Deontologie academică

Fundamente ale eticii academice

Marin Bălan
mb. filosofie@gmail.com
Etica academică este – un domeniu aflat la intersecția dintre:
• etica cercetării,
• managementul eticii în organizații (din zona academică)
• deontologia profesională a cercetătorului sau profesorului.

Etica academică - un concept umbrelă care cuprinde multe aspecte

La nivel instituțional, există multe discuții despre:

• natura unei universități
• dacă aceasta este afectată de presiunile comerciale pentru a obține mai mulți studenți
(plătiți sau plătiți),
• dacă parteneriatele de afaceri / universități afectează libertatea academică
• ce tip de investiții este potrivit pentru o universitate să aibă.

La nivel individual, accentul principal al discuțiilor din ultimii ani a fost asupra:
• integrității academice
• și a necesității de a menține o cultură de onestitate în toate aspectele legate de
predare și cercetare.
Etica academică
Problema eticii academice este relativ nouă în România – abia după anul 2000.
• Universitățile renumite din lume au început să introducă coduri de etică în diferite forme deja
de câteva secole în urmă.
• Conținutul lor s-a schimbat odată cu dezvoltarea societății și creșterea cunoștințelor din
domeniile științei și eticii.
Instituțiile de învățământ au obținut un statut apreciat în societate și recunoaștere nu
numai datorită cunoașterii, ci și datorită caracterului pedagogilor și studenților.
• Profesorii și discipolii lor au avut întotdeauna reputația de oameni educați și virtuoși,
formând o elită a societății și oferind o garanție a prosperității viitoare.
• Codurile de etică decurg din valorile universităților și reprezintă un rezumat al
principiilor etice și standardelor de comportament dezirabile pentru studenți și angajații
universității.
Statele Unite.
1915, organizația profesională American Association of University Professors
• Scopul asociației: de a supraveghea starea eticii academice și de a rezolva problemele
universității.
• Valorile de bază, principiile și standardele eticii academice sunt prelucrate în documentele și
orientările de bază reacționând la practica schimbătoare în societate.
1966 - Asociația a adoptat Opinion on Professional Ethics.
1997, Center for Academic Integrity a emis documentul „Ten Principles of Academic Integrity
for Faculty” menit să consolideze onestitatea academică a studenților (modificat în 2004).
 Ten Principles of Academic Integrity for Faculty
by Donald L. McCabe and Gary Pavela

1. Recognize and affirm academic integrity as a core institutional value.

Students need a mental framework to make sense of a flood of seemingly disconnected
facts and information. Colleges and universities help provide that framework when they
commit themselves to the pursuit of truth. While the ultimate definition of truth exceeds
our grasp, the process of truth-seeking is grounded in certain core values, starting with a
commitment to honesty and integrity in academic work. It is a responsibility of every
faculty member to discuss and affirm that commitment in the classroom.
2. Foster a lifelong commitment to learning.
Most faculty members became teachers and researchers because they love to learn and to
share their discoveries with others. The first job of a teacher is to demonstrate that
learning can be a captivating and joyful experience, especially when it entails finding
creative ways to explore interesting, important, and challenging questions.
3. Affirm the role of teacher as guide and mentor.
From the days of Plato's Academy, teaching was seen as encompassing conscientious
companionship, grounded in the shared pursuit of truth. While other professions move
headlong into the realm of "managed care," teachers will find that their greatest impact
on students--including inspiring a commitment to academic integrity--will come in the
context of personal respect, attention, and connection.
4. Help students understand the potential of the Internet--and how that potential can be lost
if online resources are used for fraud, theft, and deception.

New generations of students may forget that Internet is a comparatively new invention,
with immense potential for human development. That potential will be lost if students
don't learn disciplined ways to use online sources effectively and honestly. Faculty
members can also try to keep some of the early idealism about the Internet alive by
emphasizing that the culture of freedom and openness associated with it depends on
virtues like self-restraint, civility, and proper respect for the work of others.

5. Encourage student responsibility for academic integrity.

The demonstrated effectiveness of traditional and modified honor codes, converging with
the coming of age of the millennial generation, should accelerate the movement to give
students significant responsibility to promote and protect the highest standards of
academic integrity. Students want to work in communities where competition is fair,
integrity is respected, and cheating is punished. They understand that one of the greatest
inducements to engaging in academic dishonesty is the perception that academic
dishonesty is widespread.
6. Clarify expectations for students.
Defining and enforcing academic integrity standards should be a shared undertaking with
students. Nonetheless, faculty members have primary responsibility for designing the
educational environment and experience. They must clarify course expectations in advance
regarding honesty in academic work, including the nature and scope of student
collaboration. Most students want such guidance, and welcome it in course syllabi,
reviewed by their teachers in class.

