Zi-mi ce mănânci ca să-ţi spun cine eşti

DISCURSUL GASTRONOMIC –
IDENTITATE/MOŞTENIRE (SECVENŢĂ
ÎNREGISTRATĂ ÎN LOCALITATEA
PÂRJOL, JUD. BACĂU)
Reţetă tradiţională: borşul de peşte
(chitici)
Ingrediente
2 litri de apă sau supă de
oase/carcase de peşte  pui la fiert borşu‘
 borş,  iarna sî făşe cu moari
1 kilogram de peşte tăiat
bucăţi
 chitişi, care erau mai
 zarzavat de supă
mici ca hamsii
Verdeţuri  pătrunjăl, ceapî,
ulei, sare, piper negru morcov, ardei, stevii
3 linguri de orez  sari
prepreparat
 apî
 Preparare
Ceapa, zarzavatul, ardeiul şi
ardeiul iute (nu obligatoriu)
tăiate mărunt se călesc în puţin
ulei împreună cu orezul
prepreparat şi se toarnă apoi în
apa clocotindă, respectiv în
bulionul de peşte. Ciorba se
acreşte şi sărează după gust
imediat şi se adaugă roşiile tăiate
bucăţele. De abia acum se
adaugă peştele (ca să nu se
sfărâme). Ciorba se fierbe pe foc
foarte mic şi numai scurt timp.
Se ia de pe foc şi se asezonează
cu verdeţuri şi piper. Se serveşte
nedreasă, caldă sau rece, de
obicei cu mămăligă. Supa şi
peştele se pot servi şi separat.
 C2 Cum , cum se face borşul de peşte?
 I3 Pui la fiert borşu', îl potrivesc de acru, de
sărat....da' nu pui sari.....îl potrivesc numa de
acru, pun zarzavatu' din grădinî, di tot felu'....
 I1 ....pătrunjăl, ceapî, morcov...
 I3....pătrunjîl, ardei. Acumma mai mult esti di
stevii. To adaug sî fii cât mai multi ingredienti di
astea verz. După aceia, peştili sî puni după ce-o
fiert....
 I1.....dă-ntr-un clocot bun zarzavatu'.....
 I3 ......zarzavatu'. După aceia punem noi chitişii-
acolo, li dădem drumu', ş-apoi potrivem di sari, di
acru. Şî di....iarna sî făşe cu moari, era şî mai şî...
 I1 ...înăcrit cu moari în loc di borş.
 I3 .....în loc di borş....şî mai şi. Ieşă o ciorbî .....
Discursul culinar ca identitate
 Cuvântul „gastromonie” provine din limba franceză şi este folosit în
accepţiunea sa modernă în anul 1801 în poemul avocatului Joseph
Bernichoux Gastronomie ou l'homme des champs à table subintitulat
sugestiv Poem didactic în patru cânturi. Această „mică bijuterie”
culinară ar putea fi asemănată cu un fel de bun cod al manierelor al
servirii mesei.
 În Fiziologia gustului, Brillat-Savarin defineşte gastronomia ca o
cunoaştere raţională a tot ceea ce face referire la om, în calitatea lui
de fiinţă care se hraneşte şi analizează individul social bazându-se pe
ceea ce mănâncă. (Brillat-Savarin, Physiologie du goût, p.27)
 Izabella Krizsanozski susţin în teza sa de doctorat Fascinaţia
enogastronomică în literatura română, „mâncarea capătă sens,
coerenţă în planul semnificatului prin intermediul verbalizării-
denumire, enumerare de ingrediente, descrierea etapelor de
preparare-, iar limbajul exploatează resursele gastronomiei,
generând analogii plastice”. (Izabella Krizsanozski, Fascinaţia
enogastronomică în literatura română, Iaşi, Tipo Moldova, 2010, p.
7. )
 Iată că dintr-o dată conştientizăm că arta culinară şi limbajul sunt doua
domenii care se intrepătrund şi se completează de minune, idee evidenţiată
de mulţimea de expresii întâlnite în limba romană- a fugi mâncând
pâmântul, a se face oale şi ulcele, a mânca moarea cuiva, a mânca ruşinea
cu lingura, a înghiţi găluşca, a o pune de mămăligă, a făgădui marea cu
sarea, etc. (Vezi Stelian Dumistrăcel, Până-n pânzele albe: expresii
româneşti, Iaşi, Institutul European, 2001.)
 Aforismul „Zi-mi ce mănânci ca să-ţi spun cine eşti” subliniază ideea că
mâncarea reprezintă una dintre modalităţile principale de caracterizare a
unei societăţi, a unui om. Ca şi haina, alimentele, felul de a mânca sunt
sursă de comunicare nonverbală pentru cei din jur. Ele pot indica opulenţa,
sărăcia, lipsa bunului gust, parvenitismul, simplitatea.
 De asemenea modul de preparare a unui aliment reprezintă o moştenire şi o
marcă culturală greu de negat.
Bibliografie

 BERNICHOUX, Joseph, Gastronomie ou l'homme

des champs à table.
 BRILLAT-SAVARIN, Physiologie du goût.
 DUMISTRĂCEL, Stelian, Până-n pânzele albe:
expresii româneşti, Iaşi, Institutul European, 2001.
 KRIZSANOVZSKi, Izabella, Fascinaţia
enogastronomică în literatura română, Iaşi, Tipo
Moldova, 2010.