Campul electromagnetic (EMF) este ansamblul campurilor electrice si

magnetice, care oscileaza si se genereaza reciproc la trecerea curentului

electric printr-un conductor.
Campul electromagnetic se propaga indefinit in spatiu si constituie una
din fortele principale ale naturii.
Campul electric este produs de un curent electric care traverseaza un
conductor stationar, iar cel magnetic de un curent electric care
traverseaza un conductor in miscare.
In viziunea clasica, acest camp electromagnetic este un camp uniform si
continuu, care se propaga sub forma de unde. In viziunea teoriei
cuantice, campul electromagnetic este compus din particule.
 Campul electromagnetic este un camp rotativ si se propaga sub
forma de unde electromagnetice, cu o viteza care depinde de
permitivitatea si permeabilitatea mediului. Frecventa undelor este
egala cu frecventa cu care se deplaseaza electronii. Lungimile de
unda ale undelor electromagnetice variaza intr-un interval foarte
larg. Astfel, in telecomunicatii se folosesc unde electromagnetice
ale caror lungimi de unda ajung la mai multe mii de metrii.
Undele electromagnetice se propaga in aer cu viteza luminii
(300.000.000 m/s), aproximativ egala cu viteza lor de propagare in
vid. Conform acestei teorii, emise de J. C. Maxwell, lumina si
radiatiile asemanatoare (radiatiile infrarosii, ultraviolete, etc.) sunt
tot de natura electromagnetica, diferind intre ele prin lungimile de
unda.
 Undele hertziene (unde lungi, medii, scurte, ultrascurte, microunde) sunt
emise de oscilatiile electronilor din antenele emitatoare folosite in
sistemele de radiocomunicatii si microunde (televiziune, radar,
cuptoare).
Radiatiile infrarosii sunt unde electromagnetice emise de corpurile calde,
fiind si una din cele trei categorii in care sunt impartite radiatiile solare
(radiatiile infrarosii, lumina vizibila si radiatiile ultraviolete).
Radiatiile vizibile sunt percepute de ochiul uman. Sunt emise de soare,
stele, lampi cu filamente incandescente a caror temperatura poate
atinge 2000 - 3000C, tuburi cu descarcari de gaze, arcuri electrice.
 Radiatiile ultraviolete sunt emise de soare,
stele, corpuri incalzite puternic si vaporii de
mercur din tuburi de sticla speciala de cuart
(care nu absoarbe acest tip de radiatii).
Radiatiile X sunt emise de tuburi Rntgen, in
care sunt accelerati electroni in campuri
electrice intense, astfel incat acestia patrund
in interiorul invelisurilor electronice ale
atomilor anodului sau gazului din tub si smulg
electroni din straturile de langa nuclee, in
urma franarii acestor electroni si in urma
tranzitiilor ulterioare ale electronilor de pe
niveluri cu energii mici.
 Radiatiile cosmice si radiatiile gamma sunt emise in procesele de
dezintegrare nucleara si in reactiile nucleare din stele (sunt absorbite de
atmosfera) si in reactoarele nucleare terestre.
 Pentru evaluarea expunerii omului la campul electromagnetic,
masuratoarea vizeaza intensitatea (puterea, amplitudinea) campului ca
fiind parametrul cel mai relevant. Intrucat expunerea provine din mai
multe surse, ambientale si ocupationale, puterea acesteia va fi o
rezultanta a puterilor campurilor care se propaga pe mai multe directii.

Puterea campului electromagnetic se masoara cu un aparat cu senzor

magnetic - denumit gaussmetru(teslametru) - sau electric. Se pot executa
doua tipuri de masuratori, cu aparate specifice: masurarea in banda larga
(cu aparate care detecteaza semnalul intr-un interval mare de frecvente)
si masurarea cu frecventa selectata.
 Senzorul aparatului poate fi monoaxial (detecteaza campul
electric/magnetic polarizat liniar pe o anumita directie) sau
triaxial (isotropic).Folosirea corecta unui aparat monoaxial
necesita trei masuratori in acelasi punct, de-a lungul a trei axe
ortogonale X, Y, Z.
Pentru a efectua o masuratoare corecta si relevanta a
intensitatii campului electromagnetic, trebuie avute in vedere
urmatoarele:
- compatibilitatea aparatului de masura cu banda de
frecventa a surselor monitorizate;
- masurarea pe trei directii ortogonale in fiecare punct, daca
aparatul are senzor unidirectional (aparatul isotropic este
ideal);
- luarea in calcul a alterarii masuratorii de catre sonda, in
regiunea campului apropiat;
- efectuarea de masuratori in mai multe puncte ale locatiei,
respectiv o masuratoare ambientala si mai multe masuratori
in proximitatea surselor din locatia respectiva.