7. Develop fair and creative forms of assessment.

Students expect their academic work to be fairly and fully assessed. Faculty members
should use--and continuously revise--forms of assessment that require active and creative
thought, and promote significant learning opportunities for students.

8. Reduce opportunities to engage in academic dishonesty.

Prevention is a critical line of defense against academic dishonesty and is best undertaken
after listening to student perspectives and suggestions. Students should not be tempted or
induced to engage in acts of academic dishonesty by ambiguous policies, undefined or
unrealistic standards for collaboration, inadequate classroom management, or poor
examination security.
9. Respond to academic dishonesty when it occurs.
Students observe how faculty members behave and what values they embrace. Faculty
members who ignore or trivialize academic dishonesty send the message that the core
values of academic life aren't worth enforcing. Students then run the risk of developing
harmful habits that can lead to far more serious consequences later. Prompt and equitable
enforcement of academic integrity policies does not have to be unduly punitive. Sanctions
for first offenses can and generally should have an educational emphasis.

10. Help define and support campus-wide academic integrity standards.

Although faculty members should be the primary role models for academic integrity, the
fact is that defining, promoting, and protecting academic integrity must be a community-
wide responsibility--not only to identify repeat offenders, and apply consistent due process
procedures, but also to affirm the shared values that make colleges and universities true
communities. In this sense, an important aim of a carefully designed academic integrity
program should be to serve as a foundation for other efforts to enhance student ethical
development.
Scurt istoric privind reglementarea eticii în educație în România

Necesitatea unui sistem național de integritate și a unei strategii anti-corupție pe termen lung cu
infrastructuri etice multidimensionale pentru a asigura un comportament etic în sectorul public
prin măsuri de reformă, inclusiv o reformă legislativă
• începând cu anul 2004,
• intensificarea pașilor pentru modelarea și implementarea codurilor de etică și deontologie în
profesiile din sectorul public
- funcționari publici,
- educație,
- sănătate,
- sistemul judiciar.
Evident, acești pași au fost integrați în strategia internă și externă a României privind aderarea la
Uniunea Europeană.
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea ştiinţifică, dezvoltarea tehnologică şi
inovare
• stabilește reguli de bună practică
• conduce în activitatea de cercetare și dezvoltare
• incriminează frauda în știință, falsificarea și confiscarea datelor în activitatea de
cercetare, plagiat și conflictul de interese
• o serie de șapte sancțiuni aplicate de Consiliul Național de Etică personalului care
desfășoară activități de cercetare și dezvoltare în încălcarea normelor de bună
conduită
Ordinul nr. 4492 din 06 iulie 2005 privind promovarea eticii profesionale în
universități (MINISTERUL EDUCATIEI SI CERCETARII)

ART. 1: Toate institutiile de invatamant superior acreditate sau autorizate sa functioneze

provizoriu au obligatia de a elabora, dezbate si adopta pana la data de 20 decembrie 2005
propriul cod de etica universitara.
ART. 2: Codul de etica universitara cuprinde formularea explicita a idealurilor, principiilor si
normelor morale ...., stabileste standardele de etica profesionala pe care o comunitate
universitara isi propune sa le urmeze si penalizarile care se pot aplica in cazul incalcarii acestora.
ART. 3: Codul de etica universitara functioneaza ca un contract moral intre studenti, profesori,
personal administrativ si comunitatea universitara ca intreg, i.
ART. 5: ... obligatia sa infiinteze pana cel tarziu la data de 1 octombrie 2005 o comisie de etica
universitara, subordonata senatului universitar,
ART. 8 : La nivelul Ministerului Educatiei si Cercetarii se constituie Consiliul de etica
universitara
Atributii:
a) oferirea de consultanta si monitorizarea modului de aplicare a codurilor de etica
universitara
b) diseminarea bunelor practici de elaborare si aplicare a codurilor de etica
universitara;
c) instanta de recurs pentru cazurile nesolutionate adecvat la nivel de universitate;
d) sesizarea din oficiu in legatura cu cazurile de incalcare a eticii universitare in situatia
in care institutiile de invatamant superior nu se sesizeaza din proprie initiativa;
LEGEA Nr. 1/2011 din 5 ianuarie 2011
Legea educaţiei naţionale
SECŢIUNEA a 5-a
Etica universitară

• ART. 306 (1) La nivelul fiecărei universităţi funcţionează comisia de etică universitară
• ART. 310 Constituie abateri grave de la buna conduită în cercetarea ştiinţifică şi activitatea
universitară:
a) plagierea rezultatelor sau publicaţiilor altor autori;
b) confecţionarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu date fictive;
c) introducerea de informaţii false în solicitările de granturi sau de finanţare.

Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și

Inovării - CNECSDTI, 2011
are misiunea de a coordona și monitoriza aplicarea normelor de bună conduită
morală și profesională în activitățile de cercetare-dezvoltare din România.

