VINDECA-TE PE TINE NSUTI

Am primit cu recunostinta o copie xerox a cartii dr. Bach: "Vindeca-te pe tine insuti" si mam grabit sa o traduc (micile accentuari din text imi apartin) si sa o pun pe site, pentru a fi accesibila tuturor "cautatorilor", tuturor celor care incearca sa vada dincolo de jocul obisnuit al lumii. Pe mine m-a rascolit si m-a impresionat, asa cum au facut-o toate scrierile dr. Bach. Imi doresc sa va atinga pe toti la nivelul Sufletului, asa cum este intentia spiritului deosebit care a scris-o. Sorina Soescu Vindeca-te pe tine insuti
O explicatie a cauzelor reale si a vindecarii bolilor de EDWARD BACH, M.B., B.S., D.P.H. Aceasta carte este dedicata tuturor celor care sufera sau sunt tulburati CAPITOLUL I Obiectul acestei carti nu este de a sugera faptul ca arta vindecarii nu este necesara; departe de aceasta intentie; dar sper cu umilinta ca va putea fi un ghid pentru acei suferinzi care cauta n interior originea reala a bolilor lor, pentru a se putea ajuta n propriul proces de vindecare. Mai mult, sper ca i poata stimula pe aceia, att din profesia medicala ct si din ordinele religioase, care au la inima binele omenirii, pentru a-si dubla eforturile de cautare a usurarii suferintelor omenesti, astfel nct sa grabeasca ziua n care victoria asupra bolilor va fi completa. Principalul motiv pentru esecul stiintei medicinii moderne este faptul ca ea se ocupa de rezultate si nu de cauze. Multe secole cauza reala a bolilor a fost mascata de materialism, astfel nct bolilor li s-au oferit toate posibilitatile de a-si extinde ravagiile, ntruct nimeni nu s-a ocupat de originea lor. Aceasta situatie este asemanatoare cu cea a unui inamic situat n fortificatii puternice pe deal, care duce un razboi de guerila continuu n tinuturile din jur, n timp ce oamenii locului, ignornd resedinta fortificata se multumesc doar sa-si repare casele prejudiciate si sa-si ngroape mortii, rezultati n urma raidurilor dusmanilor. Asa este, vorbind n general, situatia medicinii din prezent; nimic altceva dect o peticire a celor atacati si o ngropare a celor ucisi, fara sa se gndeasca macar la fortareata reala. Bolile nu vor fi niciodata vindecate sau eradicate de metodele materialiste prezente, pentru simplul motiv ca originea bolii nu este materiala. Ceea ce cunoastem noi ca boala este numai un rezultat ultim produs la nivelul corpului, produsul final de actiune al unor forte profunde si de durata si chiar daca tratamentul material pare sa aiba un succes aparent, acesta este numai temporar daca nu se ndeparteaza cauza reala. Directia stiintei medicale moderne, interpretnd gresit adevarata natura a bolii si concentrndu-se pe termenii materialisti ai corpului fizic si-a crescut n mod enorm puterea; nti, prin devierea gndurilor oamenilor de la adevarata origine a bolii si astfel, de la metodele eficiente de atac si n al doilea rnd, prin localizarea bolii la nivelul corpului, reducnd sperantele de vindecare reala si inducnd un puternic complex de teama, care n-ar fi trebuit sa existe.

Boala este n esenta rezultatul conflictului dintre Suflet si Minte si nu va fi niciodata eradicata, dect prin eforturi spirituale si mentale. Astfel de eforturi, facute corespunzator si cu ntelegere, asa cum vom vedea mai trziu, pot vindeca si preveni boala prin ndepartarea factorilor de baza, care reprezinta cauza ei primara. Nici un efort directionat asupra corpului nu va face dect sa repare superficial daunele, iar n acest fel nu apare vindecarea, ntruct cauza este nca operativa si si va demonstra prezenta din nou, n alta forma. De fapt, n multe cazuri recuperarea aparenta este daunatoare, pentru ca ascunde de pacient cauza adevarata a problemelor sale si n satisfactia reinstalarii aparente a sanatatii, factorul cauzator real, nebagat n seama, poate sa-si ntareasca puterea. Faceti o paralela cu acele cazuri n care medicul stie sau care este ntelept si cunoscator al naturii fortelor adverse spirituale si mentale, al caror rezultat noi l numit boala la nivelul corpului fizic. Daca pacientul ncearca sa neutralizeze n mod direct aceste forte, sanatatea se mbunatateste imediat ce ncepe acest demers, iar la finalul lui boala va dispare complet. Aceasta este adevarata vindecare, prin atacarea fortaretei, chiar fundamentul cauzelor suferintei. Una dintre exceptiile metodei materialiste n stiinta moderna este cea a marelui Hahnemann, fondatorul homeopatiei, care prin realizarea iubirii de catre Creator si a Divinitatii care exista n fiecare om, prin studierea atitudinii mentale a pacientilor lui fata de viata, mediu si boala pe care o au, a ncercat sa gaseasca n ierburile cmpului si n alte elemente ale naturii remediile care nu numai le vindecau corpurile, dar le si mbunatateau starea mentala. Fie ca stiinta lui sa fie extinsa si dezvoltata de acei medici care au la inima iubirea fata de umanitate. Cu cinci sute de ani nainte de Hristos unii medici din India antica, lucrnd sub influenta stapnului Buddha au produs avansuri n arta vindecarii att de mari nct au reusit sa renunte la chirurgie, desi pe acele vremuri chirurgia era la fel de eficienta, sau chiar mai mult dect este ea n prezent. Astfel de oameni precum Hippocrate, cu idealurile sale marete despre vindecare, Paracelsus cu siguranta sa despre divinitatea omului si Hahnemann, care a realizat faptul ca boala se gaseste ntr-un plan dincolo de fizic toti acestia stiau mai mult despre natura reala si remedierea suferintei. Ce multa suferinta ar fi fost evitata n ultimele douazeci sau douazeci si cinci de secole daca nvataturile acestor mari maestri ai artei vindecarii ar fi fost urmate. Dar ca n multe alte lucruri, materialismul a fost mult prea atragator pentru oamenii din Vest si pentru foarte mult timp vocile instructorilor practici au acoperit sfaturile acelora care cunosteau adevarul. Sa declaram aici pe scurt ca boala, desi aparent att de cruda, este n sine binefacatoare si pentru propriul nostru beneficiu, iar daca este corect interpretata, ne va ghida catre greselile noastre esentiale. Daca este tratata cum trebuie, va fi modalitatea de ndepartare a acestor greseli si ne va lasa ntr-o stare mai buna si mai mareata dect nainte. Suferinta este coercitiva pna la punctul la care lectia nu a fost nvatata prin alte mijloace, iar boala nu va fi eradicata pna cnd lectia nu va fi nvatata. De asemenea, la cei care nteleg si pot citi semnificatia simptomelor premonitorii, boala ar putea fi prevenita nainte de aparitia sa sau oprita n stadiile sale initiale, daca sunt efectuate eforturile corective spirituale si mentale necesare. Nici un caz, indiferent ct de sever, nu trebuie sa fie disperat, ntruct atta timp ct individului i este nca data viata fizica, Sufletul care l anima are nca speranta. CAPITOLUL II Pentru a ntelege natura bolii, trebuie declarate cteva adevaruri fundamentale.

Primul dintre acestea este acela ca omul are un Suflet, care este adevaratul sau sine; Divinul, Fiinta Suprema interioara, Fiul Creatorului tuturor lucrurilor, iar trupul, desi templul pamntesc al acestui Suflet, este doar reflectarea sa detaliata: aceea ca Sufletul nostru, Divinitatea care locuieste n noi si n jurul nostru ne deruleaza vietile asa cum El doreste sa aiba loc, iar daca i si permitem, ne ghideaza, protejeaza si ncurajeaza, cu atentie si n beneficiul nostru cel mare: El, Sinele nostru nalt, fiind o scnteie din Atotputernicul, este astfel invincibil si nemuritor. Al doilea principiu este acela ca noi, asa cum ne stim n aceasta lume, suntem veniti aici cu scopul de a cstiga toata cunoasterea si experienta ce poate fi dobndita prin existenta terestra, pentru a dezvolta virtuti care ne lipsesc si pentru a sterge tot ce este eronat n noi, astfel avansnd catre perfectionarea naturii noastre. Vom fi plasati n acea parte a vietii care ni se potriveste cel mai bine acestui obiectiv. n al treilea rnd, trebuie sa ntelegem ca aceasta trecere scurta pe pamnt, pe care o cunoastem ca fiind viata, nu este dect un moment n cursul evolutiei noastre, la fel cum o zi de scoala este pentru o viata. Desi putem n prezent sa vedem si sa ntelegem numai acea unica zi, intuitia noastra ne spune ca nasterea este mult mai mult dect nceputul, iar moarte infinit mai mult dect sfrsitul nostru. Sufletul nostru, care suntem noi cu adevarat, este nemuritor, iar corpurile de care suntem constienti sunt temporare, precum caii pe care i calarim ntr-o calatorie, sau instrumentele de care ne servim sa ne facem treaba. Apoi urmeaza un al patrulea mare principiu, acela ca atta timp ct Sufletul si personalitatea noastra sunt n armonie, totul este bucurie si pace, fericire si sanatate. Numai atunci cnd personalitatea noastra este deviata de pe cararea trasata de Suflet, fie ca urmare a dorintelor noastre pamntesti sau prin persuasiunea altora, atunci apare conflictul. Acest conflict este cauza de baza a nefericirii si bolilor. Nu conteaza care este munca vietii noastre cizmar sau monarh, mosier sau taran, bogat sau sarac, atta timp ct facem acea munca n concordanta cu ceea ce ne spune Sufletul, totul este bine; si putem sa fim siguri ca n orice situatie de viata suntem plasati, princiara sau de jos, aceasta contine lectiile si experientele necesare pe moment pentru evolutia noastra si ne ofera cele mai bune avantaje pentru dezvoltarea noastra. Urmatorul mare principiu este ntelegerea Unitati tuturor lucrurilor: Creatorul a toate cte exista este Iubire si tot ceea ce exista si de care suntem constienti este o modalitate infinita de manifestare a acestei Iubiri, fie ca este o planeta sau o pietricica, o stea sau o picatura de roua, un om sau cea mai simpla forma de viata. Poate ntelegem mai bine aceasta conceptie daca asemanam creatorul nostru cu un soare imens stralucitor, binefacator si iubitor, din centrul caruia pornesc un numar infinit de raze catre toate directiile; noi nsine si tot ceea ce ne nconjoara suntem particule la capatul acestor raze, trimise pentru a cstiga experienta si cunoastere, dar n final ne vom rentoarce catre marele centru. Si chiar daca noua ni se pare ca fiecare raza este separata si distincta, ele nu sunt dect parti ale marelui Soare central. Separarea este imposibila, pentru ca odata ce o raza de soare este desprinsa de sursa sa, ea nceteaza sa mai existe. Astfel poate reusim sa ntelegem un pic imposibilitatea separarii. Chiar daca fiecare raza pare a avea o individualitate, fiecare este n acelasi timp o parte a marii puteri creatoare centrale. Asadar orice fel de actiune mpotriva noastra nsine sau a altei fiinte afecteaza ntregul, pentru ca imperfectiunea cauzata la nivelul unei parti se reflecta asupra ntregului. n final, fiecare particula din ntreg trebuie sa fie perfecta. Vedem cum sunt posibile doua erori fundamentale: disocierea dintre Sufletele si personalitatile noastre si cruzimea si greselile fata de ceilalti, pentru ca ambele reprezinta pacate la adresa Unitatii. Fiecare dintre acestea duce la conflict, care la

