COMPONENTA GRUPEI :

 Buliga Ana-Maria – Istoric

 Aghei Monica – Disident

 Sachelia Georgiana – Jurnalist

 Hornea Gica – Inovator

 Dima Marius – Regizor

Profesor Coordonator: Georgescu Daniel

 Reevaluarea literaturii romane scrise in timpul regimului comunist este o
obsesie rezistenta in spatiul cultural romanesc.

 Unii cred ca, despre aceasta perioada, sint indreptatiti sa scrie, mai ales
cei care au fost martorii si actorii acelei epoci ciudate din punct de vedere
politic, ca numai aceia care au cunoscut in mod nemijlocit regimul, rigorile,
cenzura si comportamentele scriitorilor de atunci pot scrie „adevarata“
istorie a literaturii romane de pina in 1989.

 Oricit ar parea de cinic, literatura romana scrisa in comunism este cea mai
incitanta, dificila si complicata literatura scrisa vreodata in spatiul
romanesc, tocmai prin amestecul incredibil de morala si estetica, de idei
literare si ideologie politica, de compromis si rezistenta, de reusita si
ratare.
Realismul socialist reprezinta doctrina
comunista oficiala proclamata în 1932 de
Comitetul central al Partidului Comunist
al Uniunii Sovietice, privind stilul si
continutul obligatoriu al creatiilor din
domeniul literaturii, artelor plastice si
muzicii.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, realismul socialist dupa model
sovietic este impus în cultura tarilor socialiste satelite, inclusiv România.

Caracteristic pentru realismul socialist este asa numitul "erou pozitiv",

care - prin comportamentul sau - trebuie sa fie modelul "omului de tip
nou", cetateanului societatii comuniste.
Stalinismul cultural, între 1948 si 1956, distruge vechiul sistem
românesc de valori si institutiile culturale corespunzatoare, propunând-
si realizarea omului "de tip nou", dupa trasaturile sovietice.

În 1948 s-a tiparit un catalog de 522 de pagini, cuprinzând aproximativ

8.000 de titluri de carti si reviste interzise, care au fost scoase din
bibliotecile publice si din manualele scolare. Operele unui numar de
autori sunt interzise în întregime:Radu Gyr, Octavian Goga, Nichifor
Crainic, Mircea Vulcanescu etc. În cazul literaturii si culturii universale,
lista interdictiilor este imensa: Platon, Spinoza, Nietzsche, Bergson,
Edgar Poe, Gide etc.
Debutul simbolic al realismului socialist în literatura, ca ideologie
oficiala, are loc în ianuarie 1948 o data cu ciclul celor trei articole
publicate în Scînteia sub semnatura lui Sorin Toma, intitulate "Poezia
putrefactiei sau putrefactia poeziei", despre opera poetica a lui Tudor
Arghezi. Limbajul este de o duritate extrema si marcheaza ruperea
totala fata de valorile trecutului: "Cu un urît mirositor vocabular [...],
Arghezi nu face în poezie decât ceea ce a facut Picasso în pictura,
introducând ca material artistic excrementele... Crâmpeie de
frumusete adevarata se mai întâlnesc pe ici-colo în poeziile lui
Arghezi..."
În anul 1949, "Societatea compozitorilor români" este
desfiintata si în locul ei este creata Uniunea Compozitorilor
din România.

În anul 1950 se înfiinteaza Scoala de literatura "Mihai

Eminescu", cu scopul de a forma o noua generatie de
scriitori în Republica Populara Romîna.

Dupa moartea lui Stalin,1953, si o data cu procesul de

destalinizare, obligativitatea realismului socialist a început
treptat sa piarda din severitate, nemaifiind impus cu atâta
constrângere creatorilor de literatura si arta. Se trece la
"reconsiderarea" operelor multor scriitori din literatura
româna si universala, pâna acum interzisi, care se publica
în editii critice.
Intre anii 1948 si 1950 era promovat si conceptul ce se
referea la o miscare socio-culturala ce respingea
mostenirea culturala a trecutului si punea in prim-plan
cultura privitoare la proletari si care era asemanator cu
realismul cultural, fiind insa numit proletcultism.

In 1955 este desfiintata Scoala de literatura "Mihai

Eminescu“.

1971 este anul declansarii “revolutiei culturale” romanesti,

an ce avea sa stopeze “liberalizarea” si ”deschiderea”.

