Inca din perioada de inceput a aplicarii auditului in practica, auditorul independent obisnuia sa efectueze verificarea tuturor inregistrarilor si a documentelor

care atestau corectitudinea lor. Insa, ulterior, datorita dezvoltarii companiilor, aceasta procedura de examinare nu a mai putut fi la fel de eficienta, intrucat numarul documentelor devenise extreme de mare si era practic imposibila verificarea acestora in totalitate. Drept urmare, auditoria au fost nevoiti sa se limiteze la a verifica doar o parte a inregistrarilor si tranzactiilor, asigurarea acestora devenind totodata una cu caracter rezonabil. Auditorul urmareste, pe parcursul intregii misiuni, obtinerea cat mai multor probe pe baza carora el sa-si poata exprima opinia de audit, uramarind ca riscul sa fie unul redus. Esantionarea in audit reprezint aplicarea procedurilor de audit pentru mai putin de 100% din populatia soldului