rndul lui produce boala. O ntelegere a locului n care se produce eroarea (si adesea nu ne dam seama de aceasta) si o tentativa onesta de a ne corecta greselile ne va conduce nu numai la o viata de bucurie si pace, dar si la sanatate. Boala este benefica n sine, pentru ca are drept obiectiv re-aducerea personalitatii la vointa Divina a Sufletului; astfel, putem vedea ca boala se poate att preveni, ct si evita, atunci cnd ne dam seama singuri de greselile pe care le facem si le corectam prin mijloace spirituale si mentale. Atunci nu va mai fi nevoie de lectia severa a suferintei. Puterea Divina ne furnizeaza fiecare oportunitate pentru a ne corecta drumurile, nainte ca sa fie aplicate durerea si suferinta, ca ultim resort. Poate nu este vorba sa combatem erorile din aceasta viata, aceasta zi de scoala; si desi poate nu suntem constienti la nivel rational de motivele suferintelor noastre, care ni se par crude si fara sens, totusi Sufletele noastre (care suntem noi nsine) cunosc ntregul sens si ne ghideaza catre binele nostru maxim. Cu alte cuvinte, ntelegerea si corectarea greselilor noastre va scurta durata bolii si ne va readuce sanatate. Cunoasterea scopului Sufletului si familiarizarea cu aceasta cunoastere nseamna usurarea suferintelor lumesti si ne elibereaza pentru a ne continua evolutie n bucurie si cu fericire. Sunt doua mari erori: prima, sa nu iei n seama si sa nu te supui la ce-ti dicteaza Sufletul si a doua sa actionezi mpotriva Unitatii. Iar n legatura cu ultima, sa nu judecati niciodata alte persoane, pentru ca ce este bine pentru cineva, poate sa fie rau pentru altcineva. Negustorul care trebuie sa-si dezvolte comertul att pentru propriul avantaj, ct si pentru cei pe care i are angajati, dobndind pentru aceasta cunoastere, eficienta si control si dezvoltnd virtuti asociate cu fiecare, trebuie sa foloseasca nsusiri si virtuti diferite de cele ale unei asistente medicale, care-si sacrifica viata pentru cei bolnavi; dar ambii, daca asculta ce le dicteaza Sufletele, nvata cum trebuie acele calitati necesare pentru evolutia lor. Tot ce conteaza este supunerea la comenzile Sufletului nostru, a Sinelui nostru nalt, pe care o nvatam prin constientizare, instincte si intuitie. Vedem astfel ca prin chiar principiile enuntate si esenta sa, boala se poate att preveni ct si vindeca, iar munca lucratorilor spirituali si a medicilor este sa ofere, pe lnga remediile materiale si cunoastere pentru cei suferind din cauza greselilor din viata lor, ntr-o astfel de maniera nct aceste erori sa fie eradicate si sa-i poate readuce pe cei bolnavi napoi n starea de sanatate si bucurie. CAPITOLUL III Ceea ce cunoastem noi ca boala reprezinta stadiul terminal a unei tulburari mult mai profunde, iar pentru a avea succes n tratamentul ei este evident faptul ca nu putem sa ne adresam numai rezultatului final, ci eficienta va aparea prin ndepartarea cauzei de baza. Este o eroare primara pe care o poate face un om si anume actiunea mpotriva Unitatii; aceasta este reprezentata de iubirea de sine (egoismul). De aceea putem spune ca exista doar o singura afectare primara, un disconfort sau o boala. Iar ntruct actiunea mpotriva Unitatii poate fi mpartita n multiple tipuri, la fel si boala rezultatul acestei actiuni poate fi separata n grupe principale corespunzator cauzelor sale. Natura chiar a bolii va fi un ghid util pentru a sprijini descoperirea tipului de actiune realizat mpotriva Legilor Divine ale Iubirii si Unitatii. Daca n natura noastra avem destula iubire pentru toate lucrurile, atunci nu putem sa facem rau nimanui; pentru ca acea iubire ne va ghida orice actiune si influenta mintea n orice gnd care ar putea dauna cuiva. Dar nca nu am atins starea de perfectiune; daca am fi atins-o, nu mai era necesara existenta noastra pe pamnt.

Dar cu totii cautam si naintam catre aceasta stare, iar cei care sufera la nivelul mintii sau trupului sunt mpinsi chiar de catre aceasta suferinta catre conditia ideala a iubirii; daca i vom permite sa ne conduca, am putea sa grabim pasii catre atingerea scopului si n-ar mai fi nevoie de boala si suferinta. Din momentul n care lectia este nteleasa si greseala eliminata, nu mai este nevoie de corectie, pentru ca trebuie sa ne amintim ca suferinta este benefica n sine, n acea ca ne indica unde suntem pe o carare gresita, grabindu-s evolutia catre perfectiunea glorioasa. Bolile reale primordiale ale oamenilor sunt defectele precum mndria, cruzimea, ura, egoismul, ignoranta, instabilitatea si lacomia; si fiecare dintre acestea, considerate atent, sunt opuse Unitatii. Aceste defecte reprezinta adevarata boala (folosind cuvintele n sens modern), iar persistenta si continuarea manifestarii acestor defecte duce la un stadiu de dezvoltare n care apare o precipitare la nivel corporal a rezultatelor lor fizice, pe care le cunoastem cu numele de boala. Mndria apare, n primul rnd, ca urmare a lipsei de recunoastere a micimii personalitatii si a dependentei sale puternice de Suflet, si a faptului ca toate succesele pe care le are persoana nu sunt ale sale, ci sunt binecuvntari ale Divinitatii interioare; n al doilea rnd, are loc o pierdere a simtului proportiilor, a locului persoanei n schema Creatiei. ntruct mndria refuza invariabil sa se supuna umilintei si sa accepte Vointa Marelui Creator, ea va comite actiuni contrare acestei Vointe. Cruzimea reprezinta o negare a unitatii a tot ce exista si un esec de a ntelege faptul ca orice actiune mpotriva altuia reprezinta o opozitie la adresa ntregului, deci o actiune mpotriva Unitatii. Nimeni nu ar trebui sa actioneze crud mpotriva celor apropiati sau dragi, iar legea Unitatii ne spune ca trebuie sa crestem pna cnd vom ntelege ca oricine, ca parte din ntreg, trebuie sa devina apropiat si drag noua, pna cnd chiar si cei care ne persecuta nu ne vor trezi dect sentimente de simpatie si iubire. Ura este opusul iubirii, reversul Legii Creatiei. Este contrara ntregii scheme Divine si reprezinta negarea Creatorului; duce la astfel de actiuni si gnduri care sunt opuse Unitatii si opuse celor dictate de Iubire. Egoismul este si el o negare a Unitatii, iar datoria pe care o avem fata de ceilalti oameni este sa punem binele omenirii, grija si protectia fata de cei din jurul nostru naintea intereselor personale. Ignoranta reprezinta esecul nvataturii, refuzul de a vedea Adevarul atunci cnd ti se ofera oportunitatea. Ea duce la multe actiuni gresite, care pot exista numai pe ntuneric si nu sunt posibile atunci cnd lumina Adevarului si a Cunoasterii sunt cu noi. Instabilitatea, indecizia si slabiciunea scopului rezulta atunci cnd personalitatea refuza sa fie ghidata de Sinele sau nalt si ne face sa-i tradam pe ceilalti prin slabiciunea noastra. O astfel de stare nu ar fi posibila daca n noi ar exista cunoasterea despre Divinitatea interioara Invincibila si de Necucerit, care reprezinta sinele nostru adevarat. Lacomia duce la dorinta de putere. Reprezinta o negare a libertatii si individualitatii fiecarui suflet. n loc de a recunoaste faptul ca fiecare dintre noi este aici pe pamnt pentru a-si dezvolta propria evolutie n concordanta cu ceea ce-i dicteaza sufletul,

