Mănăstirea Zloț

Mănăstirea „Sf. Gheorghe”,

s. Zloţi, r. Cimişlia
 Manăstirea Zloți este situată în sudul Republicii
Moldova, la distanţă de 45 km depărtare de mun.Chişinău,
la 25 km de or.Cimişlia şi la 15 km de or.Căinari.
Denumirea mănăstirii este preluată de la cea a satului
vecin Zloți și in traducere din slava veche înseamnă
“monede de aur”.
 Istoria zbuciumată a
Mănăstirii Zloți
Această mănăstire se înalță pe locul vechiului
locaș, de la care nu s-a păstrat nici temelia. Vechea
mănăstire Zloți a fost întemeiată în anul 1941 de
egumenul Serafim Dabija, venit în aceste locuri de la
mănastirea Suruceni, și ieromonahul Grigore, de la
mănăstirea Noul Neamț. Schitul aparținea Episcopiei
din Tighina și după câțiva ani a devenit mănăstire de
sine stătătoare.
 Mănăstirea a fost închisă în anul 1949, iar părintele Serafim a fost
deportat în Siberia. Toată averea mănastirii a fost transmisă Mănăstirii
Suruceni. Gospodăria agricolă din localitate a transformat biserica
mănăstirii în grajd, iar chiliile în depozite. În anul 1970 complexul
monastic a fost distrus complet.
Se presupune că, dupa închiderea schitului, o troiță de 6 metri înăltime
a fost mutată în cimitirul din Satul Nou, pentru a fi salvată de furia
bolsevicilor ce bantuiau prin satele basarabene. Cînd cineva a dorit sa o
mai scurteze, pentru a nu fi băgată de seama de ochii vigilenti ai agentilor
sovietici, din cruce au început sa curgă picături de sînge, ceea ce i-a facut
pe săteni sa nu-și piardă credința și să înceteze a o mai reteza. Astăzi acestă
cruce e aplasată lîngă mănastire.
În iteriorul mănăstirii se află icoana Sfîntului Gheorghe veche de
aproximativ 200 ani adusa de pe muntele Afon, Grecia.
 Proiectul noii biserici a fost elaborat de arhitecții din
Tighina. Fundația bisericii, care va avea hramul Sfântul
Gheorghe, a fost sfințită în august 1995 de starețul
Mănăstirii Noul Neamț, arhimandritul Dorimedont.
Între anii 1995-1996 a fost construit un corp de case și
stareția, care include bucătaria și trapeze. Tot atunci a fost
sfințit Paraclisul Maicii Domnului, care se află în
apropierea bisericii principale. Paraclisul Maicii Domnului
în cinstea icoanei tuturor scârbiților.
În anul 2001 a fost înaltată și acoperită, iar prima slujbă a avut loc în
anul 2005 la sărbătoarea de Crăciun. În timpul de față biserica este
terminată atât în interior, cât și în exterior și în ea se săvârșesc
sfintele rugăciuni regulat.
Paraclisul este mic, dreptunghiular, cu tindă, deasupra caruia se
înalță o clopotniță. Interiorul este simplu, pereții sunt impodobiți cu
icoane, pictate de monahul Iov, numele de mirean Mihail Boboc.
Din anul 1998, toate slujbele sunt oficiate atât în limba română, cât
și în rusă deoarece la mănăstire vin credincioși din localități locuite
de etnici ruși, ucraineni și găgăuzi.
Mulțumesc pentru atenție