François Rabelais 1484(?)-1553(?

Scriitor francez din renaș terea franceză, un călugăr franciscan, umanist ș i medic,
romanele sale satirice Gargantua ș i Pantagruel se numără printre cele mai
clasicile hilare ale literaturii mondiale. Eroii lui Rabelais sunt răi, dar amuzanț i
giants călătorind într-o lume plină de lăcomie, stupiditate, violenț ă ș i grotesc
glume. Cărț ile sale au fost interzise de Biserica Catolică ș i mai târziu au fost plasate pe
Index librorum prohibitorum (Indexul cărț ilor interzise).

Apoi mi-am ș ters coada cu o găină, cu un cocos, cu o pui, cu o piele de viț el,
cu o iepure, cu un porumbel, cu un cormoran, cu o geantă de avocat, cu un montero,
cu o coif, cu un apel de vânător de falcons. Dar, pentru a concluziona, spun ș i susț in că din toate
torcheculs, arsewisps, bumfodders, tail-napkins, bunghole cleansers, ș i ș erveț ele
pantaloni scurț i, nu există niciunul în lume comparabil cu gâtul unei raț e, care este bine
căzută, dacă îi ț ii capul între picioare. Ș i crede-mă în aceasta pe mine
onoare, căci astfel vei simț i în vârful tău o plăcere minunată, atât în
în ceea ce priveș te fineț ea respectivului puf ș i a căldurii temperate a gâș tei, care
este comunicat cu uș urinț ă către intestinul gros ș i restul organelor interne, în măsura în care să ajungă
chiar ș i în regiunile inimii ș i ale creierului." (din Gargantua, 1534)

François Rabelais s-a născut în 1484 (sau 1483, 1490, 1495) în apropierea oraș ului
Chinon în vestul Franț ei. Tatăl său, Antoine Rabelais, deț inea vii
Ac there. Potrivit unor surse, el era un avocat, iar potrivit altora, un
apotecar sau gazdă. Se ș tie puț in despre tinereț ea lui Rabelais ș i timpul petrecut la
Abbaye de Seuillé, unde a fost trimis. A fost novice la Convent
de La Baumette, unde fraț ii de Bellay ar fi putut fi printre el
colegii studenț i. El a devenit membru al conventului franciscan la
Fontenay-le-Comte (Poitou) ș i până în 1521 a primit ordinele sfinte.
târgul din Fontenay-le-Comte Rabelais a auzit poveș ti care i-au miș cat sufletul
imaginaț ie, ș i mai târziu a scris în Gargantua: "A mers să vadă jonglerii,
paharuri, escroci ș i vindecători mincinoș i, ș i ș i-au considerat ș iretenia,
schimbările lor, salturile lor ș i limba lor cursivă, în special a celor care
Chauny în Picardia, care sunt în mod natural mari palavragii ș i curajoș i povestitori de minciuni,
în ceea ce priveș te maimuț ele verzi." După ce autorităț ile ecleziastice ale Sorbonei
a început să confiste cărț i greceș ti, Rabelais a adresat o petiț ie papei Clement VII.
A primit permisiunea de a părăsi ordinul franciscan ș i de a se alătura
Benedictini.

În mănăstiri, Rabelais a studiat greaca, latina, dreptul, astronomia ș i

texte medicale grecesti antice, care fuseseră ignorate timp de secole. El a lăsat
abbaye de Maillezais fără permisiune ș i a început să studieze medicina,
posibil cu benedictinii în Hôtel Saint-Denis din Paris, ș i apoi
în Montpellier. În 1530 a devenit licenț iat în medicină.

La Montpellier, Rabelais a predat despre medicii antici, Hipocrate ș i

Galen. A făcut disecț ii publice ale corpurilor umane ș i era un specialist în
noua boală, sifilisul ș i hysteria. Rabelais a inventat de asemenea dispozitive pentru
tratamentul herniei ș i al oaselor fracturate ș i ș i-a publicat propriile ediț ii
al Aforizmelor lui Hipocrate ș i al Ars parva a lui Galen. În 1532 el era un
medic la Hôtel-Dieu, un spital general din Lyon. În acelaș i an el
a publicat comedia sa faimoasă, Pantagruel, sub pseudonimul Alcofribas
Nasier - un anagram al numelui real al lui Rabelais. Acesta a tratat anii timpurii ai
Pantagruel, fiul lui Gargantua, ș i-a făcut apariț ia cu măcelarul viclean
Panurge, un Om al tuturor, care a devenit companionul lui Pantagruel. Rabelais a luat
personajul lui Gargantua dintr-un pliant, care a fost vândut în Lyon, ș i
a descris aventurile unui uriaș faimos în tradiț ia populară orală. Oraș ul
era în acel moment centrul cultural al Franț ei ș i faimos pentru
comerț internaț ional de carte. S-a susț inut că la o târg de la Lyon au fost mai multe exemplare
din broș ură au fost vândute mai multe decât Biblii în nouă ani. Pantagruel a fost urmărit
de Gargantua (1534). Cărț ile au avut un mare succes, dar au fost condamnate de
Sorbonna ș i Parlamentul.