pentru a-si creste individualitatea si a lucra liber si nestnjenit, personalitatea lacoma doreste sa dicteze, sa modeleze si sa comande, uzurpnd puterea Creatorului. Acestea sunt exemple ale bolilor reale, originea si bazele tuturor suferintelor si tulburarilor noastre. Fiecare dintre aceste defecte, daca persista mpotriva vocii Sinelui nalt, va produce un astfel de conflict interior care va trebuie sa fie reflectat la nivelul corpului fizic printr-o boala specifica. Putem vedea cum orice tip de afectiune de care suferim ne va ghida catre descoperirea unei greseli care sta n spatele sau. De exemplu, mndria, care este n acelasi timp aroganta si rigiditate a mintii, va duce la aparitia unor astfel de afectiuni care produc rigiditate si ntepeneala a corpului. Durerea este rezultatul cruzimii, pentru ca pacientul nvata prin suferinta personala sa nu faca rau unei alte persoane, att la nivel fizic, ct si la nivel mintal. Pedepsele urii sunt singuratatea, temperamentul violent si incontrolabil, furtunile nervoase mentale si temperamentul isteric. Bolile introspectiei nevrozele, neurastenia si problemele similare care rapesc bucuria vietii, sunt cauzate de un egoism excesiv. Ignoranta si lipsa de ntelepciune aduc cu ele dificultati n viata de zi cu zi, suplimentar aparnd o ncapatnare n refuzarea adevarului atunci cnd apare oportunitatea, miopia, tulburarile de vedere si auz fiind consecinte fizice naturale. Instabilitatea mintii duce la aceeasi reactie la nivelul corpului, ale carui diferite tulburari vor afecta miscarile si coordonarea. Rezultatul lacomiei si dominarii celorlalti sunt bolile care l fac pe cel suferind sclavul propriului corp, cu dorinte si ambitii limitate de boala. Mai mult, nu sunt ntmplatoare chiar partile corpului afectate de boala, ci totul se petrece n concordanta cu legea cauzei si efectului, care ne ghideaza spre ajutor. De exemplu, inima, fntna vietii si a iubirii este atacata atunci cnd partea de iubire a naturii noastre umane nu este dezvoltata sau este prost folosita; o afectare a unei mini semnifica un esec sau o eroare de actionare; creierul fiind centrul de control, atunci cnd este afectat, indica o lipsa de control la nivelul personalitatii. La fel pot fi interpretate si celelalte. Cu totii suntem gata sa admitem ca pot apare multe rezultate n urma unei crize de mnie sau a unui soc brusc cauzat de o veste proasta; daca lucruri marunte ne pot afecta att de puternic corpul fizic, cu ct mai profund si mai serios trebuie sa fie efectul unui conflict prelungit ntre suflet si corp. Ne mai miram ca rezultatele se manifesta sub forma unor boli att de severe cum sunt cele din prezent? Dar nu este nici un motiv sa devenim deprimati. Prevenirea si vindecarea bolilor se poate realiza prin descoperirea propriilor noastre greseli si eradicarea lor prin dezvoltarea onesta a acelor virtuti care sa le contracareze; nu prin lupta mpotriva raului, ci prin aducerea unei doze att de mari din calitatea opusa, care sa ne modifice complet natura interioara. CAPITOLUL IV Am aflat ca nu exista nimic accidental n natura bolii, n tipul acesteia sau n partile corpului afectate; precum toate celelalte rezultate ale energiei, sunt urmare a legilor cauzei si efectului. Unele boli pot fi provocate prin mijloace fizice directe, precum intoxicatiile, accidentele si traumatismele si excesele mari; dar bolile n general se datoreaza unor erori fundamentale ale constitutiei noastre, asa cum am vazut n exemplele deja prezentate.

De aceea, pentru o vindecare completa, va trebui sa folosim nu numai mijloacele fizice, alegnd cele mai bune metode cunoscute deja de arta vindecarii, dar este important si ca fiecare dintre noi sa ne straduim ct de bine cu putinta sa ndepartam erorile naturii noastre; pentru ca vindecarea completa si finala apare numai din interior, din chiar Sufletul nostru, care radiaza armonie prin ntreaga noastra personalitate atunci cnd i se permite sa faca asta. Si mai exista o radacina comuna importanta a tuturor bolilor, egoismul iubirea de sine exagerata, astfel nct o metoda importanta de usurare a tuturor suferintelor o consta conversia acestei iubiri de sine n devotiune fata de ceilalti. Daca ne dezvoltam calitatea interioara de a ne pierde pe noi nsine n iubirea si grija fata de cei din jurul nostru, bucurndu-ne de aventura glorioasa a dobndirii cunoasterii si ajutorarii celorlalti, suferintele si jeluirile noastre personale dispar foarte rapid. Acesta este maretul tel final: dizolvarea propriilor interese n serviciul umanitatii. Nu conteaza locul din viata n care ne-a plasat Divinitatea noastra interioara. Daca suntem negutatori sau profesionisti, bogati sau saraci, monarhi sau cersetori, pentru fiecare dintre noi este posibil sa ndeplinim datoriile vocatiei noastre si sa reprezentam o adevarata binecuvntare pentru cei din jurul nostru prin comunicarea Iubirii Divine a Fratiei. Dar majoritatea dintre noi au mult de calatorit pna sa dobndeasca aceasta stare de perfectiune, desi este surprinzator ct de rapid poate avansa orice individ atunci cnd face eforturi serioase, mai ales cnd crede nu n biata sa personalitate, ci are credinta ca prin exemplele si nvataturile marilor maestri ai lumii el si-ar putea permite sa se uneasca cu propriul Suflet, cu Divinitatea interioara, locul n care toate lucrurile devin posibile. n majoritatea dintre noi exista unul sau mai multe defecte mari, care ne mpiedica avansarea; tocmai acest defect sau aceste defecte trebuie cautate n interior, n acelasi timp straduindu-ne sa ne dezvoltam si extindem latura iubitoare a naturii noastre catre lume, permitndu-ne sa stergem acest defect prin inundarea naturii noastre cu virtutea opusa. La nceput poate sa fie cam dificil, dar numai la nceput, pentru ca este remarcabil ct de rapid poate creste o virtute ncurajata, legata de cunoasterea faptului ca prin ajutorul Divinitatii noastre interioare si perseverenta, este imposibil sa nu reusim. Odata cu dezvoltarea Iubirii Universale n interiorul nostru trebuie sa nvatam sa realizam din ce n ce mai mult ca orice fiinta umana, orict de josnica, este un copil al Creatorului si ca ntr-o zi, de-a lungul timpului va avansa catre perfectiune, asa cum speram cu totii sa o facem. Orict de josnic poate aparea un om sau o creatura, trebuie sa ne amintim ca exista o scnteie Divina n interiorul sau, care va creste ncet, dar sigur pna cnd gloria Creatorului va straluci n ntregime n acea faptura. Mai mult dect att, dilema bine sau rau, corect sau gresit, este una relativa. Ceea ce este corect pentru evolutia naturala a unei lumi mai salbatice, este gresit pentru standardele civilizatiei noastre, iar ceea ce poate apare ca fiind o virtute pentru noi, poate fi eronat sau deplasat la persoane care au avansat n evolutia spirituala. Ceea ce numim rau sau gresit, reprezinta n realitate un bine neaflat la locul lui, de aceea este pur relativ. Sa nu uitam faptul ca standardele noastre despre ideal sunt relative; animalelor noastre de casa le aparem ca fiind niste zei, n timp ce noi nsine suntem departe de standardele sfintilor si martirilor care s-au daruit n ntregime pentru a ne fi exemple. De aceea trebuie sa avem simpatie si compasiune pentru cei josnici, pentru ca n timp ce consideram ca noi am avansat mult deasupra nivelului lor, suntem n fapt doar la nceputul calatoriei, a lungului drum de atingere a

standardelor indicate de fratii nostri mai mari, a caror lumina straluceste n fiecare epoca a istoriei umanitatii. Daca suntem coplesiti de mndrie, sa ncercam sa realizam ca personalitatile noastre nu reprezinta propriu-zis nimic, ele nu sunt n stare sa faca nici o treaba sau serviciu acceptabil, sau sa reziste puterii ntunericului, daca nu ar fi sprijinite de Lumina de sus, de Lumina Sufletului nostru; exista un regret al oportunitatilor pierdute, cu jalea si tristetea aparute si un numar enorm de copii care au stat ani de zile lnga un parinte invalid a carui singura boala era doar o lacoma cerere de atentie. Gnditi-va la armatele de barbati de si femei care nu au fost lasati sa faca poate ceva maret si de ajutor pentru omenire, deoarece personalitatea lor a fost tinuta n captivitate de un singur individ, de care nu au avut curajul sa se elibereze; gnditi-va la copii caresi cunosc si doresc o anumita chemare, dar ca urmare a unor circumstante dificile, a lipsei sprijinului celorlalti si a slabiciunii propriului tel se refugiaza ntr-o alta ramura a vietii, n care nu sunt nici fericiti si nici capabili sa-si dezvolte evolutia asa cum ar fi putut ea fi. Propria noasta constiinta ne va spune daca datoria noastra este fata de unii sau altii, cum si pe cine am putea sa servim; dar indiferent cum ar fi, ar trebuie sa ne ascultam constiinta ct de bine putem. Iar n final, sa nu ne temem sa plonjam n viata; suntem aici pentru a dobndi experienta si cunoastere, si vom nvata doar prea putin daca nu nfruntam realitatea si cautam ct de mult cu putinta. O astfel de experienta poate fi cstigata n orice domeniu al vietii, pentru ca adevarurile naturii si ale umanitatii se cstiga efectiv, la fel de mult ntr-o casuta de la tara sau n zgomotul si agitatia orasului. CAPITOLUL V Lipsa individualitatii (adica sa permiti o interferenta cu propria personalitate, o interferenta care nu permite ndeplinirea cererilor propriului Sine nalt) este de mare importanta n declansarea bolii si ea ncepe devreme n viata, de aceea va fi important sa discutam despre adevarata relatie dintre parinti si copii, dintre nvatatori si elevi. Fundamental, institutia familiei (a parintilor) este considerata privilegiata (ntradevar, ar trebui considerata un privilegiu divin), n sensul ca ea permite unui suflet sa intre n aceasta lume, n vederea evolutiei. Daca este nteleasa cum trebuie, ar trebui sa nu existe o oportunitate mai mare pentru omenire dect aceasta, de a fi agentul nasterii fizice a sufletului si de a ngriji tnara personalitate n timpul primilor ani ai existentei sale pe pamnt. ntreaga atitudine a parintilor trebuie sa fie de ghidare spirituala, mentala si fizica a noului-venit, ct de bine cu putinta, fara sa se uite vreo clipa ca sufletul nou-venit este unul individual, venit pentru a-si cstiga propriile experiente si cunoastere, n modul lui personal, functie de ceea ce-i spune Sinele lui nalt. De aceea ar trebui oferita multa libertate unei dezvoltari nestnjenite n acest sens. Institutia familiei (a parintilor) este una a serviciului divin si trebuie sa fie privita ca atare, chiar mai mult dect orice alta datorie pe care credem ca o avem. ntruct parintii trebuie sa sacrifice mult, este bine n acelasi timp sa aiba n minte faptul ca nu trebuie sa solicite nimic n schimb de la copil, pentru ca obiectivul principal este de a darui, numai de a darui iubire blnda, protectie si ndrumare, pna cnd sufletul ia n primire tnara personalitate. De la nceput copilul trebuie sa fie nvatat cu independenta, individualitatea si libertatea, n acelasi timp el fiind ncurajat ca foarte