Back
,,Eu eram la terminarea stagiului militar si pot sa spun exact ce era... chiar vreau sa spun
ca sunt uimit cateodata de unii cand afirma "ce bine era pe atunci!"; sigur nu au fost
persecutati sau nu au avut pe nimeni in familie persecutat de secu!
Oare s-a uitat complet cum a fost? Eram copil si ma trimiteau parintii sa stau la cozile
interminabile cu cartela de alimente in mana... portia de ulei, zahar, jumatatea de paine,
faina, totul se dadea cu ratia! Trebuia sa ai si buletinul sa dovedesti ca esti localnic! Portia
de curent, portia de butelie (stateam cu zilele dupa o butelie!), portia de TV (2 ore pe zi!!!!):
sa-mi spuna cineva acum, la peste 50 de canale TV, cum si-ar imagina viata cu 2 ore de
TV pe zi...
Sau cum trebuia sa stai, copil fiind, 5-8 ore in caldura de 35 grade pe stadioane, cu
cravata legata la gat si cu pancarda in mana sa lauzi "fiul iubit" si "academiciana de inalt
renume mondial"... cum circulau masinile o zi cele cu numar cu sot, alta cele cu nr. fara
sot... cum cele cu nr. din trei cifre erau salutate de militieni si sa te fereasca sfantul sa le
atingi cumva ca erau "de la partid"... cum te ascundeai ascultand "Europa Libera" si te
fereai sa zici chiar celui mai bun prieten ce-ai auzit ca-ti era frica sa nu fi parat... ce muzica
era pe Metronom!
,, Locuintele? Cum traiesc oare cei din blocurile cu bai comune? Cu caldura, ce-i drept, nu
s-a schimbat prea mult...
Sucuri? Aracola cea vestita cu soareci in sticle (cine zice ca nu e adevarat, minte... chiar
eu am patit asta!), guma de mestecat Gumela care se spargea in gura... la radio se facea
publicitate la Flores, Vitis si Codrut si Litoral... nici nu le-am vazut vreodata! Doar Brifcor
era ceva mai bun, pe care-l beam doar prin Poiana Brasov...
Si asa mai departe... e foarte greu de trait acum in Romania, e drept, dar, daca ar fi de
comparat cele doua perioade... nici nu se discuta, doar cei care au avut in familii pe cineva
cu functie mare in pcr si la care toata lumea se inclina in fata merg si plang la mormantul
lui ceau... unde mai pui ca-i luau de pe tractor si-i puneau in functii la conducerea
judetului... mi-e scarba cand imi aduc aminte!
Despre nivelul de civilizatie... da, poate era mai bine, oamenii respectau mai mult, dar si
asta se datora fricii de represiuni sau de a intra in colimator... cei fara serviciu (foarte rar!)
sau cu probleme erau trimisi la canal... dar lucrau cot-la-cot cu elevi de clasa a 10-a, fosti
preoti, oameni de stiinta si cultura (prea destepti pentru partid!) sau soldati facand
"instructie la TRL(tarnacop-roaba-lopata)"
Epoca comunista - o porcarie la care ne-au inhamat bunii nostri vecini rusi, se vede ca
inca le place... sa le fie de bine si sa aibe parte de ea cat mai mult timp de-acum incolo!!”

(DORO - http://www.roportal.ro/discutii/ftopic13379-50.html )

Back
Dilema om-opera devine ridicola in cazul acestei perioade. Intr-o epoca in care intruziunea
politicului in viata oamenilor mergea pina la controlul nasterilor, ascultarea discutiilor din
familie sau urmarirea celor mai neinsemnate miscari, a discuta literatura independent de
mediul in care a fost creata este o intreprindere naiva.

In 1948, cenzura ideologica s-a institutionalizat, cu efecte asupra tuturor domeniilor de

creatie sau de activitate culturala. Au fost stabilite liste cu publicatii, opere sau autori care
pot vedea lumina tiparului, si liste cu publicatii si opere care trebuiau interzise, cu autori
care trebuiau scosi din circuitul public. Bibliotecile publice au fost epurate de lucrarile
interzise, dar au fost invadate de traduceri din literatura rusa, filmele rusesti au invadat
ecranele, editurile si ziarele au fost trecute sub un sever control ideologic. Operele lui
Marx, Engels, Lenin si Stalin au fost traduse si difuzate pana la saturatie.