CAPITOLUL V
Norme de etică și deontologie profesională
 Codul de etică al Universității din București

1. NORME PRIVIND RESPECTAREA VALORILOR ŞI A PRINCIPIILOR ETICE

Art. 1-7.

II. RESPECTAREA PROPRIETĂŢII INTELECTUALE, A DREPTURILOR DE AUTOR,

A STANDARDELOR DE INTEGRITATE ACADEMICĂ

Art. 8-32

III. NORME PRIVIND APLICAREA ŞI REZOLVAREA INCOMPATIBILITĂŢILOR

PREVĂZUTE DE LEGEA EDUCAŢIEI NAŢIONALE NR. 1/2011
Art. 33-36

IV. CONSIDERAŢII ŞI NORME FINALE

Art. 37-42.
Ce studiază etica?

Studiul eticii aparține,

• în primul rând, disciplinei filosofiei,
• în sub-disciplina "filozofiei morale”

• Studiul filosofic - preocuparea sistematică și rațională a sistemelor noastre de credințe

(belief, nu faith).
• fundamental pentru studiul filosofic
• Procesul de a pune întrebări și de a răspunde la întrebări despre sistemele de
credință
• nu este suficient doar să "înveți" răspunsurile propuse de alți filozofi!

Ramura filozofiei numită "etică"

• întrebări referitoare la - modul în care ființele umane ar trebui să-și trăiască viețile

- ceea ce este "corect" sau "rău".

Cum încearcă filosofii să răspundă la astfel de întrebări într-un mod sistematic și rațional?
Ce este "filosofia"?
Ce fac filosofii?
Ce credeți că fac filosofii?
Cum își petrec timpul?
Câteva minute, gândindu-vă la ceea ce știți despre filozofii
din trecut și prezent; dacă este posibil, încercați să
identificați unele dintre progresele în cunoaștere pe care le-
au făcut. Încercați să scrieți o scurtă definiție a filosofiei.
În ce scop „facem” filosofie?

În timp ce ființele umane își trăiesc viețile, ele dobândesc o mulțime de informații despre lumea
din jurul lor, pe care o folosesc pentru a construi o colecție de idei despre lume și despre locul
lor în interiorul ei.
• Aceste idei provin dintr-o • descoperiri științifice,
varietate de surse. • experiențe personale,
• credințe tradiționale deținute de oameni în societatea în
care trăiesc și așa mai departe

Multă vreme, oamenii acceptă aceste idei fără a le pune la îndoială; ele sunt relativ
"neconsiderate" sau "neexaminate".
• încearcă să examineze astfel de idei despre lume pentru a vedea dacă
Un filozof acestea se bazează pe dovezi solide.
• consideră că opiniile unei persoane ar trebui să fie analizate cu atenție și
organizate într-un sistem coerent, semnificativ și rațional, în loc să rămână la
o colecție de credințe și opinii neorganizate, care ar putea fi incoerente și
contradictorii,
Primii filozofi europeni
(au provenit din coloniile grecești din Asia Mică (actuala Turcia); au trăit în secolul al VI-lea î.Hr.)
• Anterior filosofilor, oamenii au acceptat o varietate de mituri și legende care explicau lumea
din jurul lor.
• Filosofii greci (numiți și naturaliști)
• au realizat că diferite societăți credeau în diferite mitologii și că aceste idei erau
adesea în conflict între ele.
• au încercat să găsească modalități raționale și coerente de a explica lumea
naturală și procesele ei.
Filosofii, indiferent de scopurile lor, • De ce suntem aici?
• pun întrebări • Cum a fost creată lumea?
• și răspund la diferite întrebări • Cum ar trebui organizată societatea?
• Cum ar trebui să trăim?
Întrebările pe care filosofii le-au pus • Ce este "corect" și ce ste "greșit"? ....
s-au schimbat de-a lungul secolelor

De regulă, întrebările filosofilor au intrigat opinia publică.

Ceea ce au în comun toți filosofii – la întrebările lor, au încercat răspunsuri pe care ei le-au
considert corecte și raționale, lucrând cu atenție și sistematic asupra:

ideilor convingerilor prejudecăților

Dumneavoastră puteți fi filosofi?
Filosofii: înapoi la primele principii, la conceptele de bază pe care le folosim.
Să vedem dacă le folosim cu prudență.
• Evident, pentru mulți oameni, că: dacă există suferință și inegalitate în lume, ar trebui să
încercăm să facem ceva pentru a ajuta alți oameni.
• Filosofii încearcă să găsească explicații raționale și explicite de ce este datoria noastră să
ajutăm oameni care sunt mai puțin norocoși decât noi înșine.