devreme n viata sa gndeasca si sa actioneze de sine statator. Controlul parintilor trebuie sa se micsoreze pas cu pas, pe masura ce abilitatile de auto-gestionare ale copilului se dezvolta, iar mai trziu sa nu existe nici o restrictie sau o falsa idee de datorie fata de parinti, care sa inhibe vocea interioara, a sufletului copilului. Institutia familiei, abilitatea de a fi parinte este trecuta n viata de la o generatie la alta si reprezinta n esenta o ndrumare temporara si protectie pentru o scurta perioada de timp, dupa care eforturile acestea trebuie sa nceteze, iar obiectul lor (copilul) trebuie lasat liber sa avanseze. Sa nu uitam faptul ca acel copil, al carui gardian temporar devenim, poate fi un suflet mai batrn si mai maret dect al nostru, superior noua din punct de vedere spiritual, asa nct controlul si protectia trebuie restrnse la nevoile tinerii personalitati. A fi parinte reprezinta o datorie sacra, temporara n caracter si trecuta de la o generatie la alta. Nu implica nimic altceva dect serviciu si nu necesita obligatie n schimb din partea celui tnar, pentru ca el trebuie lasat liber sa se dezvolte n felul lui personal si sa devina ct de bun cu putinta pentru a ndeplini aceleasi sarcini ctiva ani mai trziu. De aceea, copii ar trebui sa nu aiba nici o restrictie, nici o obligatie sau oprelisti din partea parintilor, stiind ca primind ndrumare si serviciu de la tatal si mama sa, va oferi si el la rndul lui aceleasi servicii altuia. Parintii ar trebui sa fie atenti n special la dorinta lor de a modela tnara personalitate dupa propriile idei sau dorinte si ar trebui sa nu ncerce sa controleze si sa ceara favoruri n schimbul datoriei lor naturale si a privilegiului divin, de a fi mijloacele prin care un suflet a venit n contact cu lumea fizica. Orice dorinta de control sau de a modela tnara viata pentru motive personale este o forma teribila de lacomie si trebuie oprita la debut, pentru ca daca tinerii parinti debuteaza astfel, n timp devin veritabili vampiri. Daca exista cea mai mica dorinta de dominare, ea trebuie nabusita din fasa. Trebuie sa refuzam sa ne aflam n sclavia lacomiei, care ne mpinge sa ne dorim sa-i posedam pe ceilalti. Trebuie sa ncurajam n noi nsine arta daruirii si sa o dezvoltam pna cnd prin sacrificiile sale reuseste sa curete orice urma a actiunii inverse. nvatatorul trebuie sa tina minte ca sarcina sa este numai de a fi ndrumatorul celui tnar si cel care i intermediaza nvatatura despre lume si viata, astfel nct fiecare copil sa absoarba cunoastere n propriul sau fel, iar daca i se permite libertatea, sa aleaga instinctiv ceea ce i este necesar pentru succesul n viata. Din nou, nu trebuie dat nimic altceva dect grija cea mai blnda si ndrumare, pentru a-i permite studentului sa cstige cunostintele de care are nevoie. Copii trebuie sa-si aminteasca faptul ca institutia familiei (parintii), att de emblematica ca putere creativa, are o misiune divina, dar nu are sarcina nici unei restrictii a dezvoltarii si nici o obligatie care ar putea stnjeni viata si munca pe care o doreste Sufletul lor. Este imposibil de estimat n civilizatia prezenta suferinta de nespus, persoanele tip crampon si dezvoltarea caracterelor dominatoare pe care o produce lipsa celor de mai sus. n aproape fiecare casa parintii si copii si construiesc nchisori proprii din motive complet false si conceptii gresite despre relatia parinti si copii. Aceste nchisori limiteaza libertatea, invalideaza viata, mpiedica dezvoltarea naturala si aduc nefericire tuturor celor implicati, precum si afectiuni mentale, nervoase si chiar fizice ce afecteaza o proportie att de mare din bolnavii prezentului.

Nu am accentuat suficient de mult faptul ca fiecare suflet se ncarneaza pe pamnt pentru un anume scop de a cstiga experienta si ntelegere, si pentru a-si perfectiona personalitatea catre acele idealuri subliniate de propriul suflet. Indiferent de relatiile pe care le avem ntre noi, de sot si sotie, parinte si copil, frate si sora sau stapn si servitor, noi pacatuim mpotriva Creatorului si a semenilor nostri atunci cnd din motive de dorinta personala mpiedicam evolutia altui suflet. Singura noastra datorie este sa ne supunem la ce ne dicteaza propria constiinta, dar aceasta nu va nsemna nici un moment dominarea altei personalitati. Sa ne amintim ca Sufletul fiecaruia i asterne o anumita sarcina, ca pna nu-si ndeplineste aceasta sarcina va apare, cel putin inconstient, un conflict ntre Sufletul si personalitatea sa, care se va manifesta de multe ori sub forma unei tulburari fizice. Este adevarat ca uneori, chemarea vietii unei persoane este sa-si devoteze viata altcuiva, dar nainte de a o face trebuie sa fie absolut sigur ca aceasta este cerinta Sufletului sau si ca nu este doar sugestia unei alte personalitati dominatoare, sau o falsa idee despre propria datorie. Sa-si mai aminteasca, de asemenea, ca venim pe aceasta lume pentru a cstiga batalii, pentru a cstiga putere mpotriva celor care ncearca sa ne controleze si avansam spre stadiul n care trecem prin viata facndune tacuti si calmi datoria, nempiedicati si neinfluentati de nici o alta fiinta, ghidati ntotdeauna de vocea calma a Sinelui nostru nalt. Pentru cei mai multi, cea mai mare batalie a vietii lor se duce n propriile case, n care nainte de a-si cstiga libertatea pentru a cstiga victorii n lume, trebuie mai nti sa se elibereze de dominatia si controlul unei rude foarte apropiate. Orice individ, adult sau copil, a carei munca este n parte eliberarea de controlul dominator al altuia, ar trebui sa-si aminteasca urmatoarele: n primul rnd, ca persoana oprimanta ar trebui sa fie privita n acelasi mod ca un oponent n sport, ca o personalitate cu care se joaca Jocul vietii, fara cea mai mica urma de amaraciune. Daca nu ar exista acesti oponenti, ne-ar lipsi oportunitatile de dezvoltare a curajului propriu si a individualitatii noastre; n al doilea rnd, adevaratele victorii ale vietii vin prin iubire si blndete si ntr-o astfel de nfruntare nu trebuie folosita forta, n nici un fel: ci prin cresterea constanta a propriilor calitati, prin simpatie, amabilitate si chiar afectiune, daca este posibil, chiar mai bine prin iubirea oponentului, el s-ar putea astfel dezvolta nct sa permita tacut si blnd, urmarea chemarii constiintei, fara alta interferenta. Cei care sunt dominatori au nevoie de mult ajutor si ndrumare pentru a reusi sa realizeze marele adevar universal al Unitatii si a ntelege bucuria nfratirii. A pierde aceste lucruri nseamna a pierde adevarata fericire a Vietii si trebuie sa ajutam acesti oameni ct de mult ne sta n putinta. O slabiciune din partea noastra, care sa le permita sa-si extinda influenta nu le este cu nimic de ajutor; un refuz blnd de a fi sub controlul lor si o ncercare de a-i face sa realizeze bucuria daruirii i va ajuta de-a lungul cararii ascendente a vietii. Dobndirea libertatii noastre, cstigarea individualitatii si a independentei necesita n multe situatii curaj si credinta. Dar n orele cele mai ntunecate si cnd succesul pare imposibil, sa nu uitam faptul ca, noi, copii Creatorului nu trebuie sa ne temem niciodata, ca Sufletul nostru ne da numai acele sarcini pe care suntem n stare sa le ndeplinim, si ca odata cu credinta n Divinitatea noastra interioara si curaj, victoria va veni la cei care continua stradania. CAPITOLUL VI