Dupa 1946 incep atacurile agresive impotriva scriitorilor care reprezentau reperele de varf
ale literaturii romane: Arghezi, Blaga, Calinescu, Voiculescu; un moment semnificativ
pentru noua orientare este articolul lui Sorin Toma, publicat in “Scanteia”, indreptat
impotriva lui Arghezi, cu titlul Poezia putrefactiei sau putrefactia poeziei, din 1948.
Elita intelectuala si politica romaneasca, pentru a nu putea opune rezistenta, a fost efectiv
decapitata; scriitori, artisti, preoti, savanti, intelectuali care nu au aderat la regim sau care
erau banuiti ca potentiali adversari ai regimului au fost inchisi sub diverse pretexte, tinuti
ani de zile in inchisori sau trimisi sa lucreze la Canalul Dunarea-Marea Neagra, unii fara sa
fie judecati, atii condamnati la ani grei (15-20 de ani) de inchisoare.

Alaturi de fruntasii partidelor traditionale si demnitarii politici din perioada anterioara care
au pierit in inchisori (Iuliu Maniu, C-tin C.I Bratianu, Ion Mihalache, s. a.), o serie de
intelectuali de prima valoare au avut aceeasi tragica soarta (mentionam doar filosoful
Mircea Vulcanescu, economistul Mihail Manoilescu, istoricul Gh. Bratianu).
Distantarea ideologica de canoanele proletcultismului si ale “realismului socialist”
favorizeaza aparitia unei noi generatii artistice, care se va impune cu realizari de
performanta, in toate domeniile, de la poezie, roman, critica si dramaturgie, la muzica, film,
teatru, pictura si sculptura. Este perioada in care, alaturi de Zaharia Stancu, Geo Bogza,
Marin Preda si Eugen Barbu, se afirma, dupa momentul Nicolae Labis (mort in 1956),
generatia lui Nichita Sanescu, Marin Sorescu, Ion Alexandru, Nicolae Breban,
D.R.Popescu, George Balaita, Augustin Buzura, Adrian Paunescu, Ana Blandiana,
Theodor Mazilu, s.a.

Aceleasi masuri de formare a ,,omului nou” se impuneau si in aria de activitate a presei.

Organul de presa al Partidului Comunist Român, a aparut ilegal între 15 august 1931 si
octombrie 1940 din pricina regimului burghezo-mosieresc. Cu toate acestea, începând cu
21 septembrie 1944 activitatea acestui tip de presa a fost descatusata, prin „Scînteia”
întelegându-se acel „factor mobilizator în lupta oamenilor muncii pentru înfaptuirea
hotarîrilor guvernului, pentru victoria socialismului în patria noastra”.
“Sa fii ziarist pe vremea lui Ceausescu nu era un motiv de lauda. Cenzura partidului si
,,ochiul si timpanul” ascunse ale Securitatii te obligau la autocompromitere. Aproape toti
cei care nu s-au putut lepada de farmecul meseriei pure au ales sa puna umarul la
propaganda si cultul personalitatii conducatorului iubit. Unii au facut-o din oportunism sau
convingere, altii pentru ca era sarcina de serviciu. Au fost insa si gazetari care nu au
acceptat sa-si faca norma de articole laudaroase la adresa dictaturii. Nu multi, dar au fost.”

(Mihai Tatulici)

,,Viata studenteasca” (1 mai 1985):

,,In spatele acestei insusiri partiale de date istorice, care par neutre, se ascunde adevarata
istorie, facuta de clasa muncitoare. (...) Clasa muncitoare, in frunte cu partidul comunist, a
luptat pentru faurirea unei societatii fara exploatare, egala si democratica, clasa
muncitoare a luptat si a reusit sa fie invingatoare. Au trecut 40 ani de la victoria revolutiei
de eliberare sociala si nationala, antifascista si antiimperialista, o perioada foarte scurta in
comparatie cu istoria bimilenara a patriei noastre”.

(Sergiu Andon)

Back
Galerie foto
Bibliografie:
 www.wikipedia.com
 Limba si literatura romana, Manual
pentru clasa a XII-a, Ed. Art Grup
Editorial
 www.images.google.ro
 Revista “Scinteia”, 2009