În Lyon, Rabelais a devenit tatăl unui fiu, Théodule, care a murit la vârsta de doi ani. El
a mers la Roma ca medic pentru prietenul ș i patronul său, episcopul Jean du Bellay.
Du Bellay a fost episcopul Parisului, care a fost mai târziu numit cardinal.
Rome Rabelais a efectuat studii arheologice ș i botanice. În timpul
în anii următori a vizitat oraș ul de mai multe ori. În 1536 a intrat în
monastery of Saint Maur-les-Fossés. The pope allowed him to practise
medicină ș i în 1537 Rabelais a primit diploma de doctor. A predat despre
medicină ș i în 1539 a fost consilier medical al lui Guillaume du
Bellay în Torino. Regele Francisc I al Franț ei (1494-1547) a acordat o licenț ă pentru
printaț i a treia carte din seria Gargantua-Pantagruiel, Le Tiers Livre des
faptele ș i dictele eroice ale bunului Pantagruel (1546), care au fost dedicate lui
Margaret de Navara, sora regelui. La Curte, partidul în favoarea
toleranț a a fost puternică. Marguerite de Navara ș i Jean ș i Guillaume de
Bellay fusese dispus să ajute pe cei care aveau probleme cu religia
autorităț ilor, iar regele a susț inut politici moderate. De asemenea, a încercat să
apără Erasmus (1466-1536), faimosul umanist ș i savant, împotriva
atacurile teologilor. În Gargantua, Rabelais ș i-a oferit sprijinul pentru
idealul umanist al Regelui Francis I.

Le Tiers Livre (Cea de-a Treia Carte) a fost publicată sub numele lui Rabelais,
şi din nou condamnat în ciuda licenţei royales. În aceasta, Panurge se întreabă dacă
ar trebui să se căsătorească ș i începe cu Pantagruel o călătorie către Oracle-ul
Sticlă Sfântă pentru un răspuns. Regele fusese protectorul lui Rabelais, dar pe măsură ce
sănătatea regelui se strica, Rabelais a fugit la Metz, unde pentru o vreme a
a practicat medicina. Deș i librarii francezi nu au putut publica
lucrări „eretice”, au continuat să vândă ș i să tipărească cărț i de Rabelais ș i
alț i scriitori pur ș i simplu renunț ând la adresele lor de pe pagina de titlu. În
PantagruelRabelais a scris: "Tipărirea de asemenea este acum folosită, atât de elegantă ș i
aș a de corect încât mai bine nu se poate imagina, deș i s-a descoperit dar în
timpul meu prin inspiraț ie divină, ca printr-o sugestie diabolică pe de altă parte
laturii a fost invenț ia ordonanț ei.

În 1547, René du Bellay i-a dat lui Rabelais post de păstor la Saint-Christophe-du-
Jambet, deș i probabil că nu a locuit acolo. Mai târziu a fost de asemenea ales.
curaș ia din Mendon, aproape de Paris - era cunoscut ca "curaș ul din Meudon".
Cea de-a patra carte din serie, Le Quart Livre de Pantagruel, a apărut în
1552. Rabelais a murit probabil pe 9 aprilie 1553, la Paris. Au existat
îndoieli cu privire la autenticitatea celei de-a cincea cărț i, Cinquisme Live (1564),
unde Panurge ș i prietenii săi ajung la templul Sticlei Sfinte.
cele cinci cărț i ale lui Gargantua ș i Pantagruel au fost publicate împreună pentru prima dată în
Engleză de J. Martin în 1567.

Arde-i, rupe-i, ciupi-i cu cleș ti fierbinț i, îneacă-i, spânzură-i, scuipă-i la

bucă, bate-i, loveș te-i, vârtejează-i, baț i-i, lasă-i desfiguraț i, dezmembrează-i, taie-i
'em, gut 'em, bowel 'em, paunch 'em, thrash 'em, slash 'em, gash 'em, chop 'em, slice
'em, tăiaț i-i, sculptaț i-i, fierăstraiț i-i, zdrobiț i-i, curăț aț i-i, tăiaț i-i, secț ionaț i-i, mărunț iț i-i
'em, descoje 'em, fierbe 'em, frige 'em, coace 'em, rumeneș te 'em, coace 'em, prăjeș te 'em, răstigneș te 'em,
zdrobeș te-i, stoarce-i, măcină-i, bate-i, sparge-i, taie-i în sferturi, dezmembrează-i
bate-i, bate-i, bată-i, luptă-i, presară-i, desfide-i, ș i
carbonaț i-i pe grătare, aceș ti eretici răi! decretalifugi, decretalicizi,
mai rău decât omuciderile, mai rău decât patricidele, decretalictonii diavolului infernului.
(din Le Quart Livre)

Rabelais a amestecat în cărț ile sale elemente din diferite forme narative -
hronici, farsă, dialog, comentariu etc. ș i le-au condimentat cu linii ample
umor popular. Cu fluxul său de idei ș i anectode scandaloase, Rabelais
a subliniat bucuriile fizice ale vieț ii - mâncare, băutură, sex ș i funcț ii corporale
conectaț i la ei - ș i au batjocorit ascetismul ș i religia opresivă ș i
forț ele politice. "Bea întotdeauna ș i nu vei muri niciodată," a scris el în
Gargantua.