Si acum, dragi frati si surori, cnd am nteles ca Iubirea si Unitatea sunt marile fundamente ale Creatiei noastre, ca suntem cu totii copii Iubirii Divine si ca vindecarea definitiva a tuturor relelor si suferintelor se va realiza prin intermediul blndetii si iubirii, cnd ntelegem toate acestea, unde asezam n acest tabloul practicile barbare precum vivisectia sau preluarea de tesuturi glandulare animale? Suntem nca att de primitivi, de pagni nct sa credem ca prin sacrificiul animalelor vom reusi sa scapam de rezultatele propriilor noastre greseli si nendemnari? Acum aproape 2500 de ani n urma, Buddha arata lumii eroare si inutilitatea sacrificiului animalelor. Omenirea datoreaza deja foarte multe animalelor, care au fost torturate si distruse, fara ca vreun mare bine vizibil sa se fi produs n urma acestor practici inumane. S-au produs doar stricaciuni si necazuri n ambele lumi, att n cea umana, ct si n cea animala. Ct de departe suntem noi, vesticii, de frumoasele idealuri ale Indiei vechilor timpuri, ct iubirea fata de creaturile pamntului era att de mare, nct oamenii stiau sa trateze att boli si rani ale animalelor, ct si ale pasarilor. Mai mult de att, existau sanctuare pentru toate tipurile de existente, iar oamenii erau att de mpotriva lezarii unei creaturi inferioare, nct oricarui om care vna i se refuza ajutorul din partea vreunul medic, daca era bolnav, pna cnd nu promitea ca va abandona aceasta ocupatie. Nu voi vorbi mpotriva celor care practica vivisectia, pentru ca multi dintre ei lucreaza n numele unor principii umanitariste, spernd si straduind-se sa gaseasca o usurare pentru suferintele oamenilor; motivele lor sunt suficient de bune, dar ntelepciunea lor nu este suficienta, iar ei nteleg prea putin sensul vietii. Motivul singur, indiferent ct de bun, nu este suficient; el trebuie combinat cu ntelepciune si cunoastere. Nici nu doresc sa scriu despre oroarea magiei negre asociate cu grefa glandulara, dar implor fiecare fiinta umana sa o considere de zece mii de ori mai rea ca orice boala, pentru ca este un pacat mpotriva lui Dumnezeu, a omului si animalului. Nu are nici un sens sa continuam sublinierea esecurilor stiintei medicale moderne, cu una sau doua exceptii; destructia este inutila, daca nu construim n locul ei un edificiu mai bun si pentru ca n medicina exista deja o fundatie a unei noi orientari, mai bine sa ne concentram pe adaugarea unei pietre sau doua la temelia acesteia. Nu ar avea nici o valoare critica profesiei medicale de astazi; sistemul este cel fundamental gresit, nu oamenii din el; pentru ca sistemul este cel care nu lasa medicul, din motive economice, sa aplice un tratament mai linistit si calm, sau sa se gndeasca mai mult la un caz, pentru a studia mostenirea celor care si-au dedicat vietile ngrijirii celor bolnavi. Asa cum spunea Paracelsus, medicul ntelept vede numai cinci pacienti pe zi, nu cincisprezece, un ideal impracticabil n prezent pentru un practician mediu. Zorii unei noi si mai bune arte a vindecarii rasar si pentru noi. Cu o suta de ani n urma, homeopatia lui Hahnemann a fost prima raza de lumina dupa o noapte lunga si ntunecata si ar putea juca un rol la fel de important n medicina viitorului. Mai mult, atentia care se acorda n prezent mbunatatirii conditiilor de viata si furnizarii unei diete mai pure si curate reprezinta un mare avans n preventia bolilor; iar toate miscarile directionate catre evidentierea pentru oameni a legaturii dintre erorile spirituale, boala si vindecarea realizata prin perfectionarea mintii indica drumul catre lumina stralucitoare care va dispersa ntunericul bolilor. Sa nu uitam faptul ca boala reprezinta un dusman comun si ca fiecare dintre noi, care nvinge o parte din ea se ajuta nu numai pe sine, ci ajuta ntreaga umanitate. Trebuie cheltuita o anumita cantitate de energie nainte de rezolvarea completa a bolii; haideti ca fiecare sa ne straduim pentru acest rezultat, iar cei care sunt mai

puternici si mai mari dect restul sa-si faca nu numai partea lor, ci sa-i si ajute material pe fratii mai slabi. n mod evident, prima modalitate de a preveni raspndirea si accentuarea bolilor o reprezinta ncetarea efectuarii acelor actiuni care sporesc puterile bolilor; a doua modalitate ar fi stergerea defectelor caracterelor noastre, care permit invazia ulterioara a bolii. Obtinerea acestor rezultate ar reprezenta o adevarata victorie; odata ce ne-am eliberat noi nsine, suntem liberi sa-i ajutam pe ceilalti. Si nu este chiar att de dificil cum ar parea la prima vedere; ni se cere sa facem ct de bine cu putinta ceea ce stim si acest lucru este posibil din partea noastra daca ascultam ceea ce ne spune Sufletul. Viata nu cere de la noi sacrificii imposibile; ne cere sa ne facem calatoria cu bucurie n inima si sa fim o binecuvntare pentru cei din jurul nostru, asa ca atunci cnd vom parasi lumea, aceasta scurta vizita a noastra sa fie o ndeplinire a muncii pe care am avut-o de facut. nvataturile religioase, daca sunt citite cum trebuie, ne indica sa uitati de toate si sa Ma urmati pe Mine, interpretare pe care ar trebui sa o legam exclusiv de cererea Sinelui nostru nalt, dar nu nseamna, asa cum multi si imagineaza, sa dai la o parte casa si confortul, iubirea si luxul; adevarul este cu totul diferit. Un print din poveste, cu toata gloria palatului sau, poate fi un adevarat trimis al lui Dumnezeu si o reala binecuvntare pentru supusii sai, pentru tara sa, chiar pentru ntreaga lume; ce mult s-ar pierde daca printul si imagineaza ca datoria sa este sa se calugareasca. Institutiile vietii, n fiecare domeniu, de la cele mai de jos, la cele mai speciale sunt pline de oameni si Ghidul Divin al destinelor noastre stie n care loc sa ne plaseze pentru avantajul nostru cel mai mare; tot ceea ce se asteapta din partea noastra este sa ne ndeplinim datoria bine si bucurosi. Exista sfinti care lucreaza n fabrici, ntr-o banca sau pe un vapor, la fel de multi precum printre cei dintr-un ordin religios. Nici unui om de pe pamnt nu i se cere sa faca mai mult dect i sta n putere, iar daca ne straduim sa obtinem ct de bine cu putinta si suntem permanent ghidati de Sinele superior, este posibil pentru fiecare dintre noi sa obtinem sanatate si fericire. n cea mai mare parte a ultimilor 2000 de ani, civilizatia vestica a trecut printr-o epoca de materialism accentuat, iar realizarea laturii spirituale a naturii si existentei noastre a fost n mare parte pierduta ca urmare a pozitiei mintii umane, care a plasat posesiunile lumesti, ambitiile, dorintele si placerile deasupra lucrurilor reale din viata. Adevarata ratiune a existentei omului pe pamnt a fost umbrita de anxietatea sa n a obtine din aceasta ncarnare nimic mai mult dect cstiguri lumesti. A fost o perioada n care viata era extrem de dificila, ca urmare a lipsei unui grad de confort, de ncurajare si sprijin, pe care le pot aduce numai realizarea unor lucruri mai marete dect cele materiale. n ultimele secole, religiile au aparut oamenilor mai degraba ca povesti si legende despre viata si cum este ea, n loc sa fie esenta chiar a acestei existente. Adevarata natura a Sinelui nostru nalt, cunoasterea vietilor anterioare, n afara celei prezente nu nseamna mare lucru pentru noi, n loc sa fie un ghid si stimulator al actiunilor noastre. Am dat la o parte lucrurile importante si am ncercat sa facem viata ct de confortabila cu putinta, lasnd n afara mintilor noastre partea super-fizica si depinznd de placerile lumesti pentru a ne compensa ncercarile prin care trecem. Cei care poseda pozitii, ranguri, bogatie si posesiuni lumesti au devenit modelele acestui secol; iar pentru ca toate aceste lucruri sunt tranzitorii si pot fi obtinute si pastrate cu multa anxietate si concentrare asupra lucrurilor materiale, tot asa pacea interioara si fericirea interioara a generatiilor trecute a fost extrem de redusa comparativ cu ceea ce ar putea fi pentru omenire.

Adevarata pace a Sufletului si a mintii este cu noi atunci cnd avansam pe calea spiritului si nu poate fi obtinuta numai prin acumularea de bogatii, indiferent ct de multe. Dar timpurile se schimba si exista multe indicii ca aceasta civilizatie ncepe sa treaca de la epoca materialismului pur la dorinta de a ntelege realitatile si adevarurile Universului. Interesul general si rapid existent n prezent pentru cunoasterea adevarurilor super-fizice, numarul n crestere al acelora care doresc informatii despre existenta dinainte si dupa aceasta viata, aparitia unor metode de cucerire a bolilor prin credinta si mijloace spirituale, cautarea tehnicilor stravechi si a ntelepciunii Estului toate acestea sunt semne ca oamenii timpului prezent au ntrevazut realitatea lucrurilor. Astfel, cnd ajungem la problema vindecarii, va trebui sa ntelegem ca si aceasta trebuie sa tina pasul cu timpurile si sa-si schimbe metodele din cele ale materialismului brut, catre cele ale stiintei fondate pe realitatile Adevarului si guvernate de aceleasi legi Divine care ne conduc propria natura. Vindecarea va trece din domeniul metodelor fizice de tratament ale corpului fizic n domeniul vindecarii spirituale si mentale, care prin realizarea unei armonii ntre Suflet si minte, va eradica cauza fundamentala a bolii si va permite acestor metode fizice sa fie utilizate doar pentru completarea vindecarii corpului. Pare foarte posibil ca, atunci cnd profesia medicala nu realizeaza aceste lucruri si nu avanseaza odata cu cresterea spirituala a oamenilor, arta vindecarii sa treaca n minile unor ordine religioase sau ale vindecatorilor nnascuti, care exista n fiecare generatie, dar care traiesc mai mult sau mai putin neobservati, nelasati sa-si desfasoara adevarata chemare de catre atitudinea profesiunii oficiale. Asadar, medicul viitorului va avea doua scopuri principale. Primul va fi sa asiste pacientul n cunoasterea de sine mai profunda si sa-i indice principalele greseli pe care le face, precum si deficientele caracterului sau, pe care trebuie sa le remedieze si defectele naturii sale care trebuie eradicate si nlocuite cu virtutile corespunzatoare. Un astfel de medic va trebui sa fie un foarte bun nvatacel al legilor care guverneaza umanitatea si natura umana, pentru a recunoaste n toti cei care vin la el acele elemente care provoaca conflictele dintre Suflet si personalitate. El trebuie sa fie capabil sa-i sfatuiasca pe cei aflati n suferinta cum sa refaca armonia interioara, ce activitati mpotriva Unitatii trebuie sa opreasca si care sunt virtutile pe care sa le dezvolte pentru a-si sterge propriile defecte. Fiecare caz necesita un studiu amanuntit si numai acei care-si vor devota viata cunoasterii omenirii vor fi capabili de succes n aceasta munca glorioasa si divina pentru omenire, de a deschide ochii celui suferind si de a-l lamuri asupra motivului existentei sale, de a-i inspira speranta, confort si credinta, permitndu-i sa cucereasca boala. A doua sarcina a medicului va fi sa administreze acele remedii care vor ajuta corpul fizic sa capete putere si vor sprijini mintea sa devina mai calma, sa-si extinda orizontul si sa tinda catre perfectiune, aducnd astfel pace si armonie ntregii personalitati. Astfel de remedii exista n natura, plasate acolo prin mila Divinului Creator pentru vindecarea si confortul omenirii. Prea putine dintre ele sunt cunoscute s multe sunt cautate n prezent de catre medici n diferite parti ale lumii, n special n India. Cnd astfel de cercetari se vor dezvolta mai mult, vom redobndi o parte din cunoasterea existenta cu peste doua mii de ani n urma, iar vindecatorii viitorului vor avea la dispozitie remedii minunate si naturale plasate acolo de Divinitate, pentru usurarea suferintelor omenesti. Disparitia bolilor va depinde de realizarea de catre umanitate a legilor inalterabile ale Universului nostru si de urmarea cu umilinta si smerenie a acestor legi, pentru a face