Studiul eticii
• Preocupat de dezvoltarea capacității de a întreba și de a răspunde la întrebări, așa cum
este cu "învățarea" răspunsurilor la unele dintre întrebările puse.
• Construind o imagine mai clară a blocurilor de credințe, valori și argumente ale
oamenilor, putem fi mai încrezători în comportamentul nostru moral real în lumea reală?
• S-ar putea chiar să ne schimbăm modul de a vedea despre câteva lucruri?

Amintiți-vă că un filosof este pur și simplu cineva care privește lumea și încearcă să găsească
răspunsuri raționale și coerente la întrebările pe care lumea le ridică despre această lume.

Deci, și dumneavoastră puteți fi filosofi?

Ce este "etica"?
Cu ce se ocupă "etica"?
• Sunteți tipul de persoană care de obicei "face ceea ce trebuie"?
• De unde știți ce înseamnă "cel mai bun lucru"?
• Ce înțelegem prin termenul "etică"?

Ramura studiului filosofic care se axează pe "etică" are în vedere studierea și / sau construirea
unui set coerent de "reguli" sau principii prin care oamenii ar trebui să trăiască.

• Studiul teoretic al eticii nu este, în mod normal, ceva pe care mulți oameni îl
consideră necesar pentru a-și desfășura activitățile cotidiene.
• În loc de cadre etice examinate în mod sistematic, majoritatea oamenilor folosesc
în schimb un set util de reguli de zi cu zi care influențează și guvernează
comportamentul acestora.

În general, reguli precum:

• "este greșit să furi",
• "este corect să-i ajuți pe cei care au nevoie" și așa mai departe.
Vicisitudinile și complexitățile vieții impun ca aceste reguli simple să fie testate.

Luați în considerare ideea că este greșit să omorâm.

• Acest lucru înseamnă că pedeapsa capitală este greșită?
• Este greșit să ucizi animalele?
• Este greșit să ucizi în autoapărare?
• Întreruperea sarcinii este greșită?
• Este eutanasia greșită?
• Dacă încercăm să aplicăm noțiunile noastre cotidiene de bine și rău la aceste întrebări,
răspunsurile simple nu sunt întotdeauna la îndemână.
• Trebuie să examinăm mai detaliat aceste întrebări;

Avem nevoie de cadre teoretice care ne pot ajuta să analizăm problemele complexe
și să găsim soluții raționale și coerente la aceste probleme.

În timp ce
• unii oameni încearcă să facă aceste lucruri în mod individual,
• filosofii încearcă să găsească răspunsuri generale care pot fi folosite de toți în societate.
Gândiți-vă la o decizie semnificativă pe care ați luat-o și care a avut un efect (bun sau rău)
asupra vieții altor oameni.

• o decizie privind schimbarea locului de muncă,

• schimbarea domiciliului,
• răspunsul la o dilemă,
• ajutorul pentru cineva care se afla în dificultate etc.

• Cum ați ajuns la decizia dvs.?

• A fost decizia dvs. bazată în mod explicit pe idei despre ceea ce a fost bine și rău?

• Încercați să examinați și să înregistrați exact justificările pentru decizia dvs.

• Puteți identifica orice principii sau reguli fundamentale pe care le-ați folosit
pentru a lua decizia.

Exemple de astfel de principii sau reguli:

• "Ar trebui să fac cel mai bun lucru pentru cariera mea pe termen lung".
• "Este bine să spui cuiva o minciună dacă nu împiedică pe cineva să fie rănit de adevăr".
• "Ar trebui să ajut întotdeauna pe cineva în dificultate".
Etica și moralitatea
Termenii "etică" și "moralitate" nu sunt întotdeauna folosiți în mod constant și precis în
contextele cotidiene, iar semnificațiile lor obișnuite nu corespund întotdeauna cu folosirea
termenilor de către filosofi.

Etica – termen folosit în legătură cu activitățile organizațiilor și cu codurile profesionale de

conduită (de ex., etica medicală):
privind seturi exhaustive de reguli sau orientări indicând modul în care angajații se
comportă în locurile lor de muncă, cum ar fi obligația de îngrijire sau confidențialitate
pe care lucrătorii medicali le datorează pacienților lor sau principiile etice medicale de
bunăvoință, respect pentru autonomie și dreptate.

Moralitatea – termen frecvent folosită în legătură cu modurile în care indivizii își conduc viața
personală, privată,
adesea în legătură cu probitatea financiară personală, comportamentul legal și
standardele acceptabile de comportament interpersonal (inclusiv veridicitatea,
onestitatea și sexualitatea proprietate).

