Sunteți pe pagina 1din 4

PREȘUL ȘI

COVORUL
De Ionel Gologan
Un covor de Buhara,
Înflorat, culori pastel,
Se răsti în legea sa,
La un preș de lângă el:
-Drept să-ți spun îmi e rușine!
Faptul e de neiertat,
Că în casă, lângă mine,
Tu ești veșnic așezat.
Toți te calcă în picioare
Ești snopit cu bătătorul:
Iar eu, știe fiecare,
Mângâiat cu-aspiratorul.
Nimeni nu te bagă-n seamă,
Toți te umplu de noroi,
Când pe fața mea și-o scamă,
Poate naște tărăboi.
Ce n-aș da să pot scăpa,
De vecinătatea ta!
Preșul, fără semeție,
I-a răspuns: - E-adevărat!
Ești frumos, dar lumea știe
Că doar eu te țin curat!