Lucrările lui Rabelais au influenț at o lungă serie de scriitori dinCervantes, Swift, ș i

Laurence Sterne către James Joyce ș i Céline. Balzac a spus odată: "Zeci de mii de...
poveș ti absurde au fost inventate despre autorul lui Pantagruel, unul dintre
cele mai fine cărț i din literatura franceză. Rabelais, un om sobru care nu bea nimic
dar apa este considerată o iubitoare de mâncare ș i băutură ș i o persoană confirmată
tippler." Autorul însuș i ș i-a aș ezat cărț ile în lungul rând al eroic
naraț iuni, începând de la Homer ș i Vergiliu. În Rabelais ș i Lumea Sa
(1968) teoreticianul rus al literaturii, Mihail M. Bahtin (1895-1975)
a introdus termenul 'carnivalsc' pentru a descrie acele forme de neoficial
cultură care foloseș te râsul, parodia ș i „realismul grotesc” ca armă
împotriva culturii oficiale ș i a ordinii [Link] Auerbachscris în
Mimesis (1946) că ceea ce este revoluț ionar în modul de a gândi al lui Rabelais
nu este opoziț ia lui faț ă de creș tinism, ci libertatea viziunii, sentimentului ș i
gândul pe care joaca sa perpetuă cu lucrurile îl produce ș i care invită
cititorul să interacț ioneze direct cu lumea ș i cu bogăț ia sa de fenomene. Pe
un punct, pentru a fi sigur, Rabelais îș i ia o poziț ie, iar aceasta este o poziț ie care este
practic anti-creș tin; pentru el, omul care îș i urmează natura este bun,
ș i viaț a naturală, fie ea a oamenilor sau a lucrurilor, este bună...

Pentru lecturi suplimentare: Francois Rabelais: Evaluări critice, ed. de Jean-Claude Carron
(1995);Designul lui Rabelais în Pantagruel de Edwin M. Duval (1991);Rabelais's
Carnaval: Text, Context, Metatext de Samuel Kinser (1990); Ironie ș i Ideologie în
Rabelais de Jerome Schwartz (1990); Rabelais ș i Bakhtin: Cultura populară în
Gargantua ș i Pantagruel de Richard M. Berrong (1986); Moi în Distanț a Medie: O
Studiul Vocii Narative în Rabelais de Rouben C. Cholakian (1982); Satiric
Inheritance: Rabelais to Sterneby Michael Seidel (1979);Rabelaisby Michael Screech
(1979);François Rabelais: O Studiu de Donald Murdoch Frame (1977);Rabelais: O
Studiu critic în ficț iune proză de D. G. Coleman (1971); Jocul lui Rabelais de Michel
Bună ziua (1969); Rabelais ș i lumea sa de Mikhail Bakhtin (1968); Rabelais de Marcel
Tetel (1967); Rabelais ș i franciscanii de A. J. Krailsheimer (1963); Rabelais: al său
["Viaț a de John C. Powys (1948); Viaț a ș i opera lui François Rabelais de Georges Lote"]
["(1938);Viaț a lui Rabelais de Jean Platterd (1928);Lucrarea lui Rabelais de Jean Platterd"]
(1910) -Pentru informaț ii suplimentare:François
Rabelais- Rabelais-Notă: termenul
Rabelaisian denotă de obicei umor grosier, satiric, ș i un limbaj care este robust, obscen.

Lucrări selectate:

Faptele oribile ș i înfricoș ătoare ale celui foarte

renumele lui Pantagruel, regele Dipsodelor, fiul marelui Gargantua,
1532

Prognosticare Pantagruélină pentru anul 1533, 1533-35 - Pantagruelul

Prognoză

Viaț a inestimabilă a marelui Gargantua, tatăl lui Pantagruel, 1534

Al Treilea Sfânt al faptilor ș i spuselor eroice ale bunului Pantagruel, 1546

Le Quart Livre, 1552

L'Isle sonante, 1562

Cartea a cincea (?), 1564

Gargantua ș i Pantagruel, 1653, traducerea cărț ilor 1-3 de Thomas

Urquhart; 1649, trad. a cărț ilor 4 ș i 5 de P.A. Motteux; 1955,
trad. de J.M. Cohen; 1990, trad. de Burton Raffel

Opere, 1868-1903 (6 vol., ed. de Ch. Marty-Leveaux)

Operele lui François Rabelais, 1912-31 (5 vol., ed. de A. Lefranc ș i
al.)

Rabelaisul Portabil, 1946 (ed. de Samuel Putnam)

Opere complete, 1962 (editat de P- Jourda)

Opere complete, 1973 (ediț ie de G. Demerson)

Operele Complete ale lui Francois Rabelais, 1992

Rabelais: Oeuvre complete, 1994 (ed. de M. Huchon ș i F.

Moreau)