• Interesul filosofului în studiul teoretic al eticii privește ideea unui comportament corect și
drept, care nu cauzează rău și care poate fi aplicat într-o mare varietate de cazuri.
Există trei domenii largi ale studiului etic:
 Meta-etică
 se concentrează asupra înțelesului termenilor etici înșiși (de exemplu, ce este
bunătatea?)
 Și asupra întrebării despre modul în care se obțin cunoștințele etice (de exemplu, "cum
pot să disting ceea ce este bun de ceea ce este rău?"), mai degrabă decât pe chestiunea
• Meta-etica se referă la natura proprietăților etice, a declarațiilor, atitudinilor și judecăților.
• Meta-etica analizează teme precum întrebările morale și pe ce bază oamenii știu ce este
"adevărat" sau "fals".

 Etica normativă
 studiul actelor etice. Prin urmare, se concentrează în mod explicit asupra întrebărilor "ce
este bine să faceți?"
 se referă la întrebarea ce trebuie să facă oamenii și la modul în care oamenii pot decide
ce acțiuni morale "corecte" trebuie să le iați.

 Etica aplicată
 modul în care oamenii pot obține rezultate morale în situații specifice.
 examinarea filosofică a problemelor particulare care implică judecăți morale.
Domenii cum ar fi bioetica, etica mediului, etica dezvoltării și etica comercială / corporativă
pot fi considerate a fi zone de etică aplicată. (Cu toate acestea, distincția dintre etica
normativă și cea aplicată devine din ce în ce mai încețoșată.)
 Intuiție morală și raționament critic
Sentimente morale și principii
 Studiul eticii implică
• aplicarea raționamentul critic asupra sentimentelor noastre.
• înțelegerea și raționalizarea intuițiilor noastre despre ceea ce este "drept" sau "bun".
 Aproape toți oamenii sunt capabili să experimenteze sentimente de empatie față de ceilalți.
Empatia oferă un sentiment despre ceea ce simt alții și care, astfel, ne permite să ne
identificăm cu alți oameni.
• ne oferă ceea ce unii înțeleg prin sentimentele noastre morale;
 Raționamentul etic cu privire la aceste sentimente ne oferă principiile noastre morale.
Conștiința noastră morală
 Integrarea acestor sentimente și principii morale
 se bazează pe emoții, dar ar trebui să fie susținută și de rațiune.

Societățile se caracterizează prin propriile lor idei etice – exprimate în termeni de atitudini și
convingeri – și propriile lor obiceiuri (noțiunile lor despre ceea ce este considerat obișnuit).
 Unele dintre aceste etici sunt formalizate în legile și reglementările societății, națiunii.
Astfel de obiceiuri și legi pot influența conștiințele și sentimentele morale ale celor care
trăiesc într-o societate.

Etica filosofică ne cere să facem un pas înapoi de la aceste influențe și să reflectăm critic
asupra sentimentelor și atitudinilor noastre.
Raționalizarea
Studiul eticii implică încercarea de a găsi temeiuri valide pentru argumentele morale pe care le
facem.
Majoritatea oamenilor au deja idei generale - filosofii le numesc "intuiții" sau "prezumții" -
despre ceea ce ei cred că este "corect" sau "greșit".

Dar o abordare filosofică a eticii cere oamenilor

• să se gândească critic la ideile morale pe care le dețin,
• să le susțină sau să respingă aceste idei cu argumente convingătoare
• și să fie capabili să articuleze și să explice motivele și ipotezele pe care se bazează aceste
argumente.

În filosofia morală, un argument nu este doar despre convingerile sau opiniile noastre;
în schimb, este vorba despre motivele care stau la baza acestor convingeri sau opinii.

• Înseamnă că valoarea reală a discuției și a dezbaterii întrebărilor etice nu este de a

"câștiga argumentul" sau de a "înscrie puncte" împotriva celeilalte persoane!
• Este mai important să oferim argumente atent analizate pentru a susține ideile noastre.
• În mod crucial, aceasta necesită o atentă ascultare, analiză și învățare din argumentele
pe care alții le fac.
Tipuri de raționament
Trei forme de raționament critic pe care le putem folosi pentru a justifica argumentele.
Argumentarea prin analogie
 explică un lucru comparându-l cu altceva asemănător, deși diferit. Într- o bună analogie,
asemănarea depășește diferențele și clarifică.
Exemplu: animalele sunt asemănătoare și neasemănătoare oamenilor, deoarece oamenii
sunt și animale.
Este asemănarea suficient de puternică pentru a susține argumentul potrivit căruia ar
trebui să atribuim drepturi animalelor ne-umane așa cum o facem în cazul oamenilor?
Argumentarea deductivă
 aplică un principiu unei situații.
Exemplu: dacă fiecare persoană are drepturi ale omului, iar tu ești o persoană, atunci ai
drepturi ale omului ca orice persoană.
Argumentarea inductivă
• implică furnizarea de dovezi care susțin o ipoteză. Cu cât există mai multe dovezi pentru
o ipoteză, cu atât ne putem baza mai mult pe ea.
Exemplu: faptul că există dovezi tot mai mari că arderea combustibililor fosili are un efect
negativ asupra climatului global este folosit pentru a fundamenta argumentul că noi avem
datoria morală de a reduce emisiile de carbon.
Etica și credința religioasă
Pentru mulți, moralitatea și credința religioasă merg mână în mână.
Mai degrabă decât să se bazeze pe argumente raționale, unii oameni văd
acțiunile ca fiind corecte sau greșite în alți termeni: dacă sunt comandate
de Unii
un filosofi
dumnezeu.
morali: - argumentele bazate pe credința religioasă nu pot fi susținute rațional.
- putem determina prin reflecție rațională ce este bine și rău.
• dacă un dumnezeu comanda doar ceea ce este corect, atunci, logic, acest lucru face ca
ordinele divine să fie inutile;
• suntem capabili să știm ce este bine sau rău fără a ne baza pe nici o poruncă divină,
deoarece putem folosi o reflecție rațională.