pace ntre sine si Suflet si a obtine adevarata bucurie si fericire a vietii. Iar contributia medicului va consta n sprijinirea celui n suferinta pentru cunoasterea acestor adevaruri si indicarea acelor mijloace prin care poate dobndi armonie. Medicul i va inspira credinta n Divinitatea interioara a persoanei, care va depasi toate obstacolele si-i va administra acele remedii fizice care vor ajuta la armonizarea personalitatii si vindecarea corpului. CAPITOLUL VII Iata ca am ajuns la una dintre cele mai importante probleme, cum ne putem ajuta pe noi nsine? Cum ne putem mentine mintea si corpul ntr-o stare de armonie, astfel nct boala sa nu ne poata ataca, pentru ca este foarte clar faptul ca personalitatea fara conflict este imuna n fata bolii. Mai nti de toate, sa luam n seama mintea. Am discutat deja despre necesitatea cautarii n noi nsine a defectelor proprii, care ne determina sa lucram mpotriva Unitatii si n dizarmonie cu ceea ce ne spune Sufletul. Aceste defecte se pot elimina numai prin dezvoltarea virtutilor opuse lor. Deja am discutat aceasta problema si o auto-examinare onesta ne va indica natura erorilor noastre. Sfatuitorii nostri spirituali, medicii adevarati si prietenii nostri buni ar trebui sa ne poata sprijini pentru obtinerea unei imagini sincere a noastre, dar metoda perfecta de a nvata este prin calmarea gndurilor si meditatie, prin aducerea n interiorul nostru a unei stari de pace si liniste, datorita careia Sufletul nostru sa ne poata vorbi prin intermediul constiintei si intuitiilor noastre, ghidndu-se n concordanta cu dorintele sale. Daca vom reusi ca n fiecare zi sa stam un pic linistiti ntr-un loc ferit, fara a fi ntrerupti, golindu-ne mintea sau gndindu-ne calm la munca pe care o avem de facut n viata, vom vedea ca dupa un timp aceste momente ne vor fi de mare folos si vom primi sclipiri de cunoastere si ghidare prin intermediul lor. Vom afla ca ne vin raspunsuri la probleme dificile ale vietii si devenim capabili sa alegem cu ncredere cursul corect al evenimentelor. Pe parcursul acestor perioade, trebuie sa ne gndim cu onestitate la servirea umanitatii si sa lucram n concordanta cu ceea ce ne dicteaza Sufletul. Sa ne amintim ca atunci cnd este gasita eroarea, remediul nu consta n batalia mpotriva sa si nu n folosirea vointei si a energiei pentru suprimarea greselii, ci n dezvoltarea constanta a virtutii opuse, care va spala automat toate urmele defectului. Aceasta este metoda adevarata si naturala de avansare si cucerire a raului, mult mai usoara si mai eficienta n lupta cu un anume defect. Lupta mpotriva unui defect i mareste puterea, ne focalizeaza atentia aspra prezentei sale si din batalia care se poarta, singurul succes obtinut este cucerirea prin supresie, extrem de nesatisfacatoare, pentru ca inamicul este nca alaturi de noi si ntr-un moment de slabiciune poate recapata putere. Adevarata victorie este reprezentata de uitarea defectelor si straduinta n mod constient de a ne dezvoltam calitatile care vor face defectele imposibil de manifestat. De exemplu, daca n natura firii noastre exista cruzime, ne putem spune n mod continuu: Nu voi fi crud si vom evita sa gresim n acea directie; dar succesul metodei depinde de puterea mintii si la stari de slabiciune am putea sa uitam de bunele noastre intentii. Dar daca, pe de alta parte, ne-am dezvolta simpatie si bunatate fata de oameni, aceasta calitate va face imposibila manifestarea cruzimii, pentru ca vom trata orice potential act de cruzime cu oroare, datorita bunatatii noastre interioare. n acest caz, nu este vorba despre o supresie, de nici un dusman

ascuns care poate sa apara n prim plan, cnd lasam jos garda, pentru ca bunatatea va ndeparta complet din firea noastra posibilitatea de a face ceva care ar putea sa raneasca un semen. Asa cum am mai vazut, natura bolilor noastre fizice va indica realmente dizarmoniile mentale care stau la baza originii lor; un alt mare factor de succes l reprezinta cheful de viata, cnd privim existenta nu numai ca pe o datorie de realizat cu ct mai multa rabdare cu putinta, ci si cu bucuria implicarii ntr-o aventura a calatoriei noastre prin aceasta lume. Poate una dintre cele mai mari tragedii ale materialismului o reprezinta aparitia PLICTISELII si pierderea adevaratei fericiri interioare; nvata oamenii sa caute multumire si compensatie pentru probleme n placerile lumesti, iar acestea nu pot aduce nimic altceva dect alinare temporara a dificultatilor noastre. Odata ce ncepem sa cautam pentru ncercarile prin care trecem o compensare pe care o platim cu bani, intram ntr-un cerc vicios. Amuzamentul, distractia si frivolitatea sunt bune pentru noi toti, dar nu cnd depindem n mod constant de ele pentru alinarea suferintelor. Amuzamentele lumesti de orice fel au crescut n mod constant n intensitate pentru a deveni mai atractive, iar fiorul de ieri devine plictiseala de mine. De aceea continuam sa cautam alte amuzamente, diferite si mai intense, pna cnd devenim saturati si nu mai obtinem usurare din acea directie. ntr-o forma sau alta, cautarea amuzamentelor lumesti ne face pe noi toti Fausti. Chiar daca nu ne dam seama n ntregime de Sinele nostru constient, viata devine pentru noi putin mai mult dect o datorie de rabdare, fara nici o urma de chef si bucurie, asa cum este mostenirea fiecarui copil al Pamntului si asa cum ar trebui sa ramna pna n ultimele ore. Stadiile extreme sunt atinse n prezent prin eforturile stiintifice de a obtine ntinerirea, prelungirea vietii naturale si cresterea placerilor senzuale prin intermediul a diferite practici nenaturale. Starea de plictiseala este responsabila pentru patrunderea n fiecare dintre noi a mai multa boala dect ne dam seama, foarte devreme n cursul vietii, de aceea bolile asociate cu ea apar la vrste foarte fragede. Astfel de probleme nu ar apare daca am accepta adevarul despre Divinitatea noastra interioara, despre misiunea noastra n viata si am continua sa avem bucuria de a dobndi noi experiente si de a-i ajuta pe ceilalti. Antidotul plictiselii l reprezinta trairea unei vieti active si plina de curiozitate despre toate din jurul nostru, studierea vietii de-a lungul ntregii zile, sa nvatam, sa nvatam si iar sa nvatam de la oamenii din jurul nostru si din ntmplarile zilnice Adevarul existent n spatele tuturor lucrurilor. Antidotul plictiselii este scufundarea noastra n ntregime n arta cstigarii cunoasterii si experientei, fiind atenti la oportunitatile ce apar, spre folosul nostru si al oamenilor din jur. Astfel, fiecare moment al muncii si jocului nostru ne va aduce cheful de a nvata, dorinta de a experimenta lucruri adevarate, aventuri adevarate si fapte care merita traite. n plus, dezvoltnd aceste nsusiri, vom descoperi ca recapatam puterea de a obtine bucurii din cel mai mic incident, iar situatiile pe care anterior le consideram obisnuite si monotone vor redeveni oportunitati pentru cercetare si aventura. Lucrurile simple ale vietii lucrurile simple situate cel mai aproape de marele Adevar sunt cele n care se regaseste placerea reala. Resemnarea, cea care face omul un trecator care nu mai observa nimic n jur n calatoria vietii, deschide usa diferitelor influente adverse si mpiedica intrarea unor oportunitati, aparute n cursul existentei noastre zilnice, ce ar putea veni din spiritul si bucuria aventurii. Indiferent care este locul n care va aflati, ca sunteti un muncitor

