DIALOGUL

DEFINIȚIE
 Dialogul este o convorbire între două sau mai
multe persoane, alcătuită din schimburi de
replici.
 Replica este cea mai mică unitate prin care un
vorbitor poate interveni; un dialog are
minimum două replici.
 COMPONENTELE SITUAŢIEI DE
COMUNICARE
O comunicare dialogată presupune următoarele
elemente:
• cel care vorbeşte sau transmite o informaţie, adică
EMIŢĂTORUL;
• cel care primeşte informaţia, adică RECEPTORUL;
• informaţia propriu-zisă, adică MESAJUL.
În comunicarea dialogată, receptorul poate deveni
emiţător, iar emiţătorul – receptor.
Pentru a fi înţeles, mesajul trebuie construit din elemente
cunoscute deopotrivă de emiţător şi de receptor. Aceste
elemente sunt organizate într-un COD şi pot aparţine:
• unei limbi – în forma sa vorbită sau scrisă;
• unui ansamblu de gesturi sau de expresii ale feţei;
• unui ansamblu de semnale diferite; de exemplu: semne
de circulaţie, alfabetul Morse etc.
Dacă emiţătorul şi receptorul nu au un cod comun,
mesajul nu poate fi înţeles.
Pentru a ajunge de la emiţător la receptor, mesajul are
nevoie de un mediu, adică de un CANAL de transmitere:
• aerul prin care circulă vocea la mică distanţă – în
comunicarea orală;
• scrisoarea, biletul, telegrama etc. – în comunicarea
scrisă;
• telefonul, faxul etc. – în comunicarea la distanţă;
• radioul, televizorul, calculatorul.
Zgomotele, scrisul neciteţ, imaginea defectuoasă sau
greşelile de tipar îngreunează înţelegerea.
Subiectul la care se referă mesajul reprezintă
CONTEXTUL (de exemplu, vorbeşte despre vreme,
despre cărţi, despre o prietenă).
1. Citeşte dialogulde mai jos şi stabileşte cine este emiţătorul, receptorul, ce canal de
transmitere este folosit.
- Alo?! Bună ziua. Sunt Mihaela, colega lui Laurenţiu.
- A, bună ziua, Mihaela. Ce mai faci?
- Bine, mulţumesc. Aş dori să vorbesc cu Laurenţiu, dacă se poate.
- Îmi pare rău, dar el nu e acasă. Va fi numai seara. Să-i transmit ceva?
- Da, vă rog să-i spuneţi să-mi telefoneze cînd se întoarce.
- Bine, îi transmit neapărat.
- Vă mulţumesc. O zi bună! La revedere!
- Cu bine, Mihaela.
* Cine crezi că este interlocuitorul Mihaelei? Cum ţi-ai dat seama?

2. Imaginează-ţi că partenerul de dialog al Mihaelei este fratele mai mic al lui Laurenţiu şi
adaptează dialogul de mai sus la vîrsta lui.

3. Găseşte în textul de mai sus replicile de început, de menţinere şi de încheiere a dialogului.

Ce calităţi de vorbitor se desprind din acest dialog.
4. Citeşte următorul dialog. Compară-l cu cel de la exerciţiul 1 şi spune ce-i lipseşte acestui
dialog. Dar vorbitorului? Perfectionează dialogul dat.
- Alo?! Mircea este?
- Da!
- Dă-i receptorul!
Emiţătorul ( E ):
să ştie exact ceea ce vrea să comunice;
să se exprime corect, coerent, clar;
să furnizeze toate informaţiile necesare înţelegerii
enunţurilor sale;
să manifeste respect faţă de interlocutor;
să cedeze dreptul la cuvânt la momentul potrivit;
să-şi adapteze volumul vocii, intonaţia şi debitul verbal la
situaţia de comunicare.
Receptorul ( R ):
să fie atent la ceea ce îi comunică E, pentru a înţelege
mesajul;
să manifeste respect faţă de interlocutor;
să preia cuvântul în momentul potrivit;
să ceară informaţii suplimentare, dacă este necesar.
1. Citeşte dialogulde mai jos şi stabileşte cine este emiţătorul, receptorul, ce canal de
transmitere este folosit.
- Alo?! Bună ziua. Sunt Mihaela, colega lui Laurenţiu.
- A, bună ziua, Mihaela. Ce mai faci?
- Bine, mulţumesc. Aş dori să vorbesc cu Laurenţiu, dacă se poate.
- Îmi pare rău, dar el nu e acasă. Va fi numai seara. Să-i transmit ceva?
- Da, vă rog să-i spuneţi să-mi telefoneze cînd se întoarce.
- Bine, îi transmit neapărat.
- Vă mulţumesc. O zi bună! La revedere!
- Cu bine, Mihaela.
* Cine crezi că este interlocuitorul Mihaelei? Cum ţi-ai dat seama?