Discuția despre argumentele bazate pe credință este relevantă pentru

filozofia morală.
 Oamenii nu sunt întotdeauna de acord cu privire la ceea ce este bine
sau rău.
 Deci, nu este clar că putem determina ce este bine și rău doar prin
reflecție rațională.
 Principiile și deciziile morale ar trebui justificate prin argumente raționale, dar
 Întrucât mulți oameni privesc religia ca îndrumare morală, nu trebuie
considerarea argumentelor religioase nu trebuie exclusă din studiul eticii.
să subestimăm capacitatea învățăturilor morale ale unei tradiții
 Dacă alegeți sau nu personal să acceptați argumente bazate pe credință ca valide în cadrul
religioase de a convinge publicul să adopte un standard moral mai
discuțiilor etice, este o decizie care necesită o analiză atentă.
înalt.
Testarea argumentelor morale
Argumentarea critică – a pune întrebări ori de câte ori cineva ne oferă un motiv pentru asusține
un argument.
 Ce fel de raționament utilizează?
 Dacă folosește un principiu pentru a-și susține argumentele (raționamentul deductiv),
atunci ce fel de principiu este acesta? Este un principiu rațional?
 Dacă furnizează dovezi pentru a-și susține argumentul (raționamentul inductiv), atunci
dovezile sunt fiabile?
 Au fost clarificate motivele care ar putea fi în spatele argumentelor lor?
 Concluzia trasă are sens, având în vedere motivele pe care le-a oferit?
Dar cu astfel de criterii riguroase, unii oameni pot simți că nu doresc să facă niciun
argument, deoarece sunt obligați să facă greșeli în raționamentul lor!
 Majoritatea oamenilor folosesc deja raționamente critice atunci când fac argumente
și pun la îndoială argumentele altor persoane.
 Avem o idee despre ceea ce credem că este corect pe baza experienței noastre
(prezumțiile noastre etice) și explicăm aceste idei altor persoane pe baza
sentimentelor noastre (intuiții) și a motivelor.
Este importantă și utilă dezvoltarea abilității de a testa propriile dvs. argumente și
argumentele altora, pentru a aborda dilemele care apar în viața noastră personală, în
comunitățile noastre și în organizațiile pentru care lucrăm.
Teorii etice cheie din tradiția filosofiei occidentale
Teoriile etice normative se referă la acțiunea etică: ceea ce ar trebui să facă oamenii în general.

În fiecare zi, luăm zeci, sute de decizii despre ce ar putea fi considerate probleme "etice".
• Ar trebui să spăl vasele (chiar dacă sunt obosit), ca să n-o facă partenerul meu?
• Ar trebui să-l ajut pe colegul meu să primească raportul la timp, deși aș prefera să plec
mai devreme de la serviciu și să mă alătur prietenului meu pentru o întâlnire socială?
 De obicei, se cântăresc foarte repede și ușor drepturile și greșelile acestor decizii mici.
 Dar nu este întotdeauna ușor să afli care este acțiunea corectă sau greșită.
La o examinare mai atentă, chiar o problemă aparent simplă (a da sau nu de ajutor pentru
atenuarea sărăciei) poate fi însoțită de probleme dificile.
• Pe ce bază etică ar trebui persoanele să dea bani pentru caritate?
• Avem datoria de a oferi o parte din venitul nostru pentru a ajuta oamenii mai
puțin norocosi decât noi înșine?
• Sau avem datoria de a susține drepturile omului fundamentale ale omului de a trăi
o viață sănătoasă și sigură?
• Pur și simplu, acordarea de bani carității ne face o persoană bună - și, poate, ne
permite să ne simțim mai bine despre noi înșine?
Oricare ar fi motivul, contează consecințele acțiunilor noastre?
• De exemplu, este important să știm înainte de a dona bani ce procent din banii noștri vor
merge pentru a-i ajuta pe cei în nevoie și cât va fi plătit consultanților sau directorilor ONG-
urilor?
• Sau pur și simplu acțiunea însăși (aici, actul de dăruire) este în mod intrinsec dreaptă?
Căi etice
Putem înțelege tradițiile etice normative prin metafora drumurilor diferite pe un munte.
• Când oamenii folosesc cuvintele "datorie" și "drepturi", ei se referă (conștient sau nu) la
teoriile despre acțiunea corectă.
• Dar dacă ei discută etica noastră în ceea ce privește "caracterul" sau "relațiile" noastre,
atunci se referă la teoriile despre cum să fii bun.