ntr-un oras cu miliarde de locuitori sau un cioban singuratic pe dealuri, haideti sa ne straduim sa facem monotonia interesanta, sarcinile de rutina sa devina oportunitati pentru experiente inedite si viata zilnica sa se transforme ntr-un studiu intens al umanitatii si a marilor legi fundamentale ale Universului. n orice loc exista multiple oportunitati de observare ale legilor Creatiei, fie n munti sau vai sau printre ceilalti oameni. Mai nti de toate, haideti sa transformam viata ntr-o aventura interesanta si absorbanta, n care plictiseala nu mai este posibila si prin cunoasterea astfel dobndita, sa ncercam sa ne armonizam mintile cu sufletele si cu Unitatea mareata a Creatiei lui Dumnezeu. Un alt ajutor fundamental ne-ar fi sa lasam la o parte toate fricile. n realitate, frica nu are nici un loc n regatul natural al omului, ntruct Divinitatea noastra interioara, adica noi nsine, este de necucerit si nemuritoare, iar daca realizam acest lucru vedem cum noi, Copii lui Dumnezeu, nu avem nimic de ce sa ne temem. n anii materialisti, frica creste ne-natural odata cu posesiunile lumesti (legate fie de trupul fizic, fie de alte bogatii exterioare). Daca aceste lucruri ar reprezenta lumea noastra, ntruct sunt att de trecatoare, att de dificil de obtinut si att de greu de pastrat o perioada scurta de timp, se declanseaza n noi multa anxietate, daca nu reusim sa ne agatam de ele cnd avem ocazia. De multe ori traim ntr-o stare constanta de frica, constienta sau subconstienta, pentru ca sinele nostru interior stie ca astfel de posesiuni ne pot fi luate n orice moment si nu beneficiem de ele dect pentru scurta noastra viata. n aceasta epoca, frica de boala s-a dezvoltat pna a atins o mare putere de vatamare, ntruct deschide usa pentru acele lucruri de care ne temem si face intrarea lor mai usoara. O astfel de frica este n realitate egoism, pentru ca atunci cnd suntem absorbiti de binele celorlalti, nu mai avem timp sa ne gndim la posibilele boli personale. Frica joaca un mare rol n prezent n intensificarea bolilor, iar stiinta moderna a intensificat dominatia terorii prin raspndirea larga catre public a descoperirilor sale, care sunt n mare parte semi-adevaruri. Cunostintele legate de bacterii si de variati germeni asociati cu bolile au creat confuzie n mintile a zeci de mii de oameni si prin groaza provocata i-au facut si mai susceptibili la atacurile bacteriene. n timp ce formele inferioare de viata, precum bacteriile, pot juca un rol sau sunt asociate cu bolile fizice, ele nu reprezinta n nici un caz ntregul adevar al problemei, asa cum poate fi demonstrat stiintific sau prin dovezile zilnice. Exista un factor pe care stiinta nu reuseste sa-l explice prin intermediul fizicului si anume de ce unii oameni sunt afectati de anumite boli, iar altii reusesc sa scape, desi ambele categorii sunt la fel de supuse posibilitatii de infectie. Materialismul uita ca exista un factor deasupra planului fizic, care n cursul obisnuit al unei vieti protejeaza sau creste susceptibilitatea anumitor indivizi la anumite afectiuni, indiferent de natura acestora. Frica, ca urmare a efectului sau deprimant asupra mentalitatii noastre, cauznd astfel o dizarmonie n corpul nostru fizic sau magnetic, deschide drumul invaziei; daca doar bacteriile sau alte mijloace fizice ar reprezenta cu siguranta, unica cauza a bolilor, atunci ntr-adevar ar trebui sa ne temem foarte tare. Dar daca ne dam seama ca pna si n cea mai rea dintre epidemii doar o proportie dintre cei expusi la infectie se mbolnavesc si ca asa cum am vazut deja, cauza reala a bolilor exista n personalitatea noastra si se afla sub propriul nostru control, atunci avem motive sa continuam fara teama si nenfricati, pentru ca remediul se gaseste n noi nsine. Putem considera toate fricile de origine fizica drept o cauza mentala a bolilor, stiind ca o atare anxietate ne face mai susceptibili si daca aspiram sa aducem armonie n personalitatea noastra, nu trebuie sa anticipam bolile la fel cum nu anticipam ca vom fi loviti de fulger sau de o bucata de meteorit n cadere.

Acum sa discutam putin despre corpul fizic. Nu trebuie sa uitam ca acesta nu este altceva dect locuinta pamnteasca a Sufletului, n care acesta sta doar o perioada scurta de timp, pentru a fi n stare sa intre n contact cu lumea, n scopul dobndirii experientei si cunoasterii. Fara a ne identifica prea mult cu propriul corp, trebuie sa-l tratam totusi cu respect si grija, pentru a fi sanatos si a ne permite sa rezistam suficient de mult nct sa ne facem treaba. n nici un moment nu ar trebui sa devenim obsedati sau prea anxiosi n legatura cu corpul, ci trebuie sa fim ct mai putin constienti posibil de existenta sa, folosindu-l drept ceea ce este, un vehicul al Sufletului si mintii si un instrument de manifestare a vointei noastre. Sunt foarte importante curatenia exterioara si interioara. Pentru prima, noi oamenii vestici folosim apa prea fierbinte; aceasta deschide porii pielii si permite intrarea particulelor de murdarie. Mai mult, utilizarea excesiva a sapunului face suprafata corpului lipicioasa. Apa rece sau la temperatura corpului, fie sub forma dusului sau ca o baie scurta este mai apropiata de o metoda naturala si tine corpul ntr-o stare mai buna de sanatate; este necesar numai sapunul pentru ndepartarea murdariei evidente, care trebuie ulterior bine clatit cu multa apa proaspata. Curatenia interioara depinde de dieta si trebuie sa alegem tot ceea ce este curat si integral si pe ct de proaspat cu putinta, adica fructe, legume si nuci organice, naturale. Carnea de animal ar trebui evitata cu orice pret; nti, pentru ca produce prea multe toxine n corp, n al doilea rnd, pentru ca stimuleaza un apetit anormal si excesiv si n al treilea rnd pentru ca necesita o cruzime la adresa lumii animale. Ar trebui consumate suficiente fluide pentru curatarea interioara a corpului, precum apa si vinurile naturale, precum si alte produse facute direct din rezervele Naturii, evitnd bauturile mai artificiale si cele distilate. Somnul nu ar trebui sa fie excesiv de mult, cei mai multi dintre noi avem mai mult control asupra noastra nsine n stare de veghe, dect n stare de somn. Vechea zicatoare: Vremea de ntors pe o parte, vremea de ridicat din pat este un ghid excelent al momentului n care trebuie sa ne trezim. Hainele trebuie sa fie usoare ca greutate si n acelasi timp calduroase; ar trebui sa permita aerului sa ajunga la corp, iar razele soarelui si aerul proaspat ar trebui sa ne atinga pielea n toate ocaziile posibile. Apa si baile de soare sunt mari surse de sanatate si vitalitate. Veselia trebuie ncurajata n toate actiunile, este important sa refuzam de a ne lasa chinuiti de ndoieli si depresie, amintindu-ne ca acestea nu sunt de la noi, pentru ca Sufletul nostru cunoaste numai bucurie si fericire. CAPITOLUL VIII Astfel am vazut ca ceea ce consideram cucerirea bolilor depinde de urmatoarele: n primul rnd, de acceptarea, ntelegerea si realizarea Divinitatii propriei noastre naturi si a puterii ce decurge de aici, de a trece peste tot ce este rau; n al doilea rnd, de cunoasterea cauzelor de baza ale bolilor si anume, dizarmonia dintre personalitate si Suflet; n al treilea rnd, de dorinta si abilitatea noastra de a descoperi greselile care determina un astfel de conflict; iar n al patrulea rnd, de ndepartarea acestor greseli prin dezvoltarea virtutilor opuse. Datoria artei vindecarii va fi sa ne sprijine catre dobndirea cunostintelor si metodelor necesare prin care sa ne putem depasi bolile, iar suplimentar sa indice si administreze acele remedii care sa ne ntareasca corpul fizic si mintal, pentru a ne oferi cele mai bune oportunitati de victorie. Abia atunci vom fi capabili sa atacam boala chiar la baza ei cu sperante reale de succes. Scoala medicala a viitorului nu va fi interesata de rezultatele finale sau de produsele bolii si nici nu se va opri prea mult