2. Imaginează-ţi că partenerul de dialog al Mihaelei este fratele mai mic al lui Laurenţiu şi
adaptează dialogul de mai sus la vîrsta lui.

3. Găseşte în textul de mai sus replicile de început, de menţinere şi de încheiere a dialogului.

Ce calităţi de vorbitor se desprind din acest dialog.
4. Citeşte următorul dialog. Compară-l cu cel de la exerciţiul 1 şi spune ce-i lipseşte acestui
dialog. Dar vorbitorului? Perfectionează dialogul dat.
- Alo?! Mircea este?
- Da!
- Dă-i receptorul!
- Dă-i receptorul!

Comunicarea dialogată este forma principală de manifestare a vorbirii orale. Dialogul poate
fi început, menţinut şi încheiat prin anumite formule:
a) de iniţiere a dialogului: b) de menţinere a dialogului:
- Bună ziua / salut! ... - Nu mai spune!...
- Ce mai faci? ... - Aşa mai zic şi eu...
- Cum o mai duci? ... - Interesant...
- Ai aflat noutatea? ... - Continuă... / Ce a fost mai departe?...
- Ce părere ai despre...? - Da, s-ar putea....
- Să-ţi spun ceva?... - Cred că ai dreptate...
- Aş vrea să discutăm despre...

c) de încheire a dialogului:
- Mă bucur că am vorbit...
- Mi-a făcut plăcere să discut cu tine.
- Bine, mai vorbim...
- Discutăm altădată...
- Telefoneză-mă mai tîrziu, te rog...
- Scuză-mă, dar nu prea am timp...
- Mă ierţi, dar am o întălnire şi trebuie să plec...
CLASIFICAREA DIALOGULUI
a. formal (se desfășoară într-un context
oficial, respectând regulile de politețe și
de exprimare literară);
b. informal (are loc într-un context
familiar, între prieteni, rude, apropiați,
folosind un limbaj colocvial, cotidian).
a)
– Salut, maestre!
– Salut!
– Ai fost la concert ?
– Daaa ! Marfă, nenică!
– Meserie, nu glumă... Sunt tari băieţii!
– Păcat că organizarea a fost varză...
b)
- Bună ziua, sunt agentul X. Vă rog să prezentaţi
actele la control!
-Bună ziua! Sigur! S-a întâmplat ceva ?
-Nu. Totul este în ordine. E doar un control de
rutină.
-Poftiţi actele.
-Mulţumesc.
Conversaţii:
Un adolescent încearcă să-şi convingă părinţii
să-i dea voie să meargă la aniversarea unui
prieten;
Un elev îi explică dirigintei de ce a făcut o
boacănă;
Un elev îi explică dirigintei de ce a făcut un
gest lăudabil;
Doi prieteni discută la o petrecere despre
ospitalitatea gazdei;
Membrii unei trupe rock discută cu un
moderator la o emisiune radiofonică sau de
televiziune;
Un subordonat şi şeful său discută despre
cum a fost în concediu.
 Elemente caracteristice Partener 1 Partener 2 Partener 3
conversaţiei

*interesul faţă de ceea ce

comunică partenerul;

*participarea activă la dialog;

*formularea unor replici

potrivite ca lungime ( astfel
încât nici unul dintre
parteneri să nu acapareze
discuţia );

*exprimarea clară şi coerentă

a opiniilor;

*neîntreruperea partenerilor
(„răbdarea de-a asculta” );
SIMBOLURI:
+ foarte bine *capacitatea de a înţelege şi
de a continua ideea din
― foarte slab
replica anterioară.
0 mediu, potrivit