Bifurcația principală în etică - etica deontologică

- etica teleologică.

 Cuvântul deontologic derivă din cuvântul grecesc deon, "datorie".

• Preocupare pentru acțiunea corectă - a face ceea ce trebuie, pur și simplu, pentru că
este bine să facem acest lucru.
• Teoriile deontologice se concentrează asupra faptului dacă deciziile etice în sine sunt
corecte sau greșite, indiferent de consecințele sau intențiile acestor decizii etice.

 Cuvântul teleologic este derivat din două cuvinte grecești: telos, "scop”.
• Preocupare pentru a fi bun - cu alte cuvinte, de a fi o persoană bună, cu intenții bune.
• Tradițiile etice teleologice se concentrează pe scopul - sau intenția din spatele -
acțiunilor umane.
 Etici deontologice
Non-consecinționismul
Toate teoriile eticii deontologice sunt non-consecinționiste.
 ele pun accentul pe decizia sau acțiunea în sine - motivațiile, principiile sau idealurile
care stau la baza deciziei sau acțiunii - mai degrabă decât să fie preocupate de
rezultatele sau consecințele acestei decizii sau acțiuni.
 se bazează pe ipoteze privind drepturile, greșelile și responsabilitățile universale.

Înseamnă că oamenii care promovează aceste tipuri de principii etice cred că ar trebui să fie
aplicate tuturor, oriunde în lume?
• Dacă un copil dintr-o țară are dreptul la educație, nu înseamnă atunci că toți copiii din
lume ar trebui să aibă dreptul la o educație?
Exemple de astfel de principii pot fi găsite în Declarația Universală a Drepturilor Omului
Articolul 2: Fiecare om se poate prevala de toate drepturile şi libertăţile proclamate în prezenta
Declaraţie fără nici un fel de deosebire ca, de pildă, deosebirea de rasă, culoare, sex, limbă, religie,
opinie politică sau orice altă opinie, de origine naţională sau socială, avere, naştere sau orice alte
împrejurări. În afară de aceasta, nu se va face nici o deosebire după statutul politic, juridic sau
internaţional al ţării sau al teritoriului de care ţine o persoană, fie că această ţară sau teritoriu sînt
independente, sub tutelă, neautonome sau supuse vreunei alte limitări a suveranităte.

Citiți articolul și faceți o listă cu cel puțin zece drepturi despre care considerați că toți oamenii
de pe planetă le au.
Datoriile
Majoritatea oamenilor cred că toate ființele umane au anumite îndatoriri față de alte ființe
umane.
• Datoriile pot fi: – pozitive: datoria de a avea grijă de copii,
– negative: datoria de a nu ucide o altă ființă umană.
• Atunci când oamenii folosesc limbajul îndatoririlor, ei o fac de obicei într-un mod care
implică faptul că datoria este universală, pentru toate ființele umane.
Fundamentul teoriilor datoriilor este teoria dezvoltată de filosoful german Immanuel Kant.
Decât să ne bazăm pe religie, pentru a spune care sunt îndatoririle noastre, mai degrabă
ne bazăm pe puterea rațiunii noastre, pentru a face acest lucru.
În centrul teoriei datoriei lui Kant este ceea ce el a numit imperativele categorice.
• Unele acțiuni și decizii se întemeiază pe dorințele noastre personale.
De exemplu:
• "Dacă vrei să trăiești într-o casă frumoasă, trebuie să muncești din greu".
Totuși, acest lucru nu este un imperativ categoric, deoarece se bazează doar pe îndeplinirea
dorințelor noastre.
• Un imperativ categoric ne spune că trebuie să facem ceva, indiferent de dorințele noastre
personale
De exemplu: "ar trebui să ai grijă de părinții tăi".
Imperativului categoric
Principiul central al imperativului categoric:
noi ar trebui să tratăm oamenii ca un scop, niciodată ca un mijloc pentru un scop.
• Rezultă: oamenii trebuie tratați cu demnitate.
A trata pe cineva ca pe un mijloc pentru a ne atinge un anumit scop implică utilizarea lui ca
instrument pentru a realiza altceva.
Cumpărând produse realizate de lucrători cărora li s-au plătit salarii inacceptabil de mici, pentru a asigura
un preț ieftin bunurilor pe care le produc, înseamnă a trata muncitorii ca un mijloc pentru un scop, și nu
ne îndeplinim îndatoririle pe care le avem față de acești lucrători.
Dar schiziționând produse de comerț echitabil, dimpotrivă, recunoaștem datoria de a ne
asigura că lucrătorii care produc bunurile noastre câștigă salarii acceptabile.
Conceptul de datorie nu este folosit numai în termenii argumentelor seculare.
Îndemnul de a "face cum ți-ar plăcea ca ei să-ți facă ție" este un text preluat din Scripturile
creștine și prezent în multe alte tradiții religioase.
Multe îndatoriri pot fi privite: • a-ți onora promisiunile,
• ca seculare, • a evita rănirea altora,
• dar și ca religioase: • a compensa pe alții când le facem rău,
• a susține justiția,
• a îmbunătăți condițiile de viață ale altora etc.
Îndatoririle sunt strâns legate de noțiunea de drepturi.
Când cineva are un drept, aceasta implică faptul că ceilalți au datoria de a susține acest drept.
Priviți din nou lista celor (cel puțin) zece drepturi ale omului pe care le-ați scris.
Aveți datoria de a respecta oricare dintre aceste drepturi pentru oricine altcineva?
 Etica teleologică
Consecinționismul

