterea fiecare scaun/ cortina se ridică abrupt/ spectacolul înce-
conștiinței de scriitor în spațiul culturii noastre, despre pe/ cu sunetele stridente ale unei sirene” (Zilele moli-
motivația și finalitatea scrisului, despre interdependența mei). Litere ne amintește de poetul Zaharia Stancu:
dintre conștiința erotică și conștiința lirică la poeții „Fericirea e o pasăre./ Dar nu o pasăre ca oricare alta/Ci
români de la finele secolului al XVIII-lea și din cel o pasăre plăsmuită din pulbere de aur./Pasărea aceasta/
următor.” O carte despre care s-a scris, se scrie și se va Vine de undeva, de departe,/ Vine și ți se așază pe umăr,/
mai scrie, Dublu autoportret a lui Varujan Vosganian, Pe umărul stâng./ Deasupra inimii/ Ți se așază pasărea
are parte de o privire critică obiectivă și lucidă din par- fericirii” (Fericirea). Ne aruncăm o privire pe sumarul
tea lui Constantin Miu. Așijderi poemele lui Nicolae bogat din care ne atrag cele două articole dedicate Școlii
Prelipceanu din funa máro din partea lui Traian D. de la Târgoviște: Mihai Cimpoi cu Desconstrucția
Lazăr. Citesc cu același interes și cronica „de avertizare” ediției Perpessicius și Mircea Horia Simionescu: Petru
a lui Al. Cistelecan, în egală măsură înțelegător și Creția, tânăr. Vocile care acuză presa de o degradare tot
tranșant la cartea de versuri a Tatianei Ernuțeanu, mai accentuată a calității textului, a gafelor de ortografie

198 CONVORBIRI LITERARE

și superficialitate sunt tot mai numeroase și vehemente. imputație venită din partea poetului: nu a făcut altceva
Pretextul pentru a mai atrage atenția asupra acestora decât să urmeze câteva reguli fixe și să dea coerență
este, pentru Tudor Nedelcea, cartea lui Ion Dur, celor trei sau patru seturi de texte pe care le avea la
Gramatică și cinste. De la Eminescu la Sandu Tudor. dispoziție și anume: cele publicate în Convorbiri litera-
„Așadar „fă gazetărie ca și cum ai face literatură”, aces- re; cele publicate în Familia ’83 (6); ineditele (17 + 3)
ta este îndemnul necesar și salvator pe care-l face criti- și, în sfârșit, poemul Luceafărul din Almanahul
cul și eseistul, profesorul de filozofie și jurnalism Ion România Jună de la Viena, publicație menită să dea
Dur, inițiatorul și conducătorul noii serii a revistei satisfacție studenției vieneze a poetului, când acesta rea-
Saeculum (din 1995 încoace)”. Livia Ciupercă continuă lizase un caiet – sinteză cu 35 de poezii, gata să împli-
un serial al cărui subiect care a fost pretext pentru nească speranța unui debut.” Monologul unui adevărat
numeroase articole, memorii, cărți chiar, Școala de poem în proză al Aurei Christi duce spre Pământul feri-
Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”. De data cirii: „Aceeași lumină, în mod straniu, crește înăuntrul
acesta, cel de-al 5-lea episod are în vedere prima meu și când scriu aceste însemnări și mă tot întreb: ce
promoție a școlii, cea din 1950-1951. Dinspre Nord sunt ele? Note de călătorie? Amintiri ieșite la suprafața
Literar vine o avalanșă de propuneri de lectură, precum ființei ca apele după ploile abundente?” Și, în fine, un
cea a Deliei Muntean care scrie despre cea de a treia ultim popas la Luceafărul de dimineață. Am făcut și
ediție a cărții lui Ion Papuc, Călătorie în Grecia, pretext noi, la timpul potrivit, reverența sinceră față de unul din-
pentru o privire în sine, în Elada dinăuntru, înainte de a tre poeții noștri emblematici, Ovidiu Genaru, care a tre-
o descrie pe cea văzută. Concluzia? „Actul vederii se cut de borna 90 cu același spirit viu, lucid și plin de
dovedește la el proiecție. Hermeneutică. Generează energie lirică. Reluăm un fragment dintr-un poem bine
îndoială, suferință, senzația că a venit prea târziu, că cunoscut, Dialog cu Anton Pavlovici într-o frizerie: „Ce
lumea de acum îl respinge. Nu mai e Grecia dinăuntrul mai faci ce mai faci/ Ce să fac ce să fac// Văd că nu mai
lui. Aceea reflectată de privirea cărților.” Pagina de poe- porți pălărie/ Văd și eu că nu mai port pălărie/ Altădată
zie este atribuită lui Nicolae Scheianu și confesiunilor beai și cântai prin bodegi/ Da altădată beam și cântam
sale lirice: „Pe la sfârșitul veacului trecut,/ani mulți „ab prin bodegi// Nu mai porți nici butoni la cămașă/ Nu mai
urbe condita”,/ a marginea imperiului,/în cetate la port nici butoni la cămașă”. Andrea H. Hedeș ne atrage
Porolissum,/ s-a pierdut poetul Burnar// Ascunși după atenția asupra unui nou volum de poeme semnat de
un hățiș de pahare/verzi și amare,/ noi l-am văzut când Adrian Alui Gheorghe, Nu-i mai așteptăm pe barbari iar
a luat azimutul/și glonț s-a îndreptat către ușă/și am Ana Dobre se oprește asupra romanului lui Ștefan
zâmbit, și am cârtit/că cine știe unde-o să ajungă/și cine Mitroi, Ziua înmormântării lui Gheorghe. Și ne întoar-
știe ce himeră/o să-l poarte pe aripi până departe” cem la poezie, mai precis la două premiate la Concursul
(Plecarea din cetate). Ovidiu Pecican îndeamnă să pri- de literatură „Dimitrie Bolintineanu”, văleat 2024,
vim ceva mai atenți semnele trecutului săpate în piatră, Mălina Ioana Epure, care a obținut Marele Premiu:
precum inscripția de pe mormântul lui Radu de la „Tânără fiind odată,/ jucam travesti/ cu o actriță lăuda-
Afumați și să deslușim adîncul acelui înscris. Este un tă/în cearșafuri./ Mi-a explicat de ce altădată,/ ceva,
serial pe care ni-l propune. Tot un apel la memorie, de cumva… caracterul subversiv,/ învingerea dușmanului
data aceasta la una recentă, face Gheorghe Pârja în arti- tradiționalist./ – Ah, iubita mea,/ tu mă trădezi ca orice
colul său despre Ilie Motrescu: Scriitori din Cernăuți. alt/ bărbat/ și nu găsesc nimic subversiv/ în acest pat.”
Ilie Motrescu – tragedia unui poet. Contemporanul ne (Marxista mea iubită) și Mădălina Mantu, Premiul
ține la curent cu evenimentele de la Academia Română, „Petre Ghelmez”: „Când eram mică/mă întrebam cum
astfel aflăm noi că a avut loc Congresul Național al pot oamenii să-și poarte/ inima în piept// La vremea
Istoricilor, deschis la Chișinău de acad, Ioan – Aurel Pop maturității/ mă gândesc/ dacă toate/ inimile sunt la fel…
cu O paralelă între două țări ale Țării: Transilvania și // Tuturor ne bate ceva în piept:/ unora/ o floare carnivo-
Basarabia. Ștefan Borbély este entuziasmat de romanul ră/ altora,/ un ceasornic.” (Inimă) Și gata cu 2024,
lui Vasile Igna, Paragina. Un roman cum nu se prea binecuvîntați cetitori ai Compresei! Vă urez un an cu de
scrie își titrează el lectura critică. Cu reverența de rigoa- toate, doar bune și, vorba românului, să vă fie casa –
re în fața memoriei lui Cristian Livescu, trecut la cele casă, să vă fie masa – masă. La mulți ani!
veșnice, vă îndemnăm să vă revizuiți informațiile despre
Ediția Maiorescu din 1883 grație articolului său.
„Acțiunea de îmbinarea a unor vârste creatoare diferite
îi reușește lui Maiorescu și meritul său e de a respecta
un algoritm obișnuit care să justifice orice eventuală