asupra leziunilor fizice, sau sa administreze medicamente si chimicale numai pentru atenuarea simptomelor, ci cunoscnd cauzele reale ale bolilor si ntelegnd ca rezultatele fizice evidente sunt doar secundare, si va concentra eforturile asupra readucerea echilibrului ntre corp, minte si suflet, determinnd usurarea si vindecarea bolii. Si n cazurile preluate suficient de devreme, corectia la nivelul mintii va preveni aparitia bolii corpului. Printre remediile utilizate vor fi cele obtinute din cele mai frumoase plante si ierburi care se gasesc n farmacia Naturii, care au fost dotate de divinitate cu puteri vindecatoare pentru mintea si corpul omului. Pentru noi nsine trebuie sa practicam pacea, armonia, individualitatea si fermitatea scopului, precum si dezvoltarea continua a cunoasterii ca n esenta suntem de origine Divina, copii ai Creatorului si ca avem n noi puterea de a atinge perfectiunea, chiar daca ea trebuie dezvoltata n timp. Aceasta realizare trebuie sa creasca n interiorul nostru pna cnd devine trasatura definitorie a existentei noastre. Trebuie sa practicam constant pacea interioara, imaginndu-ne mintile precum suprafata linistita a unui lac, fara valuri sau nici macar unde, care sa-i tulbure tihna. Sa ne dezvoltam treptat aceasta pace interioara, pna cnd nici un alt eveniment al vietii, nicio alta circumstanta, nicio alta persoana nu va reusi n nicio conditie sa ncreteasca suprafata lacului linistii interioare sau sa nasca vreun dubiu interior. Vom fi ajutati n acest demers de acordarea unei scurte perioade de timp n fiecare zi pentru a ne gndi neperturbati la frumusetea pacii interioare si beneficiile calmului interior si sa realizam ca nu prin griji si graba realizam cele mai multe lucruri, ci prin gnduri calme, linistite si actiuni care devin mult mai eficiente. A ne armoniza conduita n aceasta viata n acord cu dorintele Sufletului nostru si a ramne ntr-o astfel de stare de pace nct ncercarile si tulburarile lumii sa nu ne atinga reprezinta o mare realizare si ne aduce Pacea interioara profunda dincolo de ntelegere; si desi la prima vedere pare ca nici n visele noastre cele mai frumoase nu putem ajunge la o astfel de stare, cu rabdare si perseverenta este o stare pe care fiecare dintre noi o putem atinge. Nu ni se cere tuturor sa fim sfinti, martiri sau oameni renumiti; celor mai multi dintre noi ni se atribuie pozitii mai degraba anonime. Dar din partea noastra a tuturor se asteapta sa ntelegem bucuria si aventura vietii si sa ndeplinim cu inima usoara acea parte de munca destinata noua de catre Divinitate. Pentru cei bolnavi, pacea mintii si armonia cu propriul Suflet reprezinta un ajutor important n recuperare. Medicina si ngrijirile medicale ale viitorului vor fi mult mai atente la dezvoltarea acestor calitati ale pacientului dect se petrece n prezent, cnd nu suntem n stare sa judecam evolutia unui caz dect prin mijloace materialist stiintifice, luari de temperatura si alte proceduri invazive, care mai degraba ntrerup dect sprijina odihna si relaxarea corpului si a mintii, att de importante pentru recuperare. Cu siguranta ca la debutul oricarei mici probleme de sanatate, daca persoana poate petrece cteva ore de relaxare completa, n armonie cu Sinele sau nalt, boala este oprita din evolutie. n acele momente, trebuie sa aducem n noi nsine o mica parte din acel calm interior, asa cum a fost el simbolizata de venirea lui Hristos la barca n timpul furtunii de pe lacul din Galilea, cnd el a comandat: Pace, linisteste-te. Modul n care privim viata depinde de apropierea dintre personalitatea noastra si Sufletul nostru. Cu ct uniunea este mai strnsa, cu att armonia si pacea sunt mai

mari, lumina Adevarului va straluci mai clar, iar fericirea va radia vizibil; acest lucru ne va face stabili interior si neinfluentati de dificultatile si terorile lumi, ntruct fundatia fericirii se afla n Eternul Adevar al Binelui. Cunoasterea Adevarului ne va da si siguranta ca indiferent ct de tragice par unele dintre evenimentele lumii, ele reprezinta doar un stadiu temporar n evolutia omului; si chiar boala poate fi n sine binefacatoare si apare ca urmare a anumitor legi destinate sa produca un bine ulterior si sa exercite o presiune constanta catre cautarea perfectiunii. Cei care au cunoastere nu pot fi atinsi sau deprimati sau convinsi sa renunte de acele evenimente care pentru altii reprezinta adevarate poveri si toata nesiguranta, frica si disperarea se vor evapora pentru totdeauna. Daca vom reusi sa pastram comunicarea constanta cu Sufletul nostru, Tatal nostru Ceresc, atunci lumea va deveni cu certitudine un loc al bucuriei, pentru ca nici o influenta nefasta nu mai poate sa ne atinga. Nu ni se permite sa vedem maretia propriei nostre Divinitati si viitorul glorios asternut n fata noastra; pentru ca daca am vedea, viata nu ar mai fi o ncercare, nu ar mai implica nici un efort, vreun test sau merit. Virtutile noastre exista fara a fi constienti cea mai mare parte din timp despre aceste lucruri marete, important este sa avem credinta si curaj pentru a trai bine si a gestiona dificultatile acestui pamnt. Prin comunicare cu Sinele nostru nalt putem sa ne pastram acea armonie care ne permite sa trecem peste orice opozitie pamnteasca si sa ne realizam calatoria noastra pe o carare dreapta, pentru a ne mplini destinul, fara influente care ne-ar putea devia de la drum. Apoi trebuie sa ne dezvoltam individualitatea si sa ne eliberam de toate influentele lumesti, astfel nct supunndu-ne numai comenzilor Sufletului nostru si fara sa fim miscati de circumstante sau alti oameni sa devenim proprii nostri stapni, sa ne crmim propria barca pe marea nvolburata a vietii fara sa renuntam la catargul virtutilor si fara sa lasam vreodata crma n minile altei persoane. Trebuie sa ne cstigam libertatea n mod absolut si complet, astfel nct tot ce facem, fiecare actiune a noastra, de fapt fiecare gnd al nostru sa-si aiba originea n noi nsine, sa ne permita sa traim si sa dam totul din proprie dorinta, numai din proprie dorinta. Cea mai mare dificultate pe care o vom ntmpina vor fi cei apropiati, n aceasta epoca n care frica de conveniente si falsele standarde ale datoriei sunt dezvoltate exagerat. Dar trebuie sa ne dezvoltam curajul, suficient pentru noi toti pentru a face fata lucrurilor mari din viata, dar cedeaza la ncercarile de o natura mai intima. Trebuie sa putem sa distingem ce este bine de ce este gresit si sa actionam fara teama n prezenta unei rude sau a unui prieten. Ce multi dintre noi suntem eroi n lumea din afara si niste lasi nenorociti acasa! Orict de subtile ar fi mijloacele folosite pentru a ne mpiedica sa ne urmam Destinul, pretentiile de iubire si afectiune, sau falsul simt al datoriei, metode care ne tin n sclavie si prizonieri ai dorintelor si intentiilor altora, totusi n mod ferm trebuie sa le dam deoparte. Vocea propriului nostru Suflet si numai acea voce va fi ascultata n ceea ce priveste care ne este datoria si nu vom permite sa fim mpiedicati de cei din jurul nostru. Individualitatea trebuie dezvoltata la maxim si trebuie sa nvatam sa trecem prin viata bazndu-ne numai pe propriul Suflet pentru ghidare si ajutor, sa ne agatam de libertate cu ambele mini si sa ne avntam n lume pentru a cstiga fiecare farma de cunoastere si experienta posibila. n acelasi timp trebuie sa avem grija pentru a oferi si da posibilitatea fiecaruia la propria libertate, de a nu astepta nimic de la ceilalti, ci din contra, de a le da o mna

de ajutor pentru a-i sprijini n perioade de nevoi si dificultati. Astfel nct orice personalitate pe care o ntlnim n viata, fie mama, sotul, copilul, un strain sau un prieten, devine un tovaras de drum si fiecare dintre ei pot fi mai mari sau mai mici dect noi nsine n ceea ce priveste dezvoltarea spirituala; dar cu toti suntem membrii unei fratii si o parte din marea comunitate care face aceeasi calatorie si cu acelasi scop glorios n final. Trebuie sa fim statornici n dorinta de a cstiga, avnd exact vointa alpinistului de a atinge vrful muntelui; si sa nu regretam nici un moment alunecarile petrecute pe drum. Nici o mare ascensiune nu se produce fara erori si caderi, acestea trebuind sa fie privite drept experiente care ne vor ajuta sa orbecaim mai putin n viitor. Nici un gnd despre greselile trecute nu trebuie sa ne deprime; au trecut, sunt de mult consumate, iar cunoasterea dobndita ne va ajuta sa nu mai repetam acele greseli. Trebuie sa continuam n mod constant nainte, fara regrete si priviri n urma, pentru ca trecutul si chiar o ora n urma sunt n spatele nostru, iar viitorul glorios si lumina sa stralucitoare sunt chiar n fata noastra. Trebuie data la o parte orice urma de teama; nu ar trebui sa existe teama n mintea omeneasca, ea devine posibila numai cnd am uitat despre propria Divinitate. Frica ne este straina pentru ca suntem Fii ai Creatorului, Scntei ale Vietii Divine, suntem invincibili, indestructibili si de necucerit. Boala este aparent cruda pentru ca reprezinta pedeapsa pentru gndirea si actiunea eronata, care duce la cruzime fata de ceilalti. De aici necesitatea dezvoltarii iubirii si partii fraterne a naturii noastre ct mai mult cu putinta, ceea ce va determina imposibilitatea manifestarii cruzimii pe viitor. Dezvoltarea iubirii ne aduce la realizarea Unitatii, a adevarului ca fiecare dintre noi si noi toti suntem din aceeasi Mare Creatie. Cauza tuturor problemelor este sinele si separarea, iar aceasta dispare imediat ce iubirea si cunoasterea marii Unitati devin parti ale propriei noastre naturi. Universul este Dumnezeu obiectivat; la nasterea sa este Dumnezeu renascut; la ncheierea sa este Dumnezeu mult evoluat. La fel si omul; corpul sau este el nsusi externalizat, o manifestare obiectiva a naturii sale interne; el este expresia sa, materializarea calitatilor constiintei sale. n civilizatia noastra vestica avem exemple glorioase, mari standarde de perfectiune si nvataturile lui Hristos, care ne ghideaza. El actioneaza pentru noi drept mediator ntre personalitatea noastra si Sufletul nostru. Misiunea sa pe pamnt a fost sa ne nvete cum sa obtinem armonia si comuniunea cu Sinele nostru nalt, cu Tatal nostru care este n Ceruri, pentru a obtine astfel perfectiunea n concordanta cu Vointa celui mai mare Creator dintre toti. Aceleasi lucruri le-au predat Buddha precum si alti mari Maestri care au aparut din timp n timp pe pamnt pentru a arata oamenilor modalitatea de a obtine perfectiunea. Nu exista o jumatate de masura pentru omenire. Adevarul trebuie constientizat si omul trebuie sa se uneasca cu schema infinita de Iubire a Creatorului sau. Asa ca veniti cu totii, dragi frati si dragi surori n lumina glorioasa a cunoasterii propriei voastre Divinitati, puneti-va pe munca onesta si sigura pentru a participa la Maretul Plan de a fi fericiti si de a mprastia fericire, uniti-va cu marele grup al Fratiei Albe a carei ntreaga existenta o reprezinta supunerea la Vointa lui Dumnezeu si a carui mare bucurie o reprezinta servirea fratilor lor mai tineri, voi oamenii.