Etica consecinționistă provine din ramura teleologică a teoriei etice.

• Teoriile teleologice se concentrează asupra scopului acțiunii etice.
• Teoriile consecinționiste – bazate pe judecăți morale asupra rezultatelor unei decizii sau
a unei acțiuni.
 Dacă rezultatele unei acțiuni sunt considerate a fi pozitive sau a da naștere unor beneficii,
atunci această acțiune este considerată corectă din punct de vedere moral.
 Dimpotrivă, dacă rezultatul cauzează ceva rău, atunci acțiunea este considerată a fi eronată
din punct de vedere moral.
 Bine sau rău – depinde de consecințele deciziei sau ale acțiunii.

Care sunt principalele diferențe dintre etica consecinționistă și cea deontologică?

 Etica consecinționistă consideră o acțiune ca fiind corectă sau rea în baza rezultatului
unei acțiuni.
 Etica deontologică susține că acțiunea însăși este corectă sau rea, indiferent de
rezultatul acesteia.
Utilitarismul

Teorie consecinționistă derivată din filosofiile britanice din secolul al XIX-lea (Jeremy Bentham și
John Stuart Mill) și a marcat în mod special lumea influențată de cultura britanică.
• În loc să maximizeze bunăstarea individuală, utilitarismul se concentrează asupra bunăstării
colective și identifică binele cu cel mai mare beneficiu pentru cel mai mare număr de oameni:
"principiul celei mai mari fericiri".
• Maximizarea beneficiilor pentru cel mai mare număr de persoane implică evaluări nete ale
beneficiilor: utilitatea este rezultatul net al beneficiilor și al "dezavantajelor" - sau al costurilor.

• Compromisul – rol fundamental

• Analizele sociale și de mediu cost-beneficiu – instrumente explicite utilitare pentru evaluarea
bunăstării unei acțiuni.

Utilitarismul – trei elemente esențiale:

 Dacă o acțiune este corectă sau greșită – se stabilește numai prin consecințele ei.
 Valoarea consecințelor unei acțiuni – evaluată în funcție de cantitatea de fericire sau
bunăstare cauzată.
 În evaluarea fericirii totale cauzate unui număr de oameni, cantitățile egale de fericire
trebuie să aibă aceeași valoare:
fericirea mea nu are o valoare mai mare decât aceea a altcuiva.
Etica virtuții
Schimbă accentul analitic de la luarea deciziilor bazate pe reguli (de etică deontologică)
sau de la consecințele unei acțiuni (de exemplu, în utilitarism) spre etica indivizilor și
etica caracterului uman.
Exemplu: în cazul în care
• un utilitarist ar susține că dăruirea către o caritate maximizează bunăstarea în societate,
• iar un deontolog ar susține că avem datoria de a-i ajuta pe alții,
• un eticist al virtuții ar indica faptul că ajutorul acordat altora afișează virtuțile dorite cum
ar fi: a fi caritabil saua fi generos.
• onestitatea,
• curajul,
Alte virtuți dezirabile includ
• prietenia, Opusul virtuților sunt viciile.
• mila,
• loialitatea,
• modestia,
• răbdarea etc.

• Te consideri a fi "o persoană bună"?

• Ce virtuți demonstrezi în general în acțiunile și deciziile pe care le iei?
• Ai multe vicii?