CONVORBIRI LITERARE 199

 CURIER DE AMBE SEXE
Cristina CHIPRIAN

Anisia Maria PIRONTEA

Stelele plâng,
Te formezi ca tânără poetă într-un colegiu cu Nu de la nori ne vine ploaia,
mulți pasionați de literatură, care experimentează Căci stelele din când în când,
diferite formule artistice. Deși foarte tânără, ești Încearcă să își caute familia.
determinată să urmezi un traseu de creație și, după
cum mărturisești, ai publicat deja un volum. Voi face Fără de îndoială, cândva,
câteva observații asupra textelor pe care le-ai Când cerul se lipea de pământ,
încredințat revistei. Un copac falnic se înalță,
Câmpul de lavandă exprimă o viziune originală Iar stelele erau ca frunzele suflate de vânt.
asupra vieții, încercând o comparație și o delimitare
față de conceptul Edenului. Delimitarea Rai-Pământ Însă probabil primul om
evidențiază opțiunea pentru amestecul de bine și rău, Și cel de la care totul a pornit,
frumos și urât, nemurire și moarte firească. Poziția A dezlipit cerul de pământ
centrală în text revine efectului de opoziție dezvoltat Și a tăiat copacul de cum a venit.
în familia termenului „a muri”: flori nemuritoare/
toată lumea moare. O altă idee evidențiată este aceea Acum stelele fac covor,
de perfecțiune (dar perfect înseamnă gol). Imaginile Pe cer, ca frunzele pe pământ,
conturate sunt, de asemenea, originale: Pământul este Dar doar frunze se usucă de dor,
un câmp de lavandă, având ca atribut nivelul senzo- Stelele doar plâng și apoi mor.
rial, ceea ce îl face superior Raiului; de aceea îngerii
se transferă în acest Eden terestru: „Dar cu defecte-i
mult mai frumos (...)/ Îngerii de plictiseală,/ O să vină
pe-acel câmp.”
Un înger oferă o altă abordare a relației angelic/
pământesc. Textul redefinește cei doi poli ai evoluției
(Raiul, Pământul), prezentând ipostaza de înger care
„mai trăiește” și nu se teme de moarte – ceea ce ar
putea fi echivalentul unui om superior.
Copacul cu stele detaliază imaginea unei geneze
care a separat cerul de pământ, de fapt a secționat
acel copac care, inițial, se afla în egală măsură e cer
și pe pământ. Astfel stelele sunt contemplate ca frun-
ze ale copacului sacrificat. Voi reproduce acest text.

Copacul cu stele

Și stele vorbesc din când în când,

Și stelele se usucă de dor,
Și stelele mai mor,
La fel ca oamenii, doar că nu pe pământ.
V A R I A
200 CONVORBIRI LITERARE